PREMIERUL VIORICA DANCILA LA ABU DHABI!

Viorica Dăncilă a anunţat, miercuri, că o companie din Emiratele Arabe Unite vrea să investească peste 100 de milioane de dolari în parcuri logistice şi industriale în România.

‘În primul rând ne-am întâlnit cu prim-ministrul, cu care am discutat despre posibilitatea de cooperare şi investiţii în România şi aici au fost prezentate proiectele lansate de Guvern în parteneriat public-privat. Am discutat de asemenea de o bună cooperare dintre ministere’, a precizat Dăncilă într-o intervenţie telefonică la Antena 3.

100 de milioane de dolari

Premierul a spus că a avut o întâlnire cu reprezentanţii unei companii din domeniul logisticii care are în plan să investească peste 100 de milioane de dolari în parcuri logistice şi industriale la Curtici, Aiud, Craiova, Constanţa, Bucureşti şi judeţul Prahova. ‘De asemenea, sunt interesaţi de construcţia portului Bucureşti, pe canalul Dunăre-Bucureşti şi vor veni chiar în săptămâna viitoare pentru primele discuţii’, a adăugat Dăncilă.

Vizita va continua

Premierul a mai spus că joi va continua vizita în Emiratele Arabe Unite cu întâlniri cu oameni de afaceri şi cu reprezentanţi ai unui mare fond de investiţii. ‘Ministrul sănătăţii se va întâlni cu medicii care au studiat în România şi sper să fie o întâlnire care să se concretizeze în lucruri bune pentru acest domeniu. Vom mai avea o serie de întâlniri pe agricultură şi economie. Important este să vedem rezultatul acestor întâlniri şi am încredere că toate acestea se vor concretiza într-o bună cooperare cu aceste state şi în investiţii în România’, a mai spus Dăncilă.

Premierul Viorica Dăncilă a vizitat miercuri Moscheea Sheikh Zayed din Abu Dhabi. Îmbrăcată în haine islamice, Dăncilă a vizitat moscheea alături de Ahmed Abdullah Al Matroushi, ambasadorul Emiratelor Arabe Unite la București, potrivit Emirates News Agency.

Șefa Guvernului și delegația sa au mers la mormântul tânărului șeic Zayed, unde li s-a vorbit despre calitățile deosebite de conducător ale tatălul fondator al națiunii, precum și despre arhitectura și istoria islamică a moscheii.

FLORIANA JUCAN:” MINUNATA DOAMNA IOHANNIS,VA SCRIU CU SIMPATIE SI EMPATIE!”

Vă rog să luați aceste rânduri ca pe cel mai inocent gest de prietenie. Îl fac public, tocmai pentru că nu aș fi vrut ca el să rămână secret într-un birou al Președinției, cenzurat de vreun consilier zelos care ar fi decis să vă protejeze de citirea unor critici.

Nu mai sunteți soția unui primar de oraș. Nu mai sunteți o profesoară de provincie. De patru ani.  Sunteți Prima Doamnă a țării mele. Mă reprezentați în străinătate, la evenimente oficiale și sunteți imaginea României.

Într-o lume superficializată, în care o imagine spune mai mult decât orice discurs de o mie de cuvinte al soțului dvs și Președintele meu, apariția dumneavoastră poate atrage respectul și admirația unei lumi întregi, la fel cum poate ruina (imagologic desigur) reputația noastră.

Țineți minte când John F Kennedy le-a spus francezilor, în timpul vizitei sale oficiale din 1961: „Eu sunt bărbatul care o însoțește pe Jacqueline Kennedy la Paris!”, conștient fiind că ea era punctul de atracție. Da, uneori soția unui Președinte este mai importantă pentru lume  decât el însuși.

V-am văzut de-a lungul timpului și am apreciat alura dumneavoastră sportivă, tonusul, zâmbetul de pe chip, chiar și naturalețea cu care nu vreți să păreți altceva decât ceea ce sunteți. Invadați de ipocriți, apreciez enorm autenticitatea dvs.

Însă dincolo de aceste atribute care vă definesc personalitatea, în 99% din cazurile aparițiilor dumneavoastră publice, ați fost îmbrăcată neadecvat, cu mâinile dezgolite, cu rochii scurte lăsându-ne să vă vedem picioarele-dar noi NU asta ne dorim și nici președinții altor țări pe care îi vizitați- în culori nefericite, croieli depășite, învechite, toate împreună dându-vă aspectul unei femei ( nu  al unei doamne!) la limita dintre chici și dorința de a ne „striga strident” că nu își arată vârsta pe care o are în buletin.

Nu este vina dumneavoastră, ci a celor care vă consiliază.

Vă scriu onest că eu însămi am avut perioadele mele de chici vestimentar. În urmă cu vreo 15 ani, făcând ordine printre fotografii, am aruncat jumătate din ele pentru că pur și simplu nu puteam să-mi tolerez derapajele de imagine, nici măcar închise într-un sertar.

Puțini dintre noi ne-am născut cu un simț al esteticului desăvârșit, dar inteligența celor care nu au nativ acest dar este aceea de a ne lăsa consiliați de cei mai talentați ca noi în acest domeniu. La dumneavoastră este chiar o obligație.

V-am văzut ieri, la Episcopia ortodoxă din Roma,  în rochia aceea roz cu picățele, fără ciorapi ( mi-o amintesc pe Sara Netanyahu, în 1999 sau 2000 parcă, în timpul unei vizite oficiale pe care o făceam ca ziarist acreditat la Guvern, alături de Radu Vasile, care purta, așa cum cere protocolul, ciorapi, deși afară erau 40 de grade!), în sandalele acelea decupate în față și cu baretuță pe gleznă, o, Doamna mea!, ca o bomboană fondantă printre călugări în sutane negre.

Simpla trecere în revistă a unui album cu câteva din primele doamne ale lumii v-ar arăta cât de departe sunteți de idealul iconic pe care îl întruchipează o Primă Doamnă.

Dar dacă asta vi se pare complicat, vă rog urmăriți-o pe Delia Dinu, Șeful protocolului Administrației Prezidențiale! Nu o cunosc personal, am văzut-o mereu în cadre la televizor sau în momentele oficiale. Este o lecție-chiar în proximitatea dvs-de eleganță, de clasă, de sofisticare și în același timp de modestie. Este mereu impecabilă și mereu adecvată contextului.

Împrieteniți-vă cu ea! Cereți-i sfatul! Lăsați-vă consiliată de ea câteva luni de zile! Este pur și simplu un om pe care îl puteți chiar imita vestimentar.

Aparițiile dumneavoastră nu trebuie să devină prilej de critică, ci de admirație. De respect. Demonstrăm valoare când ne depășim condiția, când le oferim altora-și nouă înșine- vizibil, evoluția noastră la nivel imagologic, intelectual, spiritual, social.

Vă scriu oarecum tristă. Comentariile citite ieri și astăzi după nefericita dumneavoastră alegere vestimentară din timpul vizitei oficiale la Roma, m-au amărât. Colegii mei de presă nu știu nuanțele și nu știu să certe spre îndreptare. O fac cu voluptatea vânătorului care trăiește și din spaima căprioarei, dar și din uciderea ei.

Faceți ceva! Pentru salvarea dumneavoastră în mentalul colectiv! E timpul ca după aproape patru ani să fiți într-adevăr prima noastră DOAMNĂ și să fim mândri de dumneavoastră, nu jenați.

Cu cele mai bune gânduri

Ps. Am făcut pentru dumneavoastră o selecție aleatorie cu alte doamne care vă sunt omolog. Poate vă influențează.

 

NU UITA ROMANIA.GAFELE CUPLULUI JOHANNIS ,IN ITALIA ,JENANTE PENTRU ROMANI!

Vizita în Italia lui Klaus Iohannis, președintele României, nu a fost dintre cele mai reușite. Ba, chiar am putea spune că președintele nostru s-a cam plictisit la întâlnirile pe care le-a avut la Roma.

Românii nu-i iartă pe președinte și pe prima doamnă a țării pentru gafele comise în această vizită care ar fi trebuit să fie istorică și de maximă importanță, având în vedere că este prima după 45 de ani.

Să nu aștepți ca Garda de Onoare să îți termine onorul poate fi considerată nu numai o gafă ci și o ofensă la adresa celor care l-au primit la Palatul prezidențial din Roma. După patru ani în care a clamat faptul că el este cel care trebuie să se ocupe de politica externă, să nu știi protocolul este jenant. Și nu doar pentru el, ci și pentru România, pe care  o reprezintă.

---

În același registru, al gafelor, se încadrează și Carmen Iohannis care uită că este soție de președinte și se prezintă la evenimente internaționale în ținute total necorespunzătoare protocolului la cel mai înalt nivel. Apariția sa la Columna lui Traian a fost șocantă prin aceea că prima doamnă a României a apărut ca o adolescentă la prima ei întâlnire: rochiță fără mâneci, mini, sandale pe piciorul gol, fără dres.  Cu tot respectul îi aducem aminte doamnei Iohannis că peste puțin timp va împlini 58 de ani și ar fi cazul să se maturizeze, măcar din punct de vedere vestimentar.

 

 

Apariția lui Carmen Iohannis în ținută de păpușă Barbie la sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și la întrevederea cu reprezentanții cultelor religioase ortodox, greco-catolic şi romano-catolic, a fost o altă gafă care nu a trecut neobservată.

După aproape un mandat în cea mai înaltă funcție a statului, gafele cuplului prezidențial sunt de neînțeles și de neacceptat. Oare pentru aceasta îi mai trebuie un mandat. Iar când președintele României va mai dori să critice alți oficiali români că nu știu protocolul, să se gândească bine înainte de a arunca piatra.

SUMMITUL SANSELOR PIERDUTE!

Pentru SUA, Inițiativa celor trei mări (Trimarium) vizează consolidarea unei bariere central și est europene care să împiedice constituirea unui bloc ruso-german. Pentru Germania, Inițiativa poate fi un pas către o UE cu mai multe viteze. Pentru România era șansa de a se profila ca actor regional de prim rang. O șansă pierdută atunci când Președintele român a confiscat proiectul, spre a-l vinde Berlinului.

 

De la Salvador Dali la Donald Trump

În primăvara anului 1974 s-a consumat un eveniment important în istoria României: republica s-a dotat cu funcția de președinte. Primul deținător al acestei funcții a fost liderul comunist Nicolae Ceaușescu. Preluarea mandatului a avut loc în cadrul unei ceremonii organizate în fața Marii Adunări Naționale.

Cu acest prilej, după depunerea jurământului, Președintelui i s-a înmânat un sceptru ca simbol al puterii încredințare lui. Cel care a avut ideea nu știa că sceptrul este simbolul puterii monarhice iar nu al puterii populare republicane.

Trecând peste ridicolul acestui detaliu, șefi de state și guverne, diverse alte personalități, stimulate și de foarte activa diplomație românească, au trimis felicitări liderului român cu prilejul preluării demnității prezidențiale.

În acest context, dorind să taxeze aberația asocierii involuntare prin sceptru a fondului autocratic al regimului cu retorica lui democratică, marele pictor suprarealist Salvador Dali, i-a trimis lui Nicolae Ceaușescu o telegramă cu următorul conținut: „Am apreciat profund demersul Dvs istoric de instaurare a sceptrului prezidențial. Cu respect, SD”

Luându-o ca pe un compliment, presa timpului a făcut maximă publicitate mesajului. Aparatul de propagandă a văzut în acesta ocazia de a demonstra că dictatorul român se bucură de respectul incontestabilelor personalități culturale ale occidentului, mai reprezentative pentru societatea occidentală și mai onorabile decât politicienii capitaliști.

Curând sensul profund al gestului și confuzia generată de el au fost însă sesizate. Un imens hohot de râs a trimis la locul său atât grandilocvența găunoasă a sceptrului prezidențial, cât și speculația tâmpă a propagandiștilor regimului.

Acest episod ne-a fost reamintit de scrisoarea președintelui SUA, dl Donald Trump, adresată Summitului Inițiativei celor trei mări și imediat pusă în circulație de Palatul Cotroceni cu vădita convingere că ea ar dovedi validarea calității de interlocutor privilegiat pentru administrația americană a Președintelui Iohannis și ar confirma justețea abordării politice a respectivei inițiative de către acesta.

La o lectură calmă și profesionistă a documentului, ceea ce s-a văzut a fost doar o uriașă palmă diplomatică dată de „marele licurici” transatlantic „micului purice” dâmbovițean.

 

Punerea la punct americană 

Scrisoarea, astfel cum a apărut pe pagina de internet a administrației prezidențiale, nu era adresată Președintelui României, ci participanților la reuniune, fiind comunicată lor, firește, prin intermediul țării organizatoare a evenimentului.

Nu era vorba, deci, despre o scrisoare „transmisă Președintelui Klaus Iohannis în calitate de gazdă”, se subînțelege, merituoasă, așa cum spune comunicatul președinției, hărăzit publicului românesc (care de două ori în textul propriu zis și de două ori în adresa introductivă speculează calitatea de destinatar a dlui Iohannis), ci de „excepționalul mesaj al Președintelui Trump adresat participanților la summit”, așa cum însuși dl Iohannis a fost obligat să admită în prezența Secretarului american al energiei, căruia nu i se putea servi pe față minciuna servită propriului popor.

„Excepționalul mesaj”, adică un mesaj neuzual, îl pomenește pe Președintele român abia în penultimul paragraf, adresându-i-se la persoana a treia și mulțumindu-i exclusiv pentru aportul său logistic, la un loc cu mulțumirile adresate Secretarului pentru energie Rick Perry pentru a fi preluat conducerea politică a delegației americane.

Prin urmare, sugerează dl Trump, evenimentul de la București a avut, din punctul de vedere al Casei Albe, doi piloni: unul administrativ românesc și unul conceptual american. Și un singur scop declarat din perspectivă americană: „dobândirea unei securități sporite în secolul XXI”. Or, securitatea este altceva decât doar dezvoltarea economică.

Nici un cuvânt despre UE sau dna Merkel, noul partener al Inițiativei introdus pe ușa din spate de dl Iohannis.

La conferința de presă finală, spre deosebire de replica administrației prezidențiale la un articol publicat anterior de revista Q Magazine pe tema summitului, s-a precizat că abia la reuniunea de la București participanții și-au dat acordul cu privire la atribuirea calității de partener al Inițiativei pentru Germania, lăsându-se a se înțelege că Berlinul capătă astfel un rol identic cu cel al Washingtonului. Puși în fața faptului împlinit, reprezentanții statelor membre nu aveau cum adopta o altă poziție.

În schimb, Președintele Trump își exprimă nemulțumirea și dezacordul pe de o parte, amintind că la precedenta întâlnire de la Varșovia, atunci când numai America era sponsorul politic al proiectului, a fost prezent personal, iar pe de altă parte, subliniind că asigurarea independenței energetice a Europei centrale și de est, cu conotațiile sale geopolitice, implică acceptarea viziunii americane privind furnizarea de gaz lichefiat din SUA.

O viziune care este strategică, pe care au subliniat-o puternic atât președintele și prim ministrul Poloniei, cât și Secretarul Perry, punându-o explicit în opoziție cu monopolismul germano-rus implicat de proiectul Nord Stream II, și care se ciocnește în mod esențial cu interesele și punctul de vedere germane.

 

O mai limpede negare a susținerilor repetate ale Președintelui Iohannis privind congruența și inseparabiilitatea dimensiunii europene și a celei transatlantice a Inițiativei celor trei mări, nici că se putea.

Prin mesajul său, amplificat de ecoul regăsit în discursul polonez și în cel al șefului delegației americane, Președintele Trump a aruncat în aer concepția îngemănării celor două dimensiuni, care a stat în centrul retoricii prezidențiale românești, dar mai ales la baza strategiei româno-germane de torpilare a proiectului american.

 

Participanții la Summit și steagurile lui Pristanda

În această punere la punct prin care a fost reafirmată poziția americană referitoare la Inițiativa celor trei mări, putem găsi și explicația numărului ridicol de redus al Președinților care s-au manifestat în cadrul summitului. Participarea efectivă s-a redus, așa cum anunța Q Magazine, spre indignarea Palatului Cotroceni, la doar trei persoane și anume Președinții Austriei, Croației și Poloniei, plus Președintele României; cu toții lipsiți de puterile constituționale necesare adoptării hotărârilor sugerate de ambițioasele teme aflate pe agenda reuniunii.

Merită observat și misterul în care a fost învăluită participarea la nivel de vârf presupusă de un Summit; care tocmai asta înseamnă – „reuniune la nivelul cel mai înalt”.

Poza de familie și imaginile de la sesiunile oficiale, pline de figuri necunoscute, nu au fost de nici un ajutor. Asemenea unui alt Ghiță Pristanda, administrația prezidențială aduna printre prezenți personalități de prim rang care depășeau numărul țărilor membre, în timp ce presa nu vedea decât pe cei trei mai înainte pomeniți.

În afara acestora, singurul personaj cu adevărat vizibil a fost Președintele Comisiei Europene, dl Junker, care, la sfârșit de mandat, a venit degrabă la București, în calitate de ventrilog al dnei Merkel, fără vreun chef de a discuta lucruri serioase cu premierul român, pentru a acoperi lacunele participării și a vopsi în culori europene proiectul american.

Dacă UE ar fi dorit într-adevăr să sprijine depășirea decalajelor dintre statele orientului și cele ale occidentului european, ar fi avut la dispoziție fondurile de coeziune ale uniunii, fără a fă nevoie să își declare fățarnic sprijinul pentru săracii săi chemând America să pună bani acolo unde se află gura germană.

În atari circumstanțe, în afara bunelor intenții și a autoflatărilor Summitul nu a hotărât nimic concret. Nici nu putea. Ar fi putut numai dacă ar fi fost invitați șefii de guverne. Nu au fost. Cum să o invite Președintele „statului paralel” pe Viorica Dancilă, șeful Guvernului „penalilor”.

 

Un fond de investiții fără putere politică

În replica dată de administrația prezidențială revistei Q Magazine, la care ne-am referit anterior, s-a făcut afirmația că nu se știa nimic despre ideea de a se constitui o Fundație care să asigure continuitatea și operativitatea activităților apte a da caracter concret și eficient Inițiativei.

Se vorbea, în schimb, despre un Fond de investiții, despre care s-ar fi putut înțelege că ar urma să fie un fond suveran; adică o entitate care să administreze contribuții vărsate de la bugetul de stat al participanților și destinate unor proiecte strategice prin care să se asigure interconectivitatea și interoperabilitatea celor douăsprezece state participante.

Confuzia, ca și „amnezia”, au fost întreținute tocmai pentru a castra proiectul fundației și a lipsi Inițiativa de motor. Astfel emasculat, acesta a fost prezentat însă în toate discursurile Președintelui Iohannis ținute în cadrul Summitului.

Cea mai explicită descriere a fost cea făcută la întâlnirea cu așa numitul Forum de afaceri. Acolo s-a precizat că Fondul va avea rolul de a stabili prioritatea proiectelor și a mobiliza fondurile bănești necesare realizării lor. Ideea cofinanțării este pur retorică întrucât, cu toate scrisorile de intenție din lume, această structură nu are cum prelua funcțiile unei bănci.

Cum vedea SUA lucrurile atunci când ideea fundației a fost avansată? Cam la fel, numai că fundația sau „fondul” ar fi trebuit să aibă o suprastructură politică formată dintr-un consiliu de coordonare compus din președinți sau reprezentanții lor, un comitet executiv compus din reprezentanții executivelor naționale și un secretariat general cu caracter permanent, având rolul de a negocia cu factorii responsabili ai statelor membre adoptarea proiectelor menite a asigura interoperabilitatea lor în cele trei domenii de interes – energie, transporturi și IT – precum și de a identifica posibilitățile de finanțare a acestora. Secretarul general trebuia să provină din țara care organiza Summitul și să aibă un mandat până la Summitul următor. Primul ar fi urmat să fie, deci, un român.

Fără o asemenea orientare politică Fondul de investiții (ajunsă, de fapt, o Fundație privată) nu are forța necesară atingerii obiectivelor sale care, în speță trebuie să aibă caracter strategic. Reamintim că un fond de investiții în sens curent, reprezintă un capital financiar rezultat din contribuția mai multor persoane, care este apoi plasat pe piața financiară în titluri mobiliare (obligațiuni, acțiuni, bonuri de tezaur etc) cu scopul de a aduce profit celor care l-au constituit. Este limpede că nu acesta poate fi scopul și modul de operare a Fondului la care s-a tot referit emfatic Președintele Iohannis și de care și-au legat speranțe cei care încă mai cred în viabilitatea Inițiativei.

Așadar nu Q Magazine a dezinformat. Despre constituirea unei fundații este vorba, dar nu una implicând autoritatea publică, ci una de drept privat, lăsată la discreția unor donatori despre care nu se vede cine și cum îi va stimula.

Președintele Iohannis a ținut să mai precizeze că proiectele mai mult sau mai puțin concrete avute în vedere (după părerea noastră nici unul cu adevărat relevant pentru integrarea de ansamblu a regiunii în discuție) nu sunt ale Președinților în cauză, ci ale Guvernelor. Adică ale executivelor absente.

Dacă ele nu se vor implica, exercițiul de la București va rămâne doar o reușită de imagine. Și aceea îndoielnică.

 

O platformă nesigură

Președinția română ne-a asigurat că Inițiativa celor trei mări este o „platformă politică prezidențială flexibilă și informală”. Cu alte cuvinte un loc de adunare (platformă) a unor persoane fără competențe decizionale executive (în republicile parlamentare, cum este cazul nostru) care pot vorbi despre orice (flexibil) fără a hotărî ceva și a răspunde pentru ceva (informal).

Este exact ceea ce am văzut în aceste zile la București; în afara eforturilor instituției prezidențiale române de a-i convinge pe alegători că are, spre deosebire de guvern, succese și susținere externe, și pe partenerul american că, dacă i-a stricat jucăria, a făcut-o numai cu bune intenții și, desigur, din prostie care, nu-i așa, nu este imputabilă.

Pe plan intern această tactică este posibil să înșele și să dea anumite rezultate, dar pe plan extern SUA au dat semnalul că gălușca nu a fost înghițită.

Cu toate riscurile intrinseci poziționării ferme și proclamării intransigente a interesului național în vecinătatea a două mari puteri regionale, Inițiativa celor trei mări, ca strategie de securitate iar nu doar ca simplu proiect economic, oferea României șansa de a se profila ca actor regional de prim rang, aprofundându-și parteneriatul strategic cu SUA, sporidu-și capacitatea de negociere în UE, organizându-și rezistența față de neohegemonismul german și chiar îmbunătățindu-și poziția de la care să pornească în normalizarea relațiilor cu Rusia. Șanse ratate prin prestația duplicitară și parohială a Președintelui român, care a confiscat proiectul, spre a-l vinde Berlinului.

De aici, de la aceste piruete prin care am mai ratat o șansă de a dovedi că ne putem asuma rolul de lider al unor strategii regionale esențiale pentru o ordine mondială în schimbare, trebuie pornit mai departe în regândirea și reabilitarea politicii noastre externe.

P.S. Printre misterele de elucidat ale acestui Summit schizoid sunt și mulțumirile publice adresate SNSPA de dl Klaus Iohannis pentru contribuția valoroasă la succesul său. Oare cu ce o fi greșit pro-americanul rector Remus Pricopie, de îi mulțumește pro-germanul Președinte Iohannis?!

CE SPUNE UNUL DINTRE CEI MAI REPUTATI MAGISTRATI AI ROMANIEI DESPRE LEGILE JUSTITIEI!

Guvernul a adoptat luni Ordonanţa de Urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul Justiţiei

Odată cu publicarea în Monitorul Oficial se pune punct final legilor Justiției. Trecute prin Parlament, contestate la Curtea Constituțională, „corectate” de Comisia de la Veneția, apostrofate de Comisia Europeană, aceste legi vor produce efecte. Sunt potrivite, răspund realității din societatea românească, a fost nevoie de girul instituțiilor europene pentru ca ele să devină realitate? A răspuns la aceste întrebări pentru Q Magazine unul dintre cei mai reputați judecători ai României, Viorica Costiniu, magistrat cu peste 30 de ani de carieră.

 

Citește și: Cum „l-a recuzat” Facebook pe judecătorul Dănileț. MOTIVAREA instanței

Cât timp au fost în dezbatere, toti ochii au stat pe legile Justiției. Societatea civilă, asociațiile profesionale ale magistraților și instituțiile europene au monitorizat modificările aduse domeniului juridic.

„Nu trebuie să-mi dea acordul, nu trebuie să mă oblige Comisia de la Veneția să fac vreo modificare pe legile Justiției. Cât de independentă mai e Justiția dacă instrumentul ei legislativ vine după ce este cernut într-o cancelarie europeană? Avem suficienți juriști, atât la nivel parlamentar, cât și la nivel ministerial care să fie în măsură să elaboreze niște acte normative care să plece de la realitățile românești care așteaptă niște norme care să reglementeze anumite situații de fapt.

Nu uitați: Comisia de la Veneția, Comisia Europeană sunt instituții care primesc informații sub o formă sau altă de la autoritățile statului, de la diferite entități profesionale și fiecare din ele are o notă de subiectivism, o notă de interes și alte lucruri care să le fundamenteze punctele de vedere. Opinia acestor instituții e bine să fie cunoscută, dar nu trebuie să reprezinte esența unor modificări. De pildă, Constituția României din 2003 a fost considerată ca cea mai elaborată Constituție europeană modernă, având la bază expertiza a șase țări cu democrații consolidate. Tot ceea ce s-a creat are minusuri și plusuri, iar experiența viitoare va testa în ce măsură aceste legi vor fi funcționale.

În niciun caz, nu voi fi de acord ca o legislație să se modifice și să aibă în ea prevederi legale elaborate ca niște sancțiuni față de situații care sunt comentate, mediatic susținute împotriva uneia sau alteia dintre puterile statului.

Câtă vreme avem în Constuție trei puteri egale, atunci și drepturile și obligațiile trebuie să concorde. Procurorul instrumentează, judecătorul pune în balanță, după instrumentele legislative date de Parlament. Sunt legi care au avut într-un  interval scurt de timp sute de modificări. Acest mănunchi legislativ atât de efervescent în mod cert și-a pus amprenta asupra activității magistraților.”, susține judecătorul Viorica Costiniu pentru Q Magazine.

Procurorul general, Augustin Lazăr, a declarat, luni, că adoptarea în grabă a unor acte normative va afecta dosarele aflate în curs de soluţionare şi a făcut referire la dosarele „foarte bine cunoscute” de pe rolul parchetelor militare care s-au instrumentat prin delegarea de personal de la mai multe parchete. Dacă delegările respective vor dispărea,„colectivele care lucrează în acest moment vor fi desfiinţate”. „Va fi foarte greu de imaginat cum vor putea fi soluţionate aceste dosare”, a spus Lazăr, unul dintre dosare vizând protestul din 10 august.

Citește și: Postarea de la miezul nopții

„Prin afirmația sa, domul Lazăr a confirmat că dosarul Revoluției și cel al protestelor din 10 august sunt instrumentate de procurori care, potrivit legii, nu ar avea cum să o facă câtă vreme dânșii sunt procurori de Parchet inferior celui care are competența să ancheteze faptele acelea.

Nu mi se pare firesc ca de la cel mai înalt nivel, un procuror general să cuantifice activitatea procurorilor de această manieră delimitativă. Adică, numai x, y, z, sunt desemnați să instrumenteze un dosar sau altul. Lasă să se înțeleagă la nivelul opinie publice că nu ar mai fi înauntrul corpului de procurori persoane capabile profesional, cu experiență, de nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Militară, care să continue anchetarea anumitor cazuri.

Mi se pare nepotrivit ca procuror general să nominalizezi unele dosare despre care știi că au impact mediatic. Este o modalitate destul de vizibilă de a-și motiva punctul de vedere în strânsă legătură cu emotivitatea pe care o creează un dosar sau altul la nivel public.”, mai susține fostul președinte al Asociației Magistraților din România, Viorica Costiniu.

CEI POTRIVNICI LEGILOR JUSTITIEI SI A OUG PUBLICAT IN M.O. SE TAVALESC PE JOS SI URLA CA BEZMETICII DROGATI ANUNTAND CU MARE TRISTETE CA DNA A MURIT!

Cei potrivnici legilor Justiției și a OUG publicat astăzi anunță cu mare tristețe că a DNA a murit. 

Decesul Direcției Națională Anticorupție ar fi survenit după apariția ordonanței de urgență care stipulează foarte clar că pentru a fi procuror la DNA și la DIICOT va fi necesară o experienţă în profesie de 10 ani. Surprinzător, în loc să fie apreciată prevederea care are ca scop profesionalizarea DNA, aceasta este considerată arma cu care a fost omorâtă Direcția Națională Anticorupție.

Rareș Bogdan este cel care a anunțat, pe pagina sa de Facebook, moartea DNA. Mesajul este de un puternic dramatism.

„S-a publicat OUG-ul lui Toader. 
Din DNA, de astazi, au ramas doar peretii.
De la DNA pleaca toti procurorii, de la DIICOT cei fara concurs. Un detaliu ce omoara o Institutie. Se poate spune doar atat: AICI A FOST DNA. Lupta anticoruptie mai asteapta. Pentru moment s-a sistat. AU REUSIT, asa se ingenuncheaza o tara. 
Dupa OUG: la DNA se intra doar pe concurs organizat de catre CSM, Sectia de Procurori
(Concurs constant in Interviu si Dosar de evaluare) plus vechime de 10 ani. TOTUL se aplica si pentru cei prezenti deja in Institutii la data publicarii in Monitorul Oficial a OUG-TudorToader.

Practic de azi a fost depopulat DNA. Urmeaza ASALTUL FINAL la Procurorul General Augustin Lazar. Chestiune de zile.

Doar Avocatul Poporului mai poate ataca la CCr acest OUG, doar ca, un mic amanunt, ieri au fost votate in Senat noi avantaje pentru Victor Ciorbea, inclusiv o pensie speciala de 33.000!

În acest moment, România nu mai îndeplinește criteriile în baza cărora a fost primită în Uniune Europeană. Dumnezeu cu mila!”, scrie Rareș Bogdan.

Mai rezervat, Cătălin Predoiu susține că ministrul Toader a închis DNA.

„Prin art.VII din ordonanţa publicată astăzi, ministrul Toader a închis practic DNA. El oferă astfel, cu puţină întârziere, un răspuns întrebării lansate public de Liviu Dragnea: Mai există DNA?! Răspunsul este nu, de azi nu mai există. Ordonanţa trimite acasă zeci de procurori DNA, oprind astfel anchete, descurajând întreaga instituţie, încurajând lumea corupţiei. Iar MCV este începând de astăzi un acronim pentru Marea Corupţie Veselă„, a scris Predoiu într-un mesaj postat pe pagina de Facebook.

Procurorul general Augustin Lazăr este de părere că OUG a creat probleme funcționale în special pentru DNA. Augustin Lazăr a precizat că studiază suspiciunile de neconstituționalitate ale noului act normativ, pentru a se adresa Avocatului Poporului, instituție care poate sesiza CCR.

„Această ordonanţă de urgenţă a creat numeroase probleme funcţionale pentru parchete, în special pentru DNA, inclusiv suspiciuni de neconstituţionalitate, care sunt în curs de analiză. Soluţiile vor fi identificate în zilele următoare. Studiem suspiciunile de neconstituţionalitate ale noului act normativ, pentru a ne adresa instituţiei Avocatului Poporului, care poate sesiza Curtea Constituţională a României”, a declarat Lazăr.

A MAI CAZUT UN MIT.EUROSCEPTICISMUL ROMANILOR,DOVADA STATISTICA!

S-a mai prăbușit un mit. Mitul conform căruia cei mai mulți români consideră că apartenența la Uniunea Europeană le aduce beneficii. Se dovedește acum că politicenii care afirmă că atașamentul necondiționat al cetățenilor acestei țări de valorile europene se înșală. Sau ne înșală. În realitate, mai puțin de jumătate dintre români cred că UE ne face bine. Cum s-a ajuns aici?

Ani de zile s-a afirmat, utilizând sau nu informații de natură statistică, faptul că românii sunt trup și suflet atașați cauzei Uniunii Europene. În realitate, încrederea a scăzut treptat. De la circa 80%, înainte și după mariaj, la 59% în luna aprilie a acestui an. Iar acum, în numai câteva luni, a avut loc cea mai semnificativă prăbușire. Conform datelor furnizate de Eurobarometru, din aprilie până în septembrie, încrederea românilor în Uniunea Europeană a scăzut cu 10 procente. Și, astfel, în prezent sunt mai mulți români care nu consideră un lucru bun că facem parte din Uniunea Europeană, decât românii optimiști. Oare ne apropiem de un Roexit?

Este adevărat că o scădere atât de abruptă a încrederii nu este însoțită de o decizie simetrică privind ieșirea din Uniunea Europeană. La această întrebare dramatică, în prezent doar 17% dintre români răspund pozitiv. Cu alte cuvinte, pentru moment cel puțin, UE nu ne satisface, dar preferăm să rămânem acolo.

Cred că este important să nu ne mai mințim. Să privim și să analizăm cu curaj acest fenomen al euroscepticismului. Să vedem în mod obiectiv ce l-a generat. Care sunt cauzele obiective și care sunt cauzele subiective. Ce s-a întâmplat în intervalul de aproape cinci luni, din aprilie până în septembrie, în care România a atins un record prin pierderea a 10% din încrederea în Uniunea Europeană. Întâmplător sau nu, este exact perioada în care asupra autorității politice alese de la București s-au exercitat cele mai mari presiuni din direcția Bruxelles-ului, în mod direct sau indirect, prin intermediul statelor europene. Aceste presiuni, în mod straniu, s-au concentrat în direcția susținerii statului paralel, despre care se vorbește din ce în ce mai insistent în România. Și care stârnește atât de multe îngrijorări, încât s-a ajuns în situația în care 20% dintre cetățeni să aibă convingerea că, într-adevăr, sistemul a creat structuri statale funcționale de tip paralel. România se confruntă cu o situație stranie. În timp ce noi înșine ne-am arătat insistent cu degetul și ceilalți ne-au urmat, în sensul că suntem o națiune coruptă, în timp ce ne-am declarat convinși 100% că numai prin diminuarea corupției putem să ne asigurăm un trai mai decent, iată că însăși lupta împotriva corupției s-a transformat într-un instrument corupt. Pentru români, coruperea corupției a devenit din ce în ce mai evidentă, mai dureroasă, mai dezolantă și mai costisitoare. Iar coruperea corupției a fost săvârșită treptat și temeinic prin substituirea instituțiilor alese democratic de către popor cu instituțiile de forță care, treptat, au ocupat întreg spațiul social. Ansamblul instituțiilor de forță însă, vrem nu vrem, ne place sau nu ne place, înseamnă o parte esențială a statului român. Dacă această parte a statului român s-a autocorupt și a corupt anticorupția, atunci în ce să mai aibă încredree cetățenii?

De la acest tip de raționament, în sine corect, până a asocierea fenomenului cu apartenența la Uniunea Europeană nu a mai fost decât un pas. Iar pasul l-au făcut oficialii de la Bruxelles, precum și reprezentanții statelor aliate care, în  mod iresponsabil, au susținut și încă mai susțin structurile statului paralel. Din mai multe motive. 1). Pentru că astfel, prin intermediul structurilor de forță, România poate fi dominată și dirijată mai ușor. 2). Pentru că structurile de forță sunt mai ușor de domesticit și cedează mai ușor avuțiile statului decât structurile democratice, întemeiate pe voința cetățenilor. 3). Pentru că România este un stat prea mic pentru a fi lăsat de capul lui și, în același timp, un stat prea mare pentru a fi ușor asimilat în concertul european.

Este extrem de interesant faptul că aceste măsurători, pe care le cunoaștem sub forma Eurobarometrului, nu iau în calcul premizele care-i determină pe tot mai mulți români să devină sceptici. Este exclus ca această scădere îngrijorătoare a încrederii să poată fi pusă doar pe seama modului în care statele partenere din UE se raportează la schimbările pe care le generază Parlamentul și Guvernul în materia drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în general și a legislației penale în special. Undeva, în subconștientul colectiv,  există o cauză mai profundă a euroscepticismului. Iar această cauză este de natură financiară. Treptat, pe măsură ce scade încrederea în UE, din ce în ce mai mulți români trăiesc cu convingerea, susținută sau nu cu argumente, că sub aspect material apartenența noastă la Uniunea Europeană ne aduce mai multe pierderi decât beneficii. Dacă această convingerea se înrădăcinează, dacă se extinde, dacă se generalizează, atunci ne apropiem cu pași repezi de Roexit.

Până la urmă, cred că ar fi necesar ca specialiștii în economie și finanțe să le explice românilor cât au pierdut și cât au câștigat prin integrarea în structurile UE. La capitolul câștiguri, socoteala e simplă. Trebuie să vedem pur și simplu câți bani ne-au venit de la comunitatae și cum au fost ei utilizați. La celălalt capitol, care s-ar putea numi „cât am dat”, calculul e mai greu de făcut. Va trebui să vedem ce obligații ne-am asumat prin integrarea noastră în Uniunea Europeană, ce condiții ni s-au pus, cum și cât am plătit și ce anume și în ce valoare am sacrificat de dragul integrării din avuția națională. Dacă vom trage linia și vom avea un rezultat, s-ar putea să înțelegem de ce subconștientul colectiv generează un procent din ce în ce mai ridicat al euroscepticismului.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

LEGEA OFFSHORE.AVOCATUL DAN CHITIC: RADU TUDOR ESTE NEGRU DE SUPARARE..CA NU AU FOST INTREBATI SI EXPLOTATORII!

PSD şi ALDE au ajuns la un consens în privinţa modificărilor la legea offshore, liderul deputaţilor PSD Daniel Suciu precizând că, în urma şedinţei din coaliţie, s-a decis ca 50% din producţia de gaz din Marea Neagră să se tranzacţioneze pe bursa din România, iar investiţia celor care operează să se deducă maxim 30% din impozitul pe venitul suplimentar.

A venit si o prima replica din partea avocatului Dan Chitic care s-a luptat cu toate puterile pentru ca subiectul sa nu fie tratat pe ascuns si ca statul roman sa ramana cu ceva din exploatarea gazelor. El remarca ironic ca situatia nu este asa de rea dupa ce s-a batut palma. Motivul: Radu Tudor era cam agitat.

”Am auzit ca PSD s-a înțeles cu ALDE cu privire la Legea offshore. Sunt curios dacă in discuțiile lor a încăput și vreo vorba despre interesul nostru, al votanților lor. Sincer, îmi e f teama. Teamă ca politicienii noștri vor fi consecvenți in lașitatea și ticăloșia lor.

Și am mai auzit ca Radu Tudor e (și mai) negru de supărare că nu au fost întrebați și exploatatorii… despre cum și ce trebuie sa facă statul român cu resursele sale… cu resursele noastre. Asta îmi dă totuși o speranța. Ba chiar o vagă satisfacție”, a scris avocatul Dan Chitic pe pagina de socializare.

Maestrul TUDOR GHEORGHE : „Ce dracu’, o luăm de la început?”. VIDEO

CER SI PAMANT ROMANESC

Sa fie bântuiți, toți cei ce au trădat neamul românesc! Amin!

Vin colindătorii, cum veneau odată, leru-i ler
Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler
Dar li-i gura-i arsă şi li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler,

Gazdelor creştine să-i primiţi în casa, leru-i ler
Şi cum se cuvine, să-i poftiţi la masă, leru-i ler
Ni-i trimite Sfântul, să ne-‘ncerce mila, leru-i ler,
Domnii mari de astazi să-şi deschida vila, leru-i ler,

Şovăielnic pasu’, mâinile plăpânde, leru-i ler,
Tremurat li-i glasu, nu ştiu să colinde, leru-i ler,
Dacă stau la poartă şi nu zic nimica, leru-i ler
Domnilor de astăzi sa va apuce frica, leru-i ler,

Mută-i întrebarea ce rasună afară, leru-i ler,
Am murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară, leru-i ler
Tot în frig şi-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i ler
Pe la porţi străine ce ne stau închise, leru-i ler,

Vin…

Vezi articolul original 31 de cuvinte mai mult

ŞI ÎN GERMANIA NAZISTĂ SE SERBA 1 Mai …

CER SI PAMANT ROMANESC

1 MAI în GERMANIA NAZISTĂ …

Fotografii şi filmuleţe cu 1 mai din perioada bolsevică am tot văzut.

Iată de această dată, imagini din Germania nazistă condusă de “Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei”, adică Partidul naţional socialist al muncitorilor din Germania.

La fel ca în URSS-ul lui Stalin, la nemţi nazismul însemna de asemenea socialism şi muncă…

În 1933, când naziștii au ajuns la putere, ziua de 1 Mai a fost declarată sărbăîtoare legală, zi liberă plătită .

Pe 1 mai 1933, Partidul Nazist organiza un spectacol grandios.

În toata ţara au avut loc mari manifestaţii, conduse din umbră de Sturmabteilung (SA), o organizaţie paramilitară nazistă care a jucat un rol esenţial în ridicarea la putere a lui Hitler în anii 1920, supranumiţi „Camăşile brune”, de SS (Schutzstaffel, braţul înarmat al Partidului Naţional Socialist), şi Hitlerjugend (Tineretul hitlerist).

 Cea mai mare manifestaţie a avut  loc la Berlin, unde însuşi Hitler  a ţinut un…

Vezi articolul original 170 de cuvinte mai mult

Precedentul ucrainean trimite în ilegalitate Biserica Rusă din Basarabia

CER SI PAMANT ROMANESC

 

Moldova nu este o provincie rusească

Opinia publică de la noi, urmărind fascinată refacerea Scaunului Mitropolitan de la Kiev, demarată de Patriarhia de la Constantinopol, încă nu s-a prins, pe deplin, se pare, că desprinderea Bisericii Ucrainene de cea Rusă vizează direct Basarabia, anunțând o iminentă schimbare la față a ortodoxiei din Republica Moldova, scrie Petru Bogatu pe www.deschide.md, preluat de Romanian Global News.

Recurs la istorie

În urma repunerii în drepturile canonice a Patriarhului Filaret al Kievului și a Arhiepiscopului Macarie, considerați până acum ierarhi schismatici, procedura de separare a Bisericii Ucrainene de cea Rusă a intrat în linie dreaptă.

Rămâne să se întrunească așa-numita „Constituantă bisericească” care să aleagă patriarhul și să primească Tomosul de autocefalie.

La ora actuală, cei doi exarhi, trimiși de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, poartă discuții cu reprezentanții celor trei biserici: Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei (BOU-PM), Biserica Ortodoxă Ucraineană a…

Vezi articolul original 850 de cuvinte mai mult

Poetul nepereche Mihai Eminescu, evocat de Tudor Arghezi

CER SI PAMANT ROMANESC

La aniversarea a 105 ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, scriitorul Tudor Arghezi a rostit câteva cuvinte, frumos meşteşugite, în faţa microfonului Radiodifuziunii.

Astăzi înregistrarea se păstrează și în Arhiva de Istorie orală Radiodifuziunii Române, ca un document de o mare valoare documentară şi literară.

Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, Bucureşti – d. 14 iulie 1967)

„A vorbi despre poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă: nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere pe ceilalţi.

Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harfă şi să legene din depărtare delicata lui singurăte ca slavă.

Într-un fel, Eminescu e sfântul prea curat al versului românesc. Din tumultul dramatic al vieţii lui s-a ales un crucificat.

Pentru pietatea noastră depăşită, dimensiunile lui trec peste noi, sus, şi peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal, asta o ştie…

Vezi articolul original 135 de cuvinte mai mult

Cultura iudeo-creştină, o vorbă goală? Defel!

„Tovarasul evreu”: Muzeul Evreiesc din Viena subliniaza rolul evreilor in comunismul sovietic

LADY GAGA,BRADLEY COOPER – SHALLOW!