Arhiva |

MARE SARBATOARE ORTODOXA:” SOBORUL SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL ESTE PRAZNUIT PE 8 NOIEMBEIE!

8 nov.

Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil este prăznuit pe 8 noiembrie. Sfinții Mihail și Gavriil sunt cei care duc la îndeplinire porunca milei și a dreptății lui Dumnezeu, scrie calendarortodox.ro.

Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat în iconografie în haine de ostaș, având în mână o sabie de foc. Este rânduit de Dumnezeu ca dreptatea Sa să biruiască în istoria mântuirii. El este cel care, în momentul căderii unor îngeri a strigat: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”, restabilind ordinea. Potrivit Tradiției, la judecata de la sfârșitul chipului acestei lumi, morții vor învia la glasul trâmbiței sale.

Sfântul Arhanghel Gavriil este purtătorul veștii milei dumnezeiești față de oameni. El a vestit că Fiul lui Dumnezeu Se va întrupa din Fecioara Maria pentru mântuirea neamului omenesc.

În icoane apare în veșminte sacerdotale, purtând în mână ori un crin, semnul veștii celei bune, ori o sferă cu însemnele lui Hristos, arătând că el este mesagerul mântuirii umanității.

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, pe care Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 8 noiembrie, sunt patronii spirituali ai Jandarmeriei Române. Motivul pentru care Jandarmeria Română i-a ales pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil să îi ocrotească este faptul că cei doi conducători ai oștilor cerești sunt simboluri ale luptei împotriva răului.

GAULEITERUL NAZI,KLAUS WERNER JOHANNIS -17 DOSARE PENALE, A LUAT-O „PE ARATURA”!

8 nov.

Klaus Iohannis a atacat miercuri din nou Guvernul PSD-ALDE spunând că există lipsă de viziune, investiţiile publice rămân pe hârtie, iar mediul de afaceri aşteaptă predictibilitate şi mai puţine măsuri ad-hoc.

„Dincolo de provocările de parcurs, mediul de afaceri autohton a crescut şi s-a dezvoltat semnificativ în ultimul sfert de secol, având ca repere economia de piaţă şi libera iniţiativă. Companiile pe care le conduceţi reprezintă exemple de urmat privind modul în care, prin eforturi şi riscuri asumate, dar şi prin seriozitate şi consecvenţă, mediul de afaceri românesc devine mai puternic, mai performant şi, în final, creează bunăstare pentru noi toţi.

Însă este important să avem în vedere faptul că, dincolo de recorduri temporare sau conjuncturale, dezvoltarea sustenabilă are loc doar dacă se bazează pe creşterea susţinută şi calitativă a investiţiilor şi a productivităţii. Este foarte îmbucurător să observăm rezultatele bune din Topul Naţional al Firmelor, dar acestea sunt umbrite de evoluţia economiei, care în prima parte a anului este marcată de încetinirea creşterii economice spre 4%, comparativ cu pompoasa prognoză oficială de 5,5%”, a declarat Klaus Iohannis.

Preşedintele a catalogat măsurile Executivului ca fiind lipsite de viziune.

„Fără să existe schimbări semnificative în tiparul execuţiei bugetare, după trei trimestre bugetul naţional înregistrează un deficit mai mult decât dublu faţă de anul anterior, ceea ce, evident, sporeşte riscul depăşirii pragul de 3% din PIB. Lipsa de viziune, de anticipaţie şi de prevedere în planul finanţelor publice este evidentă atunci când prognoza de creştere economică ajunge să fie ratată, când veniturile bugetare se află departe de obiectivele iniţiale şi sunt perpetuate carenţe în colectare, când folosirea fondurilor europene este dezamăgitoare, iar investiţiile publice rămân pe hârtie. Economia românească traversează un amplu proces de transformare, în contextul schimbărilor generate de digitalizare şi de revoluţia industrială 4.0, la noi mai ales 0”, a mai spus preşedintele.

MILOGUL CU MATANII ARMEANUL „DE DREAPTA” ,FOSTUL UFD-IST A LUI SOV,VARUJAN VOSGANIAN SI ALESII ALDE AU VOTAT ALATURI DE OPOZITIE!

8 nov.

Aleşii ALDE din Camera Deputaţilor au votat, miercuri, pentru alegerea primarilor în două tururi, proiectul fiind retrimis la comisiile de specialitate, întrucât propunerea de respingere, cu care intrase iniţial la vot, nu a beneficiat de suficient sprijin.

Vicepreşedintele formaţiunii, Varujan Vosganian, a anunţat în plen că grupul ALDE a votat in corpore pentru revenirea la două tururi, în timp ce liderul grupului PSD a declarat că social-democraţii se opun  acestui lucru.

Pentru proiectul privind alegerea primarilor în două tururi, ALDE a votat, miercuri, cot la cot cu opoziţia şi împotriva poziţiei asumate de partenerul de guvernare, PSD. „Nu înseamnă că avem divergențe cu PSD sau că vrem să rupem coaliția”, a declarat Varujan Vosganian, în acest context. Însă, acesta s-a întrebat retoric: „Ce-ar fi fost dacă am fi avut alegeri într-un singur tur pentru președintele României din 1990 încoace?”

Proiectul intrase la vot cu propunere de respingere, lucru dorit de social-democraţi, dar fără succes pentru aceştia din urmă.

Adoptat tacit de Senat (adică, fără niciun fel de dezbatere), în iunie 2016, proiectul privind revenirea la două tururi de scrutin în cazul alegerilor pentru primării figurează pe ordinea de zi a Camerei Deputaților din februarie 2018. În ultimele luni, opoziţia a demarat o campanie publică de conştientizare, dar şi de strângere de semnături pentru organizarea alegerilor locale în două tururi.

Nu este prima dată, în ultimele luni, când neînţelegerile dintre ALDE şi PSD se manifestă când e vorba de votarea în Parlament a unui proiect de lege. Unul din momentele incandescente din acest punct de vedere a fost cel al legii offshore, când aleşii ALDE au blocat planurile partenerilor de coaliţie din PSD.

CUKI TARICEANU ,PRIMA REACTIE LA ACUZATIA DNA:” S-A DECLANSAT OPERATIUNEA SALVATI-L PE LAZAR….!

8 nov.

Tăriceanu susținere Dăncila

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat, miercuri, referitor la cererea de urmărire penală care ar fi fost emisă pe numele său că nu a primit nicio înştiinţare. În spaţiul public au apărut informaţii că s-ar fi cerut urmărirea sa penală în dosarul Microsoft. Mai exact, DNA cere Parlamentului avizarea urmăririi penale împotriva președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, la 10 ani de când era prim-ministru, pentru că ar fi semnat două acte adiționale privind Microsoft.

UPDATE. Claudiu Manda a afirmat, în exclusivitate pentru Antena 3, că această solicitare a ajuns la Senat.

”Vreau să vă spun că a ajuns la Senat o astfel de solicitare. Am fost sunat spre după-amiază, însă nu am putut să confirm pentru că era pe perioada când se făcea transferul. Sunt zeci de file. Procedural, acestea vor ajunge la Biroul Permanent, iar de acolo la Comisia Juridică”, a declarat Claudiu Manda.

ȘTIRE INIȚIALĂ. Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, susţine că la Senat nu s-a primit vreo solicitare de urmărire penală în ceea ce-l priveşte, iar în timpul guvernării pe care a condus-o nu s-a făcut nicio plată către Microsoft.

„Zilele acestea trăim parcă scenariul unei operaţiuni ce s-ar putea intitula ”Salvaţi-l pe Lazăr”. Un ţăran în civil găseşte o servietă prin câmp şi le-o predă jurnaliştilor cu ochi albaştri. La câteva zile distanţă se reîncălzeşte o ciorbă de mai bine 10 ani şi este aruncată presei ştirea că aş urma să fiu anchetat în cazul Microsoft. Scenariul operaţiunii este atât de ridicol că ar părea neserios şi în filmele din seria ”B.D. la munte şi mare”. Efectele în spaţiul public sunt însă cât se poate de serioase, aşa că vreau să fac câteva precizări importante”, transmite Călin Popescu Tăriceanu.

„Presupunând că va veni, aceasta va urma traseul procedural pe care îl urmează oricare astfel de cerere. În al treilea rând, în timpul guvernării pe care am condus-o nu s-a făcut nicio plată către Microsoft, în cazul licenţelor la care face referire dosarul. Contractul a fost semnat în guvernarea Năstase, plăţi s-au făcut în guvernările care au urmat perioadei 2005-2008, dar nu în guvernarea Tăriceanu. Hotărârile de guvern, la care văd că face referire o parte din presă, prevedeau începerea procesului de inventariere a licenţelor.

Am promovat aceste HG în contextul în care Microsoft ameninţa că va da România în judecată, caz în care riscam ca statul român să piardă mulţi bani. În faţa acestor evidenţe, să vorbeşti despre acuzaţii de mită, este lipsit de sens”, precizează Călin Popescu Tăriceanu.

Preşedintele Senatului spune că ştie că sunt unii ”la butoane” care se gândesc că îşi pot păstra funcţiile sau oameni politici care mai cred că aşa se câştigă alegeri şi se pun guverne.

„Știu că sunt unii ”la butoane” care se gândesc că își pot păstra funcțiile sau oameni politici care mai cred că așa se câștigă alegeri și se pun guverne. Istoria recentă ne arată efectele unor astfel de acțiuni anti-democratice, anti-constituționale și chiar nelegale. În plan electoral, cei care se credeau viitori beneficiari, au pierdut la vot. Iar când România a fost condusă de un guvern pus printr-o lovitură de stat mascată, toată țara a avut de pierdut. De aici și denumirea de guvern zero care va rămâne în cărțile de istorie. Nu în ultimul rând, aceste acțiuni au contribuit la crearea unei societăți divizate, măcinată de conflicte și rămasă fără certitudinea unui drum înainte, spre mai bine.

În România care se pregătește să își asume președinția Consiliului U.E., aceste tactici nu mai pot funcționa, nici măcar cât au putut să funcționeze până acum. Adevărul despre protocoale și abuzuri a fost scos la iveală, iar drumul legislativ al modificărilor pentru reformarea justiției și ruperea legăturii bolnave cu serviciile este ireversibil. România nu se mai poate întoarce la vremurile în care președintele Băsescu intervenea pentru numirea anumitor procurori și îi asmuțea către adversarii politici”, a scris Tăriceanu.

STANCIU,TARCEA SI BINOMUL!

8 nov.

Între primele vizite pe care președintele Klaus Iohannis le-a făcut după alegerea sa ca președinte (evident, după vacanța la Miami, unde s-a întîlnit și cu o înaltă oficialitate americană) a fost cea de la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde, ca din întîmplare, avea și el un dosar.

Vizita s-a desfășurat fără tărăboi (mediatizare), cu o simplă declarație de ochii lumii. Președintele a fost să vadă de ce mai au nevoie cei din justiție pentru ca treburile să meargă strună. Nu știu dacă ați călcat prin clădirea ÎCCJ, fostă cîndva sediul centralei SIE, de pe strada Batiștei. Este o clădire celebră, veche, căzută în desuetitudine, unde judecătorii și grefierii, polițiștii și avocații se înghesuie pe holuri, printre dulapurile încărcate cu dosare și printre cărucioarele care cară sute de pagini cu pricini și destine. Vă imaginați că în această Înaltă Curte, atît de grijuliu vizitată de președintele Klaus Iohannis, s-a schimbat ceva de cînd omul nostru a rostit „punct și de la capăt“ și s-a mutat pentru cîteva zile pe săptămînă în București? Absolut nimic, nici în zugrăveală, nici în mobilier, nici în modul de funcționare! Livia Stanciu a vegheat ca Înalta Curte să funcționeze ca o mașină de executat răufăcătorii și corupții, cu singura precizare că enorme îndoieli s-au instalat prin societate.

Cine și cum decide vinovații și pedepsele? Cazul Rarinca a fost mai degrabă un țipăt decît o alarmă. Și condamnarea lui Mircia Gutău a făcut parte din aceeași categorie de semnale. Și executarea deputatului Ion Stan. Și multe alte cazuri în care pedepsele nu se potrivesc cu vinovații. Plecarea Liviei Stanciu la CCR a adus cu sine o schimbare de nume în fruntea ÎCCJ. Nu și de practici. Cel puțin așa arată strădania doamnei Cristina Tarcea de a înțelege și moderniza aplicarea legilor în vigoare. Pentru toate tribunalele, componența completului de judecată se trage la sorți. Pentru ÎCCJ, prevederea legală nu mai este valabilă. Se trage la dorința doamnei Tarcea. Cum vreți să scăpăm de Dragnea și de Tăriceanu cu tragerea la sorți? – pare să spună dînsa. Ieri, toate radiourile fremătau de decizia care urma să vină de la CCR ca o soluție salvatoare pentru Dragnea și Tăriceanu.

Cu o nesimțire logică demnă de cauze mai penibile, jurnaliștii Binomului de la radiouri și televiziuni susțineau că decizia CCR îi avantajează pe Dragnea și pe Tăriceanu și pe toți cei corupți. După mintea lor, ca și după cea a doamnei Cristina Tarcea, condamnarea adversarilor și a dușmanilor politici nu se poate face decît în complete conduse de oameni cu nașul în suflet și cu gradele în seif. Din cîte am aflat (din greșeală), doamna Tarcea vine, ca și Livia Stanciu, tot de la Galați. Și pe aceleași urme și cu aceeași experiență. Nu ne mai rămîne decît concluzia. Că fără procurorul general care arestează și întocmește dosarul și fără ÎCCJ care desemnează președintele completului, adică pe cel care stabilește sentința definitivă, dușamanii poporului nu pot fi striviți.

Abia mai apoi vom desăvîrși socialismul și după victoria sa definitivă vom vedea ce mai putem face cu democrația și cu ce mai rămîne din dînsa. Oricum, democrația românească și statul de drept trebuie să aibă comanda în Palatul Cotroceni. Acolo este cel mai sigur ca lista condamnaților și numărul anilor să fie bătute în cuie și de acolo să fie distribuite spre tribunalele României.

JEFF SESSIONS,PROCURORUL GENERAL AL SUA SI-A DEPUS DEMISIA LA SOLICITAREA PRESEDINTELUI DONALD J.TRUMP!

8 nov.

Jeff Sessions, secretarul american al Justiţiei şi procuror general, şi-a prezentat miercuri seară demisia, la solicitarea preşedintelui SUA, Donald Trump, informează CNN.

Surse politice au declarat că preşedintele Donald Trump i-a cerut miercuri demisia lui Jeff Sessions. Secretarul Justiţiei i-a transmis demisia lui John Kelly, şeful de cabinet de la Casa Albă. În cursul unei conferinţe de presă, Donald Trump a refuzat să răspundă la o întrebare despre situaţia lui Jeff Sessions.

Rod Rosenstein, adjunctul procurorului general, probabil va rămâne în funcţie, urmând să monitorizeze activitatea Comisiei conduse de procurorul special Robert Mueller, care investighează ingerinţele electorale ruse şi presupusele contacte între Moscova echipa de campanie a lui Donald Trump.

CUM SI UNDE A FOST PREGATITA PRESEDINTIA LUI JOHANNIS!

8 nov.

  Cel mai mare mister al succesului candidatului prezidențial Klaus Werner Iohannis (în 2014) n-a fost fulminanta recuperare a distanței […]

 

Cel mai mare mister al succesului candidatului prezidențial Klaus Werner Iohannis (în 2014) n-a fost fulminanta recuperare a distanței ce îl separa pe fostul primar de Sibiu de candidatul PSD.

Misterul cel mai mare stă în maniera în care Crin Antonescu, un presupus candidat la prezidențiale, s-a retras din toate jocurile politice. Faptul că n-a povestit de ce a ales această retragere arată că în spatele ei nu s-au aflat rațiuni politice, ci altele (de nemărturisit). N-are rost să speculăm, dar este mai clar ca lumina zilei că dacă ar fi fost ceva de mărturisit, Antonescu ar fi făcut-o.

Acum, când începem să aflăm ce trecut „penal“ stă în cârca actualului președinte, nu ar avea prea mult chichirez să ni-l imaginăm pe Crin Antonescu fără pată și fără reproș. A fost preferat în locul său un candidat și mai pătat, și mai șantajabil. Era destul de clar, atunci, că Antonescu nu este simpatizat de SRI.

1 Decembrie 2009, Timișoara: Pe vremea când Iohannis a fost adus la ordin în politica națională de același Crin Antonescu, cel care avea să-i ofere, în februarie 2013, poziția următoare după el în PNL, fiind informat de stăpânii săi că va fi obligat să-i cedeze sasului de la Sibiu într-un final totul, partidul și candidatura la președinția României. La Timișoara, robotul Klaus Werner Iohannis, tocmai ieșise din „laboratorul” unde a fost creat, era în perioada de testare și nu făcea pe „patriotul” cu „lopata pe chept” la intonarea imnului național. Doar Mircea Geoană, altă slugă a americanilor, avea dezlegare pe atunci la salutul masonic de obediență, perceput de prostime ca gest patriotic.

Dar nu SRI a fost capul operațiunilor. Se pare că SUA nu-l doreau pe Ponta, iar Germania nu-l dorea pe Antonescu. Ce a putut ieși de aici, vedem.

Aflăm acum că în protocolul secret DNA – SRI sunt paragrafe care permit echipe dublu mixte: pe de o parte, mixtura ilegală DNA – SRI, pe de altă parte, echipe americane de investigații penale. Să mai spună cineva că SUA nu au știut de acele protocoale! Unii (ca Sebastian Ghiță) sugerează că Ponta ar fi intenționat, neștiind ce-l paște, să lichideze acele protocoale și să facă o lege a SRI care să le… legalizeze. Deși ar fi fost o legalizare neconstituțională.

În orice caz, cam tot ce se întâmplă mai important la noi după 2014 are legături (vizibile, dar mai ales invizibile) cu acele protocoale abominabile. Inclusiv, bineînțeles, fanatismul prusac cu care Iohannis încearcă să se opună demantelării statului paralel construit de Metropolă în mica noastră colonie de naivi, oportuniști și trădători de țară.

                                                                                                           Ioan BUDUCA

Notă: Fotografia și comentariul la ea aparțin redacției „Justițiarul”.

SURSA:justitiarul.ro/

TESU SOLOMOVICI,ISTORIC SI SCRIITOR EVREU:”NICIUN TREN ROMANESC N-A PLECAT VREODATA LA AUSCHWITZ CU EVREI!,DIN ROMANIA NICIUN EVREU NU A PIERIT LA AUSCHWITZ!”

8 nov.

  Teşu Solomovici: „Niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei! Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz!” […]

 

Teşu Solomovici: „Niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei! Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz!

                              Dialoguri fundamentale cu Teşu Solomovici

Istoric, scriitor, preşedintele Centrului Cultural Israeliano – Român din Tel Aviv

 

Teşu SOLOMOVICI – Nu aştept decizia germană, mai ales în nebunia lor de a distruge evreimea europeană, declara Ion Antonescu. Ei bine, la 13 octombrie, când trebuia ca primul tren cu evreii din Arad să plece spre Auschwitz, trenurile şi locomotiva  nu au sosit în gara de la Arad. Impacientat,Manfred Freiherr von Killinger,ambasadorul Germaniei, trimisul special al lui Heinrich Luitpold Himmler la Bucureşti, ofiţeri SS  dădeau telefoane peste telefoane, nervi, aproape de apoplexie, dar autorităţile române nu răspund. Niciun şef al României nu răspundea la telefoanele agitate, disperate ale căpeteniilor naziste. În felul acesta, niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei!

Din toată Europa, evreii erau încărcaţi în trenuri şi trimişi şi transformaţi în cenuşă şi fum. Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz!

13 octombrie 1942 este o dată miraculoasă pentru evreimea română. Este o dată despre care prea puţin vorbesc istoricii evrei. Ion Antonescu a dat dispoziţie că orice deportare evreiască  încetează. De la 13 octombrie 1942, niciun evreu n-a mai fost deportat din Ţara Românească. Există unii istorici care spun, care interpretează acest gest antonescian astfel : „Ei bine, era căderea de la Stalingrad, războiul era pe sfârşite…”. Nu, nu era căderea de la Stalingrad. Stalingradul a căzut abia în ianuarie 1943, aproape şase luni mai târziu. La acea dată, armatele germane erau ocupante ale întregii Europe, armatele germane şi române luptau în Caucaz, se pregăteau de asaltul Stalingradului, deci decizia mareşalului Ion Antonescu trebuie căutată în altă parte. Nu pentru că i-ar fi iubit pe evrei a oprit el deportările. Antonescu a declarat foarte clar: „Eu nu-i iubesc pe evrei şi vreau ca să purific ţara de străini, de evrei, de unguri, de lipoveni, de ţigani, de tot elementul străin.” Dar, în această politică a lui de purificare a României, Antonescu nu s-a gândit niciodată să adopte soluţia la care era presat de Berlinul nazist, adică „soluţia finală”. De acolo  trebuie pornit la orice analiză când se vorbeşte ce s-a-ntâmplat la 13 octombrie 1942. El vedea, ca o soluţie pentru purificarea României, plecarea străinilor din România. Plecarea evreilor. Să plece cu toţii în Palestina, să plece-n America, să plece unde vor. Să nu rămână în România. Am insistat asupra acestui moment pentru că mi s-a părut interesant şi pentru ştiu că a existat întotdeauna în emisiunile de televiziune,  de la diferite televiziuni, întrebarea: de ce credeţi că i-a salvat Antonescu pe evrei? Am vrut să accentuez, să insist asupra cuvântului „salvat”, pentru că nu a fost vorba de o salvare în sensul unei iubiri, unei subite filosemitii a mareşalului faţă de evrei, ci a fost pur şi simplu un calcul românesc, o exprimare a orgoliului românesc, a orgoliului mareşalului. El nu a suportat să vină nişte nemţoi, să vină nişte oameni din Berlin şi să dicteze ei ce să se facă în Ţara Românească cu evreii din România. Evreii din România sunt evreii mei, susţinea Antonescu. Rezolvarea problemei evreieşti este o problemă românească şi nu se va decide la Berlin.

„Fără ură şi fără părtinire. Am vrut să scriu o carte cinstită. Să mă pot uita în ochii cititorilor mei”.

Cartea mea atacă, tratează câteva probleme de mare îndrăzneală încât mi-e capul plin de cucuie din partea conaţionalilor mei, care nu văd bine că un evreu a scris această carte despre Antonescu. Am vrut să fiu istoric şi încă din antichitate un singur lucru se cerea istoricilor: sine ira et studio, fără ură şi fără părtinire.  Aşa am vrut să fie scrisă această carte. Am vrut să scriu o carte cinstită, să mă pot uita în ochii cititorilor mei. Dacă am reuşit acest lucru, dumneavoastră o veţi decide. Tot anticii spuneau că fiecare carte are destinul ei. Destinul acestei cărţi dumneavoastră îl decideţi, cititorii. Am spus că multe lucruri puteau fi exploatate de mine contra mareşalului, dar n-am făcut-o. Un capitol întreg din carte vorbeşte despre “sifilisul” mareşalului. Dumneavoastră ştiţi că foarte mulţi au scris despre faptul că mareşalul ar fi fost bolnav de sifilis. Ei bine, vine Teşu Solomovici, un evreu, şi spune că nu este adevărat! Mareşalul Ion Antonescu era bolnav, suferea de o “boală misterioasă”. M-am încuiat la Arhivele Naţionale şi am cercetat cu luare aminte Arhiva Antonescu. Spre marele noroc al celor care studiază istoria vieţii şi a faptelor mareşalului s-au păstrat două documente esenţiale. E vorba de Registrul istoric al mareşalului Ion Antonescu, şase volume folio şi trei volume, Jurnalul mareşalului Ion Antonescu. O echipă de istorici erau ataşaţi cabinetului guvernamental ca să scrie tot ce se întâmplă cu mareşalul Antonescu 24 de ore pe zi. Aceste două documente esenţiale au fost salvate de un patriot. Când ruşii au pătruns în România şi au luat toată arhiva Antonescu, un arhivar patriot a ascuns Registrul istoric şi Jurnalul lui Antonescu, şi aşa s-au salvat pentru posteritate aceste două documente esenţiale. Am luat pagină cu pagină, şi Jurnalul şi Registrul, şi acolo scrie: azi, 14 octombrie 1941, mareşalul suferă de o indispoziţie, a rămas acasă. În altă dată a rămas acasă, nu a mers la serviciu, a avut temperatură. Acest lucru se repetă într-atât încât Hitler, îngrijorat că cel mai fidel tovarăş al lui de război, de luptă, de idei este suferind, i-a trimis propria lui bucătăreasă, care să-i facă mâncarea, bănuind că s-ar opera asupra lui o otrăvire lentă. Şi acest lucru este notat în Registru. Mai târziu, îi trimite doi medici celebri din Berlin să-l consulte. Apoi, i-l trimite pe cel mai bun doctor din Viena. Şase sau opt doctori celebri din România îl consultă adesea. Boala, sau bolile mareşalului Antonescu nu au putut fi detectate cu precizie, dar a fost bolnav. Nu a avut faza terţială a sifilisului şi acest lucru eu, Teşu Solomovici, îl spun clar şi răspicat în această carte.

 

Mareşalul Ion Antonescu a fost împotriva a ceea ce Hitler denumea „soluţia finală”.

Ion BĂDOI – Domnule Teşu Solomovici, faceţi afirmaţii deosebite. Spuneţi că niciun tren din România nu a plecat spre Auschwitz încărcat cu evrei în timpul mareşalului Ion Antonescu…

Teşu SOLOMOVICI – Da, în cartea pe care am scris-o ( Mareşalul ION ANTONESCU – o biografie) şi pe care o lansez la târgul de carte Gaudeamus 2011, m-am ocupat in extenso de acest aspect al aşa numitei salvări a evreimii române din vechiul Regat. E vorba de Transilvania de sud, Banat, Moldova, Muntenia, Dobrogea. Antonescu s-a opus planurilor germane, s-a opus presiunilor lui Himller, ale lui Adolf Eichmann, killer-ul  evreimii europene, s-a opus ca evreimea română să fie transportată la Auschwitz. El a fost, de fapt, împotriva a ceea ce germanii, Hitler denumea soluţia finală. Nu din dragoste pentru evrei în mod deosebit, ci ca om de stat român, ca un om cu un orgoliu naţional fără margini, cu o fibră naţionalistă românească deosebită. El spunea că evreii din România sunt evrei cetăţeni ai României şi în România decid românii. În acest sens, el era pentru soluţia purificării României prin plecarea străinilor din ţară. Nu prin exterminarea lor. Prin plecarea străinilor, prin această sintagmă intra, de fapt, şi plecarea evreilor. Pentru evreimea română, acest lucru a fost miraculos şi-n acest sens se poate vorbi de miracolul care s-a săvârşit la 13 octombrie 1942 când mareşalul Ion Antonescu a spus nu, şi din acea clipă n-au mai existat deportări din Ţara Românească.

 

Războiul lui Ion Antonescu pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de sub jugul sovietic a fost un război just, un război naţional, un război drept.

Ion BĂDOI – Domnule Teşu Solomovici, putea fi mareşalul Ion Antonescu altfel decât un om al epocii sale?

Teşu SOLOMOVICI – (se gândeşte câteva clipe, îşi drege glasul uşor într-un zâmbet aproape imperceptibil, mă priveşte cu atenţie). E o întrebare capcană, domnule Bădoi!?

Ion BĂDOI – Nu, este o întrebare legitimă…

Teşu SOLOMOVICI – În epoca respectivă au existat două tabere. A existat tabăra democrată , care includea aliaţii, adică englezii, americanii, francezii liberi, polonezii liberi, neozeelandezii, australienii, canadienii, ruşii şi era cealaltă tabără, tabăra Axei, adică a Germaniei naziste, a Italiei fasciste…

Ion BĂDOI – Dar celelalte ţări democratice, aşa cum le numiţi dvs., şi aşa este, le numiţi corect, nu aveau un pământ românesc cotropit de către ruşi…

Teşu SOLOMOVICI – Tocmai acest lucru, cine va citi cartea mea,  “Mareşalul Ion Antonescu – o biografie”, va observa că eu insist asupra acestui lucru. Războiul lui Ion Antonescu pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de sub jugul sovietic a fost un război just, un război naţional, un război drept. Numai că, eu sunt de părere, şi ca mine, în privinţa asta, sunt de părere liderii istorici ai României, Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu, care i-au trimis mareşalului nenumătare scrisori şi memorii prin care i-au spus că războiul românesc se termină la Nistru, după eliberarea Basarabiei şi Bucovinei. Antonescu, dintr-un exces de fidelitate faţă de Hitler, dar şi de uniforma militară şi megalomanie militară, a împins armatele române în război până în stepele Caucazului şi a provocat moartea a 600 000 de soldaţi. Implicit, a trebuit să administreze Transnistria, care a fost un cimitir pentru evreimea basarabeană şi bucovineană şi, în acest sens, a fost el judecat şi condamnat.

                     „Între evrei şi Antonescu nu va exista niciodată pace”.

Ion BĂDOI – Faceţi afirmaţii curajoase, nu neapărat pentru reabilitarea mareşalului Ion Antonescu, dar sunteţi într-o evidentă contradicţie cu aproape toată comunitatea evreiască din România şi din întreaga lume care vede în el un adevărat călău.

Teşu SOLOMOVICI – Nu, nu estevorba chiar de o contradicţie. Eu trag nădejde că oamenii luminaţi din conducerea comunităţii, liderii evreimii româneşti şi mondiale, istoricii conaţionali vor citi cu atenţie cartea şi vor vedea demersul sofisticat al cărţii. Eu nu-i ridic mareşalului Ion Antonescu o statuie, dar eu nu pot să nu recunosc că decizia lui îndrăzneaţă de la 13 octombrie 1942, prin care a spus Nu pretenţiilor asasine ale Berlinului nazist de a duce evreimea românească la Auschwitz, este un act istoric de netăgăduit. Şi eu trag nădejde că până la urmă, ca întotdeauna, adevărul va triumfa.

Ion BĂDOI – O parte a poporului roman, clasa politică românească, îşi asumă greşelile din timpul, să zicem, dictaturii antonesciene. Şi este drept să ne asumăm trecutul. Totuşi, se vede o încrâncenare din partea anumitor comunităţi evreieşti…

Teşu SOLOMOVICI – Nu e vorba de o încrâncenare. Eu am mai spus, între evrei şi Antonescu nu va exista niciodată pace. De altfel, nici mareşalul nu şi-a dorit o asemenea pace şi cu atât mai puţin evreii care au suferit în anii în care mareşalul Ion Antonescu a guvernat. Cred că este mai mult un accident de percepţie. Până la urmă, adevărurile se vor decanta şi lucrurile vor rămâne aşa cum trebuie în istorie. Mareşalul Ion Antonescu a fost un om care a făcut lucruri bune pentru lumea românească şi pentru istoria României. A făcut şi lucruri rele, din cauza cărora au suferit şi românii şi evreii, şi pentru aceste lucruri rele pe care le-a făcut a plătit cu viaţa.

Ion BĂDOI – Domnule Teşu Solomovici, în speranţa că vom avea posibilitatea să mai discutăm despre această perioadă deosebit de sensibilă şi dureroasă din istoria României, dar şi a evreimii româneşti, vă rog să adresaţi câteva cuvinte cititorilor “Opiniei Teleormanului”.

Teşu SOLOMOVICI – Eu trag nădejde că şi cititorii din Teleorman, care ştiu că sunt oameni deştepţi, luminaţi, oameni cu picioarele pe pământ, dar şi cei din afara graniţelor care vă citesc, vor citi cartea mea şi vor constata că ceea ce mi-am dorit aşa este. Dorinţa mea a fost de a scrie o carte cinstită! Aveţi libertatea, aşa cum mi-aţi solicitat, să reproduceţi orice fragment doriţi din carte în nădejdea că cititorii vor cumpăra totuşi cartea!

Ion BĂDOI – Vă mulţumesc pentru amabilitatea dumneavoastră şi vă felicit încă o dată pentru curaj, perseverenţă şi pentru obiectivitate.

                                                                                               A consemnat

                                                                                                Ion BĂDOI

                                                       (Bucureşti, Târgul de carte Gaudeamus -23 noiembrie 2011)

Sursa articolului: http://www.opiniateleormanului.ro/%E2%80%9C-niciun-tren-romanesc-n-a-plecat-vreodata-la-auschwitz-cu-evrei%E2%80%9D/

SURSA:justitiarul.ro/

PREZUMPTIA DE NEVINOVATIE FUNCTIONEAZA IN SUA: DOI MEMBRII AI CAMEREI REPREZENTANTILOR CU PROBLEME PENALE ,AU FOST REALESI IN CAMERA REPREZENTANTILOR!

8 nov.

Doi republicani, Duncan Hunter, membru al Camerei Reprezentanților din California, și Chris Collins, membru al Camerei Reprezentanților din New York, inculpați pentru fapte penale, au fost realeși marți, potrivit postului CNN.

Practic, alegătorii au sfidat politica externă a SUA, asta după ce Departamentul de Stat a avut intervenții în mai multe state, inclusiv în România, pentru a-și arăta îngrijorările privind slăbirea luptei anticorupție.

Hunter a fost inculpat în august în legătură cu o serie de fapte penale, inclusiv folosirea pentru scop personal a fondurilor de campanie, fraudă, fals în acte, încălcări ale regulilor privind finanțarea campaniilor. Politicianul a pledat nevinovat.

Collins a fost inculpat, tot în luna august, în legătură cu fraude pe piața de capital și afirmații false privind o presupusă schemă de tranzacționare pe baza informațiilor privilegiate. Și Collins a pledat nevinovat în privința acestor acuzații.

Autor: Lucian Negrea

Sursa: Stiri pe surse

SCENARIU BIZAR DESPRE „OPERATIUNEA VALIZA!”

8 nov.

Vedeta Antenei 3, Adrian Ursu ne oferă informații despre un scenariu bizar. Marți seară, a avut loc o întâlnire operativă, la care au participat personaje importante, care în principiu nu ar putea să facă parte din aceeași echipă. Și au discutat despre Operațiunea Valiza, analizând cauzele care au condus la eșuarea acțiunii. Iar în continuare au încercat să identifice soluții.

Adrian Ursu, ziarist cunoscut pentru prudența sa și veridicitatea informațiilor pe care le oferă, ne mai spune că la această stranie întâlnire ar fi participat și oameni politici. Acest scenariu are un potențial exploziv. Din mai multe motive.

Pentru toți analiștii a fost clar din capul locului – și noi toți am subliniat acest lucru – că nu ne-am confruntat cu simpla și întâmplătoarea găsire pe un câmp de către un țăran din Teleorman a unei valize conținând zeci de mii de informații Tel Drum, precum și numeroase alte informații, documente și imagini ținând de viața personală a lui Liviu Dragnea și a persoanelor din anturajul acestuia. Era limpede de la bun început că respectiva valiză a urmat un traseu planificat, pentru a ajunge sub lupa opiniei publice, într-un moment anume ales. Și pe o cale cât de cât credibilă.

Ne aflam în plin scandal legat de persoana președintelui Klaus Iohannis. Ministrul Justiției devoalase faptul că acesta a emis în mod ilegal decretul de numire a lui Augustin Lazăr în poziția de Procuror General al României, întrucât din dosarul pe care el trebuia să-l analizeze și să vadă dacă corespunde sub aspect tehnic, a lipsit o piesă indispensabilă și anume evaloarea profesională a candidatului. În al doilea rând, a existat și o piesă în plus în dosar, de-a dreptul scandaloasă, un document reprezentând rezoluția de clasare a unei cauze penale, în care era implicat însuși președintele. Nu numai că acest document nu avea ce să caute la dosar, întrucât el nu dovedea în niciun fel virtuți profesionale în materie de anchetă penală ale lui Augustin Lazăr, dar întrucât îl viza chiar pe președinte, existența lui în dosar s-a transformat în dovada cumpărării de influență și a unui serviciu legat de obținerea unor foloase necuvenite săvârșit de președintele României. Un scandal cât Palatul Cotroceni, având în vedere uriașa tensiune acumulată între frontul PSD și frontul anti-PSD condus de Klaus Iohannis, ultimul front utiizând din plin și în exces retorica luptei anticorupție și a statului de drept.

Ei bine, societatea românească dezbătea pe larg și în profunzime acest scandal, în epicentrul căruia nu se mai afla Augustin Lază, ci însuși președintele României. Pe acest fond, tam-nesam, a apărut valiza, pe care găsitorul – repet, un simplu țăran din Teleorman, în mod deloc straniu cu identitate protejată – nu a depus-o, așa cum era normal, la poliție sau la Parchet, ci la redacția unui site prea puțin cunoscut de publicul larg, care nu are nicio adresă postată și nici măcar un număr de telefon de contact. După care, încă un element bizar, site-ul în chestiune, Rise Project face teribilul anunț, fără însă a posta din capul locului documentele. Pregătind astfel opinia publică pentru ce va urma.

Au existat atât de multe lucruri curioase privind această valiză, încât în mod firesc presa a început din capul locului să se întrebe dacă nu care cumva României i-a fost servită una dintre obișnuitele abureli fabricate în laboratoarele DNA ori ale serviciilor secrete. Nu au fost necesare prea multe investigații pentru a se descoperi o coincidență, care ar putea sta la baza istoriei cu valiza. Și anume că doamna Alexandra Lăncrănjan, procuroarea de caz în dosarul Tel Drum, are un prieten apropiat în redacția Rise Project, pe care obișnuiește să-l viziteze la locul de muncă. Ba chiar uneori își deschide acolo laptopul, rezolvându-și problemele cu care se confruntă la DNA. Lucrând prin urmare pe dosare.

De aici și până la o supoziție plauzibilă pe care analiștii au făcut-o nu a mai fost decât un pas. Tel Drum a fost supus de-a lungul anilor unui mare număr de anchete și percheziții. Desigur, piesele preluate în cursul perchezițiilor care nu erau utile în mod direct anchetei închise și, ulterior, redeschise, le-au fost înapoiate persoanelor cercetate. Se pare însă că au rămas copiile acestora. Pe care unii au găsit de cuviință să le plaseze pe piață, pentru a declanșa un război de imagine împotriva lui Liviu Dragnea. Iar pentru ca proveniența și traseul acestor documente să fie camuflate, s-a recurs la soluția unei valize aruncate și găsite pe un câmp, predată ulterior fix redacției unde doamna Lăncrănjan se relaxează sau muncește uneori.

Ei bine, în acest stadiu al tărăboiului, aparent obiectivul fusese atins. În sensul că în prim-planul dezbaterii publice această valiză tindea să ocupe întreg spațiul mediatic, punând în umbră scandalul în care era implicat președintele României.

Un context complicat, pe un model care a mai fost practicat în România, și în care, iată, unul dintre cei mai serioși jurnaliști din România, Adrian Ursu lansează o veritabilă bombă cu ceas. Ședința de marți seară a unora dintre corifeii statului paralel. Care analizează cauzele eșecului – pentru că, în cele din urmă, presa a devoalat pas cu pas Operațiunea Valiza – și soluții pentru viitor. Dar cine sunt protagonișii? Generalul Lucian Pahonțu, șeful SPP, aflat la butoanele unui important serviciu de informații, este unul dintre cei mai protejați oameni din perspectiva președintelui României. Dincolo de faptul că a scăpat basma curată, după ce mult timp a planat suspiciunea rezonabilă că a ucis un om la o partidă de vânătoare neautorizată și în mod cert a încălcat legea fugind de la locul accidentului cu armă cu tot, el a scăpat basma curată, a rămas în funcție și a continuat să răspundă de paza și protecția demnitarilor români și străini. Suspectat pe drept cuvânt că se implică de ani de zile, de pe vremea lui Traian Băsescu în acțuni de poliție politică, că ar fi înregistrat și difuzat conținutul unor ședințe politice din interiorul Parlamentului României pe vremea lui Crin Antonescu, și că ofițeri SPP repartizați pe lângă demnitari nu fac altceva decât să-i supravegheze și să-i toarne pe aceștia, motiv pentru care unii au renunțat la servicile SPP, Pahonțu rămâne totuși în picioare, viu și nevătămat, protejat fiind de președintele Klaus Iohanns. În același timp, Pahonțu este arătat cu degetul ca unul dintre cititorii statului paralel, un colaborator de nădejde al tandemului Maior-Coldea. Dacă așa stau lucrurile, evident Pahonțu este un individ absolut interesat ca din statul paralel să se salveze ce mai poate fi salvat, mai ales având în vedere faptul că se apropie vertiginos patru runde de alegeri.

Al doilea personaj este generalul Silviu Predoiu, fostul șef al Servicului de Informații Externe. Este cât se poate de plauzibil ca în ciuda veșnicei rivalități dintre SRI și SIE, într-un al plan, superior, reprezentanții celor două instituții să fi colaborat în sensul creării și consolidării unor structuri care, treptat, să se substituie instituțiior legitim alese și numite ale statuui român. De altfel, am informații certe că cei doi, Coldea și Predoiu, umăr la umăr au desfășurat nenumărate runde de întâlniri informale cu directori și redactori șefi din presă, în scopul atragerii acestora în orbita serviciilor secrete. Dar Predoiu a fost între timp schimbat prin Gabriel Vlase, aparent un fost politician de vârf al PSD, responsabil în Parlament pentru supravegherea Serviciului de Informații Externe. Ori avem certitudinea că până de curând șefii acestor structuri parlamentare era colaboratori de nădeje, dacă nu chiar ofițeri acoperiți ai instituțiilor secrete pe care trebuiau să le supravegheze. De ce l-ar fi ales Klaus Iohannis pe Gabriel Vlase, dacă nu ar fi fost convins că acesta va continua jocurile lui Silviu Predoiu? Un fapt straniu însă este că doar cu o zi în urmă, tam-nesam, acest Silviu Predoiu a rupt tăcerea și a confirmat, e adevărat, destul de bălbâit, existența statului paralel.  Ca și când ar fi dorit să demonstreze că el unul nu a făcut și nu face parte din această structură, care parazitează statul român. Atunci ce a căutat totuși la respectiva întâlnire?

Și mai este interesant de văzut cum se numesc politicienii care au luat parte la acea analiză în ceas de seară și, evident – iar acesta este esențialul – ce au decis ei pentru viitor.

Dacă a aflat câte ceva Adrian Ursu, dacă acesta a făcut public ceea ce a aflat, participanții la întâlnirea de taină trebuie să știe că printre ei se află o cârtiță. Iar această cârtiță, dintr-un motiv sau altul, este determinată să încurce treburile statului paralel. Și probabil ne va oferi prin intermediul lui Adrian Ursu sau a altui ziarist de marcă noi și picante detalii, picante sau scandaloase, despre ultimele isprăvi ale statului paralel.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

BOGDAN DUCA:”UN TABLOU GENERAL ,DAR REAL AL DETINUTILOR POLITICI IN COMUNISM!”

8 nov.

Moartea lui Vișinescu a adus iar vorba despre deținuții politici din comunism. Ei sunt priviți de mitologia postcomunistă ca pe un soi de tot unitar: o categorie în mod necesar eroică și martirică de nevinovați.

Adevărul istoric este însă mult mai nuanțat.

Desigur, între deținuții politici era o categorie importantă de persoane persecutate pentru că pur și simplu erau identificate cu dușmanii regimului comunist.

Există deținuții politici din motive religioase: greco-catolicii, romano-catolicii, creștinii ortodocși de stil vechi, ortodocși arestați pentru că aveau ”comportament antisocial” alegând viața pustnicească, martorii lui Iehova, mulți creștini evanghelici.

Există categoria impresionantă a țăranilor care au refuzat colectivizarea, a ”chiaburilor” și mijlocașilor, a muncitorilor care îndrăzniseră în plină „dictatură a proletariatului” că drepturile proletarilor erau încălcate.

Există categoria intelectualilor care au avut curajul de a gândi neconform cu regimul, de a face cenacluri, forme de supraviețuire culturală, care întrețineau o piață ilegală de carte și de idei în plină dictatură comunistă.

O altă categorie importantă era a foștilor demnitari din regimul antonescian. Aceștia erau departe de a fi niște inocenți. Făcuseră parte din cel mai sângeros regim din istoria modernă a României, vinovat de cele mai atroce crime împotriva umanității din istoria poporului nostru. Lagărele din Transnistria revoltau prin inumanitatea lor chiar și pe ss-iști, ca să vă faceți idee despre ce vorbim.

O altă categorie erau politicienii mainstream din perioada interbelică, exponenții unor guvernări corupte, care ținuseră România în sărăcie și subdezvoltare, guvernări mânjite de sânge, regimuri cu nimic mai legitime moral decât cel comunist.

Pe 13 decembrie 1918, la mai puțin de două săptămâni de la Marea Unire, peste 100 de muncitori tipografi care protestau față de politicile economice ale guvernului, erau împușcați pe Calea Victoriei.

În anii 20 și 30, abuzurile, crimele, politici economice ticăloase, politici rasiste, ale tuturor guvernelor ”democratice” succedate la putere, lăsau în urmă moarte, suferință, sărăcie.

România regală, departe de a fi o fantezie de-a monarhiștilor contemporani, era o țară cu 60 la sută analfabeți și peste 70 de procente din români trăind la limita supraviețuirii..

O altă categorie erau legionarii. Nimic din ideologia, din pratica lor politică, nu lăsa să se vadă că ar fi fost cu un milimetru mai buni decât comuniștii.

O altă categorie erau chiar comuniștii epurați între ei în diverse momente ale istoriei partidului.

Primul secretar general al PCR, Cristescu Plăpumaru a fost la Canal. Vasile Luca a murit la Sighet. Lucrețiu Pătrășcanu a fost executat la Jilava, Ana Pauker a avut stagiu de pușcărie în beciurile Securității și apoi a murit în arest la domiciliu. Iar împreună cu ei, sute de comuniști au căzut victime ale acestor epurări.

Acesta ar fi un tablou general, dar real, al deținuților politici în comunism…

Autor: Bogdan Duca

Sursa: Bogdan Duca Facebook

AVOCATUL DAN CHITIC:”EPILOG LA EPOPEEA OFFSHORE!”

8 nov.

După vizionarea excelentului reportaj al doamnei Carmen Avram “Cum a scăpat România de gaze” și după 9 luni de implicare totală într-o luptă fără nicio miză personală (motiv pentru care nu puțini m-au considerat cel puțin “excentric” dacă nu nebun de-a binelea), acum la 13 zile de la adoptarea în Cameră a variantei finale a Legii, a venit vremea bilanțului…

A avut vreun rost?…

A avut vreun rost războiul ăsta pe care l-am luat (poate prea) personal, atâta vreme cât Legea adoptată de Cameră aduce României de aproape două ori mai puțin decât aduceau legile în vigoare, în mod expres exceptate de la aplicare pentru exploatatorii din Marea Neagră prin noua Lege? Căci am spus-o și o s-o mai spun, Legea offshore adoptată este o lege proastă, umilitoare, o Lege adoptată de o țară care își recunoaște statutul de vasalitate în fața marilor puteri și, mai ales, a concernurilor și multinaționaelor. Am spus umilitoare pentru că statul român, adoptând această Lege offshore, își asumă rolul de slugă “obraznică” și “nerecunoscătoare” care întinde mâna și “ciupește” câte ceva, fură niște firimituri de la stăpânii săi… câte ceva din ce a fost până mai zilele trecute al său. În fine… trăim într-o țară condusă de “oameni de stat” pătrunși de “spiritul real-politic”-ului, expresie care nu e nimic altceva decât un eufemism al neaoșelor “cozi de tpor” și “suflete de sclavi”. Asta e…

Dar chiar și așa, stau să mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi inițiat acest scandal în 4 Martie 2018. Scandal preluat și amplificat de câteva voci curajoase din presa românească cum ar fi Sorin Roșca Stănescu, Ilie Șerbănescu, Bogdan Tiberiu Iacob, Iulian Capsali, Ion Coja, Patrick Andre de Hillerin, Diaconescu Ioan Tiberius, Cornel Nistorescu și alte câteva condeie (rog a fi scuzat dacă dintr-o regretabilă grabă am uitat să enumăr pe cineva pe această oricum prea scurtă listă). Mesaj preluat și dus mai departe în mediul virtual către clasa politică, cu foța unui țunami, de către dvs., prietenii mei, virtuali sau nu, cei care ați arătat că vă pasă. Cei care ați cerut într-un glas #ÎntâiRomânia!

Pentru a vedea dacă această “epopee” a avut rost sau nu, dacă am reușit să păstrăm ceva, măcar puțin, din ce e al nostru, va trebui să ne uităm de unde am plecat: de la un DEZASTRU!

Căci în Martie 2018, atunci când am început acest război mediatic, fusese de curând adoptată în Senat Legea Offshore (PL 408/2017), Lege concepută de Guvernul Tudose și… să nu uităm niciodată!, votată în unanimitate la Senat de către întreaga noastră clasă politică, de la stânga la dreapta! Am scris deja despre această variantă catastrofală a legii offshore în Corectnews, la data de 4 Martie 2018, un articol cu titlul “Trădare națională pe resurse!” (http://www.corectnews.com/social/tr-dare-na-ional-pe-resurse) – primul dintr-o lungă serie.

Deci DA! Pilonajul mediatic al celor câteva condeie despre care am vorbit și presiunea unei (prea mici) părți din societatea a avut efecte!

În primul rând trebuie spus că dacă nu am fi declanșat acest scandal în jurul Legii Offshore, aceasta ar fi trecut pe neșimțite și pe “repede înainte” în varianta votată în primăvară la Senat. Tot cu unanimitate… Și doar în favoarea exploatatorilor! Pe când așa, politicienii noștri au trebuit să învețe niște roluri pe care nu le cunoșteau… cele ale unor persoane măcar aparent responsabile și interesate de legile pe care le votează. De unde și dezbaterile din comisii și foarte durele negocieri pe marginea acestei Legi…

Apoi, dacă vom compara actuala lege cu cea adoptată în unaimitate la 12 Februarie 2018 la Senat, vom constata că în actuala lege a fost scos scandalosul “credit fiscal” (norma aceea care oferea exploatatorilor avantaje fiscale în mod retroactiv și care făcea statul român dator vândut acestora), a fost definit “venitul suplimentar impozitat”, a fost introdusă o suprataxare în trepte raportată la prețul de referință al gazului (impozitare care, chiar dacă e de aproximativ trei ori mai mică decât în legislația în vigoare – OG 7/2013 și L 73/2018, totuși aduce ceva României, măcar 10-12% din valoarea gazelor vândute), a fost reglementată expres obligația de a vinde pe o bursă românească jumătate din gazul extras de la noi și a fost stabilit un preț de referință pentru impozitarea venitului suplimentar.

Ce înseamnă aceasta, mai exact? Păi dacă în varianta Legii offshore adoptată de Senat în februarie 2018 România atingea maxim 10-12% din valoarea gazelor sale vândute de exploatatori (și doar după ce aceștia își vor fi obținut retroactiv avantajele fiscale prin intermediul credit fiscal), în varianta actuală statul român atinge în jur de 23% din valoarea resurselor sale. Știu… e foarte, foarte puțin, revoltător de puțin. DAR E APROAPE DE DUBLU FAȚĂ DE CE AM AVUT ATUNCI CÂND AM PORNIT ACEST “RĂZBOI”!

În mare, vorbim de aproximativ 10 miliarde de Euro aduse în plus la Bugetul României ca “pradă de război” în această “conflagrație mediatică” pe resurse.

Puțin. Dar pentru prima oară vocea noastră, a celor mici, a reușit să îi forțeze pe politicienii noștri să ne apere și interesele noastre, interesele celor pe care ar trebui să îi reprezinte și în numele cărora ar trebui să exercite suveranitatea națională. Poate dacă am fi fost mai mulți și societatea civilă ar fi avut o reacție mai fermă, mai vizibilă, poate… poate am fi obținut mai mult.

Atașez mai jos variantele comparate ale celor două texte de lege referitoare la fiscalitate – inima și scopul final al acestei legi, dându-vă posibilitatea dvs. să le confruntați și să vedeți ce schimbări au fost aduse.

Un alt efect colateral al războilului mediatic pe #resurse l-a resimțit Liviu Dragnea (care însă nu este o victimă colaterală!), căci eu unul sunt convins că Dragnea nu ar fi fost condamnat în primă instanță dacă nu ar fi fost forțat de acest scandal pe #resurse , să iasă să afirme în conferința de presă ce a urmat congresului PSD din martie că România trebuie să profite și ea de bogățiile ei… Nu, nu am niciun dubiu că sentința din 21 Iunie 2018 are o legătură directă de cauzalitate cu discursul din 10 Martie al Șefului PSD în cadrul Congresului partidului de guvernământ… dar asta e o altă chestiune! Asta e… Un “bărbat de stat” trebuie să își asume nu doar beneficiile acetei poziții, ci și enormele responsabilități și riscuri… dacă e bărbat! E motivul pentru care cred că, dacă ar fi fost conștient în mod real de efectele adoptării acestei Legi “și în favoarea României”, ar fi trebuit să meargă mai departe… și să nu mai fi făcut excepții de la legile fiscale în vigoare măcar! Dar pentru asta, istoria va fi un judecător “nemitarnic”, corect, dar foarte aspru!

Nu în ultimul rând, acum, la sfârșitul acestui război, trebuie să vă fac cunoscut și numele eroului fără de care Legea offshore votată de Senat nu ar fi ajuns mai întâi la mine și mai apoi la dvs. Fără de care România ar fi pierdut aproape totul din resursele sale din Marea Neagră! Este persoana cu care am vorbit, m-am consultat, ba chiar m-am și certat uneori pe marginea acestei legi. Este persoana împreună cu care am scris probabil cea mai bună varianta a articolului 19 din Lege (care ar fi adus cel puțin 50% în plus României), variantă adoptată de Comisia economică de la Cameră, și care ulterior, pentru motive pe care nu le știm, a fost schimbată, ajungând la această formă. Numele acestui adevărat funcționar PUBLIC din cadrul ANRM, despre care v-am mai scris, este Dorin Ursărescu. Eu, unul, i-am mulțumit și o să-i mai mulțumesc pentru ajutorul dat nouă tuturor! La mai mulți așa! Și poate România ar mai avea o șansă…

Acum, având în vedere “mesajele” și “avertizările” exploatatorilor date în ultima vreme, rămâne de văzut dacă războiul chiar s-a terminat, sau dacă avem parte doar de liniștea înainte de asaltul final al exploatatorilor, care, prin intermediul aliatului lor de nădejde, Președintele KWI 69 (șase case și nouă dosare), vor încerca prin atacarea Legii la CCR să revină la o variantă cât mai apropiată de cea adoptată în Senat în Februarie. Rămâne de văzut.

Voi încheia cu ceea ce a fost și va rămâne, în mod indubitabil pentru mine, lecția pe care am învățat-o din aceste ultime 9 luni:

Bogăția pentru proști e un blestem și viața lungă pentru lași este o pedeapsă.

Legea offshore în varianta adoptată la Senat în Februarie 2018 (PL 408/2017 la Senat)Legea offshore în varianta adoptată la CD în 24 Octombrie 2018 (PL X 33/2018 la Camera Deputaților)

Art. 18 (1) Titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi beneficiează, pe toată perioada derulării acestora, de nivelul de redevență, cotele procentuale de redevență petrolieră, pragurile de producție brută aferente acestor cote și de reglementările fisacle existente la data intrării în vigoare a prezentei legi; începând cu data intrării în vigoare a perezentei legi, prevederile Ordonanței Guvernului nr. 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordonanței Guvernului nr. 6/2013 privind instituirea unor măsuri speciale pentru impozitarea exploatării resurselor naturale, altele decât gazele naturale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 261/2013, cu modificările uletrioare, nu se aplică titularilor de acorduri petroliere referitoare la perimetrele petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) ANRM și titularii de acorduri petroliere pot încheia acte adiționale la acordurile petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi pentru a reflecta la nvel contractual prevederile prezentului articol.

Art. 18. – Titularilor de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică, pe toată perioada derulării acestora, nivelul de redevenţă, cotele procentuale de redevenţă petrolieră, pragurile de producţie brută aferente acestor cote şi regimul fiscal specific aplicabil activităţilor de explorare, dezvoltare, exploatare şi abandonare desfăşurate în baza acordurilor existente la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 19 (1) În situația în care titularii acordurilor petroliere referitoare la perimetrele petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligați să plătească orice sume percepute de autoritățile publice în plus față de sumele care ar fi datorate în conformitate cu prezenta lege, aceștia vor fi îndreptățiți la un credit fiscal integral calculat anual pentru sumele suplimentare achitate; creditul fiscal va fi acordat sub forma unui drept de restituire la nivelul cheltuilelilor sau costurilor pe care titularul le are prin plata sumelor subplimentare prevăzute în prezentul alineat.

(2) Data de referință pentru stabilirea valorii creditului fiscal este data intrării în vigoare a prezentei legi și creditul fiscal se va clacula conform legislației în vigoare la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Creditul fiscal reprezintă o creanță fiscală privind un drept de restituire, în sensul Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, și va fi înscris într-o declarație fiscală depusă la organul fiscal competente din subordinea ANAF, până la data depunerii declarației anuale de impozit pe profit.

(4) Suma reprezentând creditul fiscal se completează potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările și completrările ulterioare, cu impozitul pe profit datorat pentru anul calendaristic pentru care se epune declarația fiscală.

(5) Declarația fiscală depusă de titularul acordului petrolier reprezintă cerere de restituire în sensul dispozițiilor privind compensare și restituirea din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(6) Dacă creditul fiscal este mai mare  decât întreaga sumă a impozitului pe profit datorat și nestins pentru anul calendaristic pentru care se depune declarația fiscală de impozit pe profit, titularul este îndreptățit la restituirea sau compensarea sumei excedentare cu celelalte impozite/taxe/redevențe datorate la data depunerii declarației fiscale prevăzută la alin. (5), în termen de 45 de zile la depunerea acesteia. Soluționarea cererii de restituire sau compensare se face în conformitate cu Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(7) Verificarea declarației fiscale prevăzută la alin. (3), precum și regularitatea efectelor creditului fiscal asupra bugetelor implicate se realizează de către organul fiscal competent în colaborare cu autoritatea publică care a instituit obligația de plată suplimentară pentru care se acordă creditul fiscal, potrivit normelor metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Art. 19. – (1) Titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, inclusiv filialele acestora şi/sau aparţinând aceluiaşi grup de interes economic care desfăşoară efectiv atât activităţi de extracţie, cât şi activităţi de vânzare a gazelor naturale extrase din aceste perimetre sunt obligaţi la calcularea, declararea şi plata impozitului asupra veniturilor suplimentare offshore.

(2) Prin venit suplimentar se înţelege diferenţa dintre preţul mediu ponderat al gazelor naturale vândute din producţia internă proprie din perimetrele offshore şi preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi noncasnici în anul 2012, respectiv 45,71 lei/MWh, înmulţită cu volumele de gaze vândute din producţia internă din perimetrele offshore.

(3) Impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore prevăzut la alin. (1) se calculează prin aplicarea unuia sau unor procente de calcul, după caz, asupra veniturilor suplimentare obţinute din vânzarea gazelor naturale extrase din perimetrele offshore, aşa cum acestea sunt determinate potrivit anexei nr. 2, impozit din care se deduce valoarea investiţiilor în segmentul upstream. Impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore ţine seama de preţul de referinţă stabilit de ANRM pentru calculul redevenţelor. Tranzacţiile desfăşurate sub preţul de referinţă se impozitează la preţul de referinţă. Procentele de calcul a impozitului se calculează pe baza preţurilor de vânzare a gazelor naturale practicate de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore pe baza grilei de preţuri de mai jos, ajustate anual începând cu 1 ianuarie 2019 cu indicele anual al preţurilor de consum, după cum urmează:

a) 30% din venitul suplimentar pentru preţurile de până la 85 lei/MWh inclusiv;

b) 15% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 85 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 100 lei/MWh;

c) 30% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 100 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 115 lei/MWh;

d) 35% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 115 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 130 lei/MWh;

e) 40% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 130 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 145 lei/MWh;

f) 50% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 145 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 160 lei/MWh;

g) 55% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 160 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 175 lei/MWh;

h) 60% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 175 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 190 lei/MWh;

i) 70% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 190 lei/MWh.

(4) Limita maximă a deducerii investiţiilor în segmentul upstream nu poate depăşi 30% din totalul impozitului pe veniturile suplimentare offshore.

(5) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) calculează, declară şi plătesc lunar impozitul suplimentar offshore, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care datorează impozitul.

(6) Modelul şi conţinutul declaraţiei privind impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(7) În măsura în care aplicarea prezentelor prevederi impune emiterea de instrucţiuni cu privire la impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore, acestea vor fi emise prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului energiei, cu avizul ANRM.

(8) Sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore ca impozit asupra veniturilor suplimentare se colectează într-un cont special utilizat pentru finanţarea înfiinţării şi extinderii reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi a racordurilor la sistemul naţional de transport gaze naturale, precum şi alte investiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului. Repartizarea sumelor colectate se face prin hotărâre a Guvernului. Colectarea impozitului asupra veniturilor suplimentare se administrează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

(9) Valoarea cumulată a investiţiilor în segmentul upstream, înregistrate în evidenţa contabilă potrivit reglementărilor legale în vigoare, de la intrarea în vigoare a prezentei legi până în luna pentru care se calculează impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore, precum şi valoarea investiţiilor din programele de lucrări realizate şi aprobate de către ANRM în baza acordurilor petroliere, care au fost înregistrate în evidenţa contabilă până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se diminuează lunar cu valoarea investiţiilor în segmentul upstream deduse din impozitul pe veniturile suplimentare offshore. Deducerile se aplică până la atingerea valorii cumulate a investiţiilor în segmentul upstream, aprobate de către ANRM şi înregistrate în evidenţa contabilă conform legilor în vigoare.

(10) În cazul înstrăinării investiţiilor pentru care s-a beneficiat de deducerea prevăzută la alin. (3) şi (4), deducerea acordată se scade din valoarea cumulată a investiţiilor în segmentul upstream proporţional cu raportul dintre valoarea investiţiilor cedate şi valoarea investiţiilor înregistrate în segmentul upstream în perioada de referinţă în care a fost acordată.

(11) Investiţiile luate în calcul pentru deducerea din impozitul pe veniturile suplimentare nu pot face obiectul altor deduceri.

(12) Investiţiile luate în calculul deducerii din impozitul pe veniturile suplimentare nu sunt luate în calculul rezultatului fiscal al perioadelor de plată a impozitului pe profit în sensul în care pentru acestea nu sunt acceptate reduceri/scutiri de impozite sau deduceri de costuri, acestea fiind considerate nedeductibile la calculul impozitului pe profit.

 

Autor: Dan Chitic

Sursa: Correct News

Măcelul de la Beliș din 8 noiembrie 1918

8 nov.

CER SI PAMANT ROMANESC

Masacrul de la Beliș – una dintre cele mai odioase crime ale secolului XX din această parte a Europei.

Din 1918, Ungaria nu a încetat nicio clipă sa incerce sa forțeze mâna destinului, pentru a reintra în posesiunea teritoriilor care i-au fost luate. 

 În zilele tulburi de la sfârşitul Marelui Război, la exploatarea forestiera a contelui Ianos Urmanczy,  proprietarul a 28.000 de iugăre de pădure in Muntii Apuseni,  lucrau copiii și bătrânii romani din sat, dar și prizonieri de razboi sarbi, italieni si rusi, toți fiind ținuți în înfometare și mizerie si trataţi la fel de neomenos.

La aflarea veştii că la Budapesta a izbucnit revoluţia, prizonierii de război de pe acest domeniu  au cerut să fie lăsaţi să plece acasă.

Pentru că oamenii contelui nu le-au permis, prizonierii s-au revoltat, au dat foc fabricii de cherestea şi au vandalizat castelul lui Urmanczy.

După încheierea armistițiului, proprietarul a fugit pe 3…

Vezi articolul original 644 de cuvinte mai mult

Invazia chineza camuflata

8 nov.

Invictus

Dupa invazia africana din sudul Uniunii Europene versiunea pateras si Aquarius, Israel pregateste o invazie chinezeasca versiune turist fara un cent pentru 2020.

turistas-chinosTuristi fara un cent dar cu multe aparate de fotografiat, care nu cheltuiesc nimic. Cautand informatii strategice si asezare chineza in Spania.

„Cade o retea de trafic de cetateni chinezi cu escala in apartamente „patera” din Barcelona”.https://www.elperiodico.com/es/sociedad/20180313/red-trafico-chinos-escala-pisos-barcelona-reino-unido-6685642

universalbee4cina_-_ebrei_perduti

Multiculturalismul este un cancer al stangii globaliste evreiesti.
Pentru a eradica un efect si consecintele trebuie eradicate originile.

Noua societate adormita si zdrobita se arata indiferenta, lasand sa se intample tot ceea ce cu siguranta va fi dar prefera sa se gandeasca ca nu se va intampla rau pentru ei ca si cum ar fi loteria.

Pretind sa se aranjeze totul fara sa se miste, si lasand pana la ultimele consecinte cand totul deriva in teroare.

Cu 50.000 soldati africani din Sahel care au sosit in Spania trimisi prin…

Vezi articolul original 434 de cuvinte mai mult

Gulag: lagar de concentrare pentru goyimi

8 nov.

Invictus

gulag

„In Uniunea Sovietica au fost anihilati cu cel putin 15 ani inainte de existenta lagarealor germane si pana in anul 1972, in jur de 120 milioane de ne-evrei de catre un regim evreu de marxisti, intr-un sistem de inchisori si lagare de concentrare care au fost conduse in intregime de evrei: Yagoda, seful NKVD si colaboratorii sai Ouritzki, Sorenson, Jejow, Davidowitsch, Berman, ca sefi de lagare si de inchisori erau evrei. La fel ca directorii de inchisoare Kogan, Semen, Firine…pentru care este inca in asteptare un super- Nürnberg…” Roger Dommergue Polacco de Menasce

Roger_Dommergue

Roger Dommergue Polacco de Menasce

„Unicul lucru pe care il stiu toti este ca Hitler a asasinat sase milioane de evrei care n-au existat niciodata, in camere de gazare pe care nu le-a vazut nimeni”. (Roger Dommergue)

Roger-Guy Dommergue Polacco de Menasce s-a nascut in 1923. Este un filosof de origine evreu nascut in Franta. Doctor…

Vezi articolul original 86 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat: