Arhiva | 1:46 am

KLAUS WERNER JOHANNIS SLUGA LUI MERKEL SI SOROS ,LASAT CU OCHII IN SOARE DE THERESA MAY, PREMIERUL REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII SI IRLANDEI DE NORD!

15 nov.

Surpriză pentru Klaus Iohannis, la Londra. Întâlnirea între președintele român și Theresa May, programată să aibă loc miercuri, de la ora 17.30, a fost anulată la solicitarea premierului britanic, a informat Administrația Prezidențială.

Klaus Iohannis -Pompei care efectuează miercuri nu o vizită oficială ci una privata în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,nu a fost primit de premierul Theresa May care a anulat intrevederea ,programata pentru data de 14 noiembrie 2018,din cauze obiective.

El urmează să participe și la recepția și dineul organizate cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani de către prințul de Wales. Șeful statului participă la acest eveniment la invitația reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Vă informăm că întrevederea Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu Prim-ministrul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, doamna Theresa May, programată pentru data de 14 noiembrie 2018, la solicitarea premierului britanic, nu va mai avea loc din motive obiective, ce țin exclusiv de partea britanică, având în vedere faptul că ședința de Guvern pentru a aproba textul acordului de retragere a Marii Britanii din Uniunea Europeană este încă în desfășurare„, a precizat, miercuri Administrația Prezidențială.

La întrevedere, cei doi ar fi abordat teme precum stadiul negocierilor privind Brexit şi preşedinţia Consiliului UE.

LISTA TRADATORILOR EUROPARLAMENTARI ROMANI CARE AU VOTAT IMPOTRIVA ROMANIEI!

15 nov.

Imagini pentru LISTA EUROPARLAMENTARILOR ROMANI CARE AU VOTAT MCV-UL ,POZE

La cel mai  cumplit document politic pe seama țării noastre, un veritabil rechizitoriu la  adresa României, au pus umărul și cîțiva  români. În afara lui Klaus Iohannis, care în ultima vreme, folosește orice apariție pentru a face acuze grosolane la adresa  Guvernului și pentru a diminua încrederea în țara pe care o conduce, s-a mai  afirmat un grup de ”patrioți”. Rechizitoriul la  adresa României a fost susținut și semnat de  europarlamentarii români  Daniel BUDA, Marian-Jean MARINESCU, Siegfried MUREŞAN, Cristian Dan PREDA, Theodor Dumitru STOLOJAN, Traian UNGUREANU, Adina-Ioana VĂLEAN şi Mihai ŢURCANU, din partea Grupului Popularilor Europeni.  Mai trebuie s-o adăugăm  pe Monica Macovei (Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni) care, de ani și ani, prestează cu succes împotriva țării sale. Ce-i poate mîna în luptă pe acești compatrioți atît de otrăviți la adresa țării lor? O primă explicație ar fi că toți aceștia au urmat poziția  grupurilor politice europene din care fac parte. Mărturisesc că o asemenea explicație mi se pare subțire. Nici unul dintre ei nu s-a dovedit loial și fidel unui grup sau unei idei politice. Exemplul cel mai convingător este cel al  Monicăi Macovei. După  tărăboiul constant împotriva Guvernului de la București și după votul împotriva României de la rezoluția  de marţi, la o zi, Monica Macovei a anunțat că demisionează din partidul care nu există, numit M10, și care partiduş a fost reprezentativ pentru capacitatea sa de a genera proiecte și idei și de a convinge oamenii să o urmeze. Demisia din fantoma politică M10 nu este decît o știre din care nu putem citi decît dorința Monicăi Macovei de a găsi un alt culcuș politic profitabil. Fără un loc în Parlamentul European, Monica Macovei devine o anonimă. Şi un om cu probleme de leafă. O asemenea ipoteză ne îndemnă să legăm demisia Monicăi Macovei din caraghiosul M10 de o regrupare. Acrul personaj politic își caută un nou loc pe listele de europarlamentar. Nu-i exclus să o vedem pe listele USR, susținut de diverse forțe, pentru a mai crește puțin în sondaje și pentru a se alege cu cîteva locuri în PE. Dacă prețul unui nou mandat de europarlamentar este un vot împotriva  României, de ce nu? De ce  au votat ceilați? Dacă și ei sunt presați de grija unui nou mandat de europarlamentar? Mai prinde  Theodor Stolojan un nou mandat de eurparlamentar, fiind nul la Bruxelles și nul în România? Sau Daniel Buda, și el nul în politica   europeană și în cea europeană? Dar, dacă votează împotrivă, mai au o șansă! Şi Daniel Buda și Theodor Stolojan. De fapt, toți cei care au votat împotriva țării lor nu mai contează în partidele lor. În mod normal ar trebui să nu se mai afle pe liste. Cine s-o mai voteze pe Adina Vălean, și ea inexistentă în politica  europeană. N-a depășit condiția de gazdă a soțului său la Bruxelles. Şi, totuși, și ea a votat împotriva României, deși nu mai are nici o șansă la un nou mandat. Poate a făcut-o doar pentru a da o mînă de sprijin la desemnarea lui Crin Antonescu pe post de numărul 1 pe listele PNL!

De ce europarlamentarii UDMR s-au abținut? Nu cred că Budapesta ar fi digerat o asemenea atitudine, cîtă vreme și ea se confruntă cu aceleași probleme.

Să fie votul împotriva României dictat de președintele Klaus Iohannis, o voce groasă și dură împotriva Guvernului PSD-ALDE? Nu realizează președintele că atitudinea sa este percepută ca fiind antiromânească, nu doar anti-PSD-ALDE? Personal, mă îndoiesc! Mai degrabă cred că pozițiile lui Klaus Iohannis țin de grosolănia și aroganța sa și nu au legătură directă cu votul celor pomeniți mai sus. Mai  degrabă, cred că votul negativ al celor amintiți  are un alt dirijor, în afara spectrului politic românesc. Comanda votului împotrva  României pare că își are centrul de comandă în altă parte.

Evenimentele sunt în derulare și ne pot oferi  mereu alte amănunte. Cu siguranță că definitivarea listelor de candidați la următoarele alegeri europarlamentare ne-ar putea ajuta să înțelegem comportamentul de marți și resorturile sale. Poate că este prea  devreme să înțelegem ce ascunde această rezoluție și acest MCV, atît de perplexante pentru mulți dintre amatorii de politică.

DECIZIILE MINISTRULUI JUSTITIEI TUDOREL TOADER DUPA RAPORTUL MCV!

15 nov.

Raportul MCV are iz politic, are multe interese și  folosește standarde duble, raportându-se la „obiective mobile mișcătoare”. Este prima reacție a ministrului Justiției, Tudorel Toader, în legătură cu raportul respectiv.

„Raportul, în opinia mea, și îmi pare rău să spun, de când sunt ministru, nu am lipsit de la nicio dezbatere. Toate explicațiile pentru cele 12 recomandări au trecut prin filtru de la Ministrul Justiției. De data aceasta, tind să cred că raportul are iz politic, are multe interese. Raportul folosește standarde duble și se raportează la obiective mobile mișcătoare”, a declarat Tudorel Toader.

Ministrul a ținut să precizeze că fiecare recomandare din raport va fi verificată.

Noi ne uităm la fiecare recomandare în parte. Îi dăm vocația juridică pe care recomandarea o are. Să nu vă imaginați că o recomandare poate să aibă putere juridică peste legea națională. (…) Le evaluăm, le luăm în considerare, le respectăm pentru această grilă, pentru că eu personal, nu ca ministru, ca jurist, am mari semne de întrebare să ni se spună în MCV: suspendați procedura de revocare, să ni se spună opriți procesul de legiferare. Este cam mult și iese din tiparul MCV”, a mai spus Toader.

Precizările vin după ce Comisia Europeană a anunțat că adoptarea legilor justiţiei şi presiunile asupra independenţei sistemului judiciar, în special asupra DNA, au generat dubii privind ireversibilitatea progreselor înregistrate de România. În raportul MCV se recomandă suspendarea procedurilor în cazul procurorilor de rang înalt.

În ultimele 12 luni, România a luat anumite măsuri pentru implementarea recomandărilor formulate de Comisia Europeană în ianuarie 2017. „Cu toate acestea, raportul de evaluare din ianuarie 2017 a fost permanent condiţionat de evitarea măsurilor negative care pot genera dubii asupra progreselor înregistrate în ultimii zece ani. Intrarea în vigoare a legilor justiţiei, presiunile asupra independenţei justiţiei în general, în special asupra Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), şi alte măsuri care subminează combaterea corupţiei au generat regrese ori semne de întrebare privind ireversibilitatea progreselor (…)”, se arată în raportul elaborat de Comisia Europeană în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV).

TOCMAI GAULEITERUL GERMANIEI LA BUCURESTI SASUL KLAUS WERNER JOHANNIS A ARUNCAT IN AER INTERESELE ROMANIEI!

15 nov.

  DE „CENTENARUL MARII UNIRII” Tocmai preşedintele Klaus Iohannis a aruncat în aer interesele României Dacă am trăi într-o ţară […]

 

DE „CENTENARUL MARII UNIRII”

Tocmai preşedintele Klaus Iohannis a aruncat în aer interesele României

Dacă am trăi într-o ţară normală, în acest moment, preşedintele României Klaus Iohannis ar trebui să fie pus imediat sub acuzare pentru comiterea infracţiunii de „înaltă trădare”, prevăzută de Codul penal, art. 398, coroborat cu art. 394, al. (c). Totul sub acoperirea art. 96 din Constituţie, care spune următoarele:

Art. 96 – Punerea sub acuzare

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare.

(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(3) De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este suspendat de drept.

(4) Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Această acuzaţie este una dintre cele mai grave şi sîntem pe deplin conştienţi de consecinţele sale. Totuşi, evenimentele din ultimele zile şi declaraţiile recente ale lui Iohannis fac posibilă o astfel de ipoteză.

Iată, de pildă, declaraţia lui Klaus Iohannis din ziua de 12 noiembrie 2018: „De la 1 ianuarie 2019, România va prelua preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, o poziţie extrem de importantă, o poziţie extrem de onorantă, o poziţie extrem de solicitantă mai ales pentru Guvern. Părerea mea este că nu suntem pregătiţi pentru aşa ceva”.

Chiar a doua zi, în 13 noiembrie 2018, după prezentarea Raportului MCV şi al Comisiei Europene, premierul Finlandei, Juha Sipilä, a declarat că Finlanda este gata să preia preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în locul României! Că este vorba despre o reacţie în legătură directă cu declaraţia iresponsabilă a preşedintelui României din ziua precedentă o demonstrează nu numai declaraţia premierului finlandez, ci chiar site-ul „G4Media.ro”, cunoscut ca fiind unul de casă pentru Iohannis, care face această legătură: „Declarațiile președintelui Klaus Iohannis, care a afirmat luni că România nu este pregătită să preia președinția UE, au pus pe jar guvernul finlandez, care și-a manifestat disponibilitatea de a prelua mai devreme președinția”.
Dacă ne amintim că luna trecută, mai exact în 26 octombrie 2018, comisarul european pe Justiţie, Věra Jourová, îşi exprima aceeaşi îngrijorare că România ar putea întâmpina dificultăţi în exercitatea preşedinţiei semestriale a Uniunii Europene anul viitor, înţelegem că declaraţia lui Klaus Iohannis nu este întîmplătoare, ci face parte dintr-un plan care este o lovitură puternică dată României!
Aşa se explică şi campania teribilă a „Propagandei” care cere, la unison cu Klaus Iohannis, schimbarea Guvernului Dăncilă, punîndu-se chiar un termen clar: sfîrşitul lunii noiembrie! Dacian Cioloş, vrînd să se bage şi el în tablou, declara zilele trecute şi mai explicit: „Dacă Guvernul Dăncilă nu pică la sfîrşitul lunii noiembrie, ar putea fi prea târziu”! Prea tîrziu pentru ce?, ne întrebam cu toţii şi, iată, acum aflăm că pentru acest plan, despre care ştiau nu numai Věra Jourová sau Juha Sipilä, ci şi Klaus Iohannis, se pune la cale ceva chiar în săptămînile următoare!
Dar de ce să cadă Guvernul Dăncilă musai pînă la sfîrşitul lunii noiembrie? Planul este simplu şi, din păcate, nimeni nu l-a luat în seamă pînă acum, crezîndu-se că asistăm doar la o banală bătălie politică, deşi au existat numeroase semne care-l puteau devoala mult mai devreme.
Primul moment a fost „Mitingul diasporei” din 10 august 2018, care a fost anunţat ca fiind o „revoluţie” cu peste un milion de oameni în stradă, care ar fi trebuit să ocupe cu forţa sediul Guvernului. Episodul cumplit al agresării jandarmeriţei şi intervenţia jandarmilor a împiedicat ducerea la capăt a scenariului chiar din acea zi. Dar, cum s-a văzut, imediat s-a declanşat o furibundă campanie împotriva intervenţiei jandarmilor, ajunsă chiar în Raportul Comisiei Europene tot ca un atac împotriva Guvernului!
A urmat apoi o serie de evenimente care se încadrează în acest scenariu, pe care doar le trecem în revistă: campaniile europarlamentariilor români ai PNL în Parlamentul European, care au uitat că sînt acolo pentru a reprezenta România, nu pentru a vota împotriva intereselor ei, acţiunile mişcării #Rezist, cererile repetate ale Preşedintelui pentru schimbarea Guvernului, deschiderea dosarului lui Tăriceanu pentru a determina ruperea majorităţii parlamentare etc.

Termenul asumat pentru dărîmarea Guvernului, neapărat pînă la sfîrşitul lunii noiembrie, are cîteva explicaţii aparent simple şi se leagă de această nouă ipoteză, conform căreia Finlanda ar putea prelua preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene:
– anul viitor sînt două alegeri: europarlamentare şi prezidenţiale.
– dacă la momentul preluării preşedinţiei rotative va fi în funcţie Guvernul Dăncilă, nici partidele din opoziţie, nici preşedintele Iohannis nu vor mai putea să scoată #Rezist în stradă, nu vor mai putea depune o moţiune de cenzură şi vor fi obligaţi să-şi tempereze declaraţiile pentru a nu fi făcuţi responsabili de eşecul acestei preşedinţii rotative. Asta spune declaraţia de mai sus a lui Dacian Cioloş!
– în aceste condiţii, fără atacurile furibunde la adresa guvernului PSD-ALDE, atît şansele partidelor din Opoziţie, cît şi ale lui Klaus Iohannis de a cîştiga alegerile vor scădea dramatic.
– dacă însă planul căderii ACUM a Guvernului Dăncilă va reuşi, lucrurile se schimbă radical. Un guvern de tip Cioloş, ar putea să preia atribuţiile preşedinţiei rotative şi, în acest timp, Iohannis, PNL, USR şi #Rezist vor putea să continue atacurile furibunde împotriva PSD şi ALDE, sporindu-şi şansele cîştigării alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale fără să afecteze rolul României din timpul preşedinţiei rotative!

Totul, aşadar, nu mai are legătură cu firească bătălie dintre Putere şi Opoziţie, ci capătă accente dramatice care arată că Iohannis şi ai lui sînt în stare să sacrifice interesele României doar pentru a-şi realiza propriile interese!
În privinţa lui Klaus Iohannis nici n-ar fi ceva nou, căci lucrurile ştiute despre activitatea lui în diferite funcţii arată o anumită consecvenţă în ceea ce priveşte prioritatea propriilor sale interese în faţa intereselor generale ale comunităţii. Iată cum arată un minim rezumat:
– cînd Iohannis era profesor şi Inspector general şcolar, lucrînd, deci, cu copiii, a existat episodul adopţiei unor minori rămaşi fără părinţi, în urma căruia, potrivit propriei sale declaraţii, a primit „mici atenţii” de la nişte străini
– cînd a devenit primar al Sibiului, a luat cu documente falsificate mai multe case, pierdute apoi în instanţă
– tot ca primar al Sibiului, a împroprietărit „Forumul Democrat al Germanilor din România”, pe care-l conducea, cu clădirile ce aparţineau statului român în urma confiscării legale de la organizaţia fascistă „Grupul Etnic German” prin Legea 485/1944.
– cînd a devenit Preşedintele României, în loc să se dedice total misiunii sale, a decis să meargă aproape în fiecare weekend la Sibiu pentru a-şi vedea soţia
– tot ca Preşedinte al României, a promovat-o pe Livia Stanciu, fosta şefă a ÎCCJ, devenită pensionară, la CCR, ca recompensă pentru sprijinul dat în obţinerea mandatului de Preşedinte prin amînarea sentinţei în dosarul deschis de ANI
– tot ca Preşedinte al României, Klaus Iohannis i-a promovat pe procurorii Augustin Lazăr şi Cristian Lazăr (primul ca Procuror general, al doilea ca şef de secţie în Parchetul general), doar pentru că i-au dat NUP în mai multe dosare penale
– tot ca Preşedinte al României, a preferat să-şi însoţească soţia în vizită la Pompei, renunţînd să meargă la deschiderea unei reuniuni a Consiliului European.
În toate aceste cazuri, Klaus Iohannis a pus propriile interese, mai mari sau mai mici, deasupra intereselor generale ale societăţii chiar cu imensul risc de a se trezi inculpat în mai multe dosare penale! Ca atare, ar fi o surpriză pentru cineva dacă şi acum, pentru a mai obţine un mandat de Preşedinte al României, ar proceda la fel?
Spuneam la începutul articolului că, dacă am trăi într-o ţară normală, Klaus Iohannis ar trebui să fie pus imediat sub acuzare pentru comiterea infracţiunii de „înaltă trădare”, prevăzută de Codul penal, art. 398, coroborat cu art. 394, al. (c). Iată ce spun aceste articole:
– Codul penal, art. 394, al. (c): „Trădarea. Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin: (c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.
– Codul penal, art. 398: „Înalta trădare. Faptele prevăzute în art. 394-397, săvârşite de către Preşedintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, constituie infracţiunea de înaltă trădare şi se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.
Potrivit „Constituţiei României”, art. 2, al. 1 şi 2, SUVERANITATEA este definită astfel: „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”. Or, dacă „suveranitate” înseamnă să respecţi rezultatul alegerilor libere, pe cale de consecinţă, încercînd să schimbi prin alte mijloace acest rezultat, mai ales cu ajutorul unor puteri străine, fie ele şi din Uniunea Europeană, asta înseamnă să suprimi suveranitatea ţării!
Toate aceste lucruri despre care am scris sînt deosebit de grave şi am avut serioase îndoieli dacă să le public sau nu pentru a nu face exact ceea ce-i acuz pe alţii că fac, adică un atac la adresa României. Sîntem însă în faţa unei situaţii care poate deveni cu adevărat periculoasă chiar pe termen scurt, nu pentru Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă sau pentru PSD, în ansamblu, ci pentru România şi destinul său.
De prea multă vreme asistăm senini cum aleşii poporului iniţiaţiază şi susţin documente care sancţionează România, deşi ei au fost trimişi în Parlamentul European sau chiar în fruntea statului pentru a susţine interesele României.
Abţinîndu-ne de la alte comentarii, îl cităm pe Mihai Eminescu care, în „Timpul”, îşi încheia un articol din 31 iulie 1880 cu aceste cuvinte de-a dreptul dramatice: „Numai în România înalta trădare e un merit, numai la noi e cu putinţă ca valeţi slugarnici ai străinătăţii să fie miniştri, deputaţi, oameni mari! …” Că aceste cuvinte sînt acum mai actuale decît oricînd, nici nu mai este nevoie să demonstrăm.

                                                                                                                 Ion SPÂNU

Sursa: COTIDIANUL

CAND DOI SE BAT AL TREILEA CASTIGA,DAR NU JULIEN CIOLOS,NEPOTUL SECURISTULUI ARDELEAN”VULPEA”!

15 nov.

Cine-și închipuie că războiul este între Iohannis și Dragnea se înșeală amarnic. Războiul este între blocuri internaționale de intelligence.

În ultimii ani România a dobândit, prin evoluții geopolitice ce au adăugat mult aportului ei minor pe timp de pace, un rol zonal de o sensibilitate extremă. Împinsă de la spate de partenerii săi strategici, a trebuit să accepte a deveni prima linie de apărare a Europei în fața amenințărilor Rusiei.

Inițiativa nu a aparținut atât Europei cât Americii. SUA, în planul său complex de asigurare și control a securității naționale și mondiale urmărește două principii fundamentale: păstrarea conflictelor cât mai departe de propriile teritorii și distribuirea echitabilă a poverii financiare între ea și marii săi aliați.

Prin amplasarea scutului antirachetă la Deveselu, prin operaționalizarea unui comandament NATO în România care să ranforseze capacitatea de reacție rapidă a alianței în zona Mării Negre, sunt atinse ambele principii menționate.

Cu ce preț pentru România? Cu prețul unor riscuri militare majore în caz de conflict armat și cu prețul cedării unei fracțiuni de suveranitate când vine vorba de interese globale.

Cedarea unei fracțiuni de suveranitate este, în acest moment, miza războiului intern, româno – român, la care asistăm.

Războiul despre care vorbim nu se poartă între români care vor să cedeze o parte din suveranitate și români care vor să păstreze intactă această suveranitate. Ambele tabere beligerante, conduse de lideri teleghidați din afară (Iohannis și Dragnea), au acceptat de mult compromisul unui subordonări. Doar că superputerea căreia au decis să se închine diferă.

Culmea este că niciuna dintre aceste superputeri nu este Rusia!

Războiul nostru intern reverberează niște conflicte recente generate de noua doctrină americană, să-i zicem „doctrina Trump”, construită în jurul contribuției de 2% solicitată de SUA partenerilor săi din NATO. Această pretenție a SUA a tulburat echilibrele din interiorul alianței și a generat tentative de regrupare din partea principalilor actori. Germania și Franța tatonează o apropiere de Rusia și Iran în vreme ce SUA și Israel, mai unite ca oricând, pariază pe controlarea Orientului Mijlociu.

În această reașezare geostrategică de blocuri, România este prinsă la mijloc. Președintele Iohannis se pare că a ales tabăra europeană, în vreme ce Liviu Dragnea și coaliția de guvernare PSD – ALDE au dat mai multe semne că ar prefera tabăra Israelului. Pe când Klaus Iohannis vizita Bruxelles, Roma și Pompei, Viorica Dăncilă făcea un turneu oficial în Arabia Saudită și apoi se întâlnea, bucurându-se de gesturi de o cordialitate aparte, cu premierul Israelului.

Ceea ce vedem noi în această perioadă, în aceste zile, este un spectacol de marionete.

Pentru blocul european, care trage de sforile lui Klaus Iohannis, este practic de neacceptat ca președinția românească a Consiliului UE să fie pentru 6 luni în mâinile și sub controlul taberei Dăncilă – Dragnea. Faptul că președintele României a ieșit ieri să ceară imperativ, celor care trebuie să audă și să acționeze, dărâmarea guvernului Dăncilă – Dragnea, mi se pare de o necugetare simptomatică. Ipoteza că această instigare ar  trebui să fie, împreună cu rezoluția de azi a UE pentru România, detonatorul unei explozii sociale care să forțeze demisia guvernului Dăncilă după modelul demisiei guvernului Ponta, începe să capete consistență.

Dacă lucrul acesta se va adeveri, dacă vom avea din nou 100 000 de oameni în stradă ieșiți așa, din senin, peste noapte, înseamnă că da, motoarele de mobilizare și serverele de manipulare ale băieților de la SRI (dimpreună cu păpușarii lor europeni) au fost din nou puse la lucru. Ceea ce, după trecerea în rezervă a lui Coldea, nu s-a mai întâmplat.

Pe de altă parte, însă, mesajul incitator lansat public și fără precauții de Iohannis ar trebui să ridice la maximum vigilența guvernanților. Care, dimpreună cu intelligence-ul din tabăra lor, cel care, de fapt, îi coordonează, ar avea destul timp să proceseze și să contracareze.

Se zice că, de departe, cel mai tare „intelligence” îl are Israelul.

Modul în care Dragnea rezistă într-o luptă în care alții ar fi dispărut de mult din joc cred că are legătură cu aliații externi pe care el și i-a ales. Care aliați externi, după ce l-au ras pe Klaus Iohannis de pe lista preferaților lor, se pare că lucrează acum la impunerea unui nou președinte pentru România.

Apropos: mai știți ceva de Mihai Răzvan Ungureanu?

Autor: Contele de Saint Germain

Sursa: Conteledesaintgermain

CU TOATA URA DE CARE DA DOVADA NAZISTUL KLAUS JOHANNIS , GUVERNUL VA SUPRAVIETUI!,DAR SLUGA LUI SOROS JOHANNIS VA FI ACUZAT DE INALTA TRADARE FATA DE INTERESELE NATIONALE ALE ROMANIEI!

15 nov.

Data de 15 noiembrie 2018 a fost stabilită de către oculta hegemonilor vest-europeni ca dată limită pentru răsturnarea Guvernului Dăncilă și înlocuirea lui fie cu un executiv de tehnicieni, tip Cioloș, fie cu unul de așa-zisă „uniune națională”, condus de un agent al Franței sau de unul al Germaniei. Acesta va trebui să exercite președinția rotativă a UE în prima jumătate a anului 2019, atunci când cadrul bugetar multianual va trebui convenit iar Brexitul finalizat, în condițiile în care Parlamentul va intra în alegeri, iar Comisia va intra pe ultima sută de metri a mandatului său.

Perioada va fi critică și pentru cancelarul german Angela Merkel, obligată să se apere pe baricadele unui guvern aflat la discreția partidului a cărui președinție este constrânsă să o părăsească peste doar câteva săptămâni, precum și pentru Președintele francez Emmanuel Macron, în curs de bricolare a unui mare partid globalist cu nucleu franco-flamand, etichetat ca liberal. Cea dintâi se grăbește să își pună la adăpost moștenirea iohannistă din România. Cel din urmă, să împingă la guvernarea României o grupare politică dispusă să mărșăluiască în cadența muzicii comandate de el.

Așa se explică mizeria care se va turna în capul României în această săptămână. Am trimis factorilor de decizie din România opinia mea în legătură cu ceea ce este de făcut. Aici voi încerca să explic scenariul care ne-a fost rezervat pentru a contribui astfel la calmarea spiritelor și zădărnicirea manipulării.

Pe fondul unor realizări concrete obținute pe plan socio-economic, România nu se află în prezent în ceea ce Lenin numea „o situație revoluționară”. În lipsa acesteia strada nu se poate mobiliza suficient iar acțiunea ei, oricât de violentă ar fi, nu poate avea succes.

Spre a spijini crearea unei stări de spirit propice unei lovituri de stat, „Europa” va declanșa începând de azi un amplu baraj de artilerie propagandistică. Parlamentul European va vota Rezoluția referitoare la starea justiției din România. Comisia Europeană va da publicității Raportul privind rezultatele aplicării Macanismului de Cooperare și Verificare (MCV) în domeniul justiției. În termeni pugilistici se poate spune că României i se va aplica stânga la ficat și dreapta la figură.

În context se vor invoca și criticile formulate de GRECO (un grup de state care, în numele luptei împotriva corupției, și-au autoatribuit dreptul de a da lecții altora și a se amesteca în treburile lor), ca și recomandările Comisiei de la Veneția (o structură tehnică a Consiliului Europei fără nici o competență în emiterea de directive cu valoare obligatorie). României i se va cere imperativ să se supună verdictelor acestora. Să se supună sau…ce?

Dincolo de conținutul acestor documente care este discriminatoriu, inexact (mincinos) și potrivnic chiar principiilor și valorilor pe care autorii lor pretind că le apără, totul este o mare cacialma.

În ciuda a ceea ce nu încetează să scrie sau spună presa română, Rezoluția PE nu se dezbate și nu trece prin procedurile prealabile plenului menite a conduce la adoptarea unui punct de vedere instituțional unitar, cu putere mai mult sau mai puțin constrângătoare. Potrivit regulilor de procedură aplicabile ei, această rezoluție este un proces-verbal al discuțiilor avute anterior pe marginea informațiilor comunicate de Comisie și Consiliu. De aceea și considerentele documentului sunt mult mai ample și mai concrete decât concluziile. Primele adună tot ceea ce s-a spus, fără ca opiniile astfel exprimate să constituie un ansamblu coerent. Celelalte aproximează cel mai mic numitor comun al dorințelor deduse din dezbateri. În atari condiții nu se pot propune termene sau sancțiuni. Și nici nu se propun. Prin urmare, consecințe zero.

Despre Raportul MCV trebuie spus doar că el este lipsit nu numai de efecte angajatorii, ci chiar de bază legală. Mai exact este produsul unei proceduri ilegale (desfășurată, în plus, cu o totală lipsă de transparență și cu o absolută rea-credință) care nu obligă și nu poate obliga România la nimic. Accesoriu al clauzei de salvgardare introdusă în tratatul de aderare a României la UE, acest mecanism a expirat odată cu validitatea clauzei respective, respectiv la 1 ianuarie 2010. El continuă să funcționeze prin abuzul eurocraților și, după caz, trădarea sau lașitatea autorităților române, care nu îndrăznesc să îl denunțe notificând caducitatea sa.

Pentru ca avizele Comisiei de la Veneția să aibă un efect juridic sau politic oarecare, ele trebuie să parcurgă o procedură specială care le transformă din simple opinii ale unor experți în decizii cu putere fie numai politică fie și juridică. Această procedură constă în trimiterea avizului către Comitetul de miniștri al Consiliului Europei, sau/și către Adunarea Parlamentară a acestuia, unde și România este reprezentată, urmând ca acestea să și le însușească așa cum au fost formulate sau cu modificări. Există și posibilitatea respingerii lor cu totul.

Procedura nu a fost urmată. Dacă ar fi fost, concluziile ar fi fost altele. Nu pentru că România ar fi făcut opoziție, dar s-ar fi ridicat împotrivă state mai demne, mai lucide și mai curajoase decât reprezentanții ei, precum Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Italia, Grecia etc.

Despre GRECO nici nu merită vorbit. Aceasta nici nu există în ordinea de drept internațional stricto sensu. Iar de ficțiuni narcisiste nu avem de ce ne ocupa.

Cum se explică atunci toată tevatura aceasta? De ce România este umilită prin critici nedrepte, nefondate și nedovedite, care nu duc la nici o măsură concretă? De ce toată această coreografie înșelătoare la punerea în scenă a căreia contribuie din plin și Monica Macovei, în PE, Corina Crețu, în CE, și Klaus Iohannis însuși, în Consiliul European?

Foarte simplu. Pentru a se creea confuzie în România, acolo unde la primire așteaptă Cioloș, Barna, Orban, Ponta, Firea și alții din același aluat, precum și batalioanele de asalt ale societății „în civil” apărătoare a „statului de drepți”. Acțiunile destabilizatoare ale acestora primesc un superb și indispensabil combustibil de la aceste rapoarte, rezoluții și recomandări cu aer de condamnare la moarte.

„Dacă vrei ca o minciună să fie crezută, fă-o cât mai gogonată!” – spunea maestrul nazist al dezinformării, Joseph Goebbels. Este exact metoda aplicată de autorii documentelor internaționale amintite. Referirea la „reacția disproporționată” a jandarmeriei române față de „pașnicele violențe” (sic!) ale demonstranților neautorizați care luaseră cu asalt sediul Guvernului, fiind doar una dintre ele.

Tocmai enormitatea minciunii este, însă, aceea care îi face pe oamenii de bun simț să își zică: „Ceva tot trebuie să fie adevărat căci altminteri nu se putea ca un om normal și repspectabil să spună lucruri atât de fanteziste cu atâta seriozitate!” „Probabil că Dragnea chiar că vrea să o omoare pe Firea ca să poată desființa Bucureștiul și să îl predea, astfel desființat, rușilor.” (sic!) „Este imposbil ca un om serios ca Timmermans, cu burtă și cu barbă albă, să nu ia în seamă deloc explicațiile Guvernului român atunci când o ține de-a surda că legile justiției și abolirea lazărocrației la Ministerul Public, compromit lupta împotriva corupției.” Acești oameni, în majoritate din categoria pasivilor sau nehotărâților, vor putea astfel fi determinați să susțină sau măcar să accepte lovitura de stat.

Dar și ceilalți români, rezonabili și chiar mulțumiți de viața lor, sub asaltul acestei propagande ostile vor ajunge să spună că este mai bine să cadă Guvernul și să se termine odată scandalul, decât să trăiască sub teroarea acestei lovituri de stat continui. Un popor adus la nevroză face inacceptabilul inevitabil, iar situația sa i se pare cu atât mai intolerabilă cu cât în realitate este mai bună.

Intimidarea organelor de ordine închide cercul. Cuplul de forțe reprezentat de instituțiile europene și procuratura română, macină voința jandarmeriei, ai cărei comandanți sunt puși sub aberante și umilitoare acte de urmărire penală. În nici un caz nu se caută vinovații de presupuse excese, ci timorarea celor chemați și deciși să apere Constituția României cu prețul propriei lor integrități corporale.

Parola a care declanșează operațiunea a fost lansată: „România nu este pregătită pentru a prelua președinția UE!” Sunt cuvintele rostite de însuși Președintele Iohannis. Cel care, involuntar autocritic, tocmai recunoscuse că un infractor a ajuns în vârful statului.

Dacă nu ar fi strigăt de declanșare a insurecției, și această afirmație tot caracter autocritic ar avea, întrucât Președintele este cel care, exploatând o decizie partizană a CCR-Zegrean, a monopolizat, chipurile „ca reprezentant al statului”, relația României cu UE. Nu este domnia sa pregătit să prezideze UE? Nu numai că nu este, dar potrivit Constituției României, ca și tratatelor europene, nu are nici instrumentele nici dreptul să o facă. Dacă nu se grăbește, lucrul va deveni evident. De aceea este în schimb pregătit de o altă lovitură de stat.

Vestea – bună pentru unii și proastă pentru alții – este aceea că Guvernul va supraviețui. Nu pentru că este atât de ferm, ci pentru că este elastic. Nu pentru că este atât de abil, ci pentru că este calm. Nu pentru că se avântă, ci pentru că amână. Nu pentru că este mânat de elanuri eroice, ci pentru că este dominat de conformismul prudent.

La aceste explicații se adaugă altele trei. Pentru că nu toți actorii globali au interesul ca România să se dizolve în UE sau să cadă sub blestemul protagoniștilor Europei politice, reducându-se la un simplu satelit al acestora. Pentru că forțele de ordine române, „factorul intern”, nu sunt contaminate în întregime de lașitate și trădare, și vor acționa la nevoie pe măsura sfidării. Și cel mai important, pentru că mai sunt și români care departe de zgomotul zilnic, s-au organizat și s-au pregătit pentru ceea ce este mai rău. Aceștia vor susține și salva și cel mai de nesusținut Guvern care are singura calitate de a fi românesc.

Autor: Adrian Severin
Sursa: Adrianseverin.com

JUDECATOAREA FLORICA ROMAN DE LA CURTEA DE APEL ORADEA:REVOLTA IMPOTRIVA MIZERIEI MCV!

15 nov.

Judecatoarea Florica Roman de la Curtea de Apel Oradea acuza: “Comisia Europeana ascunde sub pres abuzurile impotriva romanilor facute de o justitie care s-a subordonat serviciilor secrete… Raportul MCV este scris cu o atata rea credinta si dispret fata de respectarea normelor democratice si drepturilor omului incat pe orice cetatean care a avut contact cu justitia stramba a ultimilor ani nu poate decat sa il ingretoseze total si sa il revolte absolut.”

Judecatoarea Florica Roman (foto) de la Curtea de Apel Oradea, victima unor abuzuri infioratoare comise de DNA intr-un dosar pe care procurorii anticoruptie i l-au fabricat si pe care tot procurorii anticoruptie i l-au inchis, se revolta dupa mizerabilul raport MCV fabricat de Comisia Europena, care practic cere actualei coalitii de guvernare sa blocheze orice reforma in sistemul judiciar astfel incat Justitia sa ramana in continuare sub controlul serviciilor secrete si sa fie condusa de personaje care au girat nenumarate incalcari ale drepturilor omului. Florica Roman acuza ca prin ultimul raport MCV, Comisia Europeana nu face altceva decat sa ascunda sub pres abuzurile comise impotriva romanilor de o Justitie subordonata serviciilor de informatii.

Intr-o analiza intitulata “Raportul MCV pe 2018 este dovada dispretului birocratilor bruxelezi fata de abuzurile evidente din Justitia romaneasca”, postata pe site-ul propriu floricaroman.wordpress.com, judecatoarea de la Curtea de Apel Oradea arata ca raportul MCV este scris cu atat de multa rea credinta si cu atat de mult dispret la adresa normelor democratice si a respectariii drepturilor omului incat ingretoseaza si revolta orice persoana care a avut de-a face cu Justitia stramba din ultimii ani. Roman catalogheaza raportul MCV drept o rusine pentru Comisia Europeana, fiind o batjocura adusa oamenilor din sistemul judiciar si celor din afara Justitiei.

Iata analiza judecatoarei Florica Roman de la Curtea de Apel Oradea:

“Raportul MCV pe 2018 este dovada dispretului birocratilor bruxelezi fata de abuzurile evidente din Justitia romaneasca

Raportul MCV publicat de Comisia Europeana pe data de 13.10.2018, privind ‘progresele’ din justitia romaneasca, este scris cu o atata rea credinta si dispret fata de respectarea normelor democratice si drepturilor omului in Romania incat pe orice cetatean care a avut contact cu justitia stramba a ultimilor ani nu poate decat sa il ingretoseze total si sa il revolte absolut.

Contrar sustinerilor unor politicieni romani ca acesti birocrati nealesi de nimeni ar fi ‘dezinformati’ ori ca nu cunosc realitatea din Romania, cuprinsul Raportului MCV demonstreaza vadita rea credinta a acestora, fiind o batjocura adusa oamenilor din justitie sau din afara ei care ii cunosc mecanismele, sunt de buna credinta si mai cred intr-o justitie impartiala si dreapta pentru toti romanii.

Toate criticile formulate cu privire la CSM, Inspectia Judiciara, infiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, intruziunea nelegala si dovedita a serviciilor secrete in justitie, dreptul cetatenilor de a critica abuzurile cu care iau contact in actul de justitie, numirile in functiile de conducere atat in parchete cat si in instante, sunt nu doar nefondate, iar unele vadit nedocumentate, dar sunt de-a dreptul tendentioase, frizand evidenta.

Chiar fara studii juridice, orice persoana de buna credinta si interesata de cunoasterea adevarului poate desfiinta aproape fiecare critica din raport printr-o simpla informare si documentare pe internet. Zilele urmatoare voi scrie punctual despre aberatiile pe care acest raport le contine.

Comisia Europeana sustine prin raportul MCV, in esenta, ca justitia cum a functionat pana in 2018 a fost intr-un ‘progres’ extraordinar, laudabil, o justitie functionala, demna de un stat membru al Uniunii Europene, dar ca, dintr-o data, absolut tot ce s-a modificat in legile justitiei si incearca sa se modifice in codurile penale este un ‘regres’ al sistemului judiciar, un atac la independenta justitiei, la statul de drept, motiv pentru care orice modificari trebuie imediat sa inceteze.

Comisia Europeana ascunde sub pres, in spatele unui limbaj de lemn si a unor sloganuri parca inspirate din comunism, mizeria si abuzurile impotriva romanilor facute de o justitie care s-a subordonat serviciilor secrete, dar care se plange Europei ca i se incalca independenta daca Parlamentul a legiferat sa i se ia bocancul serviciilor de pe grumaz.

Toate mizeriile facute de justitie in ultimii ani, cetatenii carora li s-au incalcat dreptul la aparare si la viata privata prin scurgerea in presa a unor interceptari cu scopul de a-i umili si dezarma, anchetele care au abuzat de catuse, prezentarea publica a celor anchetati ca fiind vinovati, terfelirea celor cercetati in presa cu concursul larg al anchetatorilor si institutiilor care ar fi trebuit sa se sesizeze si sa interzica astfel de practici, toate au incalcat grav prezumtia de nevinovatieCulmea este ca MCV-ul, in timp ce tace cu privire la aceste abuzuri evidente, critica Romania ca nu a implementat inca directiva europeana privind tocmai prezumtia de nevinovatie.

Ignorarea completa si totala a abuzurilor facute de justitie in ultimii ani este, de fapt, tema principala a raportului MCV.

Societatea romaneasca este, in anul centenarului, extrem de scindata, principala cauza fiind modul cum functioneaza justitia, abuzurile petrecute in ultimii ani si rezistenta din interiorul sistemului de a aduce justitia cu adevarat la standarde moderne democratice.

De o parte, exista o serie de politicieni, magistrati, organizatii neguvernamentale si jurnalisti care sustin ca nimic nu trebuie schimbat in justitie pentru ca aceasta functioneaza foarte bine, ca nu exista abuzuri decat izolate pe care tot justitia trebuie sa le gestioneze.

De cealalta parte, sunt cei care expun abuzurile, sunt scandalizati de ele, cred ca nici un abuz nu este tolerabil si daca s-a intamplat vreun abuz, magistratii trebuie sa raspunda pentru el. Tot in acest grup sunt si cei care sustin ca justitia trebuie sa fie libera de orice influenta a serviciilor de informatii.

Intre cele doua tabere este o falie imensa pe care ultimul raport MCV tocmai a largit-o.

Raportul ignora complet abuzurile si sustine neconditionat tabara din Romania care pana acum a incitat si instigat la ele. Aceeasi tabara acum ignora total abuzurile sau face referire la ele folosind conditionalul optativ, de genul ‘ar fi’ or ‘pretinsele’ abuzuri.

In loc ca Uniunea Europeana, prin puterea si influenta care o detine, sa faca demersuri pentru reconcilierea celor doua tabere, a ales cu acest raport sa largeasca falia si sa radicalizeze cele doua tabere.

Cei a caror pozitie este sustinuta de raport vor fi si mai radicali, vor ignora si mai abitir abuzurile si le vor incuraja, sprijinindu-se pe pozitia Uniunii Europene si pe continutul raportului MCV.

In acelasi timp, cei preocupati de abuzuri sau care au suferit abuzuri se vor radicaliza la randul lor, condamnand, argumentat de altfel, ipocrizia birocratilor Comisiei Europene si orbirea acestora fata de abuzurile din Romania, prin aceasta atitudine respectivii birocrati demonstrand ca nu le pasa nici de drepturile romanilor si nici de principiile in jurul carora Uniunea Europeana s-a format: demnitatea umana, cu drepturile si libertatile individuale, respectul fata de lege, egalitate in fata legi.

Efectul acestei atitudini obtuze si sfidatoare a birocratiei bruxeleze fata de nerespectarea drepturilor omului in Romania va fi alimentarea curentului eurosceptic ori incurajarea unor pozitii chiar mai radicale.

Pe scurt, ultimul raport MCV arata nu doar cat de paralela si oarba este birocratia de la Bruxelles cu ce se intampla in Romania, dar chiar naste suspiciuni rezonabile ca agenda UE este straina si chiar divergenta de cea a cetatenilor romani.

Ca judecator ma simt ofensata de aberatiile din acest raport, motiv pentru care le voi desfiinta in perioada ce urmeaza.

Acest raport este o rusine pentru Comisia Europeana care pretinde ca apara valorile fundamentale pe care s-a construit Uniunea Europeana”.

Autor: George Tarata

Sursa: Luju

%d blogeri au apreciat asta: