Arhiva | 1:42 am

CATA IPOCRIZIE.FOSTUL PRESEDINTE AL FDGR,KLAUS JOHANNIS MOSTENITORUL GRUPULUI ETNIC GERMAN ,ORGANIZATIE HITLERISTA INTERZISA DE REGELE MIHAI I ,DE TRATATUL DE LA PARIS SI CONDAMNATA LA NURENBERG ,APARAT DE UN FIU DE NOMENKLATURIST ALEXANDRU FLORIAN ,RADU IOANID ,VAINER,BAKER,CARE FAC DE RAS ,INSTITUTUL ELLIE WIESEL, COMUNITATEA EVREIASCA CARE A FOST CONDUSA IN PERIOADA INTERBELICA DE DOCTORUL IN DREPT FILDERMANN!

22 nov.

Aproape toţi cei care au scris despre FDGR ca moştenitor al organizaţiei fasciste „Grupul Etnic German” s-au întrebat de ce nu a reacţionat niciodată Institutul „Elie Wiesel” în această chestiune, ştiindu-se că preşedintele acestuia, Alexandru Florian, este foarte activ atunci cînd este vorba despre condamnarea lui Mircea Vulcănescu şi a celorlalţi mari intelectuali români condamnaţi de regimul stalinist pentru pretinse legături cu Mişcarea legionară.

Şi iată-l acum pe acelaşi Alexandru Florian care sare la gîtul coreligionarului său Ilan Laufer, pentru a-l apăra pe Klaus Iohannis, nimeni altul decît fostul preşedinte al FDGR-ului care a moştenit „Grupul Etnic German”!

Ilan Laufer declarase marţi seara că „refuzul președintelui Iohannis în ceea ce mă privește este un nou act de antisemitism și vreau să atrag atenția asupra fenomenului neîncetat de antisemitism pe care l-a demonstrat neîncetat în ultimul an președintele Klaus Iohannis”.

La numai cîteva minute, Alexandru Florian s-a şi ghemuit la picioarele Preşedintelui cu o declaraţie la Digi 24: „Am citit declaraţia de presă a domnului Laufer. Eu cred că, pe de-o parte, este o reacţie emoţională a domnului Laufer care nu se aştepta şi poate că nimeni nu se aştepta sau foarte puţină lume se aştepta ca drumul său spre o poziţie de demnitate publică, de înaltă demnitate publică, să fie frânat brusc şi atunci a avut această reacţie, zic eu, emoţională, iar pe de altă parte, mesajul cred că se înscrie în tonul ridicat al dialogului care este între cele două palate de mai multă vreme”!

Întrebat de jurnalistul #Rezist Moise Guran dacă declaraţia lui Ilan Laufer face rău comunităţii evreieşti, Alexandru Florian s-a eschivat printr-un răspuns ciudat: „Atâta timp cât această declaraţie este o declaraţie cu caracter politic, v-am spus, dată într-o anumită stare de emoţie puternică, cred eu, nu cred că are un impact. Dar dacă vreţi să ştiţi, exact opinia, v-am recomandat să îl întrebaţi pe domnul preşedinte Aurel Vainer. Eu sunt directorul unei instituţii publice”.

Totuşi, Alexandru Florian a explicat într-un fel şi motivul pentru care se situează de partea lui Klaus Iohannis, şi anume faptul că preşedintele României este coautorul proiectului „Muzeul Holocaustului din România”: „Poate o să vi se pară paradoxal dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră, atât Preşedinţia, cât şi Guvernul, sunt coautori, aş putea să spun, în proiectul naţional de constituire a Muzeului Naţional de Istorie a Evreilor din România şi a Holocaustului, proiect pe care Guvernul României l-a … ne-a mandatat pe noi, Institutul „Elie Wiesel”, să îl punem în practică. Aşa încât eu consider că este o declaraţie cu mult iz politic şi atâta tot, nu trebuie să ne îngrijoreze”. În traducere: dacă Iohannis ne-a dat una dintre cele mai mari şi mai frumoase clădiri din Bucureşti pentru un muzeu care să vorbească despre holocaustul din România, ce mai contează că un român de religie iudaică îl acuză pe Iohannis de antisemitism?

Culmea este că şi Radu Ioanid, fratele lui Alexandru Florian, care este directorul unui departament din cadrul Muzeului Holocaustului din Washington, aduce acelaşi argument în apărarea lui Iohannis şi în minimalizarea declaraţiei lui Ilan Laufer: „Muzeul Naţional de Istorie a Evreilor şi Holocaustului este o iniţiativă care a fost susţinută foarte puternic de cei doi poli importanţi de putere din România, care nu sunt neapărat în armonie, ca să mă exprim delicat – este vorba de preşedintele Iohannis şi de preşedintele Parlamentului, domnul Dragnea. Domnul Iohannis şi domnul Dragnea au fost, fără să se coordoneze, într-o similitudine în ceea ce priveşte acest proiect important, pe care eu îl consider o viitoare carte de vizită fundamentală a României. În condiţiile acestea, eu cred că în focul luptei politice din România se fac tot felul de declaraţii exagerate. Trebuie să facem un pas înapoi şi să vedem ce e în spatele lor”.

În declaraţia de la Digi 24, Alexandru Florian îl îndemna pe Moise Guran să-l întrebe pe Aurel Vainer, preşedintele Comunităţii evreieşti din România, despre impactul declaraţiei lui Ilan Laufer la adresa lui Klaus Iohannis. Un răspuns de la Aurel Vainer nu avem încă, dar ne amintim de reacţia sa atunci cînd vicepremierul îl acuza tot pe Klaus Iohannis de antisemitism în urmă cu două luni. Cităm de pe Hotnews: „El [Aurel Vainer, n.n.] a mai precizat că Federația Comunităților Evreiești din România „a avut și are relații de lucru excepționale” cu Forumul Democrat al Germanilor din România, care pot fi un exemplu de „bună pace și înțelegere” și în Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale, unde, împreună cu deputat Ovidiu Ganț, a fost construit un „parteneriat solid, bazat pe respect reciproc și amiciție”.

Să nu fi ştiut Aurel Vainer de documentul pe care „Cotidianul” l-a publicat zilele acestea, în care un reprezentant al „Grupului Etnic German” vorbeşte despre intervenţia acestei organizaţii pentru ca toate autorizaţiile de comerţ ale evreilor să fie ridicate, iar magazinele acestora să fie „preluate de ei”? A verificat în lista de retrocedări a FDGR dacă nu cumva acolo figurează şi aceste magazine de care au fost deposedaţi cetăţenii evrei în timpul războiului pentru ca, dacă există astfel de situaţii, să se opună? Căci iată documentul publicat de „Cotidianul”:

Nu este treaba noastră să arbitrăm între Ilan Laufer, Alexandru Florian, Radu Ioanid şi Aurel Vainer în acest război al declaraţiilor pro sau contra Klaus Iohannis, dar nu putem să ne abţinem în a sublinia conotaţiile care privesc contextul mai larg al procesului prin care „Forumul Democrat al Germanilor din România” (FDGR) a devenit moştenitorul şi succesorul „Grupului Etnic German”, căci una dintre acuzaţiile la adresa României a fost tocmai existenţa pe teritoriul ţării a acestei organizaţii fasciste, ai căror membri erau înscrişi în „Waffen SS”, din care a făcut parte chiar primul preşedinte al FDGR, Paul Philippi (vezi amănunte pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Philippi)!

Pentru a înţelege, totuşi, cîte ceva despre ciudata atitudine a lui Alexandru Florian, preşedintele Institutului „Elie Wiesel”, a lui Radu Ioanid, director în cadrul Muzeului Holocaustului din Washington, a lui Aurel Vainer, şeful Comunităţii evreieşti din România, ar trebui poate să adresăm cîteva întrebări legate de lipsa de reacţie a lor  în următoarele situaţii recente:

– cînd Klaus Iohannis a vorbit despre „afaceri secrete cu evrei”,

– cînd Iohannis s-a opus mutării Ambasadei României la Ierusalim

– cînd Ludovic Orban a depus o plîngere penală împotriva premierului Viorica Dăncilă pentru că a fost în vizită oficială în Israel?

Fără un răspuns clar la aceste întrebări, rămîne impresia că reprezentanţii comunităţii evreieşti din România sînt interesaţi mai degrabă de propriile interese decît de cele generale pe care spun că le reprezintă. Iar această variantă este susţinută şi de lipsa de solidaritate de acum cu coreligionarul lor, Ilan Laufer, care spune că refuzul preşedintelui Iohannis de a-l numi ministru ar fi un act de antisemitism.

LIVIU DRAGNEA TE-AI ASCUNS DUPA CIRES.ESTI O SLUGA A LUI JOHANNIS”MA DELIMITEZ TOTAL DE DCLARATIILE LUI ILAN LAUFER!”RUSINEE!

22 nov.

Imagini pentru LAUFER,IOHANNIS,DRAGNEA ,POZE

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat, miercuri, că se delimitează de declaraţiile lui Ilan Laufer, care l-a acuzat pe preşedintele Klaus Iohannis de antisemitism.

”Mă delimitez total de declaraţiile lui Ilan Laufer”, a declarat Dragnea, înainte de a intra la şedinţa CEx al PSD.

Ilan Laufer a declarat, marţi seara, la sediul PSD, că preşedintele Klaus Iohannis a respins numirea sa în funcţia de ministru al Dezvoltării din antisemitism, el acuzându-l pe şeful statului că acesta este un gest dintr-un lung şir de acţiuni antisemite.

Preşedintele Klaus Iohannis condamnă ferm folosirea unor teme deosebit de sensibile în scop politic şi consideră că referinţele la antisemitism şi nazism în disputa politică sunt iresponsabile şi denotă grave carenţe de educaţie, cultură, diplomaţie şi istorie, referindu-se la acuzaţiile lui Ilan Laufer, a cărui nominalizare în Guvern a respins-o.

„Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, condamnă ferm folosirea unor teme deosebit de sensibile în scop politic. Referinţele la antisemitism şi nazism în disputa politică sunt iresponsabile şi denotă grave carenţe de educaţie, cultură, diplomaţie şi istorie. Relativizarea antisemitismului reprezintă o acţiune periculoasă care poate genera manifestări antisemite şi discriminatorii şi poate incita la ură. Însuşindu-şi cu bună ştiinţă un text cu acuzaţii ridicole lipsite de orice fundament real, Ilan Laufer a picat testul maturităţii, preferând să joace rolul de portavoce a propagandei toxice pesediste. Personajele care proferează asemenea acuzaţii scandaloase se descalifică automat şi nu pot ocupa sub nicio formă înalte demnităţi în statul român”, se arată într-un comunicat al Administraţiei Prezidenţial.

Preşedintele consideră că aceste declaraţii reprezintă un nou exemplu din retorica nocivă îndelungată a Partidului Social Democrat, care alimentează în mod constant discursul urii şi tendinţele xenofobe. Este inadmisibil ca memoria Holocaustului să fie întinată cu astfel de atacuri, care servesc unor interese meschine şi sunt de natură a afecta pacea socială.

Directorul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, Alexandru Florian consideră că declaraţia lui Ilan Laufer, care l-a acuzat pe şeful statului de antisemitism, este emoţională, cu mult iz politic şi atâta tot, iar atitudinea preşedintelui Klaus Iohannis în privinţa Holocaustului a fost recunoscută

GAULEITERUL NAZI, LUTERANUL SAS KLAUS JOHANNIS NU VREA EVREI IN GUVERN!,DAR UITA CA IN GUVERNUL DE DUPA MAREA UNIRE DE LA ALBA IULIA DIN 1 DECEMBRIE 1918,MINISTRUL DE FINANTE A FOST DOCTORUL IN DREPT WILHELM FILDERMAN DIN CERNAUTI,SEFUL COMUNITATII EVREIESTI DIN ROMANIA INTERBELICA!

22 nov.

Personal, nu cred că preşedintele Klaus Iohannis este antisemit. Afirmaţia aceasta nu este neapărat în apărarea sa, căci, dacă nu este antisemit, înseamnă că, pur şi simplu, nu-l duce mintea, că nu are reprezentarea cuvintelor pe care le rosteşte, ceea ce înseamnă, pur şi simplu, inconştienţă!

Propaganda” lui Iohannis, setată doar pentru apărarea sa cu orice preţ şi punerea la zid a adversarilor acestuia, nu vrea să înţeleagă gravitatea acuzaţiilor pe care Ilan Laufer le-a aruncat spre Preşedintele României. Sau, pur şi simplu, nu poate.

Să recitim acuzaţiile lui Ilan Laufer, cetăţean român de religie iudaică: „Consider că refuzul președintelui Iohannis în ceea ce mă privește este un nou act de antisemitism și vreau să atrag atenția asupra fenomenului neîncetat de antisemitism pe care l-a demonstrat neîncetat în ultimul an președintele Klaus Iohannis”, adăugînd că președintele a avut „mai multe ieșiri împotriva evreilor și declarații antisemite”!

Dacă eu aş fi spus aceste cuvinte, fiţi convinşi că aş fi fost acuzat de către „propagandă” că sînt duşman al ţării. Aşa, însă, vorbele lui Ilan Laufer au cu totul alte conotaţii, care, cu certitudine, vor face înconjurul lumii prin preluarea lor de către toate agenţiile internaţionale de presă.

Poate că, dacă această situaţie în care a fost implicat Ilan Laufer ar fi fost singulară, ar fi putut fi considerată o exagerare a acestuia, generată de supărarea că Iohannis nu a fost de acord cu numirea sa ca vicepremier şi ministru al Dezvoltării. Dar, din păcate, situaţia vine într-o succesiune de fapte care, mai degrabă, confirmă acuzaţiile lui Ilan Laufer, mai ales că precedentele au generat numeroase articole în presă, din care Klaus Iohannis trebuia de mult timp să înţeleagă nevoia unei prudenţe exagerate după ce:

– 1. „Forumul Democrat al Germanilor din România” (FDGR) s-a declarat moştenitorul şi succesorul „Grupului Etnic German” chiar în perioada în care Iohannis era preşedintele FDGR şi primar al Sibiului, ştiindu-se că GEG a fost declarată oficial organizaţie fascistă, fiind desfiinţată prin lege în urma Convenţiei de armistiţiu şi a Tratatului de pace de la Paris.

– 2. În urma unei vizite în Israel a premierului Viorica Dăncilă şi a preşedintelui Camerei deputaţilor în Israel, Klaus Iohannis a făcut acea declaraţie halucinantă: „Cine ştie ce afaceri face Liviu Dragnea cu evrei”!

– 3. Imediat după acea vizită în Israel a premierului Viorica Dăncilă, Ludovic Orban, preşedintele PNL, i-a făcut plîngere penală pentru „înaltă trădare” tocmai pentru că a fost în Israel, acţiune cu care Iohannis a fost întru totul de acord.

– 4. Ziarul „Jerusalem Post” a dezvăluit recent că Angela Merkel i-a cerut lui Klaus Iohannis să facă orice pentru a împiedica mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, ceea ce explică acţiunile de mai sus.

Faptul că Institutul „Elie Wiesel”, care face parte din structura guvernamentală, a sărit în apărarea lui Klaus Iohannis prin declaraţia lui Alexandru Florian nu poate să fie luat în seamă, ştiindu-se disponibilitatea acestuia pentru dărîmarea statuilor marilor intelectuali interbelici, în timp ce se preface că nu a auzit de afacerea „Iohannis-FDGR-GEG”, care, în fapt, este o preluare a bunurilor organizaţiei fasciste din anii 40! Chiar Ilan Laufer a declarat: „Foarte important e că președintele Klaus Iohannis e etnic german și are o legătură dubioasă, din toate punctele de vedere, cu Forumul Democrat German din România, moștenitoarea unei organizații naziste scoase în afara legii, conform Tratatului de la Paris, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial”!

Cred că sînt cunoscute articolele mele împotriva acţiunilor Institutului „Elie Wiesel”, pentru care prietenii lui Alexandru Florian mă prezentau pe mine ca pe un jurnalist care cochetează cu antisemitismul doar pentru că am criticat şi m-am opus acţiunilor demolatoare ale lui Alexandru Florian. Şi nu oriunde, ci în celebrul ziar german „Frankfurter Allgemeine Zeitung”!

Or, acum cel care lansează aceste acuzaţii faţă de Klaus Iohannis este un cetăţean român de religie iudaică, pe care acelaşi Alexandru Florian îl ironizează doar pentru a cerşi un zîmbet de la Preşedinte: „E o construcție, o speculație a domnului Laufer. Președintele României are o atitudine recunoscută de AJC, care i-a conferit și o distincție. E o declarație cu mult iz politic, nu trebuie să ne îngrijoreze”! Alexandru Florian uită să precizeze că Ilan Laufer tocmai a anunţat că va cere tocmai AJC (American Jewish Committee) să-i retragă decoraţia ,,Light Unto the Nations”, primită la Washington în iunie 2017!

Nu ştiu exact care vor fi consecinţele internaţionale ale acestui conflict dintre Klaus Iohannis şi Ilan Laufer pentru că ele sînt greu de prevăzut în acest moment. Ştiu însă că oricare ar fi, ele nu fac deloc bine României, mai ales acum, în pragul preluării de către ţara noastră a preşedinţiei rotative a Consiliului UE!

Orice s-ar întîmpla, însă, este din ce în ce mai clar că România nu este condusă acum de oameni responsabili, care să aibă reprezentarea vorbelor pe care le rostesc, iar aceasta pare să fie singura explicaţie a haosului actual din politica românească.

LUTERANUL SAS JOHANNIS SI „INTELEGERILE CU EVREII!”

22 nov.

Legat de problema acuzei de antisemitism adusă domnului președinte Iohannis

Eu cred că nu e bine să nu avem o privire de ansamblu: domnul Iohannis și-a început cariera politică într-o organizație a minorității germane din România, al cărei mentor intelectual a fost istoricul Paul Philippi, fost voluntar SS, chestiune ce nu a fost renegată…
De altfel atașamentul comunității săsești din România față de cauza nazistă e un subiect care deși nu a fost mult frecventat de istorici, e destul de bine documentat…
Faptul că Forumul german din România nu a avut o problemă în a se pretinde succesorul material al organizației naziste a sașilor din perioada celui de-al doilea război mondial, lucrul acesta făcându-se sub conducerea domnului Iohannis, e iar un subiect care merită toată atenția.

Domnul Iohannis este cunoscut pentru scăparea cu ”înțelegerile cu evreii”, urmată de plângerea lui Orban sub acuza de ”înaltă trădare” adusă premierului pentru chestiunea ambasadei la Ierusalim.
Faptul că este un opozant al mutării ambasadei la Ierusalim iar nu este o chestiune necunoscută.

Deci e greu să spui că nu ar fi decât o suspiciune nerezonabilă că domnul Iohannis ar avea sentimente cel puțin discutabile în raport cu Israelul. Antisemitismul de care îl putem suspecta pe președinte este sub forma lui modernă, anti-sionism.
Antisionismul este respingerea dreptului la existență al statului Israel, fie și prin încurajarea dușmanilor săi de moarte (teocrațiile islamiste). Antisemitul de tip nou, antisionistul, poate plânge victimele Holocaustului, dar în același timp să fie favorabil terorismului anti-israelian modern.

Antisionismul s-a manifestat politic mai ales în Uniunea Sovietică și țările comuniste din anii 50-60. Inclusiv bolșevici de origine evreiască au adoptat astfel de poziții antisioniste, care veneau contra internaționalismului comunist.
Nu știu dacă e doar o coincidență faptul că atât domnul Florian, cât și domnul Ioanid, inchizitorii și vânătorii actuali de antisemiți, nu doar că sunt urmașii unor intelectuali bolșevici staliniști anti-sioniști, dar, deși sunt gata să facă scandal pentru că există o alee cu numele lui Petre Țuțea, sunt de-a dreptul imuni la propaganda anti-Israel.

Autor: Bogdan Alexandru Duca

Sursa: Bogdan Alexandru Duca Facebook

CU TARA LA RMN!

22 nov.

N-am sa scriu astăzi despre Centenar, că mi-ar părea tare nepotrivit. Doar granițele ne-au rămas, că noi nu mai suntem…Nici alea cum erau cândva, iar eu oricum n-o să mă apuc să serbez niște dungi.

O sa scriu, în schimb, pe scurt, despre motive. De ce ne merge rău?
Păi, să începem. Centuri de siguranță? Lăsați…

Ne merge rău fiindcă iubim răul. Facem rău, uneori prin a nu face bine, chiar dacă ne-ar fi la îndemână să ajutăm. Credem că binele nostru e atunci când tuturor celorlalți le merge mai rău și că răul nostru e când altora le merge mai bine. Sau,

Doamne ferește, prea bine!

Vrem ca vecinul să moară, fiică-sa să rămână proastă, fără liceu terminat și săracă.

Vrem ca doar mașina noastră să aibă cauciucuri de iarnă, să fim primii la semafor, de unde să plecăm tot primii, în trombă, deși nu ne așteaptă nimeni, nicăieri.

Vrem să îi scuipăm pe ăia care refuză să creadă că i-am bătut pe turci săptămânal, după care ne bârfim neamul și locul până adormim, epuizați.

Enescu e cel mai mare, deși nu l-am ascultat. Și Brâncuși, deși habar n-avem ce-o fi sculptat, iar dacă vreun italian ne contrazice ne apucăm să-l înjurăm, fără să știm cine-i Michelangelo, ăla, pe care îl tot invocă obsesiv. Idiotu’ naibii…

Că veni vorba de Enescu, bine că e mort. Sigur îl băga vreo analfabetă la pârnaie, dacă mai trăia. Nu trebuia ca tuta târgului să-și consume psihozele, să se simtă împlinită, confirmată, puternică? Îl scăpa faima ori contribuția la binele neamului? Sigur? Mă rog, Gică Popescu ar spune că nu…

Ne învârtoșăm precum curcanii când mințim și ni se spune că mințim.

Ne întrecem în aparențe și niciodată în substanță. Ai ceas mic și nu-i de aur? Ești prost. Ce dacă ești academician?

Suntem mereu gata să spunem, dar niciodată gata să ascultăm. Vorbim de-a valma, unii peste alții, ca și cum dreptatea e la ăla care urlă mai tare. Știm tot.

Și trebuie să umilim: “-Să vezi ce a făcut fii-mea…E studentă, dragă. Cum, și a ta? Da, da’ a mea e la psihologie, la București. Aaa, a ta stă la cămin? Ce, n-a mai mers firma, nu? A mea stă în Primăverii, la prietenul ei. Tac-su e ăla cu mall-ul…

Hai, te las. Mă duc la unghii…”

În rest, lașități, infatuare, țepe, fugă de răspundere, comportament isteric, negarea oricărei evidențe, partizanate tâmpite, lipsite de orice logică, mai ales atunci când ții cu niște cretini împotriva altor cretini, în loc să îți treacă prin minte gândul simplu de a căuta să te ajuți cu unii sănătoși la cap. Totul e cu ceartă, personal, înțepat.

Vecinii, instituțiile sau cunoștințele se străduiesc să nu îți iasă. Nu și-ar ierta-o dacă ți-ar ieși.

Ne văităm și abuzăm de reflexiv. Vrem “să se facă”. Nu noi, că noi nu facem, nu punem mâna, nu ne aplecăm. Să se aplece altu’, iar noi să facem mișto de el.

Și miștoul…Câtă lașitate e în miștoul ăla…Cum altfel poți să-i spui unuia că-i prost, fără să riști s-o iei în freză? Doar nu vrei să-i spui direct, ca un englez? A, și ăia-s proști, englezii, că știi tu de la un văr. Mai dă-i dracu’, aia-i mâncare? Bere caldă? Ce cretini…

Și peste toate a reapărut fascismul. Avem hoarde de băieți și fete care-s gata de orice. Nesiguri pe ei și timizi, în viața de zi cu zi, cu spume la gură atunci când găsesc un fel de cauză care să-i scoată din mizeria vieții lor neîmplinite.

E grav ce se întâmplă cu țara. Nici oamenii buni – câți or mai fi – nu vor să mai facă ceva pentru ea. Se simt năpădiți, inutili și desincronizați. Tupeiștii, idioții, torționarii și hoții sunt vârful maldărului de rahat. Dar știți de când se întâmplă asta? De vreo sută de ani.

Păi…

Da.

Imi piere optimismul.

De o viață fac lucruri, pentru mine, pentru ceilalți, pentru mine și ceilalți.

România m-a stors.

M-a stors ca pe o lămâie. Mi s-a opus de fiecare dată, orice aș fi vrut să fac pentru ea. M-a otrăvit, m-a dat afară, m-a îngropat.

O singură dată mi-a salvat pe cineva, iar asta a spălat tot.

Salvarea aia mă mai ține…

Dar nu ce mă ține pe mine e important. Sunt doar un om.

Important e dacă mai e ceva ce o poate tine pe ea, că poza arată tare prost.

O vrea să mai stea în picioare?

Mie îmi pare că nu.

Autor: Catalin Beciu

Sursa: Catalin Beciu Facebook

VA APARA CINEVA,CUMVA ,ROMANIA DE INTOLERABILA INJOSIRE DE CATRE BRUXELLES?

22 nov.

Deși, ori de câte ori a fost nevoie din punctul de vedere al intereselor pe care le urmăresc, n-au ezitat să-și dea arama pe față pentru a trata România așa cum o consideră, o colonie, mai zilele trecute komisarii de tip sovietic de la Bruxelles au făcut-o de oaie rău de tot.

Imagine similară

Au impus României cerințe imperative care, fără înconjur spus, nu pot fi adresate decât unei colonii, și nu unui stat măcar cât de cât suveran sau, cum pretind ei înșiși pe la UE, partener.

Au ordonat pur și simplu retragerea unor legi deja adoptate de Parlament și aprobate de Curtea Constituțională, au cerut oprirea procedurilor deja declanșate de revocare a procurorului general, precum și alte asemenea care implică fără echivoc nerespectarea Constituției sau a unor proceduri stabilite prin legi, ceea ce este nu numai inacceptabil pentru un stat suveran, dar și imposibil de aplicat din punct de vedere juridic și chiar tehnic. Să nu delirăm însă: toate aceste cerințe sunt perfect potrivite, teoretic și practic, în cazul unei colonii!

Abandonarea posturii curente de părinți „mântuitori“ în favoarea posturii de stăpâni colonialiști, atunci când nu le convine ceva, dar nu mai au altă cale, îi expune de fapt situației de a recunoaște, vrând-nevrând, că România este o colonie! Indiferent dacă se vor face că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, erijarea fără echivoc în stăpâni de sclavi le deranjează, oricât ar părea de curios, treburile.

Mai precis, propriile minciuni! În ruptul capului nu vor să recunoască România drept o colonie, chiar dacă așa o consideră și așa se comportă cu ea! Recunoscând-o drept colonie, ar trebui să-i preia administrarea! Țările vestice, ale căror interese le reprezintă, dețin proprietatea în punctele și sectoarele strategice din România.

Și, deci, decizia! Dar fug, precum dracu’ de tămâie, de preluarea administrației! De ce? Sunt trei motive. Lăsând-o în seama românilor, îi costă mai puțin (decât, de pildă, o administrație străină plătită ca în țările de origine). Și, mai ales, se evită astfel orice răspundere, românii putând fi, ca atare, făcuți ei de vină de toate relele din lume. Vinovații de serviciu! Justiția este cheia lor de interes, căci aceasta descoperă doar infractori români și niciun străin. Ceea ce este ilogic, în măsura în care străinii sunt la butoanele deciziei.

În sfârșit, mai este vorba de înspăimântătoarea ipocrizie a komisarilor de la Bruxelles. Cum să se mai vorbească în secolul XXI de colonii?! De fapt, însă, la adăpostul falsei suveranități a României, i se pot impune acesteia experimente descalificante, care ar suna rău pentru stăpânii înșiși în cazul coloniilor, dar care așa pot părea asumate de statele, chipurile, suverane!

Recunoașterea statutului de colonie al României ar pune capăt circului care se joacă aici cu alegeri, partide politice, Parlament, Președinție sau Guvern! Ar exista un guvernator străin care ar indica ceea ce să se facă și cu asta basta! Dar, vai!, așa ceva ar însemna asumarea de responsabilități și abandonarea profitabilei ipocrizii de tip Bruxelles care cere supunere în numele democrației. O incompatibilitate grețoasă!

Preocupați până la Dumnezeu de a opri cu orice preț în momentul actual proliferarea unor experiențe pentru ei periculoase, precum cele de la Varșovia sau Budapesta, stăpânii de la Bruxelles ai unei Românii ce apare că fluieră în biserică nu puteau lăsa în mâna acesteia președinția semestrială rotativă a UE, chiar dacă aceasta este o pură formalitate, cu niciun rol real sau vreun impact.

A impune oficial un asemenea lucru – eventual prin vot în Consiliul European – punea probleme, putând genera efecte adverse în contextul Brexit și al atitudinilor de pe la Varșovia și Budapesta: în locul vizatei pedepsiri a României se putea obține, dimpotrivă, o zgândărire a tendințelor de independentizare sau chiar de dezertare! Să nu ne îmbătăm însă cu apă rece în legătură cu vreo solidarizare cu România, dar există teama că poți fi tu mâine în locul ei.

Și-atunci s-a apelat la soluția de a se miza pe extraordinarul concurs politic trădător intern, fără egal în țările din UE: o forțare a căderii Guvernului, chiar prin organizarea unui anumit fel de lovitură de stat susținută extern, urmând ca noua formulă guvernamentală să facă tot ceea ce îi cere Bruxelles-ul. Și aici este însă un risc. Dărâmarea impusă din afară a guvernării ar victimiza PSD și i-ar crea atuuri la viitoarele alegeri. Ce contează însă pentru komisarii sovietici de la Bruxelles! Vor anula rezultatele votului popular care nu le convin! Păi ce, n-au mai făcut-o deja la referendumul din 2012?! Nu este clar?! România este o colonie!

Actualul episod al raporturilor cu komisariatul de tip sovietic de la Bruxelles subliniază obligația imperativă, de bun-simț, a despărțirii de UE. În mod normal, la cât de răi și nocivi suntem considerați, ar trebui să ne așteptăm să ne dea ei afară, ca să scape de noi, ei, neprihăniții, „mântuitorii“! Dar degeaba ne-am aștepta la așa ceva, căci cum ne-ar mai putea jughini și jecmăni?! Doar dinlăuntrul UE au certitudinea că ne pot mânca de vii! Așa că hotărârea aparține României.

E o chestiune de demnitate națională, de demnitate umană! Cine însă s-o inițieze și s-o înfăptuiască?! Neamțul Iohannis? Sau teleormăneanul Dragnea, fabricantul pe bandă rulantă de cadouri pentru capitalul străin (de la așa-zisele „relaxări“ fiscale și înjositoarele redevențe în exploatările gazeifere până la deresponsabilizarea socială totală a capitalului prin aruncarea contribuțiilor sociale doar în cârca angajatului)?

Realist privind lucrurile, România de fapt nu poate face mai nimic singură, chiar dacă ar fi plină de eroi. Internațional, însă, dacă România va fi lăsată să fie înjosită, precum au conceput Timmermans și alți komisari de tip sovietic, de către cizma nemțească și lustruitorii ei de pe la Bruxelles și Viena, înseamnă că minunatele și mult cântatele parteneriate strategice ale României cu SUA și Israelul nu valorează nici cât o ceapă degerată sau reprezintă doar o gogoriță din punctul de vedere al intereselor reale, și nu al celor trâmbițate, ale respectivelor puteri față de România.

Ba, în contextul tensionat al zilelor noastre, la care România nu a contribuit cu nimic, ci în care doar plătește oalele sparte, ­înseamnă de fapt că, pentru România, Donald Trump ori Bibi Netanyahu spun ei că există, dar nici nu există!

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Romanialibera

LA CENTENAR,AUTORITATILE ROMANE II OMAGIAZA PE ASUPRITORII DE SUB JUGUL CARORA,MOSII SI STRAMOSII NOSTRI NE-AU ELIBERAT ACUM 100 DE ANI!

22 nov.

Campania noastră pentru sistarea festivităţilor de preamărire a Imperiului Austriac ia amploare (cea mai recentă postare a noastră pe această temă are către 40.000 de impacturi şi peste 500 de distribuiri). Tot mai mulţi români sunt revoltaţi de insulta sfidătoare ce li se aduce. Azi avem bucuria de a înregistra o luare de poziţie oficială, declaraţia făcută în Parlamentul României de către dl Constantin Codreanu, președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării. V-o reproducem cu recomandarea că merită citită şi de acţionat în spiritul ei.

Astăzi, 21 noiembrie 2018, deputatul român Constantin Codreanu, președinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, a prezentat în Camera Deputaților o amplă declarație politică privind necesitatea curmării practicilor metodice și sistematice de reînviere ceremonială publică a spiritului militar habsburgic în municipiile Alba Iulia, Timișoara, Deva, Caransebeș și a practicilor de reabilitare simbolică a imperialismului austriac în ritualuri publice din România.

În declarația sa politică, deputatul Constantin Codreanu a ținut să puncteze: ”Domnule președinte, distinși colegi, „Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul”. Am adus în atenție aceste cuvinte ale reputatului scriitor englez George Orwell, romanul „1984”, pentru a semnala un caz ieșit din comun, revoltător și de neimaginat în vreo altă țară decât România. Săptămâna trecută am interpelat în legătură cu acest caz Ministerul Culturii și Identității Naționale, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Prefectura județului Alba și Prefectura județului Timiș.
Să vedem despre ce este vorba. În anul 2006 s-a instituit în Alba Iulia o practică nepotrivită, sfidătoare, cu valențe propagandistice și politice provocatoare, dar și cu un imens potențial de jignire la adresa demnității poporului român și de instigare fățișă contra Marii Uniri realizate de poporul nostru în anul 1918. Așa-zise „gărzi austriece” armate, îmbrăcate în uniforme imperiale austriece, defilează cu pompă și zgomot, cu ocazii obișnuite sau festive, în cetatea Alba Carolina, într-un „marș triumfal al corpurilor de artilerie, infanterie și cavalerie” ale defunctului imperiu habsburgic.

Această practică, inexistentă între 1918 și 2005, a fost până anul acesta unică în România și are menirea să „reînvie spiritul militar al perioadei habsburgice pentru Alba Iulia” prin activitate metodică și sistematică în cadrul public, activitate percepută de către mulți dintre români drept una de sfidare fățișă a suveranității României. O asemenea practică nu mai există în niciun alt stat care a scuturat jugul austro-ungar acum 100 de ani.
Ritualurile repetitive ale gărzilor imperiale austriece transmit un mesaj militar-identitar cu trimitere la eroismul unei armate care s-a remarcat de-a lungul secolelor ca luptătoare împotriva românilor și a identității lor. În fiecare sfârșit de săptămână (toate sâmbetele și duminicile din perioada 1 mai – 15 octombrie a fiecărui an) are loc ceremonialul schimbului gărzii austriece de onoare a cetății cu salve din tun. Așa-numitele gărzi austriece armate din municipiul Alba Iulia utilizează însemne heraldice, simboluri și drapele din perioada defunctului imperiu habsburgic. De asemenea, cele între 20 și 30 de persoane implicate în ceremonialul schimbului de gărzi imperiale austriece din Alba Iulia utilizează un anumit număr de animale (cai, între 3 și 6 exemplare), arme (săbii, puști cu baionetă), instrumente muzicale de percuție (tobe mari și mici) sau de suflat (goarne sau trompete).

Chiar dacă primăria municipiului Alba Iulia face formal trimitere la controlul cetății de către Armata Română după anul 1918, când orașul a fost eliberat de sub ocupația străină și a devenit Capitala Unirii, administrația locală și centrală doresc să mențină viu spiritul militar imperial habsburgic, permițând reabilitarea simbolică a ocupației militare străine și a atrocităților la care armata austriacă s-a dedat contra românilor transilvăneni majoritari și a Bisericii lor. Existența actualelor gărzi imperiale austriece armate la Alba Iulia sfidează miile de victime românești făcute de imperiul austriac și armata sa. Multe dintre aceste victime au fost martirizate chiar în cetatea Alba Carolina. Distrugerea de către armata austriacă sub conducerea generalului criminal Bukow a circa 200 de mănăstiri românești din Transilvania este un fapt de notorietate, întipărit adânc în memoria poporului român. Salvele de tunuri trase zilnic la Alba Iulia de către gărzile imperiale austriece armate amintesc de distrugerea cu tunul a mănăstirilor românești, instituții sacre prin care identitatea românească încerca să supraviețuiască opresiunii străine.

În opinia noastră, existența gărzilor imperiale austriece armate în România și mărșăluirea lor ritualică la Alba Iulia, în orașul Marii Uniri, reprezintă un sacrilegiu, o formă de necinstire a tuturor victimelor opresiunii austriece din pământurile românești ocupate altădată de imperiu. Totodată, aceste ritualuri militare străine desfășurate în spațiul public reprezintă o încălcare a fidelității față de țară.

Amintesc că în 1785 armata austriacă i-a executat prin tragere pe roată pe eroii români Horea și Cloșca, chiar la porțile cetății din Alba Iulia, acolo unde se află un monument în amintirea martiriului lor, monument lăsat în paragină de către autoritățile locale și centrale române. Este o ironie a sorții și o bătaie de joc faptul că astăzi gărzile imperiale austriece defilează frecvent chiar în fața porții cetății, acolo unde se află acest monument ridicat în amintirea martirilor români Horea, Cloșca și Crișan, conducătorii răscoalei țăranilor români din Transilvania din 1784.

Precizăm de asemenea că cetatea Alba Carolina nu a fost construită de către austrieci, ci de țăranii români din Transilvania, puși la muncă forțată de către armata imperială austriacă între anii 1715-1738. Se știe că foarte mulți dintre țăranii români puși la muncă silnică au murit în timpul lucrărilor de construcție, sub baionetele austriece.

Sub pretextul reconstituirilor istorice, organizatorii ritualurilor militare austriece din Alba Iulia recurg la manipulare prin faptul că toate comenzile sunt date în limba română, insinuând astfel că armata austriacă, ca element al autorității și suveranității imperiale asupra Transilvaniei, ar fi tolerat și utilizat limba română. Prezentarea ritualică în public a unei false imagini edulcorate a unui pilon de bază al imperialismului austriac constituie o jignire adusă bunului simț elementar și nu poate fi acceptată.

Presa locală albaiuliană a scris în legătură cu subiectul costurilor pentru ceremonialul public al gărzilor imperiale austriece: „Pentru desfășurarea spectacolelor din acest an, Primăria Alba Iulia plătește firmei Corint Hotel Medieval SRL 336.000 lei, adică peste 72.000 de euro. Serviciul a fost contractat prin achiziție directă. În 2016, firmei respective i-a fost transferat, prin cesionare, cu aprobarea Consiliului Local, un contract de asociere prin care a fost concesionată aproape o treime din suprafața Cetății Alba Carolina, pe o perioadă de 49 de ani, pentru care se plătește suma de 800 euro/lună. Firma are doi acționari, pe soția și fiica lui Daniel Sabău, Doina Amalia Sabău respectiv Ada Patricia Mihuţ”.

După Unirea Transilvaniei cu Țara mamă România, autoritățile statului nostru au întreprins un șir de măsuri cu caracter simbolic menite să demanteleze semiotica imperialismului habsburgic și austro-ungar. Printre acestea au fost construirea la Alba Iulia a Catedralei Episcopale Ortodoxe sau a fost edificat monumentul Domnitorului Mihai Viteazul, care își alesese Alba Iulia drept capitală a celor trei principate române unite sub sceptrul său acum mai bine de patru secole.
În amintirea scuturării jugului austro-ungar și Unirii de la 1 decembrie 1918, fosta casina militară a cetății de la Alba Iulia, actuala Sală a Unirii, a fost consistent înfrumuseţată, cu prilejul încoronării Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, din 15 octombrie 1922. Atunci, Sălii Unirii i s-au adăugat bolta, un portal monumental în dreptul intrării, în forma unui arc de triumf, decorat cu frunze de lauri și încununat de două ori cu stema României Mari.

Cazul gărzilor imperiale austriece armate de la Alba Iulia poate fi utilizat ca precedent și pretext justificator de către grupări nostalgice, revizioniste sau extremiste cu tentă izolaționistă sau separatistă din alte județe ale țării pentru introducerea unor gărzi armate străine pentru reînvierea spiritului altor regimuri revolute și pentru sfidarea Unirii din 1918. De altfel, precedentul de la Alba Iulia a fost utilizat deja anul acesta (sâmbătă, 12 mai și ulterior) în procesiuni ritualice în spațiul public al municipiului Timișoara, de către Asociaţia Eugenio de Savoya, cu sprijinul fabricii de bere Timişoreana, fapt reflectat în presă.
Presa națională a mai scris că gărzile imperiale austriece de la Alba Iulia au defilat și în alte localități ale României, cum ar fi municipiul Deva din județul Hunedoara. Astfel în anul 2014, cu ocazia ”Serbărilor Devei”, gărzile imperiale austriece de la Alba Iulia nu doar că au defilat în municipiul Deva, ci au tras și salve de tun.

De asemenea, presa națională a relatat că gărzile imperiale austriece din Timișoara, organizate de Asociația Eugenio de Savoya, au extins în municipiul Caransebeș, județul Caraș-Severin, practica de reînviere a spiritului militar imperial austriac. Ritualurile militare austriece organizate în România nu prezintă istoria națiunii și statului nostru, ci istoria unui imperiu opresor împotriva căruia am luptat. Aceste ritualuri militare străine din țara noastră, cu ținte ideologice și propagandistice evidente, amintesc comportamente publice specifice sindromului Helsinki.

Reținem faptul că tot mai mulți români, din întreaga țară și din jurul granițelor, își ridică vocea răspicat împotriva practicilor de reînviere a spiritului militar imperial austriac la Alba Iulia, Timișoara, Deva și Caransebeș. Observăm de asemenea că un șir de organizații neguvernamentale, printre care și Asociația Neamunit, le-au adresat, încă din 10 septembrie 2018, autorităților publice române locale și centrale scrisori și petiții prin care și-au exprimat protestul față de practicile de sfidare a victimelor românești ale imperialismului și militarismului austriac și austro-ungar și de glorificare în România a armatei imperiale austriece chiar în anul Centenarului Marii Uniri. Aceste proteste publice ale componentelor societății civile, având mai multe ecouri în presa locală și națională, au fost, spre nedumerirea și regretul nostru, neglijate complet de către autoritățile române petiționate și lăsate fără răspuns în termenul prescris de lege.

Întrucât suntem în anul Centenarului Marii Uniri, când marcăm inclusiv scuturarea jugului austro-ungar îndurat timp de secole de românii din Transilvania, precum și date fiind pregătirile avansate pentru marcarea Centenarului, sesizez oficial și pe această cale Ministerul Culturii și Identității Naționale, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Prefectura județului Alba și Prefectura județului Timiș și le cer respectuos să intervină în regim de urgență, împreună cu administrația publică locală și alte instituții implicate, abilitate sau competente, în vederea analizării complexe, sub toate aspectele, a cazurilor aduse în atenție și curmării practicii metodice și sistematice de reînviere ceremonială publică a spiritului militar habsburgic în municipiile Alba Iulia, Timișoara, Deva, Caransebeș și a practicilor de reabilitare simbolică a imperialismului austriac în România”, a spus Constantin Codreanu.

Vă oferim alăturat o cunoscută gravură spre luare aminte: uniforma pe care o poartă azi garda de la Alba Iulia e aceeaşi cu a soldaţilor ce jubilează la sfârtecarea lui Horea şi Cloşca.

De fapt sunt două roţi de supliciu: cea de lemn şi cea a soldaţilor de jur-împrejur.

Jignirea jignirilor e că amândouă episoadele se petrec în acelaşi loc. Garda de azi bate tobele şi suflă din surle călcând trufaşă pe palma de pământ îmbibată cu sângele lui Horea şi Cloşca.

Sursa: Dacia Edenica Facebook

%d blogeri au apreciat asta: