Arhiva |

DUSMANUL NR.1 AL ROMANIEI,KLAUS JOHANNIS EMISARUL GERMANIEI LA BUCURESTI VA LIPSI DE LA SEDINTA SOLEMNA A PARLAMENTULUI PE TENA CENTENARULUI IN DATA DE 28 NOIEMBRIE ,INTRUCAT VA FI IN VIZITA PRIVATA LA PARIS!

23 nov.

Imagini pentru MACRON,IOHANNIS,POZE
Klaus Iohannis va lipsi de la ședința solemnă a Parlamentului pe tema Centenarului, anunță Antena3.
Cele două Camere se vor reuni pe 28 noiembrie pentru a celebra împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire, zi în care, potrivit Administrației Prezidențiale,
Iohannis se va afla în Franța. În timpul vizitei oficiale la Paris, președintele va avea o întâlnire cu Emmanuel Macron, cei doi urmând să discute despre relația bilaterală, parteneriatul strategic și consolidarea cooperării economice.
În ziua ședinței solemne, Iohannis are programată o întâlnire cu reprezentanți ai comunității românești din Franța.

JOHANNIS „CROITORASUL CEL VITEAZ!”

23 nov.

Preşedintele Klaus Iohannis spune că discuţia despre o eventuală suspendare a sa devine „un loc comun”, adăugând că nu se teme de aşa ceva, întrucât toate acţiunile sale se încadrează în cadrul constituţional. „A, că nu le convine… asta este posibil, dar nicio acţiune a mea nu s-a situat în afara cadrului constituţional”, afirmă el

Întrebat, joi, de jurnalişti, dacă îi este teamă că s-ar putea ajunge la Curtea Constituţională sau la o eventuală suspendare a sa, Klaus Iohannis a spus: „Asta cu suspendarea, între timp devine aşa, un loc comun”.

„Nu mi-a fost şi nu îmi este teamă de aşa ceva şi nici de Curtea Constituţională. Absolut toate acţiunile mele se încadrează perfect în cadrul constituţional. A, că nu le convine… asta este posibil, dar nicio acţiune a mea nu s-a situat în afara cadrului constituţional, egal cum vrea unul sau altul să interpreteze aceste lucruri”, a continuat şeful statului.


KURZ L-A REEVALUAT PE „SOROS”CARE PRIMESTE AZIL IN AUSTRIA ,DUPA CE A FOST ALUNGAT DIN UNGARIA!

23 nov.

Cancelarul austriac Sebastian Kurz, considerat până mai ieri unul dintre pionii mișcării suveranilor din Europa, l-a reevaluat pe George Soros. După ce anul trecut îi dădea magnatului american de origine maghiară 28 de zile pentru a înceta orice activitate a  Open Society în Austria, pentru că „încearcă să submineze democrația și națiunea”, cancelarul Austriei pare că s-a răzgândit. Și este pe punctul de a accepte ca o controversată univsersitate finanțată de Soros,  CEU, să se mute, din Ungaria, în urma legii „Stop Soros”, în patria lui Mozart.
Cancelarul austriac Sebastian Kurz s-a întâlnit cu miliardarul George Soros pentru a discuta despre mutarea Universității Centrale Europene (CEU) din Ungaria în Austria, conform unei postări de luni pe contul de Twitter al șefului guvernului de la Viena, citat de Euronews în pagina sa electronică.
Întâlnirea dintre Kurz și investitorul american de origine maghiară a avut loc duminică.
CEU a dat termen până la 1 decembrie guvernului ungar să decidă dacă universitatea susținută de Soros va primi permisiunea de a rămâne la Budapesta – o decizie presantă pentru a ajuta instituția să se pregătească pentru următorul an academic.
CEU a apărut după căderea Zidului Berlinului, oferindu-le studenților diplome acreditate atât în Ungaria, cât și în SUA, dar a fost acuzată de guvernul premierului ungar conservator Viktor Orban că ar activa fără a respecta pe deplin legislația, conform Reuters.
Conform relatărilor din presa austriacă, CEU va putea să ocupe o clădire a spitalului Otto Wagner, vechi de un secol, în apropiere de Schönbrunn, începând cu primăvara viitoare dacă se va muta și va fi pregătită să accepte studenți odată cu anul academic 2019-2020.
Soros a fost o țintă populară a premierului Viktor Orban, care a inițiat și a adoptat la începutul anului o lege ‘Stop Soros’, spunând că investitorul de origine maghiară promovează și sprijină migrația ilegală.

CE SPUNE BOLNAVUL ASPERGER,KLAUS WERNER JOHANNIS DESPRE AUDIEREA SOTIEI SALE CARMEN GEORGETA LA PARCHETUL GENERAL!

23 nov.

 

Imagini pentru ,KLAUS IOHANNIS,WAS IS DAS CORRUPTION,POZE

Carmen Iohannis a transmis procurorilor de la Parchetul General, că nu se poate prezenta la audierea programată pe 15 noiembrie, prin intermediul unui fax, au precizat, pentru mediafax.ro surse judiciare. Potrivit aceloraşi surse, Carmen Iohannis nu a precizat o dată la care se poate prezenta pentru a fi audiată de procurori.

Carmen Iohannis a fost citată pentru a se prezenta joi, 15 noiembrie, la Parchetul General, în dosarul deschis ca urmare a plângerii depuse de Lumea Justiţiei referitor la casele familiei din Sibiu.

Preşedintele ţării a anunţat că soţia sa nu se va prezenta la Parchet, pentru că se vor afla într-o vizită oficială la Londra. În acelaşi context, întâlnirea între preşedintele Klaus Iohannis şi Theresa May a fost anulată, la solicitarea premierului britanic, a informat Administraţia Prezidenţială.

Reprezentanţi ai Parchetului General au declarat, pentru MEDIAFAX, că soţia preşedintelui Klaus Iohannis, Carmen Iohannis, a fost citată pentru a se prezenta joi, 15 noiembrie, la Parchetul General, în dosarul referitor la casele familiei din Sibiu.

Dosarul a fost deschis de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) ca urmare a unei plângeri depuse Lumea Justiţiei împotriva notarului din Sibiu, Radu Gabriel Bucşă, şi a soţilor Carmen şi Klaus Iohannis. Sesizarea a fost depusă în legătură cu manoperele prin care cuplul prezidenţial a intrat, începând cu 1999, în posesia a două imobile în centrul Sibiului. Imobilele aparţineau statului român şi erau administrate de Primăria Sibiului, care a fost condusă în perioada iulie 2000 – noiembrie 2014 de Klaus Iohannis.

În sesizare se arată că, de pe urma exploatării unui imobil, soţii Iohannis au obţinut 320.000 euro, până când instanţele braşovene le-au anulat atât actul de vânzare-cumpărare declarându-i cumpărători care nu pot invocă buna-credinţă, precum şi actele de moştenire care au stat la baza preluării imobilului din patrimoniul statului.

KLAUS JOHANNIS SE JOACA IARASI CU FOCUL.A INCALCAT DECIZIA CCR nr.88/7.02.2008:”PRESEDINTELE NU ARE DREPT DE VETO!”!

23 nov.

Preşedintele Klaus Iohannis a făcut o gafă enormă încercînd să recîştige simpatia Ioanei Dogioiu, cea care l-a criticat dur pentru numirea Ecaterinei Andronescu la ministerul Educaţiei, şi, drept urmare, s-a învîrtoşat împotriva propunerilor premierului Viorica Dăncilă, refuzînd, pe de o parte, numirea Olguţei Vasilescu şi Ilan Laufer, dar şi – în premieră – revocarea a doi miniştri!

Advertisement

În ambele cazuri, Klaus Iohannis a încălcat cu bună ştiinţă Decizia CCR nr. 98 din 2008, care spune foarte clar următoarele:

În ceea ce priveşte refuzul de numire, Klaus Iohannis are o acoperire legală, avînd dreptul o singură dată să nu fie de acord cu propunerile Primului ministru, numai că, potrivit Deciziei 98/2008, dacă nu „motivează” refuzul, acesta nu este valid! Or, exact asta a făcut preşedintele Iohannis: a venit la pupitrul prezidenţial şi a anunţat sec că nu este de acord cu numirea în funcţiile de ministru ale Olguţei Vasilescu şi Ilan Laufer! Fără nici o motivare, făcînd loc arbitrariului oricărei interpretări. Ceea ce s-a şi întîmplat: Olguţa Vasilescu a pus refuzul pe seama „ranchiunei” generate de criticile acesteia faţă de Iohannis, iar Ilan Laufer pe seama unei atitudini de „antisemitism”!

Ce nu a înţeles Klaus Iohannis este faptul că textul constituţional nu lasă, pur şi simplu, o asemenea decizie la cheremul său, chiar dacă Decizia citată mai sus spune că „Motivele cererii Preşedintelui României nu pot fi cenzurate de primul-ministru”, căci „Preşedintele rămâne răspunzător politic, în faţa electoratului, pentru modul în care a motivat refuzul de a da curs propunerii primului-ministru”! Iohannis avea, aşadar, OBLIGAŢIA să motiveze refuzul, care putea fi simplu: „Olguţa Vasilescu este filolog, iar Ilan Laufer este absolvent de IEFS, deci consider că nu au pregătirea necesară funcţiilor”.

Numai că Iohannis nu a prezentat nici o motivare a refuzului său, ceea ce, conform Deciziei CCR, înseamnă că refuzul nu mai este valid, din moment ce condiţia validităţii nu a fost respectată! Mai mult, chiar, nemotivarea refuzului a permis orice interpretare, inclusiv acelea că o refuză pe Olguţa pentru că este femeie, iar pe Ilan pentru că este evreu! Nu poate fi nimeni acuzat pentru aceste interpretări, din moment ce situaţia a fost generată chiar de către Klaus Iohannis.

IOHANNIS NU ARE DREPTUL SĂ REFUZE REMANIEREA UNUI MINISTRU

În ceea ce priveşte refuzul de a accepta revocările unor miniştri, Klaus Iohannis se află într-o culpă majoră şi mai clară, am spune chiar de necontestat dacă citim cu atenţie prevederile legale şi constituţionale. Aşa cum v-am obişnuit, vă invit să le parcurgem încet, răbdători, ca să le înţelegem, căci sînt scrise în limba română.

– Constituţia României, prevede la art. 85, al. 2: „În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”.

– Legea nr. 90 din 26 martie 2001 (actualizată), prevede la art. 7, al. 1: „Revocarea din funcţia de membru al Guvernului se face de Preşedintele României, prin decret, la propunerea primului-ministru”.

– Decizia CCR nr. 98 din 7 februarie 2008 spune: „Printr-o decizie anterioară, nr.356 din 5 aprilie 2007, pronunţată în soluţionarea altui conflict juridic de natură constituţională privind aplicarea art.85 alin.(2) din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat că Preşedintele României poate să ceară primului-ministru să facă o altă propunere pentru ocuparea unei funcţii de ministru rămase vacantă şi a precizat că Preşedintele nu are un drept de veto, excluzând astfel validitatea unui refuz nemotivat, arbitrar.

Acestea sînt toate cele trei acte normative care reglementează rolul Preşedintelui şi al Prim-ministrului în revocarea şi numirea unor miniştri în cazul unei remanieri guvernamentale. Autorii Constituţiei au pornit de la premiza că aceia care ocupă primele funcţii ale Executivului sînt oameni de bună credinţă şi nu este nevoie de explicarea tuturor situaţiilor pe care cineva le poate genera doar pentru a încurca treburile în stat. Însă, de la Cazul Radu Vasile, trecînd apoi prin Traian Băsescu şi acum prin Klaus Iohannis, se pare că doar CCR poate tempera astfel de idei năstruşnice care pot să arunce în aer buna funcţionare a Guvernului.

În cazul numirii unor miniştri, lucrurile păreau clare: Preşedintele poate refuza motivat o propunere o singură dată. În lipsa motivării, este exclusă validitatea refuzului! În mod ciudat, preşedintele Iohannis s-a folosit de dreptul de a refuza cele două propuneri ale premierului Viorica Dăncilă, dar a ignorat condiţia obligatorie şi necesară de a motiva refuzul, ceea ce înseamnă că refuzul nu poate fi validat, aşa cum spune CCR!

În paranteză fie spus, chiar şi acest refuz motivat este sub semnul întrebării, căci, aşa cum preciza în „Opinia separată” din Decizia CCR chiar Tudorel Toader, actualul ministru al Justiţiei, s-a cam adăugat la lege prin acest drept de a refuza o dată propunerea Primului ministru. Dar, dacă-i lege, nu-i tocmeală!

În cazul revocării unor miniştri, însă, un refuz din partea Preşedintelui reprezintă nerespectarea Deciziei CCR şi, implicit, încălcarea Constituţiei! Decizia 98/2008 a CCR consemnează imperativ că Preşedintele nu are drept de veto, fără a i se permite, deci, refuzul propunerii venite de la Primul ministru.

Unii mai cred că dacă un ministru nu vrea să-şi dea demisia, el rămîne pe post dacă preşedintele nu-l revocă! Premierul însă este cel care cere revocarea, iar preşedintele, care nu are drept de veto, nu poate să împiedice procedura revocării!

În cazul nostru, Iohannis nu poate să-i impună premierului un ministru, ci doar să-i ceară a doua numire pe care este obligat s-o accepte. În nici un caz, însă, Iohannis nu poate să-i impună Premierului să revoce un ministru şi nici să-l oblige să-l păstreze!

Din păcate, preşedintele Klaus Iohannis nu stă prea bine la capitolul logică elementară şi, se pare, nu are consilieri care să-l împiedice să cadă în astfel de situaţii ridicole care lasă impresia că ar vrea cu orice preţ să pună beţe în roate Guvernului, ceea ce este contrar prevederilor art. 80, al. 2 din Constituţie, unde se spune: „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”.

Constituţia României are doar 156 de articole, care încap în vreo 25 de pagini. Avînd în vedere că preşedintele Klaus Iohannis face aproape săptămînal o vizită de 2-3 zile la Sibiu pentru a-şi îmbrăţişa soţia, fiind însoţit de o coloană întreagă de maşini, dacă ar citi pe perioada deplasării o singură pagină din Constituţie, ar fi putut s-o înveţe pe dinafară în 25 de săptămîni, adică într-o jumătate de an! Consultînd site-ul „Distanţe rutiere”, am aflat că distanţa dintre Bucureşti-Sibiu este de 270 km, care, cu o viteză de 75 km/oră, se parcurge în 3 ore şi 35min. Oricît de încet ar citi, oricît de greu ar înţelege un text, citirea unei pagini în trei ore şi jumătate este un efort pe care chiar şi Klaus Iohannis ar putea să-l facă fără să-şi pericliteze sănătatea!

PARCHETUL GENERAL DESPRE PROCURORII RESPINSI DE CORUPTUL CARE UCIDE KLAUS JOHANNIS!

23 nov.

Ministerul Public precizează că persoanele propuse pentru funcţii de procurori-şefi şi care au fost respinse de către preşedintele Klaus Iohannis nu au fost colaboratori ai Securităţii, conform adeverinţelor emise de CNSAS în anii 2006 şi 2009.

”Având în vedere interpretările eronate apărute în mass-media referitoare la motivul respingerii propunerilor de numire în funcţii de conducere a unor procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ), Biroul de informare şi relaţii publice este abilitat să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele: Constatând că temeiul legal invocat în susţinerea deciziei de respingere îl reprezintă art. 54 alin. (2 ) rap. la art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, potrivit căruia, «nu pot fi numiţi în funcţii de conducere judecătorii/procurorii care au făcut parte din serviciile de informaţii sau au colaborat cu acestea(…)», respectiv art.48 alin. (12) din aceeaşi lege care stabileşte că, înainte de numirea în funcţiile de conducere, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică şi comunică, în termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, dacă judecătorul/procurorul a făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea, precizăm următoarele: doamna Antonia-Eleonora Constantin, propusă pentru funcţia de procuror şef al Secţiei Judiciare din cadrul PÎCCJ, nu a fost agent/colaborator al poliţiei politice comuniste, aşa cum rezultă din Decizia nr. 901 din 24 octombrie 2006 a Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; doamna Iuliana Nedelcu, propusă pentru funcţia de procuror şef adjunct al aceleiaşi secţii, nu a fost agent/colaborator al poliţiei politice comuniste, aşa cum rezultă din Decizia nr. 1002 din 24 octombrie 2006 a Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; doamna Florena-Esther Sterschi (fostă Florica Marin), propusă pentru funcţia de procuror şef al Secţiei de Resurse Umane şi Documentare din cadrul PÎCCJ, nu a fost agent/colaborator al poliţiei politice comuniste, aşa cum rezultă din Decizia nr. 980 din 24 octombrie 2006 a Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; doamna Florea Adina, propusă pentru funcţia de procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, nu a fost lucrător sau colaborator al Securităţii, aşa cum rezultă din Adeverinţa nr. 5430 din 4 iunie 2009 a Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; doamna Giorgiana Hosu, propusă pentru funcţia de procuror şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, nu a fost agent/colaborator al poliţiei politice comuniste, aşa cum rezultă din Decizia nr. 953 din 24 octombrie 2006 a Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii”, se arată într-un comunicat al Ministerului Public.

Ministerul Public mai precizează că, în procedura de numire în funcţiile de conducere, iniţiată de ministrul Justiţiei în data de 10 august 2018, doamnele procuror au depus declaraţiile prevăzute de art. 54 alin. (2) raportat la art. 48 alin. (10)-(11) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Acest aspect, precum şi verificările efectuate asupra declaraţiilor depuse rezultă şi din avizele Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia pentru procurori, potrivit sursei citate.

Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat verificări din partea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Agenţiei Naţionale de Integritate şi Inspecţiei Judiciare şi a primit răspuns din partea ultimelor două instituţii.

Referitor la absenţa răspunsului din partea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Ministerul Public precizează că, potrivit art. 48 alin. (12) din Legea nr. 303/2004, „Înainte de numirea în funcţiile de conducere, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică şi comunică, în termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, dacă judecătorul a făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea”.

”Pe de altă parte, art. 211 alin. (3) lit. c) din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, modificată şi completată, prevede că: «Direcţia resurse umane şi organizare întocmeşte, în termen de cel mult 30 de zile de la depunerea propunerii ministrului justiţiei, un referat în care consemnează (…) c) depunerea declaraţiilor prevăzute de art. 55 alin. (3) raportat la art. 48 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a rezultatului verificării efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, dacă acesta s-a primit în termenul prevăzut de lege.»”, se mai arată în comunicat.

Şi CSM a anunţat, referitor la numirile de procurori-şefi respinse de preşedintele Klaus Iohannis, că procedura legală a fost respectată, fiind solicitat punctul de vedere al CNSAS, care nu a venit în termenul de 15 zile, astfel încât, în absenţa lui, au fost luate în calcul declaraţiile pe propria răspundere ale celor nominalizaţi.

Preşedintele Klaus Iohannis a respins miercuri numirea Adinei Florea la conducerea DNA. De asemenea, şeful statului a respins alte patru numiri pentru funcţii de conducere în Parchetul ICCJ şi la DIICOT. În toate cele cinci cazuri, preşedintele a considerat că nu sunt întrunite condiţiile de legalitate.

„În conformitate cu dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2018, Preşedintele României respinge propunerile înaintate de către ministrul justiţiei, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de legalitate necesar a fi întrunite, în mod obiectiv, de către procuror, pentru a fi numit într-o funcţie de conducere, respectiv cea prevăzută de art. 54 alin. (2) prin raportare la art. 48 alin. (10) şi (12) din Legea nr. 303/2004”, explică Preşedinţia.

Propunerile respinse au fost înaintate în octombrie de ministrul Justiţiei, domnul Tudorel Toader.

Astfel, Iohannis a refuzat următoarele numiri: Adina Florea, pentru funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie; Florena-Esther Sterschi, pentru funcţia de procuror şef al Secţiei de resurse umane şi documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; Elena Giorgiana Hosu, pentru funcţia de procuror-şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism; Iuliana Nedelcu, pentru funcţia de procuror-şef adjunct al Secţiei Judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; Antonia-Eleonora Constantin, pentru funcţia de procuror-şef al Secţiei Judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dintre aceste propuneri, doar Adina Florea şi Florena-Esther Sterschi au avut aviz negtiv din partea Secţiei pentru procurori a CSM, în timp ce Elena Giorgiana Hosu, Iuliana Nedelcu şi Antonia-Eleonora Constantin aveau aviz poziytiv, pentru ultimele două existând unanimitate.

Cele două alineate invocate de preşedinte se referă la colaborarea cu serviciile de informaţii şi la existenţa unui interes personal al celor numiţi în funcţii de conducere.

 

Documentul poate fi citit AICI!

MII DE PAGINI DESPRE ACTIVITATEA FOSTUL SEF SRI, GEORGE MAIOR!

23 nov.

Vicepreşedintele Comisiei SRI , Marian Cucşa, a declarat, joi că forul legislativ a primit în mai multe tranşe documente, de ordinul miilor de pagini, de la Serviciul Român de Informaţii despre activitatea fostului director SRI, George Maior. Deputatul ALDE a precizat că după ce documentele vor fi studiate, va fi întocmit un raport amplu pe această temă

Afirmaţiile deputatului ALDE Marian Cucşa vin în contextul în care pe 18 octombrie, şeful Comisiei parlamentare de control a activităţii SRI, Claudiu Manda, a declarat, pentru mediafax.ro , că membrii forului lucrează la un „raport parţial” despre relaţia dintre serviciul secret şi ANI, activitatea fostului director SRI George Maior, „culoarul din justiţie” şi „petreceri”.

„Este încă în lucru. În această săptămână am mai primit documente de la Serviciul Român de Informaţii, multe documente care vizează activitatea fostei conduceri a SRI. Urmează să le analizăm şi va fi un raport mult mai amplu. Am primit documentele în mai multe tranşe. Am tot făcut solicitări pe chestiuni care nu ne-au fost clare, care ne-au atras atenţia. E un volum foarte mare de documente, de ordinul miilor de pagini”, a explicat, joi, Marian Cucşa.

Întrebat dacă din documentele primite ar reieşi că sunt lucruri care consideră că ar încălca legea şi dacă ulterior Comisia va sesiza anumite instituţii, Marian Cucşa a replicat: „Nu pot să răspund acum. Studiem foarte bine documentele, vom întocmi raportul şi după ce vom finaliza raportul, vom trage concluziile”.

Chestionat când raportul despre activitatea fostului director al SRI, George Maior va fi prezentat după sărbătorile de iarnă, deputatul ALDE a răspuns: „Depinde. E timpul destul de aglomerat acum şi eu şi colegii vrem să studiem cu atenţie şi să venim cu un raport foarte explicit şi bazat clar pe documente. Nu pot să vă dau o estimare de timp. Nu ştiu cât de repede vom reuşi să îl finalizăm”.

Pe 18 octombrie, preşedintele Comisiei parlamentare de control a activităţii SRI, Claudiu Manda, spunea că membrii forului parlamentar lucrează la un „raport parţial” despre relaţia dintre serviciul secret şi ANI, activitatea fostului director SRI George Maior, „culoarul din justiţie” şi „petreceri”.

„Noi ne asumasem să prezentăm un raport SRI – ANI şi atât. Am hotărât azi (joi – n.r.), după ce ne-am uitat pe toată documentaţia, să prezentăm un raport mai amplu care vizează şi activitatea fostului director SRI (George Maior – n.r.), şi legat de petreceri, şi dacă s-a implicat sau nu în numirea unor persoane în diferite funcţii importante, şi culoarul din justiţie, adică elemente cu care am fost sesizaţi în legătură cu dl Maior. Am hotărât să extindem raportul cu toate aceste lucruri, şi să îl prezentăm, să îl dezbatem şi să îl aprobăm în perioada următoare. Este un al doilea raport parţial”, a declarat atunci senatorul PSD Claudiu Manda.

Pe 4 septembrie, Manda declara, după audierea fostului director al serviciului secret, George Maior, că acesta a relatat că în octombrie 2014 fostul preşedinte Traian Băsescu l-a sunat să-l întrebe de „cazul domnului Iohannis în instanţă”, că a avut o discuţie cu fostul preşedinte ANI Horia Georgescu despre o funcţie de ministru sau comisar european, că a participat în 2015 la ziua fostului preşedinte ANI, Horia Georgescu.

Claudiu Manda a adăugat că Maior a afirmat, în cursul audierii, că există ofiţeri acoperiţi în presă care sunt folosiţi inclusiv pentru „contra-propagandă”, că i-a transmis fostului preşedinte ANI să facă „ce este legal” cu cazul de incompatibilitate al lui Klaus Iohannis şi că l-a informat pe fostul preşedinte Traian Băsescu despre un mandat de securitate naţională pe numele lui Dan Andronic.

ILAN LAUFER A FACUT PUBLIC UN DOCUMENT IMPORTANT!

23 nov.

Ilan Laufer vine cu noi explicaţii despre acuzaţiile de antisemitism pe care le-a făcut la adresa lui Klaus Iohannis. Acesta a scris, joi pe Facebook, că a avut „o reacţie la cald, bazată pe o puternică încărcătură emoţională” şi că nu şi-a dorit să amestece trăirile personale în viaţa politică.

Social-democratul a ataşat postării sale certificatul său de naştere pentru a dovedi că a fost născut în România.

„Având în vedere acuzaţiile eronate referitoare la faptul că nu am fost născut în România, ţin să precizez următoarele: sunt născut în Romania, sunt român şi simt româneşte. Fac parte dintr-o etnie cu o profundă conştientizare şi încărcătură istorică, evreii fiind un popor care a fost sensibilizat de-a lungul timpului din cauza suferinţelor îndurate. Înţeleg şi respect regulile statutare ale organizaţiilor evreieşti şi îmi aleg astăzi cuvintele cu prudenţă”, a afirmat Ilan Laufer. Acesta mai susţine că are dreptul să fie subiectiv, atunci când simte că este discriminat.

„Totodată, din cauza nejustificării refuzului – conform Constituţiei, a domnului Presedinte, de a fi parte din Guvernul Romaniei, am avut o reacţie la cald, bazată pe o puternică încărcătură emoţională. Nu mi-am dorit şi nu îmi doresc să amestec trăirile personale în viaţa politică. Consider că, la nivel personal, am dreptul să fiu subiectiv, atunci când mă simt discriminat. Rămân implicat în proiectele menite să încurajeze dezvoltarea antreprenorilor şi a companiilor cu capital românesc, inclusiv internaţionalizarea acestora, atât în Europa, cât şi în Statele Unite ale Americii”, a conchis Laufer pe reţeaua de socializare.

https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FIlanLauferOfficial%2Fphotos%2Fa.364578540377090%2F1059104577591146%2F%3Ftype%3D3&width=500

Ilan Laufer, refuzat de şeful statului pentru funcţia de ministru al Dezvoltării, a declarat, marţi, la sediul PSD, că şeful statului a contribuit la „sabotarea” şedinţei comune ale guvernelor român şi israelian şi că doreşte „legături doar cu Berlinul”. Acesta a adăugat că Iohannis doreşte blocarea relaţiilor României cu SUA şi Israel.

De asemenea, Laufer a declarat că refuzul preşedintelui Klaus Iohannis de a îl numi la Ministerul Dezvoltării este un act antisemit, anunţând că va face plângere împotriva acestuia la CNCD. Referitor la declaraţiile lui Laufer, preşedintele PSD Liviu Dragnea şi premierul Viorica Dăncilă s-au delimitat de afirmaţiile acestuia.

Totodată şi preşedintele Klaus Iohannis a reacţionat, miercuri, la declaraţiile lui Ilan Laufer, susţinând că acesta a picat testul maturităţii, preferând să joace rolul de portavoce a propagandei toxice pesediste şi că referinţele la antisemitism şi nazism în disputa politică sunt iresponsabile.

Tot miercuri, Ilan Laufer a spus, pe Facebook, că este „profund mâhnit” de reacţiile la adresa sa şi că religia nu trebuie să justifice reacţiile antisemite care îl vizează.

KLAUS JOHANNIS A PLECAT IAR DUPA FENTA LUI LIVIU DRAGNEA!

23 nov.

Aceeași momeală aruncată la punct fix de Dragnea, „niște evrei”, și aceeași mușcătură lacomă, de hămesit, a lui Iohannis, care înghite odată cu nada și cârligul.

Am spus de multe ori  că pe acest teuton anchilozat în armura propriilor fixisme nu-l dau afară din casă nici inteligența, nici virtuțile de conducător. Spontan și imaginativ ca apa uitată în congelator, are reacții atât de rigide și previzibile încât este foarte ușor  să-l prinzi pe pregătire și să-l ridiculizezi.

Toată lumea se întreba ce l-a apucat pe Dragnea să-l propună pe Elan Laufer ca ministru al dezvoltării și, chiar mai mult, ca viceprimministru, asta după ce renunțase la el pe vremea când era membru în cabinetul Grindeanu. Acum vedem ce l-a apucat. A vrut să-i mai întindă o cursă lui Klaus Iohannis, după cea cu mutarea ambasadei la Ierusalim, și i-a reușit!

Îngâmfat și ranchiunos, președintele a fost atât de mult luat de valul „ripostelor nimicitoare” încât a gafat peste așteptările vulpoiului Dragnea. Dorea din toți rărunchii să se răzbune pe gureșa Olguța? Trebuia să o refuze doar pe ea, nedându-i posibilitatea să fie propusă, a doua oară, pentru un alt minister. Așa, respingând-o în tandem cu Ilan, se va trezi cu ea la Dezvoltare fără să o mai poată bloca.

Iar despre respingerea lui Ilan, ce să mai vorbim!? Antisemit, neantisemit, când comiți în formă continuată atâtea gesturi unidirecționate mai mult decât interpretabile, când pe deasupra te mai cheamă și Klaus Verner, moștenitorul patrimonial al unei vechi organizații fasciste interzisă prin tratate internaționale, e foarte greu să te mai spele cineva de pata inadecvării (ca să nu zic de pata nefrecventării).

Așa că… doi iepuri dintr-o lovitură! Pe drumul pe care a apucat-o, mie mi se pare că domnul Iohannis, ditamai elefantul fugărit de vulpoiul Dragnea, nu doar că își compromite accesul la cel de-al doilea mandat dar o pune în mare pericol și pe prima doamnă care devine, brusc, un călcâi al lui Ahile luat la țintă de toți vânătorii de pahiderme.

Și încă nu s-a instalat noul ambasador al SUA la București…

Că de instalarea noului ambasador al României în Israel ce să mai vorbim?!

Autor: Contele de Saint Germain

Sursa: Conteledesaintgermain

DANCILA vs.JOHANNIS.MINISTRUL JUSTITIEI TUDOREL TOADER:”JOHANNIS OBLIGAT SA FACA CE VREA PREMIERUL!”

23 nov.

Tudorel Toader a declarat referitor la miniștrii refuzați de președintele Klaus Iohannis, că doar premierul poate decide revocarea unui ministru, șeful statului neavând niciun cuvânt de spus.

Potrivit deciziei Curții Constituționale din 2008, președintele poate să refuze o singură dată numirea într-o funcție de ministru. Esența legii, spune Toader, se află la articolul 85 din Constituție, care are trei alineate, respectiv o ipoteză în care postul de ministru este vacant, o altă ipoteză când postul de ministru este ocupat și primul-ministru dorește o remaniere parțială și o a treia ipoteză e când remanierea, datorită schimbării configurației politice, trece prin Parlament sau la început, când se numește Guvernul.

„Modul în care Guvernul este numit, prin programul de guvernare și componența Executivului, președintele nu are niciun drept de apreciere. Atunci președintele execută hotărârea Parlamentului. Rămân celelalte două ipoteze. Când postul de ministru este vacant sau când este ocupat. În baza deciziei Curții Constitționale din 2008, președintele poate să respingă propunerea de numire o singură dată și atunci să facem distincție între ipoteza revocării, eliberării postului de ipoteza desemnării, ocupării postului. În baza deciziei Curții Constituționale, președintele poate respinge o singură dată, repet, numai la numire, la desemnare. Președintele nu are nu are nicio competență cu privire la eliberarea, vacantarea postului la cererea primului-ministru pentru că Guvernul nu este la Președinție, Guvernul nu este al președintelui. (…) Prin urmare, în momentul în care vorbim de un post vacant, nu există această discuție, că președintele n-ar avea la ce să se opună, că el e vacant. Când vorbim de un post care este ocupat, premierul propune vacantarea și numirea altui ministru, președintele nu are nicio competență asupra revocării, aici e o competență exclusivă, deplină a primului-ministru”, a declarat Tudorel Toader.

Un ministru refuzat de președinte pentru un anumit minister poate fi propus pentru a ocupa alt portofoliu, a mai spus Toader.

„Răspunsul este „da”, categoric, pentru că poți să nu fii compatibil cu un domeniu, specialist într-un domeniu, dar poți să fii bun manager, bun ordonator de credite pentru un alt domeniu. Președintele nu poate refuza cuiva vocația de a deveni ministru. (…) Prin urmare, eu am exprimat în CEx punctul de vedere bazat pe articolul 85 din Constituție, bazat pe decizia CCR din 2008, bazat pe literatura relevantă de specialitate care promovează aceeași soluție, concret că da, doamna ministru Olguța Vasilescu poate fi propusă pentru a prelua ministerul Dezvoltării. Poate fi propusă pentru că e un alt portofoliu”, a declarat Toader, potrivit Mediafax.

Autor: Gabriel Valentin

Sursa: Evz.ro

GERMANIA A AJUNS SA RECUNOASCA:”NE IMBOGATIM ADUCAND PREJUDICII UNIUNII EUROPENE!

23 nov.

Problema surplusului comercial al Germaniei este o temă care trebuie să intereseze pe toată lumea. Ani de zile chestiunea a fost pusă la dospit. Nu fiindcă nu trebuia să fie dezbătută, ci fiindcă, în fond, nu interesa. Berlinul era motorul Uniunii europene, Angela Merkel era liderul de necontestat al continentului. Şi, în fond, nimeni de la Bruxelles nu era interesat să pună sub semnul îndoielii politicile partidului cel mai important al majorităţii Parlamentului european şi al rolului de locomotivă a Europei.

Periculosul surplus comercial al Germaniei
La acel moment, ceea ce părea să fie un tabù, s-a dovedit a putea fi de criticat şi nu de apărat a priori. Europa e în criză, Berlinul nu mai are un lider forte, iar criza, care părea a fi rezolvată de politicile de la Bruxelles, s-a dovedit o problemă încă existentă. Astfel, problema surplusului comercial german a revenit şi este un nou argument de interes comun. În aşa fel încât şi în Germania, unii au început să înţeleagă că politica comercială dorită de guvernele Marii Coaliţii a fost o greşeală. Mai ales după ce în acest an surplusul comercial a înregistrat un nou record: 36,5 miliarde de euro!

În faţa acestor cifre, problema e serioasă. Dar e serioasă nu numai pentru Statele Unite, ci mai ales pentru partenerii europeni. Tot la fel de adevărat este şi faptul că până şi SWP, Institutul german pentru Afaceri şi Securitate Internaţională, a declarat că surplusul este dăunător pentru Europa şi pentru ţările limitrofe. Şi nu numai asta, ci analiştii acestui think-tank (consiliu de experţi), apropiat al poziţiei lui Merkel, au demontat teza potrivit căreia surplusul este legat de deciziile unor companii unde guvernul nu-şi poate băga nasul. Ipoteză demontată în puţinele pagini publicate de către SWP.

Germania are patru opţiuni principale pentru a reduce excedentele contului curent şi deci ‘exportatea de capital’, a scris think-tankul după cum a relatat La Verita’. ”Ţara ar putea să exporte mai puţin sau să importe mai mult. La fel de eficace ar fi o reducere a economisirilor interne. În acelaşi timp, cea mai bună modalitate pentru reducerea excedentele contului curent este aceea de a apăsa piciorul pe acceleratorul investiţiilor interne”.

Firmele germane au la dispoziţie mai multe lichidităţi de investit pe tot teritoriul UE dar şi în toată lumea

Problema remarcată este că Germania face de ani de zile dumping asupra firmelor concurente ale Uniunii europene. Aceasta ce înseamnă? Înseamnă că firmele germane au la dispoziţie mai multe lichidităţi de investit în interiorul Uniunii, dar şi în toată lumea. Iată pentru ce alte state europene sunt puternic conrariate de această politică. Şi iată de ce Trump, ”a declarat război” Germaniei şi a amenninţat un război al taxelor împotriva Uniunii europene şi a Berlinului în mod special. ”Pare de înţeles că partenerii comerciali se plasează în defensivă şi se opun excedentelor germane”, se citeşte în raportul experţilor.

SWP este foarte clar în concluziile sale. ”Problema cea mai importantă este simplă: guvernul federal ar trebui să identifice reducerea exporturilor de capital văzut ca o sarcină politică. Miza pusă în joc nu e doar reputaţia Germaniei ca actor responsabil şi constructiv în relaţiile internaţionale, dar şi viitorul procesului de integrare europeană şi ulterioara dezvoltare a globalizării. Ca putere importantă în Europa şi în economia globală, Germania ar trebui să ia în considerare consecinţele acţiunilor sale pentru alte Ţări.Pentru a stabiliza procesul de integrare europeană şi să prevină ulterioara discreditare a globalizării, Germania trebuie să-şi schimbe politica externă şi să reducă rapid excedentele foarte înalte”. Şi totuşi, cei de la Bruxelles par convinşi de contrariu, notează Gli occhi della guerra.

Autor: Antonia Hendrik

Sursa: Evz.ro

 

UE ESTE FOSTA URSSS!

23 nov.

Emmanuel Macron, autointitulatul nou lider politic al UE, in urma prabusirii Angelei Merkel, dar si “profetul” unei noi Uniuni, transformata in Federatie, a ajuns in Franta, la el acasa, la UN PROCENT DE INCREDERE DE 24%! Fiind contestat in strada prin proteste violente de sute de mii de francezi!

Ce democratie mai este aceasta? Cum mai putem vorbi de vointa cetatenilor si valorile general consacrate cu privire la drepturile omului, statul de drept, democratia constitutionala?

Situatia este aceeasi, daca nu mai grava, in Germania, celalalt stat cu pretentii hegemonice pan-europene. Acolo unde, asa cum am spus, Angela Merkel si CDU A PIERDUT SPRIJINUL CETATENILOR.

Si, daca nu mai este vorba despre democratie, atunci despre ce putem vorbi? Putem vorbi despre DICTATURA! O noua forma de dictatura, care se sprijina pe sistemele de forta si repersiune legale sau oculte, care impun popoarelor un drum politic si un mod de viata strain vointei acestora.

Nu intamplator Ministrul de Externe al Marii Britanii, Jeremy Hunt, a afirmat recent ca Uniunea Europeana este o noua forma a Uniunii Sovietice!

PNTCD, partidul care a luptat pana la sacrificiu contra URSS, nu poate accepta o UE transformata in URSS! Aceasta nu este o pozitie eurosceptica. Din contra, PNTCD isi doreste o Uniune fondata pe principiile democratice, statul de drept, drepturile si libertatile cetatenilor, valori proclamate chiar de tratatele UE, dar care au fost pervertite.

Ipocrizia nu mai este de niciun folos, uriase mase de cetateni europeni s-au ridicat si se ridica pe zi ce trece impotriva acestei dictaturi mascate. Cu cat se va amana momentul unei reforme profunde a UE, cu atat mai mult va exista pericolul ca UE sa se dezintegreze fara sansa de a mai fi reformata.

Autor: Aurelian Pavelescu

Sursa: Aurelian Pavelescu Facebook

KLAUS JOHANNIS,ANTISEMITIMUL SI ILAN LAUFER!

23 nov.

Un nou scandal de proporții nemaiîntâlnite a izbucnit la București. Un scandal politic, care s-a transformat rapid într-un scandal antisemit. Unul dintre ce doi miniștri refuzați de Klaus Iohannis, Ilan Laufer a afirmat cu subiect și predicat că eliminarea lui s-a produs din motive de antisemitism. Și l-a arătat direct cu degetul pe președintele Klaus Iohannis. Folosind chiar argumente de natură să-i susțină afirmațiile.

În mod cert, Klaus Iohannis a comis un act fără precedent refuzând să semneze două decrete de revocare a unor miniștri, conform cererii premierului Dăncilă. Președintele nu are constituțional un asemenea drept. Refuzând demiterile, a generat o situație extrem de confuză. Nefiind posturile vacantate, nu putea, vezi Doamne, să fie numit nimeni în respectivele poziții. Și așa se face că viceprim-ministrul Paul Stănescu, totodată și ministru al Dezvoltării, s-a legat cu lanțuri de biroul său din Palatul Victoria. Pe care anunță că refuză să-l părăsească. După modelul Sorin Grindeanu. A doua ilegalitate comisă de președintele Klaus Iohannis a constat în refuzul de a semna decretul de numire pentru doi miniștri propuși, fără a-și motiva deciziile, așa cum prevede Constituția în interpretarea CCR.

Firește, începând din acest punct generator al unei noi crize politice, s-au declanșat și dezbaterile publice. Care au fost însoțite și de acuzații de antisemitism lansate împotriva președintelui Klaus Iohannis. Prima de acest fel am făcut-o eu însumi la scurt timp după comunicatul oficial făcut de însuși Klaus Iohannis. Încercând să explic gestul său față de un ministru care s-a dovedit extrem de eficient la Muncă și care a reușit să promoveze două proiecte de lege esențiale privind salariile și pensiile, dovedind cu acest prilej inteligență, perseverență și consecvență – și mă refer la Olguța Vasilescu – am afirmat că la baza refuzului a stat pur și simplu ranchiuna. Ranchiuna pe care i-o poartă Iohannis pentru o serie de afirmații politice de altfel perfect justificate ale Olguței Vasilescu și care l-au vizat în mod direct. Dar cine dovedește că e ranchiunos într-o asemenea funcție, ne arată totodată că nu o merită.

Cea de-a doua reacție am avut-o în ceea ce privește refuzul tot nemotivat, așa cum cere legea, de a-l numi pe Ilan Laufer la Ministerul Dezvoltării. Și după ce acesta din urmă, o persoană pe care nu am avut niciodată onoarea să o cunosc personal, a dovedit că este extrem de capabil și de eficient atât în funcții ministeriale cât și în câmpul privat. Abența vreunui motiv invocat de președinte, precum și o serie întreagă de circumstanțe și de afirmații recente ale președintelui Klaus Iohannis m-au determinat să lansez supoziția cum că, în acest caz, motivul real al refuzului este de tip antisemit. Și am pus cap la cap, pentru a-mi susține demonstrația, câteva elemente. 1). Klaus Iohannis a reacționat furios și disproporționat atunci când Guvernul României, mergând pe urmele partenerului nostru strategic, Statele Unite, și dând curs solicitării altui partener strategic, Israelul, s-a declarat dispus să ia în studiu posibilitatea mutării ambasadei noastre de a Tel Aviv la Ierusalim. Atunci a acuzat tandemul Dragnea-Dăncilă ca s-ar fi întâlnit și ar fi pus la cale acest lucru cu niște evrei. O exprimare cel puțin total nefericită. Dar a fost făcut și pasul următor. În scurt timp, cel mai de încredere colaborator al președintelui Klaus Iohannis, Ludovic Orban s-a sinucis politic, făcând împotriva premierului și președintelui PSD un denunț, care s-a dovedit nefondat, vizând un pretins act de trădare națională. Și lucrurile au continuat în același fel până când i-a oferit și garanții cancelarului Angela Merkel, cum că va face tot ce îi va sta în puteri pentru a pune piedici proiectului guvernamental. 2). De doi ani de zile, Klaus Iohannis refuză să numească un ambasador român la Tel Aviv. În primăvară, primise o nominalizare căreia nu i-a dat nicun răspuns. Tăcerea este considerată un refuz, astfel încât de curând, cu agrementul statului Isarel, pe biroul lui Klaus Iohannis a ajuns o nouă propunere formulată de Guvernul Dăncilă. Nici acesteia nu i-a dat până în aceasă clipă un răspuns. Prezența în Guvern a lui Ilan Laufer, care are excepționale relații la vârf atât în Israel cât și în Statele Uite a fost percepută de Klaus Iohannis drept o gură suplimentară de foc de natură să susțină proiectul mutării ambasadei. În paranteză fie spus, între timp și Benjamin Netanyahu, de la Varna, i-a bătut obrazul președintelui Klaus Iohannis tot pe aceeași temă.

3). Oare asta să fie tot? Nicidecum. Dacă buncii și părinții nu ți-i alegi, prieteni și partenerii ți-i alegi întotdeauna. Până când a decedat, un etnic german, Paul Philippi a fost membru fondator al Forumului Democratic German, apoi președinte între 1992 și 1998 și ulterior pus chiar de către Klaus Iohannis, care i-a succedat în funcție, președinte de onoare. Tot Klaus Iohannis, în calitate de primar, l-a făcut și cetățean de onoare al orașului Sibiu. Și ce-i cu asta, se vor întreba, pe bună drepate, cititorii. Păi e. Pentru că acest Paul Philippi s-a înrolat în 1943 în Waffen-SS, unitate în care a acționat atât de hotărât împotriva evreilor, încât după război autoritățile americane au fost nevoite să-l interneze timp de 30 de luni într-un lagăr de denazificare. Acest personaj a fost mentorul de la Sibiu al lui Klaus Iohannis. 4). Și, în plus, a devenit de notorietate publică faptul că, sub Klaus Iohannis, președinte și primar, și cu Philippi președinte de onoare, Forumul Democratic German a solicitat și a obținut în Justiție recunoașterea descendenței sale directe, inclusiv sucesorale, din Grupul Etnic German, organizație nazistă, considerată criminală de război și scoasă în afara legii prin convențiile de pace și de armistițiu.

Ei bine, având în vedere toate aceste argumente, cum să nu-l fi acuzat Ilan Laufer pe Iohannis de antisemitism? Și dacă două organizații altfel respectabile ale evreilor au sărit ca arse, luându-i apărarea președintelui României, s-ar putea întâmpla ca reacția lor să fie și o reacție de autoapărare, întrucât cele două organizații l-au recomandat pe Klaus Iohannis pentru a primi o înaltă distincție legată de Memoria Holocaustului.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sroscas

CURVA PROASTA A EUROPEI!

23 nov.

Din păcate, curva proastă a Europei este România. Și, în condițiile globalizării dar și ale prostiei ei, România, dornică nu de profit ci de pierderi, prestează și pentru proxeneții din SUA, și pentru peștii din Israel.

Nu mă voi referi în aceste puține rînduri la ceea s-a tot scris, la pierderea economiei, la pierderea resurselor, la pierderea serviciilor de utilități publice, la pierderea pamîntului agricol, la pierderea populației și alte pierderi cuantificabile, mă voi referi la pierderea a ceva care nu poate fi evaluat în bani, la pierderea demnității naționale.

Înainte de a intra în subiect, vreau să spun celor care nu știu (adică cei mai mulți) că după 1945 activiștii de partid români, pentru a avea șanse de promovare, trebuiau să se însoare cu evreice bolșevice. Conducerea României pe atunci era un mixtum compositum în care găseam români, evrei, ruși, unguri, ba chiar și un bulgar (Petre Borilă, născut Iordan Dragan Rusev). Dacă au existat și țigani, nu știu

Și acum să scriu ce mi-am propus.

Imediat după revoluție, DIE se transformă în SIE, în fruntea căreia este numit Mihai Caraman, marele nostru spion care organizase la Paris celebra rețea Caraman, și care reușise să sustragă din sediul NATO documente importante ale organizației. În anul 1992 Manfred Worner, secretarul general al NATO a refuzat să vină în România în care șeful spionajului este cel care a produs daune grave organizației teroriste creștine. Caraman a cerut trecerea în rezervă iar Ion Iliescu a aprobat-o și l-a numit în locul lui pe Ioan Talpeș, a cărui primă grijă a fost să desființeze cele mai importante rețele ale noastre, cele din SUA și Germania, după care a predat viitorului partener strategic saci de documente secrete – acesta a constituit un act de trădare, dar nu a interesat pe nimeni.

Deja din 1992, noi renunțasem la dreptul să numim patrioți în fruntea serviciilor de informații, ci doar trădători.

În anul 2013 Lucian Bolcaș a fost propus de PSD pentru un loc vacant la Curtea Constituțională. Lucian Bolcaș, un vechi prieten al meu, este un foarte bun jurist, mult mai bun decît cei care împînzesc astăzi Curtea. M-a dezamăgit cînd a susținut inepția promovată de Gabriela Firea că ar fi fost șantajată de Băsescu, dar poate că îl ajunseseră neajunsurile vîrstei. Șantajul presupune obținerea unui cîștig, profit, avantaj. Băsescu atrăgîndu-i atenția Găbiței că s-ar putea într-o zi să nu își mai găsească soțul acasă, a vrut să-i sugereze subtil (ceea ce de obicei nu îi stă în caracter) că marinarul Pandele a călcat în multe oale penale. Dacă Găbița s-ar fi retras din comisia parlamentară care îl ancheta pe Băsescu, acesta nu ar fi avut nici un cîștig, etc. – comisia și-ar fi continuat activitatea. Băsescu știe foarte multe, dar ce știe el sînt așii pe care îi ține în mînecă (așa cum face orice trișeur).

La anunțul de mai sus, sioniștii au sărit în sus. Cum să ajungă judecător la Curtea Constituțională Lucian Bolcaș, un patriot, un fost membru al Partidului România Mare, deci un antisemit? Băsescu a ținut partea sioniștilor. După ce acceptase candidatura, Bolcaș a refuzat-o.

Chiar credeți că Mihai Caraman de bună-voie a cerut trecerea în rezervă? Chiar credeți că de bună-voie Lucian Bolcaș a refuzat candidatura pe care o acceptase?

V-am dat două exemple care cred că sînt suficiente pentru a înțelege de ce în fruntea României patrioții nu au loc.

Trec la altceva, plecînd de la precizarea de mai sus legată de promovarea, acum 7 decenii, a românilor căsătoriți cu evreice bolșevice. Acum, promovarea se face pentru românii (sau în special a româncelor) din căsătorii mixte.

Nu am urmărit pînă acum acest aspect, așa că scriu doar ce îmi aduc aminte din ultimii ani.

Dacian Julien Cioloș a ajuns prim-ministru al României în anul 2015, cînd era căsătorit cu franțuzoaica Valerie Cioloș-Villemin.

În prezent, vice-prim ministru este Ana Birchall, căsătorită cu englezul Martyn Birchall.

Ministru pentru românii de pretutindeni este Natalia-Elena Intotero, căsătorită cu omul de afaceri italian Massimiliano Michele Intotero (dar despre batjocura la care îi supune pe românii de peste granițe o să mă refer pe larg într-un alt context).

Rodica Nassar (deputat PSD între 2000-2016, în 2017 numită secretar de stat la sănătate, deși economistă de profesie)  este soția libanezului Nassar Nassar.

Israelianul Ilan Laufer (născut la data de 16 aug. 1983 în Richon-Le Zion), absolvent al Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport, căsătorit cu Alina, pe care i-a răpit-o cîntărețului român Jorge, a fost  ministru pentru mediul de afaceri, comerț și antreprenoriat între 29 iulie 2017 și 29 ian. 2018. Acum, PSD l-a propus pentru conducerea ministerului dezvoltării – dar Iohannis l-a respins! O măsură înțeleaptă din partea lui Iohannis. Nu știu cînd a venit Laufer în România, nu știu cînd a obținut cetățenia română ca să poată deveni ministru al României, dar știu că, aidoma celor de mai sus, a reușit să agonisească o avere enormă.

Se insinuează în politica română franțuzoaica Clotilde Marie Brigitte Armand, căsătorită cu un român.

Încetul cu încetul, trădătorii români, sînt dublați de cetățeni străini. Oferim funcții înalte unor români repatriați (și care o dată numiți, au dovedit lipsa competenței), deveniți cetățeni ai unor altor state pentru care au jurat credință, oferim funcții importante celor cu studii recente în occident, uitînd că dacă cei care în anii ’50 plecînd la studii la Moscova se întorceau recrutați de KGB, asta se întîmplă și astăzi, dar din partea cealaltă a globului. Nu sîntem în stare să învățăm nimic.

Trec la alt, punct, legat de justiție. Istoricul Ioan Scurtu a fost condamnat definitiv de justiție fiindcă a scris adevărul. Și nu a scris adevărul despre crimele săvîrșite de evrei sau despre minciunile asupra holocaustului, a scris adevărul despre organizația nazistă Grupul Etnic German (GEG), renăscută prin Klaus Iohanis în România. Sionismul nu a protestat niciodată pentru această încălcare a legii și a tratatelor internaționale. Nu le-a păsat că singura organizație declarată nazistă la Nurnberg a fost reactivată. Pe ei îi doare că patrioții români legionari, despre ale căror pretinse crime nu există nici o dovadă adevărată, sînt iubiți de români, apreciați, omagiați, dați de exemplu generațiilor viitoare.

Azi am citit un articol (Avantajul de a fi demnitar sas: Omori un om și nu pățești nimic, sistemul te protejează, doar ești minoritar etnic arian!).

Gîndiți-vă că acești procurori care refuză să își facă datoria sau acești judecători imbecili, vor primi de la statul român pensii lunare de mii de euro, pensii pe care cei ce au muncit pentru România nu le vor primi niciodată.

Am spus că vor fi rînduri puține, întrucît sînt foarte obosit. Dar țin să amintesc unele lucruri necunoscute poporului român.

Este foarte cunoscut dizidentul român Gabriel Andreescu, despre care în pagina sa wikipedia sînt menționate multe acțiuni împotriva regimului Ceaușescu. Nu știu cîte din acestea sînt adevărate (fiindcă wikipedia l-a declarat dizident pe evreul Gheorghe Ursu, care era un informator al securității și care, după ce și-a trimis copiii în străinătate, a rupt pactul cu diavolul), dar știu că Gabriel Andreescu a fost arestaat fiind prins în flagrant în timp ce înmîna documente secrete unui diplomat mexican care, na surpriză! lucra pentru CIA!

Există un istoric, se pare apreciat, Adrian Niculescu. Haideți să vă spun ce știu eu despre el, fără să bag mîna în foc. Foarte tînăr (născut în 1960), a fugit în Italia (de fapt, din cîte știu, a fost trimis de DIE, cînde se încerca refacerea rețelelor distruse de Pacepa, însă a dezertat). Repet, din auzite, am aflat că a fost recrutat de cei de la DST (https://en.wikipedia.org/wiki/Direction_de_la_surveillance_du_territoire). Folosesc un termen depășit, dar serviciile secrete franceze s-au tot reorganizat și și-au tot schimbat denumirea, încît eu rămîn la titulatura cu care m-am obișnuit.

După 1989 s-a întors în România fiindcă (după cum pretindea), lupta pentru adevăr, dar a dovedit că a luptat pentru ascunderea adevărului! A creat cel mai odios proiect de lege posibil, o lege (publicată unde? în revista 22!) care să îi trimită în închisoare pe cei care contestă revoluția română!

https://revista22.ro/actualitate-interna/istoricul-adrian-niculescu-propune-o-lege-care-s-condamne-negarea-revoluiei-din-1989

Această așa-zisă propunere legislativă a primit și acordul unor personalități publice, printre care și prietenul meu Claudiu Iordache. I-am trimis imediat un mail rugîndu-l să-mi spună că nu a semnat acest proiect de lege împotriva idealurile revoluției, sau că măcar că l-a semnat fără să-l citească – de atunci, nu am mai primit nici un răspuns la mail-urile mele.

De ce? Fiindcă adevărul despre diversiunea multinațională care a condus la distrugerea României cuprindea și acțiunile DST. De altfel, președintele de atunci al Franței, Francois Mitterand, unul dintre primii șefi de stat care l-au frecventat pe Iliescu, a avut o surpriză neplăcută în prea-bine-cunoscuta ospitalieră Românie, cînd studenții i-au scandat „François Mitterrand est l’ami de l’assassin!”

Apoi, nu cu mulți ani în urmă, un prieten, la rîndul lui prieten cu părinții lui Adrian Niculescu, mi-a spus că acestora a ajuns să le fie rușine de fiul lor.

Dacă ar trebui să scriu tot ce știu despre trădarea, vînzarea,  distrugerea României, mi-ar mi-ar trebui vreo 10 ani. Îmi pare imposibil.

Autor: Dan Cristian Ionescu

Sursa: Justitiarul

RELATIA CU „MAMA „RUSIE!

23 nov.

Stăm cu ei în coastă de-o istorie. Unii spun că ne-au ajutat, alţii că ne-au jefuit. Nici unii şi nici ceilalţi n-au dreptate. Şi asta pentru simplul motiv că în relaţiile dintre naţiuni nu sentimentele contează. Ne-au eliberat ruşii în 1877? Ne-au industrializat ei ţara? Ne-au furat ei tezaurul? Ne-au luat ei Basarabia şi Bucovina de Nord? Cu toate că vi se va părea ciudat, acestor întrebări le poţi răspunde atât cu da cât şi cu nu şi vă garantez că există argumente care pot fi aduse fiecărei variante.

Marele nostru ghinion este că ne aflăm în vecinătatea Rusiei. Pe de altă parte, e greu de găsit vreun loc în lumea asta în care să nu fii pe lângă vreo putere. Cu alte cuvinte, chiar dacă n-ar fi fost ruşii, ar fi fost alţii, iar a crede că vecinătatea cu o altă putere ne-ar fi asigurat o viaţă mai bună e o simplă iluzie. Relaţiile dintre oameni sunt relaţii de putere. Şi, aşa cum cel mai bătăuş face legea într-o gaşcă de puştani, la fel e şi în relaţiile dintre state. Cel puternic face legea. Iar legea o face nu din raţiuni sentimentale, ci bazându-se pe propriile interese.

Să revenim la problemele noastre. Mulţi consideră că vecinătatea cu Rusia e o tragedie a istoriei. Poate fi aşa, dar în lumina isteriei mediatice de azi în care ruşii sunt de vină pentru orice mi se pare o prostie. Cum tot o prostie mi se pare provocarea Rusiei. Ce argumente putem avea noi, un limbric de ţară, pentru a ataca retoric Rusia? Ce anume ne poate face pe noi să adoptăm un asemenea joc prostesc? Asta în situaţia în care ruşii nici măcar n-au arătat că ar avea vreo treabă cu noi.

Cei mai prostovani aduc ca argument parteneriatul nostru cu SUA. Cică dacă avem alianţă cu SUA suntem apăraţi. OK, aşa o fi, dar dacă un mare mahăr mondial îţi asigură protecţia, asta nu înseamnă că tu trebuie să sari la gâtul unuia care joacă în altă ligă. Şi nu în orice ligă, ci fix în aia în care se află şi protectorul tău! Dacă te ştii slab, dar ai protecţia asigurată, un minim de tactică, dar şi de bun simţ, ar trebui să te îndrume spre un comportament decent faţă de cel care ţi-e duşman. Nu de alta, dar niciodată nu ştii ce-ţi poate rezerva viitorul.

Să trecem acum la partea spinoasă a ecuaţiei ruso-române. Există un episod al istoriei recente destul de bine cunoscut: invazia Cehoslovaciei de către ţările membre ale Pactului de la Varşovia. Cu excepţia României, celelalte ţări au sprijinit acţiunea URSS de invadare a Cehoslovaciei „pentru salvarea comunismului de acolo”. La noi, Ceauşescu era şi el un lider destul de rebel, care mergea pe linia derusificării ţării. Invazia Cehoslovaciei l-a făcut să-şi simtă scaunul extrem de fragil. Ce putea face în acea situaţie? Ar fi putut cere ajutor americanilor?

Chiar dacă România făcea parte dintr-o altă alianţă militară, ar fi putut să o facă, dar indirect. Ar fi fost suficient să meargă la ONU, coada de topor a SUA şi să reclame încălcarea independenţei Cehoslovaciei. Ar fi fost un spectacol pe care media abia aştepta să-l fructifice. Cu siguranţă că URSS ar fi putut fi oprită în virtutea tratatelor pe care le-a încheiat la sfârşitul Războiului Mondial şi prin presiunea aşa-zisei comunităţi internaţionale. Însă, cu toate că SUA era cea mai mare putere a lumii, Ceauşescu n-a făcut un asemenea gest nebunesc, gest care ar fi fost sortit eşecului. Ştia câteva lucruri esenţiale. În primul rând că făcea parte dintr-o lume care le fusese dată ruşilor de către anglo-americani. Mai mult, ştia că sferele de influenţă sunt elemente de netrecut în relaţiile internaţionale. De-aia Salvador Allende o sfârşise ca un câine. Cu alte cuvinte, era prins într-o capcană, iar rezolvarea trebuia să o găsească în interiorul acelei capcane.

Ceea ce a făcut atunci a fost ceva mult mai deştept şi extrem de surprinzător pentru toată lumea. În loc să caute „să meargă pe burtă” sau să se plângă ficţionalei comunităţi internaţionale, Ceauşescu a apelat la prietenul său Mao, căruia i-a solicitat o discuţie telefonică. Timp de câteva ore cei doi au discutat despre starea de tensiune din Europa de Est, despre încălcarea brutală de suveranitate pe care-o comisese URSS şi despre evenimentele care ar putea urma. Ceauşescu n-a exclus posibilitatea(şi, în acelaşi timp temerea sa) ca Armata roşie să intre şi în România pentru „a salva comunismul de aici”. Atunci a fost rostită celebra replică a lui Mao: „Dacă URSS va trimite armata pentru a salva comunismul din România, un milion de soldaţi chinezi vor trece graniţa pentru a salva comunismul din Uniunea Sovietică!”.

Cu siguranţă că liniile telefonice erau ascultate de ruşi. Era limpede şi că avertismentul lui Mao era unul destul de serios pentru a nu fi ignorat. Acestea au fost „aripile” care i-au permis lui Ceauşescu să iasă public, să critice invazia Cehoslovaciei şi să-şi întărească suveranitatea.

Acum am putea spune că suntem într-un setup similar celui de atunci. Suntem prinşi într-o alianţă militară nefastă(NATO) şi într-o construcţie economică ficţională(UE). Ambele zone în care-am fost băgaţi „la găleată” ne încalcă brutal suveranitatea şi ne jefuiesc precum hoţii la drumul mare. Suntem într-o ecuaţie fără ieşire, dar ne temem de ruşi. Acum, sincer să fiu, nu-mi dau seama ce altceva ne-ar putea face mai rău ruşii. Dacă vin aici şi ei vor veni tot pentru a ne jefui. E într-adevăr hilar că ne ferim de posibilul jaf al ruşilor în condiţiile în care americanii şi europenii iau zece piei de pe noi arătându-ne sperietoarea rusească. Avem oare vreo ieşire din această situaţie?

Rezolvarea ecuaţiei complexe în care ne aflăm vine tot din China. Americanii nu fac altceva decât să ne folosească pe post de pion în spectacolul pe care-l pun în scenă cu ruşii. Asta înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, vom fi împinşi în faţă „la sacrificiu”. Noi, polonezii sau statele baltice. Naiba ştie cine, dar cineva va fi sacrificat. Suntem în găleata de decoruri pentru spectacolul pe care vor să-l pună în scenă, iar asta e tragic pentru noi. Ieşirea din acest setup nu se poate face „prin noi înşine”. Am fi o găină care speră să-şi găsească libertatea în pădurea vulpilor. În aceste condiţii, singura rezolvare poate veni tot din partea vechiului nostru prieten, China. O întărire a relaţiilor economice, în paralel cu deschiderea de „nevinovate” tratate de neagresiune ne pot pune la adăpost de dezastrul care ar putea urma. Nu trebuie să ieşim din NATO, nu trebuie să părăsim UE, dar deschiderea celei de-a treia căi e esenţială. La fel ca şi fructificarea oportunităţii de a ne situa pe noul drum al mătăsii.

Problema este că situaţia de acum este radical diferită de cea din 1968. Atunci fusese eliminat din aparatul de stat întreg balastul leprelor internaţionaliste sosit pe tancurile sovietice. La putere se afla Ceauşescu şi aparatul său care, dincolo de toate păcatele care i se reproşează, cel puţin avea o orientare naţionalistă. Aşa comunist cum era el, Ceauşescu cel puţin punea interesele ţării pe primul loc. Acum însă la butoanele vizibile şi, mai ales, la cele invizibile se află odraslele foştilor internaţionalişti din stalinismul cel mai oribil. Născuţi trădători, ei nu fac altceva decât să submineze din interior ţara, promovând lichele şi executând pas cu pas un plan amplu de destructurare şi degenerare a naţiunii. De-aceea învăţământul a ajuns o umbră a ceea ce-a fost. Ştiţi de la cine a început totul? De la idolul tefeliştilor, Şora, acest moş stalinist, primul ministru postrevoluţionar al învăţământului, cel care a dat startul unei destructurări nemaivăzute a sistemului autohton de educaţie. Mai ţineţi minte cine a „reformat” economia? Bravul fiu al stalinistului kaghebist Walter Roman, luptător în Spania, acolo unde ororile „noii orânduiri” i-au speriat până şi pe cei mai înrăiţi comunişti spanioli. Oare i-o fi spus Walter odraslei sale despre cum se distrau în Spania mutilând cadavrele „duşmanilor poporului”?

Să lăsăm însă leprele cu leprele şi să revenim la ale noastre. Aşadar, în timp ce în 1968 aveam o conducere naţională, acum suntem penetraţi la toate nivelele de trădători. De-aceea, cu toate că avem la îndemână soluţia chineză, suntem împinşi în oala cu lături a UE şi NATO, organizaţii care ne jupoaie mai rău decât ruşii, turcii şi romanii la un loc. Poate vă amintiţi calculul pe care l-am făcut şi din care-a rezultat că tot tributul pe care l-am plătit turcilor o istorie e o nimica toată faţă de banii pe care-i dăm americanilor pentru aşa-zisa înarmare.

Vă e frică de ruşi? Păi dacă vă e frică, de ce întoarceţi urechea a ascultare către Germania, principala blatistă din meciul care se joacă acum? De ce vă lăsaţi cotropiţi de Austria, dintotdeauna coada de topor a ruşilor? Şi de ce vă bazaţi pe americani, partenerii de nădejde ai ruşilor, cei care aduc propagandistic în prim-plan „duşmanul rusesc” doar pentru a menţine o ordine mondială perimată încă de la căderea Zidului Berlinului. Aşadar, dacă vă e frică de ruşi, cum naiba de vă simţiţi siguri tocmai în braţele celor care fac marile jocuri, la vedere, cu partenerii ruşi? E ca şi cum v-ar fi frică de urşi şi aţi căuta adăpost în bârlogul lor. Nu sună aberant?

Sper totuşi ca odată şi odată, înainte de a fi prea târziu, să vă veţi trezi din letargia şi troaca „fake”-informaţională în care vă scufundaţi. Încercaţi totuşi să vedeţi lucrurile aşa cum sunt, nu aşa cum vă sunt zugrăvite. UE şi NATO sunt organisme intruzive, sunt viruşi, paraziţi care omoară sistemul gazdă. Înainte de a fi intrat în jocul acesta ar fi trebuit să înţelegem cum să folosim virusurile pentru imunizare. Abia atunci am fi putut beneficia de cele două organizaţii. Din păcate, noi ne-am aruncat nepregătiţi şi acum suferim de bolile pe care ni le provoacă nefasta întâlnire cu aceste organisme-mutant care ne parazitează, sugându-ne tot sângele. Poate că nu e prea târziu să ne revenim. Însă, pentru o terapie eficientă e obligatoriu să înţelegem lucrurile aşa cum sunt, nu aşa cum ne sunt induse halucinant de către paraziţii cu care ne-am ales.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Dan Diaconu Facebook

%d blogeri au apreciat: