KLAUS JOHANNIS SE JOACA IARASI CU FOCUL.A INCALCAT DECIZIA CCR nr.88/7.02.2008:”PRESEDINTELE NU ARE DREPT DE VETO!”!

23 nov.

Preşedintele Klaus Iohannis a făcut o gafă enormă încercînd să recîştige simpatia Ioanei Dogioiu, cea care l-a criticat dur pentru numirea Ecaterinei Andronescu la ministerul Educaţiei, şi, drept urmare, s-a învîrtoşat împotriva propunerilor premierului Viorica Dăncilă, refuzînd, pe de o parte, numirea Olguţei Vasilescu şi Ilan Laufer, dar şi – în premieră – revocarea a doi miniştri!

Advertisement

În ambele cazuri, Klaus Iohannis a încălcat cu bună ştiinţă Decizia CCR nr. 98 din 2008, care spune foarte clar următoarele:

În ceea ce priveşte refuzul de numire, Klaus Iohannis are o acoperire legală, avînd dreptul o singură dată să nu fie de acord cu propunerile Primului ministru, numai că, potrivit Deciziei 98/2008, dacă nu „motivează” refuzul, acesta nu este valid! Or, exact asta a făcut preşedintele Iohannis: a venit la pupitrul prezidenţial şi a anunţat sec că nu este de acord cu numirea în funcţiile de ministru ale Olguţei Vasilescu şi Ilan Laufer! Fără nici o motivare, făcînd loc arbitrariului oricărei interpretări. Ceea ce s-a şi întîmplat: Olguţa Vasilescu a pus refuzul pe seama „ranchiunei” generate de criticile acesteia faţă de Iohannis, iar Ilan Laufer pe seama unei atitudini de „antisemitism”!

Ce nu a înţeles Klaus Iohannis este faptul că textul constituţional nu lasă, pur şi simplu, o asemenea decizie la cheremul său, chiar dacă Decizia citată mai sus spune că „Motivele cererii Preşedintelui României nu pot fi cenzurate de primul-ministru”, căci „Preşedintele rămâne răspunzător politic, în faţa electoratului, pentru modul în care a motivat refuzul de a da curs propunerii primului-ministru”! Iohannis avea, aşadar, OBLIGAŢIA să motiveze refuzul, care putea fi simplu: „Olguţa Vasilescu este filolog, iar Ilan Laufer este absolvent de IEFS, deci consider că nu au pregătirea necesară funcţiilor”.

Numai că Iohannis nu a prezentat nici o motivare a refuzului său, ceea ce, conform Deciziei CCR, înseamnă că refuzul nu mai este valid, din moment ce condiţia validităţii nu a fost respectată! Mai mult, chiar, nemotivarea refuzului a permis orice interpretare, inclusiv acelea că o refuză pe Olguţa pentru că este femeie, iar pe Ilan pentru că este evreu! Nu poate fi nimeni acuzat pentru aceste interpretări, din moment ce situaţia a fost generată chiar de către Klaus Iohannis.

IOHANNIS NU ARE DREPTUL SĂ REFUZE REMANIEREA UNUI MINISTRU

În ceea ce priveşte refuzul de a accepta revocările unor miniştri, Klaus Iohannis se află într-o culpă majoră şi mai clară, am spune chiar de necontestat dacă citim cu atenţie prevederile legale şi constituţionale. Aşa cum v-am obişnuit, vă invit să le parcurgem încet, răbdători, ca să le înţelegem, căci sînt scrise în limba română.

– Constituţia României, prevede la art. 85, al. 2: „În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”.

– Legea nr. 90 din 26 martie 2001 (actualizată), prevede la art. 7, al. 1: „Revocarea din funcţia de membru al Guvernului se face de Preşedintele României, prin decret, la propunerea primului-ministru”.

– Decizia CCR nr. 98 din 7 februarie 2008 spune: „Printr-o decizie anterioară, nr.356 din 5 aprilie 2007, pronunţată în soluţionarea altui conflict juridic de natură constituţională privind aplicarea art.85 alin.(2) din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat că Preşedintele României poate să ceară primului-ministru să facă o altă propunere pentru ocuparea unei funcţii de ministru rămase vacantă şi a precizat că Preşedintele nu are un drept de veto, excluzând astfel validitatea unui refuz nemotivat, arbitrar.

Acestea sînt toate cele trei acte normative care reglementează rolul Preşedintelui şi al Prim-ministrului în revocarea şi numirea unor miniştri în cazul unei remanieri guvernamentale. Autorii Constituţiei au pornit de la premiza că aceia care ocupă primele funcţii ale Executivului sînt oameni de bună credinţă şi nu este nevoie de explicarea tuturor situaţiilor pe care cineva le poate genera doar pentru a încurca treburile în stat. Însă, de la Cazul Radu Vasile, trecînd apoi prin Traian Băsescu şi acum prin Klaus Iohannis, se pare că doar CCR poate tempera astfel de idei năstruşnice care pot să arunce în aer buna funcţionare a Guvernului.

În cazul numirii unor miniştri, lucrurile păreau clare: Preşedintele poate refuza motivat o propunere o singură dată. În lipsa motivării, este exclusă validitatea refuzului! În mod ciudat, preşedintele Iohannis s-a folosit de dreptul de a refuza cele două propuneri ale premierului Viorica Dăncilă, dar a ignorat condiţia obligatorie şi necesară de a motiva refuzul, ceea ce înseamnă că refuzul nu poate fi validat, aşa cum spune CCR!

În paranteză fie spus, chiar şi acest refuz motivat este sub semnul întrebării, căci, aşa cum preciza în „Opinia separată” din Decizia CCR chiar Tudorel Toader, actualul ministru al Justiţiei, s-a cam adăugat la lege prin acest drept de a refuza o dată propunerea Primului ministru. Dar, dacă-i lege, nu-i tocmeală!

În cazul revocării unor miniştri, însă, un refuz din partea Preşedintelui reprezintă nerespectarea Deciziei CCR şi, implicit, încălcarea Constituţiei! Decizia 98/2008 a CCR consemnează imperativ că Preşedintele nu are drept de veto, fără a i se permite, deci, refuzul propunerii venite de la Primul ministru.

Unii mai cred că dacă un ministru nu vrea să-şi dea demisia, el rămîne pe post dacă preşedintele nu-l revocă! Premierul însă este cel care cere revocarea, iar preşedintele, care nu are drept de veto, nu poate să împiedice procedura revocării!

În cazul nostru, Iohannis nu poate să-i impună premierului un ministru, ci doar să-i ceară a doua numire pe care este obligat s-o accepte. În nici un caz, însă, Iohannis nu poate să-i impună Premierului să revoce un ministru şi nici să-l oblige să-l păstreze!

Din păcate, preşedintele Klaus Iohannis nu stă prea bine la capitolul logică elementară şi, se pare, nu are consilieri care să-l împiedice să cadă în astfel de situaţii ridicole care lasă impresia că ar vrea cu orice preţ să pună beţe în roate Guvernului, ceea ce este contrar prevederilor art. 80, al. 2 din Constituţie, unde se spune: „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”.

Constituţia României are doar 156 de articole, care încap în vreo 25 de pagini. Avînd în vedere că preşedintele Klaus Iohannis face aproape săptămînal o vizită de 2-3 zile la Sibiu pentru a-şi îmbrăţişa soţia, fiind însoţit de o coloană întreagă de maşini, dacă ar citi pe perioada deplasării o singură pagină din Constituţie, ar fi putut s-o înveţe pe dinafară în 25 de săptămîni, adică într-o jumătate de an! Consultînd site-ul „Distanţe rutiere”, am aflat că distanţa dintre Bucureşti-Sibiu este de 270 km, care, cu o viteză de 75 km/oră, se parcurge în 3 ore şi 35min. Oricît de încet ar citi, oricît de greu ar înţelege un text, citirea unei pagini în trei ore şi jumătate este un efort pe care chiar şi Klaus Iohannis ar putea să-l facă fără să-şi pericliteze sănătatea!

Reclame

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: