Arhiva | 1:25 am

ILAN LAUFER A FACUT PUBLIC UN DOCUMENT IMPORTANT!

23 nov.

Ilan Laufer vine cu noi explicaţii despre acuzaţiile de antisemitism pe care le-a făcut la adresa lui Klaus Iohannis. Acesta a scris, joi pe Facebook, că a avut „o reacţie la cald, bazată pe o puternică încărcătură emoţională” şi că nu şi-a dorit să amestece trăirile personale în viaţa politică.

Social-democratul a ataşat postării sale certificatul său de naştere pentru a dovedi că a fost născut în România.

„Având în vedere acuzaţiile eronate referitoare la faptul că nu am fost născut în România, ţin să precizez următoarele: sunt născut în Romania, sunt român şi simt româneşte. Fac parte dintr-o etnie cu o profundă conştientizare şi încărcătură istorică, evreii fiind un popor care a fost sensibilizat de-a lungul timpului din cauza suferinţelor îndurate. Înţeleg şi respect regulile statutare ale organizaţiilor evreieşti şi îmi aleg astăzi cuvintele cu prudenţă”, a afirmat Ilan Laufer. Acesta mai susţine că are dreptul să fie subiectiv, atunci când simte că este discriminat.

„Totodată, din cauza nejustificării refuzului – conform Constituţiei, a domnului Presedinte, de a fi parte din Guvernul Romaniei, am avut o reacţie la cald, bazată pe o puternică încărcătură emoţională. Nu mi-am dorit şi nu îmi doresc să amestec trăirile personale în viaţa politică. Consider că, la nivel personal, am dreptul să fiu subiectiv, atunci când mă simt discriminat. Rămân implicat în proiectele menite să încurajeze dezvoltarea antreprenorilor şi a companiilor cu capital românesc, inclusiv internaţionalizarea acestora, atât în Europa, cât şi în Statele Unite ale Americii”, a conchis Laufer pe reţeaua de socializare.

https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2FIlanLauferOfficial%2Fphotos%2Fa.364578540377090%2F1059104577591146%2F%3Ftype%3D3&width=500

Ilan Laufer, refuzat de şeful statului pentru funcţia de ministru al Dezvoltării, a declarat, marţi, la sediul PSD, că şeful statului a contribuit la „sabotarea” şedinţei comune ale guvernelor român şi israelian şi că doreşte „legături doar cu Berlinul”. Acesta a adăugat că Iohannis doreşte blocarea relaţiilor României cu SUA şi Israel.

De asemenea, Laufer a declarat că refuzul preşedintelui Klaus Iohannis de a îl numi la Ministerul Dezvoltării este un act antisemit, anunţând că va face plângere împotriva acestuia la CNCD. Referitor la declaraţiile lui Laufer, preşedintele PSD Liviu Dragnea şi premierul Viorica Dăncilă s-au delimitat de afirmaţiile acestuia.

Totodată şi preşedintele Klaus Iohannis a reacţionat, miercuri, la declaraţiile lui Ilan Laufer, susţinând că acesta a picat testul maturităţii, preferând să joace rolul de portavoce a propagandei toxice pesediste şi că referinţele la antisemitism şi nazism în disputa politică sunt iresponsabile.

Tot miercuri, Ilan Laufer a spus, pe Facebook, că este „profund mâhnit” de reacţiile la adresa sa şi că religia nu trebuie să justifice reacţiile antisemite care îl vizează.

Reclame

KLAUS JOHANNIS A PLECAT IAR DUPA FENTA LUI LIVIU DRAGNEA!

23 nov.

Aceeași momeală aruncată la punct fix de Dragnea, „niște evrei”, și aceeași mușcătură lacomă, de hămesit, a lui Iohannis, care înghite odată cu nada și cârligul.

Am spus de multe ori  că pe acest teuton anchilozat în armura propriilor fixisme nu-l dau afară din casă nici inteligența, nici virtuțile de conducător. Spontan și imaginativ ca apa uitată în congelator, are reacții atât de rigide și previzibile încât este foarte ușor  să-l prinzi pe pregătire și să-l ridiculizezi.

Toată lumea se întreba ce l-a apucat pe Dragnea să-l propună pe Elan Laufer ca ministru al dezvoltării și, chiar mai mult, ca viceprimministru, asta după ce renunțase la el pe vremea când era membru în cabinetul Grindeanu. Acum vedem ce l-a apucat. A vrut să-i mai întindă o cursă lui Klaus Iohannis, după cea cu mutarea ambasadei la Ierusalim, și i-a reușit!

Îngâmfat și ranchiunos, președintele a fost atât de mult luat de valul „ripostelor nimicitoare” încât a gafat peste așteptările vulpoiului Dragnea. Dorea din toți rărunchii să se răzbune pe gureșa Olguța? Trebuia să o refuze doar pe ea, nedându-i posibilitatea să fie propusă, a doua oară, pentru un alt minister. Așa, respingând-o în tandem cu Ilan, se va trezi cu ea la Dezvoltare fără să o mai poată bloca.

Iar despre respingerea lui Ilan, ce să mai vorbim!? Antisemit, neantisemit, când comiți în formă continuată atâtea gesturi unidirecționate mai mult decât interpretabile, când pe deasupra te mai cheamă și Klaus Verner, moștenitorul patrimonial al unei vechi organizații fasciste interzisă prin tratate internaționale, e foarte greu să te mai spele cineva de pata inadecvării (ca să nu zic de pata nefrecventării).

Așa că… doi iepuri dintr-o lovitură! Pe drumul pe care a apucat-o, mie mi se pare că domnul Iohannis, ditamai elefantul fugărit de vulpoiul Dragnea, nu doar că își compromite accesul la cel de-al doilea mandat dar o pune în mare pericol și pe prima doamnă care devine, brusc, un călcâi al lui Ahile luat la țintă de toți vânătorii de pahiderme.

Și încă nu s-a instalat noul ambasador al SUA la București…

Că de instalarea noului ambasador al României în Israel ce să mai vorbim?!

Autor: Contele de Saint Germain

Sursa: Conteledesaintgermain

DANCILA vs.JOHANNIS.MINISTRUL JUSTITIEI TUDOREL TOADER:”JOHANNIS OBLIGAT SA FACA CE VREA PREMIERUL!”

23 nov.

Tudorel Toader a declarat referitor la miniștrii refuzați de președintele Klaus Iohannis, că doar premierul poate decide revocarea unui ministru, șeful statului neavând niciun cuvânt de spus.

Potrivit deciziei Curții Constituționale din 2008, președintele poate să refuze o singură dată numirea într-o funcție de ministru. Esența legii, spune Toader, se află la articolul 85 din Constituție, care are trei alineate, respectiv o ipoteză în care postul de ministru este vacant, o altă ipoteză când postul de ministru este ocupat și primul-ministru dorește o remaniere parțială și o a treia ipoteză e când remanierea, datorită schimbării configurației politice, trece prin Parlament sau la început, când se numește Guvernul.

„Modul în care Guvernul este numit, prin programul de guvernare și componența Executivului, președintele nu are niciun drept de apreciere. Atunci președintele execută hotărârea Parlamentului. Rămân celelalte două ipoteze. Când postul de ministru este vacant sau când este ocupat. În baza deciziei Curții Constitționale din 2008, președintele poate să respingă propunerea de numire o singură dată și atunci să facem distincție între ipoteza revocării, eliberării postului de ipoteza desemnării, ocupării postului. În baza deciziei Curții Constituționale, președintele poate respinge o singură dată, repet, numai la numire, la desemnare. Președintele nu are nu are nicio competență cu privire la eliberarea, vacantarea postului la cererea primului-ministru pentru că Guvernul nu este la Președinție, Guvernul nu este al președintelui. (…) Prin urmare, în momentul în care vorbim de un post vacant, nu există această discuție, că președintele n-ar avea la ce să se opună, că el e vacant. Când vorbim de un post care este ocupat, premierul propune vacantarea și numirea altui ministru, președintele nu are nicio competență asupra revocării, aici e o competență exclusivă, deplină a primului-ministru”, a declarat Tudorel Toader.

Un ministru refuzat de președinte pentru un anumit minister poate fi propus pentru a ocupa alt portofoliu, a mai spus Toader.

„Răspunsul este „da”, categoric, pentru că poți să nu fii compatibil cu un domeniu, specialist într-un domeniu, dar poți să fii bun manager, bun ordonator de credite pentru un alt domeniu. Președintele nu poate refuza cuiva vocația de a deveni ministru. (…) Prin urmare, eu am exprimat în CEx punctul de vedere bazat pe articolul 85 din Constituție, bazat pe decizia CCR din 2008, bazat pe literatura relevantă de specialitate care promovează aceeași soluție, concret că da, doamna ministru Olguța Vasilescu poate fi propusă pentru a prelua ministerul Dezvoltării. Poate fi propusă pentru că e un alt portofoliu”, a declarat Toader, potrivit Mediafax.

Autor: Gabriel Valentin

Sursa: Evz.ro

GERMANIA A AJUNS SA RECUNOASCA:”NE IMBOGATIM ADUCAND PREJUDICII UNIUNII EUROPENE!

23 nov.

Problema surplusului comercial al Germaniei este o temă care trebuie să intereseze pe toată lumea. Ani de zile chestiunea a fost pusă la dospit. Nu fiindcă nu trebuia să fie dezbătută, ci fiindcă, în fond, nu interesa. Berlinul era motorul Uniunii europene, Angela Merkel era liderul de necontestat al continentului. Şi, în fond, nimeni de la Bruxelles nu era interesat să pună sub semnul îndoielii politicile partidului cel mai important al majorităţii Parlamentului european şi al rolului de locomotivă a Europei.

Periculosul surplus comercial al Germaniei
La acel moment, ceea ce părea să fie un tabù, s-a dovedit a putea fi de criticat şi nu de apărat a priori. Europa e în criză, Berlinul nu mai are un lider forte, iar criza, care părea a fi rezolvată de politicile de la Bruxelles, s-a dovedit o problemă încă existentă. Astfel, problema surplusului comercial german a revenit şi este un nou argument de interes comun. În aşa fel încât şi în Germania, unii au început să înţeleagă că politica comercială dorită de guvernele Marii Coaliţii a fost o greşeală. Mai ales după ce în acest an surplusul comercial a înregistrat un nou record: 36,5 miliarde de euro!

În faţa acestor cifre, problema e serioasă. Dar e serioasă nu numai pentru Statele Unite, ci mai ales pentru partenerii europeni. Tot la fel de adevărat este şi faptul că până şi SWP, Institutul german pentru Afaceri şi Securitate Internaţională, a declarat că surplusul este dăunător pentru Europa şi pentru ţările limitrofe. Şi nu numai asta, ci analiştii acestui think-tank (consiliu de experţi), apropiat al poziţiei lui Merkel, au demontat teza potrivit căreia surplusul este legat de deciziile unor companii unde guvernul nu-şi poate băga nasul. Ipoteză demontată în puţinele pagini publicate de către SWP.

Germania are patru opţiuni principale pentru a reduce excedentele contului curent şi deci ‘exportatea de capital’, a scris think-tankul după cum a relatat La Verita’. ”Ţara ar putea să exporte mai puţin sau să importe mai mult. La fel de eficace ar fi o reducere a economisirilor interne. În acelaşi timp, cea mai bună modalitate pentru reducerea excedentele contului curent este aceea de a apăsa piciorul pe acceleratorul investiţiilor interne”.

Firmele germane au la dispoziţie mai multe lichidităţi de investit pe tot teritoriul UE dar şi în toată lumea

Problema remarcată este că Germania face de ani de zile dumping asupra firmelor concurente ale Uniunii europene. Aceasta ce înseamnă? Înseamnă că firmele germane au la dispoziţie mai multe lichidităţi de investit în interiorul Uniunii, dar şi în toată lumea. Iată pentru ce alte state europene sunt puternic conrariate de această politică. Şi iată de ce Trump, ”a declarat război” Germaniei şi a amenninţat un război al taxelor împotriva Uniunii europene şi a Berlinului în mod special. ”Pare de înţeles că partenerii comerciali se plasează în defensivă şi se opun excedentelor germane”, se citeşte în raportul experţilor.

SWP este foarte clar în concluziile sale. ”Problema cea mai importantă este simplă: guvernul federal ar trebui să identifice reducerea exporturilor de capital văzut ca o sarcină politică. Miza pusă în joc nu e doar reputaţia Germaniei ca actor responsabil şi constructiv în relaţiile internaţionale, dar şi viitorul procesului de integrare europeană şi ulterioara dezvoltare a globalizării. Ca putere importantă în Europa şi în economia globală, Germania ar trebui să ia în considerare consecinţele acţiunilor sale pentru alte Ţări.Pentru a stabiliza procesul de integrare europeană şi să prevină ulterioara discreditare a globalizării, Germania trebuie să-şi schimbe politica externă şi să reducă rapid excedentele foarte înalte”. Şi totuşi, cei de la Bruxelles par convinşi de contrariu, notează Gli occhi della guerra.

Autor: Antonia Hendrik

Sursa: Evz.ro

 

UE ESTE FOSTA URSSS!

23 nov.

Emmanuel Macron, autointitulatul nou lider politic al UE, in urma prabusirii Angelei Merkel, dar si “profetul” unei noi Uniuni, transformata in Federatie, a ajuns in Franta, la el acasa, la UN PROCENT DE INCREDERE DE 24%! Fiind contestat in strada prin proteste violente de sute de mii de francezi!

Ce democratie mai este aceasta? Cum mai putem vorbi de vointa cetatenilor si valorile general consacrate cu privire la drepturile omului, statul de drept, democratia constitutionala?

Situatia este aceeasi, daca nu mai grava, in Germania, celalalt stat cu pretentii hegemonice pan-europene. Acolo unde, asa cum am spus, Angela Merkel si CDU A PIERDUT SPRIJINUL CETATENILOR.

Si, daca nu mai este vorba despre democratie, atunci despre ce putem vorbi? Putem vorbi despre DICTATURA! O noua forma de dictatura, care se sprijina pe sistemele de forta si repersiune legale sau oculte, care impun popoarelor un drum politic si un mod de viata strain vointei acestora.

Nu intamplator Ministrul de Externe al Marii Britanii, Jeremy Hunt, a afirmat recent ca Uniunea Europeana este o noua forma a Uniunii Sovietice!

PNTCD, partidul care a luptat pana la sacrificiu contra URSS, nu poate accepta o UE transformata in URSS! Aceasta nu este o pozitie eurosceptica. Din contra, PNTCD isi doreste o Uniune fondata pe principiile democratice, statul de drept, drepturile si libertatile cetatenilor, valori proclamate chiar de tratatele UE, dar care au fost pervertite.

Ipocrizia nu mai este de niciun folos, uriase mase de cetateni europeni s-au ridicat si se ridica pe zi ce trece impotriva acestei dictaturi mascate. Cu cat se va amana momentul unei reforme profunde a UE, cu atat mai mult va exista pericolul ca UE sa se dezintegreze fara sansa de a mai fi reformata.

Autor: Aurelian Pavelescu

Sursa: Aurelian Pavelescu Facebook

KLAUS JOHANNIS,ANTISEMITIMUL SI ILAN LAUFER!

23 nov.

Un nou scandal de proporții nemaiîntâlnite a izbucnit la București. Un scandal politic, care s-a transformat rapid într-un scandal antisemit. Unul dintre ce doi miniștri refuzați de Klaus Iohannis, Ilan Laufer a afirmat cu subiect și predicat că eliminarea lui s-a produs din motive de antisemitism. Și l-a arătat direct cu degetul pe președintele Klaus Iohannis. Folosind chiar argumente de natură să-i susțină afirmațiile.

În mod cert, Klaus Iohannis a comis un act fără precedent refuzând să semneze două decrete de revocare a unor miniștri, conform cererii premierului Dăncilă. Președintele nu are constituțional un asemenea drept. Refuzând demiterile, a generat o situație extrem de confuză. Nefiind posturile vacantate, nu putea, vezi Doamne, să fie numit nimeni în respectivele poziții. Și așa se face că viceprim-ministrul Paul Stănescu, totodată și ministru al Dezvoltării, s-a legat cu lanțuri de biroul său din Palatul Victoria. Pe care anunță că refuză să-l părăsească. După modelul Sorin Grindeanu. A doua ilegalitate comisă de președintele Klaus Iohannis a constat în refuzul de a semna decretul de numire pentru doi miniștri propuși, fără a-și motiva deciziile, așa cum prevede Constituția în interpretarea CCR.

Firește, începând din acest punct generator al unei noi crize politice, s-au declanșat și dezbaterile publice. Care au fost însoțite și de acuzații de antisemitism lansate împotriva președintelui Klaus Iohannis. Prima de acest fel am făcut-o eu însumi la scurt timp după comunicatul oficial făcut de însuși Klaus Iohannis. Încercând să explic gestul său față de un ministru care s-a dovedit extrem de eficient la Muncă și care a reușit să promoveze două proiecte de lege esențiale privind salariile și pensiile, dovedind cu acest prilej inteligență, perseverență și consecvență – și mă refer la Olguța Vasilescu – am afirmat că la baza refuzului a stat pur și simplu ranchiuna. Ranchiuna pe care i-o poartă Iohannis pentru o serie de afirmații politice de altfel perfect justificate ale Olguței Vasilescu și care l-au vizat în mod direct. Dar cine dovedește că e ranchiunos într-o asemenea funcție, ne arată totodată că nu o merită.

Cea de-a doua reacție am avut-o în ceea ce privește refuzul tot nemotivat, așa cum cere legea, de a-l numi pe Ilan Laufer la Ministerul Dezvoltării. Și după ce acesta din urmă, o persoană pe care nu am avut niciodată onoarea să o cunosc personal, a dovedit că este extrem de capabil și de eficient atât în funcții ministeriale cât și în câmpul privat. Abența vreunui motiv invocat de președinte, precum și o serie întreagă de circumstanțe și de afirmații recente ale președintelui Klaus Iohannis m-au determinat să lansez supoziția cum că, în acest caz, motivul real al refuzului este de tip antisemit. Și am pus cap la cap, pentru a-mi susține demonstrația, câteva elemente. 1). Klaus Iohannis a reacționat furios și disproporționat atunci când Guvernul României, mergând pe urmele partenerului nostru strategic, Statele Unite, și dând curs solicitării altui partener strategic, Israelul, s-a declarat dispus să ia în studiu posibilitatea mutării ambasadei noastre de a Tel Aviv la Ierusalim. Atunci a acuzat tandemul Dragnea-Dăncilă ca s-ar fi întâlnit și ar fi pus la cale acest lucru cu niște evrei. O exprimare cel puțin total nefericită. Dar a fost făcut și pasul următor. În scurt timp, cel mai de încredere colaborator al președintelui Klaus Iohannis, Ludovic Orban s-a sinucis politic, făcând împotriva premierului și președintelui PSD un denunț, care s-a dovedit nefondat, vizând un pretins act de trădare națională. Și lucrurile au continuat în același fel până când i-a oferit și garanții cancelarului Angela Merkel, cum că va face tot ce îi va sta în puteri pentru a pune piedici proiectului guvernamental. 2). De doi ani de zile, Klaus Iohannis refuză să numească un ambasador român la Tel Aviv. În primăvară, primise o nominalizare căreia nu i-a dat nicun răspuns. Tăcerea este considerată un refuz, astfel încât de curând, cu agrementul statului Isarel, pe biroul lui Klaus Iohannis a ajuns o nouă propunere formulată de Guvernul Dăncilă. Nici acesteia nu i-a dat până în aceasă clipă un răspuns. Prezența în Guvern a lui Ilan Laufer, care are excepționale relații la vârf atât în Israel cât și în Statele Uite a fost percepută de Klaus Iohannis drept o gură suplimentară de foc de natură să susțină proiectul mutării ambasadei. În paranteză fie spus, între timp și Benjamin Netanyahu, de la Varna, i-a bătut obrazul președintelui Klaus Iohannis tot pe aceeași temă.

3). Oare asta să fie tot? Nicidecum. Dacă buncii și părinții nu ți-i alegi, prieteni și partenerii ți-i alegi întotdeauna. Până când a decedat, un etnic german, Paul Philippi a fost membru fondator al Forumului Democratic German, apoi președinte între 1992 și 1998 și ulterior pus chiar de către Klaus Iohannis, care i-a succedat în funcție, președinte de onoare. Tot Klaus Iohannis, în calitate de primar, l-a făcut și cetățean de onoare al orașului Sibiu. Și ce-i cu asta, se vor întreba, pe bună drepate, cititorii. Păi e. Pentru că acest Paul Philippi s-a înrolat în 1943 în Waffen-SS, unitate în care a acționat atât de hotărât împotriva evreilor, încât după război autoritățile americane au fost nevoite să-l interneze timp de 30 de luni într-un lagăr de denazificare. Acest personaj a fost mentorul de la Sibiu al lui Klaus Iohannis. 4). Și, în plus, a devenit de notorietate publică faptul că, sub Klaus Iohannis, președinte și primar, și cu Philippi președinte de onoare, Forumul Democratic German a solicitat și a obținut în Justiție recunoașterea descendenței sale directe, inclusiv sucesorale, din Grupul Etnic German, organizație nazistă, considerată criminală de război și scoasă în afara legii prin convențiile de pace și de armistițiu.

Ei bine, având în vedere toate aceste argumente, cum să nu-l fi acuzat Ilan Laufer pe Iohannis de antisemitism? Și dacă două organizații altfel respectabile ale evreilor au sărit ca arse, luându-i apărarea președintelui României, s-ar putea întâmpla ca reacția lor să fie și o reacție de autoapărare, întrucât cele două organizații l-au recomandat pe Klaus Iohannis pentru a primi o înaltă distincție legată de Memoria Holocaustului.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sroscas

CURVA PROASTA A EUROPEI!

23 nov.

Din păcate, curva proastă a Europei este România. Și, în condițiile globalizării dar și ale prostiei ei, România, dornică nu de profit ci de pierderi, prestează și pentru proxeneții din SUA, și pentru peștii din Israel.

Nu mă voi referi în aceste puține rînduri la ceea s-a tot scris, la pierderea economiei, la pierderea resurselor, la pierderea serviciilor de utilități publice, la pierderea pamîntului agricol, la pierderea populației și alte pierderi cuantificabile, mă voi referi la pierderea a ceva care nu poate fi evaluat în bani, la pierderea demnității naționale.

Înainte de a intra în subiect, vreau să spun celor care nu știu (adică cei mai mulți) că după 1945 activiștii de partid români, pentru a avea șanse de promovare, trebuiau să se însoare cu evreice bolșevice. Conducerea României pe atunci era un mixtum compositum în care găseam români, evrei, ruși, unguri, ba chiar și un bulgar (Petre Borilă, născut Iordan Dragan Rusev). Dacă au existat și țigani, nu știu

Și acum să scriu ce mi-am propus.

Imediat după revoluție, DIE se transformă în SIE, în fruntea căreia este numit Mihai Caraman, marele nostru spion care organizase la Paris celebra rețea Caraman, și care reușise să sustragă din sediul NATO documente importante ale organizației. În anul 1992 Manfred Worner, secretarul general al NATO a refuzat să vină în România în care șeful spionajului este cel care a produs daune grave organizației teroriste creștine. Caraman a cerut trecerea în rezervă iar Ion Iliescu a aprobat-o și l-a numit în locul lui pe Ioan Talpeș, a cărui primă grijă a fost să desființeze cele mai importante rețele ale noastre, cele din SUA și Germania, după care a predat viitorului partener strategic saci de documente secrete – acesta a constituit un act de trădare, dar nu a interesat pe nimeni.

Deja din 1992, noi renunțasem la dreptul să numim patrioți în fruntea serviciilor de informații, ci doar trădători.

În anul 2013 Lucian Bolcaș a fost propus de PSD pentru un loc vacant la Curtea Constituțională. Lucian Bolcaș, un vechi prieten al meu, este un foarte bun jurist, mult mai bun decît cei care împînzesc astăzi Curtea. M-a dezamăgit cînd a susținut inepția promovată de Gabriela Firea că ar fi fost șantajată de Băsescu, dar poate că îl ajunseseră neajunsurile vîrstei. Șantajul presupune obținerea unui cîștig, profit, avantaj. Băsescu atrăgîndu-i atenția Găbiței că s-ar putea într-o zi să nu își mai găsească soțul acasă, a vrut să-i sugereze subtil (ceea ce de obicei nu îi stă în caracter) că marinarul Pandele a călcat în multe oale penale. Dacă Găbița s-ar fi retras din comisia parlamentară care îl ancheta pe Băsescu, acesta nu ar fi avut nici un cîștig, etc. – comisia și-ar fi continuat activitatea. Băsescu știe foarte multe, dar ce știe el sînt așii pe care îi ține în mînecă (așa cum face orice trișeur).

La anunțul de mai sus, sioniștii au sărit în sus. Cum să ajungă judecător la Curtea Constituțională Lucian Bolcaș, un patriot, un fost membru al Partidului România Mare, deci un antisemit? Băsescu a ținut partea sioniștilor. După ce acceptase candidatura, Bolcaș a refuzat-o.

Chiar credeți că Mihai Caraman de bună-voie a cerut trecerea în rezervă? Chiar credeți că de bună-voie Lucian Bolcaș a refuzat candidatura pe care o acceptase?

V-am dat două exemple care cred că sînt suficiente pentru a înțelege de ce în fruntea României patrioții nu au loc.

Trec la altceva, plecînd de la precizarea de mai sus legată de promovarea, acum 7 decenii, a românilor căsătoriți cu evreice bolșevice. Acum, promovarea se face pentru românii (sau în special a româncelor) din căsătorii mixte.

Nu am urmărit pînă acum acest aspect, așa că scriu doar ce îmi aduc aminte din ultimii ani.

Dacian Julien Cioloș a ajuns prim-ministru al României în anul 2015, cînd era căsătorit cu franțuzoaica Valerie Cioloș-Villemin.

În prezent, vice-prim ministru este Ana Birchall, căsătorită cu englezul Martyn Birchall.

Ministru pentru românii de pretutindeni este Natalia-Elena Intotero, căsătorită cu omul de afaceri italian Massimiliano Michele Intotero (dar despre batjocura la care îi supune pe românii de peste granițe o să mă refer pe larg într-un alt context).

Rodica Nassar (deputat PSD între 2000-2016, în 2017 numită secretar de stat la sănătate, deși economistă de profesie)  este soția libanezului Nassar Nassar.

Israelianul Ilan Laufer (născut la data de 16 aug. 1983 în Richon-Le Zion), absolvent al Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport, căsătorit cu Alina, pe care i-a răpit-o cîntărețului român Jorge, a fost  ministru pentru mediul de afaceri, comerț și antreprenoriat între 29 iulie 2017 și 29 ian. 2018. Acum, PSD l-a propus pentru conducerea ministerului dezvoltării – dar Iohannis l-a respins! O măsură înțeleaptă din partea lui Iohannis. Nu știu cînd a venit Laufer în România, nu știu cînd a obținut cetățenia română ca să poată deveni ministru al României, dar știu că, aidoma celor de mai sus, a reușit să agonisească o avere enormă.

Se insinuează în politica română franțuzoaica Clotilde Marie Brigitte Armand, căsătorită cu un român.

Încetul cu încetul, trădătorii români, sînt dublați de cetățeni străini. Oferim funcții înalte unor români repatriați (și care o dată numiți, au dovedit lipsa competenței), deveniți cetățeni ai unor altor state pentru care au jurat credință, oferim funcții importante celor cu studii recente în occident, uitînd că dacă cei care în anii ’50 plecînd la studii la Moscova se întorceau recrutați de KGB, asta se întîmplă și astăzi, dar din partea cealaltă a globului. Nu sîntem în stare să învățăm nimic.

Trec la alt, punct, legat de justiție. Istoricul Ioan Scurtu a fost condamnat definitiv de justiție fiindcă a scris adevărul. Și nu a scris adevărul despre crimele săvîrșite de evrei sau despre minciunile asupra holocaustului, a scris adevărul despre organizația nazistă Grupul Etnic German (GEG), renăscută prin Klaus Iohanis în România. Sionismul nu a protestat niciodată pentru această încălcare a legii și a tratatelor internaționale. Nu le-a păsat că singura organizație declarată nazistă la Nurnberg a fost reactivată. Pe ei îi doare că patrioții români legionari, despre ale căror pretinse crime nu există nici o dovadă adevărată, sînt iubiți de români, apreciați, omagiați, dați de exemplu generațiilor viitoare.

Azi am citit un articol (Avantajul de a fi demnitar sas: Omori un om și nu pățești nimic, sistemul te protejează, doar ești minoritar etnic arian!).

Gîndiți-vă că acești procurori care refuză să își facă datoria sau acești judecători imbecili, vor primi de la statul român pensii lunare de mii de euro, pensii pe care cei ce au muncit pentru România nu le vor primi niciodată.

Am spus că vor fi rînduri puține, întrucît sînt foarte obosit. Dar țin să amintesc unele lucruri necunoscute poporului român.

Este foarte cunoscut dizidentul român Gabriel Andreescu, despre care în pagina sa wikipedia sînt menționate multe acțiuni împotriva regimului Ceaușescu. Nu știu cîte din acestea sînt adevărate (fiindcă wikipedia l-a declarat dizident pe evreul Gheorghe Ursu, care era un informator al securității și care, după ce și-a trimis copiii în străinătate, a rupt pactul cu diavolul), dar știu că Gabriel Andreescu a fost arestaat fiind prins în flagrant în timp ce înmîna documente secrete unui diplomat mexican care, na surpriză! lucra pentru CIA!

Există un istoric, se pare apreciat, Adrian Niculescu. Haideți să vă spun ce știu eu despre el, fără să bag mîna în foc. Foarte tînăr (născut în 1960), a fugit în Italia (de fapt, din cîte știu, a fost trimis de DIE, cînde se încerca refacerea rețelelor distruse de Pacepa, însă a dezertat). Repet, din auzite, am aflat că a fost recrutat de cei de la DST (https://en.wikipedia.org/wiki/Direction_de_la_surveillance_du_territoire). Folosesc un termen depășit, dar serviciile secrete franceze s-au tot reorganizat și și-au tot schimbat denumirea, încît eu rămîn la titulatura cu care m-am obișnuit.

După 1989 s-a întors în România fiindcă (după cum pretindea), lupta pentru adevăr, dar a dovedit că a luptat pentru ascunderea adevărului! A creat cel mai odios proiect de lege posibil, o lege (publicată unde? în revista 22!) care să îi trimită în închisoare pe cei care contestă revoluția română!

https://revista22.ro/actualitate-interna/istoricul-adrian-niculescu-propune-o-lege-care-s-condamne-negarea-revoluiei-din-1989

Această așa-zisă propunere legislativă a primit și acordul unor personalități publice, printre care și prietenul meu Claudiu Iordache. I-am trimis imediat un mail rugîndu-l să-mi spună că nu a semnat acest proiect de lege împotriva idealurile revoluției, sau că măcar că l-a semnat fără să-l citească – de atunci, nu am mai primit nici un răspuns la mail-urile mele.

De ce? Fiindcă adevărul despre diversiunea multinațională care a condus la distrugerea României cuprindea și acțiunile DST. De altfel, președintele de atunci al Franței, Francois Mitterand, unul dintre primii șefi de stat care l-au frecventat pe Iliescu, a avut o surpriză neplăcută în prea-bine-cunoscuta ospitalieră Românie, cînd studenții i-au scandat „François Mitterrand est l’ami de l’assassin!”

Apoi, nu cu mulți ani în urmă, un prieten, la rîndul lui prieten cu părinții lui Adrian Niculescu, mi-a spus că acestora a ajuns să le fie rușine de fiul lor.

Dacă ar trebui să scriu tot ce știu despre trădarea, vînzarea,  distrugerea României, mi-ar mi-ar trebui vreo 10 ani. Îmi pare imposibil.

Autor: Dan Cristian Ionescu

Sursa: Justitiarul

%d blogeri au apreciat asta: