Arhiva | 1:52 am

ALIANTA TRADATORILOR VANZATORI DE TARA,SCUZE ALIANTA VESTULUI UN SPIN IN COASTA NAZISTIULUI KLAUS JOHANNIS SI A SLUGII SALE LUDOVIC ORGAN,SCUZE ORBAN!

14 dec.

Știrea sună frumos pe hîrtie: primarii orașelor Arad, Cluj-Napoca, Oradea și Timișoara au semnat sîmbătă documentul de temelie al unui parteneriat regional unic pentru infrastructură și interconectare cu bani europeni. Totul pentru binele românilor din respectivele zone, totul în interesul țării.

În fapt, e nițel cam prea frumos și avem serioase motive să ne îndoim de intențiile anunțate. Mult mai probabil e că tocmai s-a născut o formă de opoziție în interiorul PNDL care ar putea crea probleme mari actualei conduceri și, indirect, șefului statului. Dacă nu cumva și un candidat-surpriză la prezidențiale.

Nicolae Robu, Gheorghe Falcă, Ilie Bolojan și Emil Boc, primarii orașelor Timișoara, Arad, Oradea și Cluj-Napoca, susțin că și-au propus ca structura ”să fie cadru pentru schimburi de idei și de experiență între noi, dar și de inițiere împreună de proiecte infrastructurale majore, mai ales pe linia îmbunătățirii conectivității între cele patru orașe – cale ferată de mare viteză, autostradă, drum expres, rapid – și de cooperare în domeniile cultură, educație, sănătate, turism, sport, securitate. Vrem să dăm și un exemplu național de cooperare pentru abordarea de proiecte mari, inaccesibile fiecăruia în parte”.

Numită inițial Patrulaterala Vestului, numele i-a fost schimbat în Alianță pentru a elimina limitarea la patru membri.

Analizînd la rece componența grupului dedicat binelui public apar, cum spuneam, serioase semne de întrebare.

Spre exemplu, Gheorghe Falcă nu poate fi credibil cînd se prezintă preocupat intens de dezvoltarea orașului său și a regiunii în ansamblu atît timp cît și-a anunțat intenția clară de a candida la PE și a făcut chiar scandal în partid pentru a obține un loc eligibil.

De ce l-ar apuca brusc amocul pentru viitorul municipiului pe care vrea să-l părăsească la jumătatea mandatului e greu de priceput.

E ca și cum te-ai lăuda amicilor că vrei să iei anul viitor soției o mașină mai scumpă , dar tocmai ai băgat actele de divorț.

În acest moment, relația primarului Aradului cu Ludovic Orban e destul de încordată, pentru că liderul PNL nu i-a oferit garanții ferme în privința listei europarlamentare și se poate răzgîndi oricînd, ceea ce i-ar reteza avîntul bruxellez lui Falcă.

Interesant – și extrem de important de observat – cei patru lideri ai alianței au ceva în comun, mai multe, de fapt, dar pe primul loc ar fi proasta relație cu Orban.

Ilie Bolojan, un greu al partidului, a renunțat neașteptat la funcția de prim-vicepreședinte, în toamnă, pentru a se dedica, zice-se, mai bine treburilor edilitare.

Realitatea e alta: Bolojan se săturase să asiste neputincios la eclipsarea sa totală de către alt prim-vice, Raluca Turcan, o mediocritate politică, dar una cu sprijin masiv dinspre Cotroceni. Plictisit să facă figurație, Bolojan a ales un pas strategic înapoi în speranța unei revanșe mai ample în viitor. Se știe că demisia lui era prevăzută, inițial, înaintea celebrului Consiliu Național din vară, cînd se spera convocarea unui congres extraordinar care să-l debarce pe Orban, dar a venit intervenția lui Iohannis și Orban a scăpat la mustață. Să mai amintim doar în treacăt că Bolojan a fost printre puținii liberali care au criticat public aiuritorul demers al lui Orban de a depune denunț penal contra Vioricăi Dăncilă.

Nicolae Robu este tot un adversar al lui Orban. La congresul de anul trecut, el l-a susținut la șefie pe Cristian Bușoi și a plătit scump pentru asta: din minim patru locuri în conducere scontate, organizația sa a obținut doar unul, prin deputatul Ben Oni Ardelean. Robu însuși visase postul de prim-vice, inutil însă. De la congres încoace, Robu s-a manifestat permanent în contra actualei conduceri, în iulie declarînd, spre exemplu: ”Simt că discursul PNDL este paralel cu cetățeanul și acest lucru nu mai poate continua”. Și el a fost între cei care au sperat într-un congres extraordinar de debarcare a lui Orban.
Despre Emil Boc nu e cazul să spunem decît atît: în ciuda CV-ului politic impresionant, primar, premier, parlamentar, președinte de partid de guvernămînt, de ceva vreme se confruntă cu o poziție marginală în partid, ceea ce îi pune ambițiile politice la grea încercare.
Liderii Alianței Vestului mai au ceva în comun, pe lîngă statutul de primari de orașe importante și de adversari ai lui Orban: trei dintre ei sunt și lideri județeni ai PNL, iar unica excepție, Emil Boc, îl controlează autoritar pe liderul organizației de Cluj, Daniel Buda, un mare apropiat și, totodată, finul său.
Și încă ceva extrem de important: PNL, ca partid, își trage forța cu precădere din București și Ardeal, iar Cluj, Timiș, Bihor și Arad sunt județele unde s-au obținut cele mai bune rezultate la alegerile parlamentare din 2016. Celelalte trei județe fruntașe ar fi Sălaj, Sibiu și Alba. În primul, liderul Lucian Bode s-a remarcat prin refuzul de a achiesa la campania anti-Orban din primăvară-vară, declarînd, sec, că nu intră în astfel de “combinații”. Sibiul e un județ mult prea ”prezidențial”, cît despre Alba, acolo primarul și liderul județean Mircea Hava e relaxat, după ce Orban i-a asigurat loc eligibil pe lista PE. Alt edil care vrea să moară de la Bruxelles de grija municipiului pe care-l păstorește și vrea să-l abandoneze la jumătatea mandatului.

În schimb, demn de remarcat că ideea unei asemenea alianțe e salutată și de Marius Bodea, liderul PNDL Iași, tot din tabăra anti-Orban, la congres mergînd pe mîna lui Cristian Bușoi.

Acel Cristian Bușoi care s-a grăbit să salute nașterea alianței, în timp ce Ludovic Orban – mare atenție!! – nu a suflat pînă azi un cuvînt pe subiect.

Imposibil de justificat această tăcere, dată fiind amploarea evenimentului.

În jurul celor patru lideri ardeleni e de așteptat să se plaseze multe alte figuri din PNDL, în special din rîndul foștilor pedeliști, marginalizați de Orban în ultimul hal și după care nici Iohannis nu se prea dă în vînt.
Alianța Vestului se va contura ca un pol de putere în interiorul PNL pînă după alegerile europarlamentare, cînd un eventual – dar și probabil – scor slab al partidului va face un congres inevitabil, la care să se aleagă o altă conducere, cum s-a întîmplat și după parlamentare. Mai ales că rezultatul depinde mult chiar de prestația liderilor din alianță.

O veste proastă pentru Ludovic Orban.

La fel de proastă, însă, și pentru Klaus Iohannis.

Pentru că o nouă conducere ar putea însemna și un nou candidat prezidențial susținut de PNDL.

Că nu degeaba lucrează tot mai tare la imagine, în ultima perioadă, Emil Boc.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: corectnews.com

JERUSALEM POST.SECRETUL INTALNIRII INTRE CANCELARUL CELUI DE AL PATRULEA REICH,CARE SE PRABUSESTE SI GAULEITERUL GERMANIEI LA BUCURESTI SASUL KLAUS JOHANNIS!

14 dec.

Sinteza Zilei. Secretul Iohannis - Merkel, devoalat 16
Foto: presidency.ro

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, joi la Bruxelles, că nu a discutat niciodată cu cancelarul german Angela Merkel despre mutarea ambasadei României în Israel din oraşul Tel Aviv la Ierusalim.

În luna noiembrie, presa din Israel scria că Angela Merkel, i-a cerut preşedintelui României, Klaus Iohannis, să blocheze planul Guvernului de la Bucureşti de a transfera sediul Ambasadei în Israel din oraşul Tel Aviv la Ierusalim.

Potrivit Jerusalem Post, Angela Merkel l-a sunat pe Klaus Iohannis în luna aprilie și a cerut blocarea mutării, făcând gesturi similare față de mai mulți lideri europeni.

„Intenţionez să am o întâlnire cu doamna Merkel, dar această chestiune a ambasadei nu am discutat-o niciodată. Nu ştiu de unde a apărut acea informaţie. Nu a existat între noi doi o discuţie pe această temă”, a afirmat şeful statului, înaintea participării la reuniunea Consiliul European de la Bruxelles.

Subiectul a fost comentat joi, la ”Sinteza Zilei”.

”Faptul că spune că nu a vorbit este interesant, să recunoaștem. Doamna Merkel a vorbit public despre asta. Întrebarea este, până la urmă, ce rol joacă doamna Merkel în raport cu președintele Iohannis?” a spus Mihai Gâdea.

INTALNIRE LA BRUXELLES INTRE GAULEITERUL JOHANNIS SI CANCELARUL AUSTRIEI SEBASTIEN KURZ!

14 dec.

Întâlnire la Bruxelles între Klaus Iohannis și cancelarul austriac Sebastian Kurz 127

Preşedintele Klaus Iohannis a discutat joi, la Bruxelles, cu Sebastian Kurz, cancelarul Republicii Austria, despre vizita pe care oficialul austriac urmează să o efectueze în România, în 21 decembrie, şi despre priorităţile preşedinţiei României la Consiliul UE.

Potrivit Administraţiei Prezidenţiale, şeful statului român a avut joi, la Bruxelles, o întrevedere cu cancelarul Republicii Austria, ţară care deţine în prezent Preşedinţia rotativă a Consiliului UE.

„Discuţiile, care au avut loc în marja reuniunii Consiliului European, s-au axat pe subiectele actuale ale agendei europene, din perspectiva asigurării continuităţii de acţiune între cele două Preşedinţii succesive ale Consiliului Uniunii Europene”, informează Administraţia Prezidenţială.

Totodată, Klaus Iohannis şi Sebastian Kurz au evocat contextul european complex în care se realizează tranziţia la Preşedinţia rotativă a Consiliului UE între cele două state, marcat de procesul Brexit, alegerile pentru Parlamentul European, finalizarea procesului de reflecţie privind viitorul Uniunii sau negocierile privind Cadrul Financiar Multianual 2021-2027.

„Preşedintele Klaus Iohannis a menţionat că România va acţiona cu pragmatism şi responsabilitate pe durata mandatului său la Preşedinţia Consiliului UE, urmărind ca, prin acţiunile sale, să contribuie la avansarea negocierilor pe dosarele prioritare la nivel european, în efortul comun de a obţine rezultate în beneficiul întregii Uniuni”, precizează Administraţia Prezidenţială.

Conform sursei citate, Sebastian Kurz şi-a exprimat „sprijinul pentru obiectivele şi priorităţile Preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene”.

„Totodată, cei doi interlocutori au discutat despre pregătirea vizitei pe care cancelarul austriac urmează să o efectueze în România, în data de 21 decembrie”, mai arată Administraţia Prezidenţială.

PUNCTUL DE VEDERE AL AFONULUI DE REA CREDINTA KLAUS JOHANNIS CU PRIVIRE LA SESIZAREA CCR IN PRIVINTA REMANIERILOR!

14 dec.

Punctul de vedere al lui Klaus Iohannis cu privire la sesizarea la CCR în cazul remanierilor: Dăncilă a refuzat dialogul 72

Președintele Klaus Iohannis a transmis Curții Constituționale punctul său de vedere cu privire la sesizarea înaintată de prim-ministrul Viorica Dăncilă cu privire la existența unui conflict de natură constituțională între Guvern și Președintele României.

Este vorba despre refuzul președintelui de a face remanierile de la Transporturi și Dezvoltare.

În acest punct de vedere transmis de Klaus Iohannis se arată că premierul Viorica Dăncilă a refuzat dialogul cu președintele României și a mers în forță pe impunerea schimbărilor.

Citește și: CCR a stabilit data la care discută sesizarea Guvernului privind amânarea preşedintelui Iohannis de numire a doi miniştri

Premierul Viorica Dăncilă a spus, săptămâna trecută, că România este pregătită pentru preluarea președinției Consiliului UE, însă președintele Klaus Iohannis blochează activitatea Guvernului. De asemenea, premierul a anunțat atunci că a sesizat Curtea Constituțională în scandalul remanierii.

Citește și: Ce reclamă Viorica Dăncilă la CCR

Decizia sesizării Curții Constituționale a fost luată în urma întârzierii unui răspuns din partea președintelui Klaus Iohannis în cazul nominalizărilor pentru Ministerul Transporturilor și Dezvăltării. La Ministerul Dezvoltării a fost propusă Lia Olguţa Vasilescu, iar la Ministerul Transporturilor, a fost propus Mircea Drăghici.

ZIUA Z.CAND VA FI TRANSAT RAZBOIUL COTROCENI -GUVERN!

14 dec.

Curtea Constituţională va discuta pe 19 decembrie sesizarea Guvernului în legătură cu faptul că preşedintele Klaus Iohannis a refuzat până acum numirea miniştrilor la Transporturi şi Dezvoltare Regională, au anunțat surse din CCR.

Guvernul şi preşedintele au avut termen până joi să transmită punctele de vedere cu privire la posibilul conflict juridic de natură constituţională.

Pe 7 decembrie, premierul Viorica Dăncilă a anunţa că Guvernul a sesizat la Curtea Constituţională faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu a semnat revocarea miniștrilor Paul Stănescu și Lucian Șova și nici numirea celor propuși ca înlocuitori, Lia Olguța Vasilescu și Mircea Drăghici.

URA AVEM BILE,DAR N-AVEM PRESEDINTE!

14 dec.

Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ), Cristina Tarcea, reactioneaza in timpul tragerii la sorti a completului de cinci judecatori ce vor instrumenta procesele in cursul anului 2019, joi 13 decembrie 2018, in Bucuresti. ANDREEA ALEXANDRU / MEDIAFAX FOTO

Am citit declarația președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție despre felul în care a procurat bilele pentru tragerea la sorți a ”completurilor” (cuvînt stupid și forțat, inventat de judecători, pe care l-au preluat toți). Parcă se lăuda cu eforturile sale făcute în slujba justiției și a instituției pe care o conduce. Banalele biluțe erau pentru dînsa mai importante decît deranjul nesfîrșit, de ani și ani, din clădirea ICCJ. Bilele valorează ceva peste 100 sau peste 1000  de lei. Harababura din clădirea ICCJ face cît o ștampilă de prost gospodar pusă peste numele Liviei Stanciu și mai apoi peste cel al Cristinei Tarcea.

”Am apelat la Federația Română de Fotbal, nici acolo nu au găsit un număr suficient de bile, erau numerotate și acelea, și dacă îmi aduc eu bine aminte erau și de culori diferite, după care am apelat – noroc cu tehnologia avansată – la Internet. Am găsit o societate pe Internet care a găsit aceste bile în Franța. Ele au plecat din Franța luni, numai că s-au rătăcit pe un aeroport din Germania, în Leipzig, motiv pentru care bilele au sosit abia ieri (miercuri-n.r.). Eram la Consiliul Superior al Magistraturii, doamna prim-magistrat asistent mi-a dat un mesaj și mi-a spus: «Ura, avem bile!». Cam asta e istoria bilelor”.

Observați că povestea bilelor este relatată într-un registru eroic, definitoriu pentru gîndirea președintelui ICCJ.

Coafată la fix (mai lipsea sclipiciul), președintele ICCJ n-a putut rata prilejul de a se arunca radioasă și mîndră pe bilele în care se aflau închise bilețelele cu numele judecătorilor. În acel moment, mi-am dat seama că doamna Cristina Tarcea n-a înțeles  nimic din tot scandalul  cu tragerea la sorți a judecătorilor.

Nu bilețelele împăturite au fost buba, ci chiar președinta ICCJ care n-a priceput că nu poate începe tragerea la sorți fără să aibă decizia CCR, publicată în Monitorul Oficial. În România și în Papua-Noua Guinee, o  decizie și o lege devin valabile din momentul în care sunt publicate în buletinul oficial al țării în cauză.

Și încă un lucru care ține mai degrabă de o vanitatea feminină. Nu înțeleg de ce Cristina Tarcea s-a încăpățînat să fie persoana care scoate bilețelul din borcan. Îmi și imaginez cum Klaus Iohannis trage la sorți, cum Donald Trump învîrte bilețelele sau bilele prin urnă și pipăie bilele sau hîrtiuțele. Doamna judecător încă n-a priceput că importanța și greutatea unei funcții, inclusiv puterea, nu rezidă din identitatea celui care scoate bile. Dimpotrivă, înghesuindu-se să fie în fața camerelor, să scoată cîte o biluță din urnă, președinta ICCJ s-a arătat mai degrabă o biată cucoană din Galați decît o conducătoare a ICCJ. Dacă ar fi vrut să ne arate importanța și greutatea sa, ar fi înțeles că vechea formulă decisă de colegiul de conducere al ICCJ nu-i decît o formă de tip comunist sau de tip SRI, de a trage la sorți componența unui complet de judecată. Patru judecători sunt trași la sorți, iar al cincilea este desemnat de ”noi”  (adică de binom) pentru a supraveghea funcționarea democrației. Aici a  fost ridicolul de la ICCJ, nu în folosirea bilelor!

Trecutul Liviei Stanciu și al Cristinei Tarcea, foarte puțin diferit, mă îndeamnă să nu cred în nici o tragere la  sorți în care intervine mîna uneia sau a celeilalte. O adevărată și credibilă tragere la sorți nu poate fi  făcută decît cu o ființă absolut independentă. Un copil, un student, un om dincolo de orice susceptibilitate. La cîte învîrteli a făcut sistemul în toți acești ani, suntem împinși să credem că orice este posibil.

România nu plătește o persoană venerabilă să scoată niște bile dintr-o urnă, ci să gîndească și să vegheze la imparțialitatea judecăților  ajunse la ICCJ. Or, prin felul în care s-au purtat, și Cristina Tarcea și Livia Stanciu ne-au arătat că au fost și sunt departe de asemenea îndatoriri.

Vorba doamnei:

– Ura, avem bile!

-Din păcate,  n-avem președinte!

FRANTA,ITALIA,SPANIA NU MAI SUPORTA CORSETUL BUGETAR.GERMANIA TREBUIE SA PLATEASCA PENTRU PROIECTUL”EUROPEI TEUTONE!”

14 dec.

A început în Italia, unde două partide antisistem și-au asigurat guvernarea promițând nu numai politici antimigrație, ci și creșterea salariilor, reducerea vârstei de pensionare (ridicată la 66 și 62 de ani de guvernul tehnocrat Mario Monti) și un venit minim universal – 780 de euro pentru șomerii italieni.

A continuat în Franța, unde președintele Emmanuel Macron nu a câștigrat alegerile cu asemenea promisiuni, dar s-a văzut nevoit să le faca pentru a râmane la putere. Sub presiunea protestelor „vestelor galbene”, președintele care anterior îi iertase pe francezii bogati de taxe de 5 miliarde de euro, oferind programelor sociale doar 2 miliarde de euro, a anunțat că majora saliul minim cu 100 de euro.

Spania: Cea mai mare majorare a salariilor începând din 1977

Valul nu se oprește în Franța. Premierul socialist al Spaniei, Pedro Sanchez, a anunțat că spaniolii vor beneficia de cea mai mare majorare a salariilor din 1977, una de 22%. Salariul minim va crește la circa 900 de euro începând din 2019. ”Nu putem avea angajați săraci într-o țară bogată”, a spus Sanchez. Nici premierul spaniol nu a luat această decizie altfel decât sub presiune, politică de această dată. Socialiștii nu dețin decât 84 de mandate în Parlamentul de 350 de deputati și au nevoie de sprijinul partidelor de stânga și de centru. În plus, majorarea istorică a salariilor este menită să îndulcească poziția separatiștilor din Catalonia, regiunea care aduce 20% din PIB și sprijină regiunile mai sărace. Este și o măsura care încearcă să reducă din ascensiunea extremei drepte în Andalusia, cea mai populată regiune spaniolă.

”Nu putem avea angajați săraci într-o țară bogată”, spune premierul Spaniei, după cum au spus-o înaintea sa liderii din Cehia sau Slovacia, când au decis majorarea salariilor. Însă a avea angajați plătiți decent într-o țară bogată înseamnă să încalci regulile europene, pactele și compactele fiscale puse de Germania si fostul ministru de Finanțe Wolfgang Schaeuble pe masa omologilor săi în anii de apogeu ai crizei economice.

Comisia Europeană și-a folosit pentru prima dată noua prerogativă de a respinge un buget ”neconform” al unei țări din zona euro și i-a trimis pe guvernanții italieni înapoi la Roma, pentru a reface bugetul. Guvernul populist italian s-a pliat parțial pe solicitările Comisiei și a urcat ținta de deficit bugetar de la 2,4%, la 2,04%, fără a renunța la venitul universal. Asta in condițiile în care limita de deficit stabilită în UE este de 3%. Cu majorările salariilor anunțate, Spania va ieși și ea din ținta de deficit stabilită la 1,8% și va avea 2,1%. Din nou, mult sub pragul de 3%, însă Comisia Europeană nu a văzut asta cu ochi buni. Birocrații de la Bruxelles au decis abia în ultima clipă să nu respingă proiectul de buget al Spaniei. În Franța lui Emmanuel Macron situația este flagrantă. Estimările realizate de Bloomberg arată că majorarea salariului minim anunțată va arunca deficitul bugetar la 3,5%.

Dezechilibrele și dublele măsuri ale Europei germane

Europa se îndepărtează de austeritatea impusă de Germania. O face prin votul cetățenilor, ca în Italia sau țările central și est-europene, sau o face din teama liderilor de a nu pierde puterea, precum în Franța și Spania. ”Experimentul socio-economic impus grecilor merită studiat într-un tribunal al drepturilor omului, nu într-o facultate de economie. A fost un experiment atroce efectuat pe o populație de 11 milioane de oameni”, scrie publicația italiană Linkiesta. Europa nu va supraviețui dacă același tratament va fi aplicat italienilor sau francezilor. Împreună, cele două țări au 127 de milioane de locuitori, peste un sfert din întreaga populație a UE. ”Dacă cei de la Frankfurt cred că vor rezolva dezechilibrele financiare cerând taxe pe capital, pe carburanți, reducerea salariilor și a pensiilor, reduceri ale asigurărilor de sănătate și alte forme de austeritate, înseamnă că nu au înțeles asediul la care este supusă Germania”. Germania Angelei Merkel este asediată de statele ce s-au sacrificat pentru moneda euro, moneda unică ce a cresut rentabilitatea exporturilor germane și a adus un surplus uriaș Berlinului.

Europa unită imaginată de părinții ei fondatori era o Europă socială, nu una a piețelor financiare și a austerității germane. Țărilor mai puțin performante economic li se cerea să cheltuiască cumpătat, iar Germaniei i se cerea să cheltuiască mult. Ulterior, economiilor leneșe li s-a impus să nu depășească deficitul bugear de 3%, însă economiilor performante nu li s-a fixat un prag maxim al surplusului. Astfel, Comisia Europeană a început să opereze cu două unități de măsură – depășirea deficitului a fost definită ca ”infracțiune”, în timp ce acumularea uriașă de surplus pe spezele economiilor mai sarace din Uniune a fost socotită o virtute.

Aplicând această dublă măsură, proiectul european a fost pervertit. El nu a mai reușit să-i protejeze pe europeni în fața competiției globale, a revoluției tehnologice, a îmbătrânirii populației, probleme cu care se confruntă toate societățile europene. Cei care au crezut în revoluția tehnologică, în libertatea piețelor și în globalizare au uitat să mai plătească prețul pentru cei care au fost lăsați în urmă. Și astfel au apărut revoltele din Grecia, din Franța, Spania, Italia, astfel au reapărut partidele extremiste și astfel s-a ajuns ca propaganda puterilor străine să aibă impact maxim cu costuri minime în Europa.

Se prea poate ca francezii sau italienii înfuriați să greșească atunci când îmbrățisează populismul, se poate să fie orbiți de furie și de teama de a nu fi lăsați la o periferie economică. Însă, în condițiile în care 60% dintre italieni susțin guvernul populist de la Roma, iar 67% dintre francezi manifestă simpatie față de ”vestele galbene”, se naște o întrebare: pentru cine oare se construiește proiectul european actual? Măcar din teama de a nu pierde puterea, dacă nu pentru ideea de a nu avea muncitori săraci într-o țară bogată, vocea Europei care arde trebuie ascultată, pentru a salva dramul de democrație din proiectul german al UE. ”Dacă Europa Teutonă vrea să se salveze, atunci trebuie să plătească un preț, trebuie să scoată banii, așa cum și Parisul plătește pentru Franța, cum Milano plătește pentru Italia. Centrul unui organism nu poate ignora periferiile, iar Germania este centrul Europei”, scrie Linkiesta.

%d blogeri au apreciat asta: