Arhiva | 2:10 am

CUM A FOST POSIBILA SUPUNEREA COLECTIVA?, UN HINGHER CARE A HAITUIT POPORUL ROMAN SI URASTE ROMANIA!

17 dec.

Băgată cu forţa într-un război politic, financiar şi diplomatic, agitată şi dezbinată moralmente de către preşedinte, triumfătoare prin încă valorile ei spirituale, dar ostracizată pînă la anularea drepturilor şi demnităţii civice, neputincioasă în a-şi impune suveranitatea asupra birocraţiei U.E. şi cizmei americane, constrînsă în a-şi restrînge prezenţa politică şi spirituală în lume, România se află acum la mîna şi îndemîna tiranilor U.E., la mîna corupţilor autohtoni, orientaţi spre forme de guvernare absolutiste, nu constituţionale, eminamente suspuşi intereselor proprii, dominaţi cu fidelitate de interese străine, ce au dus la fatala descreştere a sentimentului naţional şi la expansiunea corupţiei la vîrf. Înaintarea în sînul acestui fenomen, urmată de o tragică prăbuşire în gol a României, a devenit paradoxul generic al preşedinţilor şi guvernelor româneşti postdecembriste, care au lărgit cu minuţiozitate breşa.

Imagine similară

„Eroii” corupţiei, epopeea laşităţii, proiectată ironic în sînul poporului român, confuza aventură democratică, aridele petece de libertate, intrigile şi comploturile, chiar asasinatele politice, despre care vorbeam în editorialul „Morţi suspecte ale ultimului sfert de veac politic românesc”, deziluziile şi decrepitudinea care au cuprins societatea românească după lovitura de stat din decembrie 1989, sărăcia, instalată odată cu ideea de revoltă, violenţa, erorile, ororile, viciul şi abuzul clasei politice, exploatarea poporului, iată tot atîtea etape ale căderii în gol, neîncheiată încă. Dintre toate, corupţia a strivit speranţa de mai bine a românului, corupţia fecundă şi bolşevizată, rezultată în urma căsătoriei celor două mari instituţii, D.N.A. şi S.R.I., fiecare în parte, lăsînd fără răspuns întrebările:

Cînd vor reveni la normal lucrurile în România?

De ce atîta ticăloşie la vîrf, de ce atîta suferinţă în mulţime, de ce atîta fals în democraţia românească?

Cum a fost posibilă supunerea colectivă?

De ce românii îşi sînt atît de străini unii altora?

De ce a dispărut în trecut mirifica lume a moralei individuale şi colective?

De ce ne-am pricopsit cu un preşedinte de o insuportabilă falsitate şi cruzime, care a ales inconfortul marelui revoltat pe propriul popor, un preşedinte care scrutează cu rictus zeflemitor poporul?

De ce ne-am ales cu scena aceasta politică depravată, unde războaiele fac deliciul aceloraşi actoraşi burtoşi şi sedentari, dotaţi cu o insidioasa sete de tortură a cetăţeanului?

Pe măsură ce românul s-a obişnuit cu derutantele dispersii, şi-a acceptat tacit fastuoasa decadenţă. A acceptat dictatori democraţi, fără scrupule. În centrul acestei construcţii se situează cu pregnanţă figura sumbrului personaj Luluţa – torţionar modern, acum eşuată în propriile „reziduuri menajere”, pe punctul de a fi eliminată din joc, dar, care a domnit cu dispreţ nemărginit peste o armată de servitori şi peste poliţia secretă, ţinîndu-le atenţia trează pentru orice gest de slăbiciune, manifestat de cineva în anturajul său. Nu mai pot continua pe acest ton de dezamăgire colectivă, şi am să vă întreb cu obişnuita-mi ironie amară, burlescă, chiar dezarmantă, dacă vă era dor de fabricantul de falşi doctori în diferite ştiinţe, politrucul izmenar cu academie la scară. Iată, miercuri, 12 decembrie, s-a întors! Gabriel Oprea, zis şi „interesul naţional”, a fost ales preşedinte al U.N.P.R., în cadrul Conferinţei Naţionale Extraordinară. Aşa sînt parveniţii. Nulităţile politice! Îi dai afară pe uşă şi întră din nou pe fereastră! Ăsta ca ăsta, dar conform cărei proceduri i s-a permis lui Hans Klem, Ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, să participe la şedinţa de alegere a conducerii C.S.M., organism, care imediat după înfiinţate s-a lăsat violat, controlat şi condus de „soţii” S.R.I. şi D.N.A.? Alegerea Liei Savonea, judecător independent (deloc pe placul lui Iohannis, prezent şi el cu un discurs patetic, citit şcolăreşte de pe fiţuică), poate însemna sfîrşitul influenţei binomului în C.S.M., poate şi o consolidare a independenţei Justiţiei. Sperăm. Pentru că, pînă acum a funcţionat optim strategia: Muşcă nu muşcă, bagă-l la cuşcă, dacă ne stă în drum! Cu asta şi-a hrănit Koveşi orgoliile! Klovnul a lăudat-o cu orice prilej, dar mă rog, acum, cînd dosarele penale ale Luluţei curg pe bandă rulantă, îl întreb eu, cum e cu susţinerea infractorilor de rang înalt? Cît de bine îi prinde imunitatea absolută acestui chiriaş de cacao de la Cotroceni, măscăriciul cel mare al mafiei politice!

În loc să analizeze în Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.) situaţia de la graniţa de Vest a Ţării, unde nişte trădători acţionează pentru ruperea Transilvaniei, Klovnul a suspendat Şedinţa C.S.A.T., care potrivit unor surse, s-ar fi blocat la discuţiile despre bugetele serviciilor. Valter Cojman scrie: „Nazistul vrea să se dea bani mai mulţi la servicii, ca să poată frauda alegerile de anul viitor. Nu degeaba s-a pozat cu gloata aia de generali S.R.I.. Cu toţii ştim că STS-ul are posibilitatea de a frauda votul. A spus-o M.R.U.. Serviciile trebuie să primească bani şi mai puţini pentru că trebuie reformate şi restructurate…România are mai mulţi angajaţi la servicii decât S.U.A…, ceea ce demonstrează că România este un stat securist”.

Nu-i aşa că acum aţi înţeles de ce Klaus n-a umblat după ghiocei prin pădurile ţării, ci doar v-a prostit cu lozinca „România lucrului bine făcut”? Lupta împotriva corupţie a fost o abureală ieftină, care a dat ţara lumii interlope spre folosinţă şi administrare. Aşa s-a născut statul paralel mafiot, antinaţional şi antiromânesc al lui Băsescu, Koveşi, Lazăr şi Iohannis, sub ochii vigilenţi ai cuplului S.R.I. şi D.N.A., căsătoriţi în secretul protocoalelor. Aşteptăm decizia C.C.R., care se tot amînă, prin care va fi semnat certificatul de deces al maleficei relaţii dintre S.R.I. şi D.N.A.!, însă avînd în vedere că o parte a C.C.R. aparţine unei perioade dictatoriale băsiste, nu ne putem aştepta la o îngropăciune şi la un Amin-Amin! Dorim de la luptătorii împotriva corupţiei soluţii şi în dosarele grele, cu prejudicii imense, cum ar fi: Bechtel, Microsoft, E.A.D.S., privatizări frauduloase, defrişări ilegale sau incendiul premeditat de la Colectiv, prin care Klovnul a dat jos un guvern! Cum îndrăzneşte Klaus să spere că mai poate fi credibil pentru electorat? Preşedinţia înseamnă moralitate! Sau Klovnul ăsta mincinos şi arogant se crede deasupra valorilor morale, de care doar teoretic face uz? Spun mincinos pentru că, deşi amendat cu 2.000 de lei de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care a decis cu 5 voturi la 4 că liderul de la Cotroceni a folosit discriminatoriu termenul „penali”, el a susţinut vizibil ipocrit şi arogant în faţa ziariştilor că n-a primit nicio amendă! Vedem astfel că, moralităţii sale i s-a rupt elasticul din cauza greutăţii penale! Supărat pe români ca „văcarul pe sat”, Klaus este o insultă la adresa democraţiei şi societăţii româneşti! N-a fost deloc Noul Mesia aşa cum se auto-anunţase, ci un hingher care a hăituit poporul şi a mîngîiat penajul cucuvelelor. N-a mutat munţii din loc, dar nici nu i-a păzit! Grav mi se pare faptul că o parte a generaţiei tinere a căzut în plasa ideologiei securisto-bolşevice promovată pe conducta Coldea/Koveşi-Iohannis.

De neîngăduit şi nemeritată soartă pentru poporul român! Cum nemeritată a fost mutarea moaştelor Sfintei Filofteia în aceeaşi încăpere cu trădătorii neamului, muritorii de rînd, străinii de neamul românesc, Mihai-Viteză şi Ana de Bourbon… Cum să găzduieşti sub acelaşi acoperiş moaştele unui sfînt viu în ceruri cu nişte morţi de duzină, cu trădătorul care a dat ţara pe mîna comuniştilor! Bunul Dumnezeu să-i înţeleagă! Revenind la Klaus al nostru, cam mică amenda pentru pung(ăşi)a sa! Are suficienţi bani obţinuţi din meditaţii şi chirii, cu acte false! Penalii au parale cu carul! Este şi motivul pentru care sînt penali cu dosare pitite! Nu cumva acest Klovn, acest penibil actor ar trebui să se întrebe: „cine sînt şi ce caut în viaţa mea”, cu rînjet arogant, ton zeflemitor, acţiuni manipulatoare, şi parşive, care induc revoltă, mişcări de stradă şi scindare în rîndul populaţiei? Vorbesc şi eu cu amărăciune şi revoltă despre gogomăniile mitocanului, care, sper, va sfîrşi, precum Koveşi sau Udrea, care îşi va trage căpitanul la fund, adică pe Băsescu, cînd nu va mai rezista în închisorile costaricane.

Ca preşedinte, Klaus este un mare zero în cea ce priveşte relaţiile internaţionale şi legislaţia ţării, pe tronul căreia visează să facă purici în continuare, precum găina flămîndă, ce se visează în hambarul cu grîu! Noi sîntem laşi şi ne-am pierdut sentimentul patriotic! Noi l-am ajutat enorm să se simtă confortabil şi slobod în toate! Mai suflă Klovnul în cîte-o panglică scoasă din pălărie, mai face cîte o prestidigitaţie, ne mai flutură pe sub nas nişte grimase şi făcături, dar simt că-i tremură lenjeria de frica celor făcute, cu sume uriaşe, cu figuri de seamă, pentru moment, în camuflaj, pentru că în curînd, cînd va fi lipsit de imunitate va fi întrebat pînă şi de ce s-a spînzurat sponsorul lui din campania prezidenţială sau de ce un raport al Pentagonului a încadrat România pe harta traficanţilor de arme sau de ce fostul prefect de Sibiu, apropiat al Klovnului a murit în drum spre Buzău, într-un stupid accident de circulaţie! În curînd, îl vom vedea ca pe Koveşi pe poteca spre instanţe sau la mitica, scriind romane despre toţi partenerii, de la stînga la dreapta, fără deosebire sau despre cei care i-au pus în mînă puterea, l-au folosit, l-au controlat, i-au asigurat protecţie, ca să lovească în alţii, la cacialma. Probabil, de teamă, Klovnul va organiza o licitaţie cu strigare, care doreşte mai mult pentru păstrarea tăcerii. Cam astea sînt regulile jocului în rîndul mafiei! În general, în toate întorsăturile de situaţie. Comedia absurdă i-a oferit Klovnului rolul lui Jack, Spintecătorul de gîşte, care nici măcar nu înţelege ce se petrece cu el şi ce poate să urmeze, după viaţa de mandat voioasă, dar plină de afront şi ostilitate la adresa Constituţie, democraţiei şi cetăţeanului român. O copie caricaturală a lui Băsescu! Trebuie făcută urgent curăţenie generală la vîrf, pentru că în Siguranţa Naţională, acum joacă ţurca interesele străine.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Art-Emis

CUM POATE FI PUS SUB ACUZARE KLAUS JOHANNIS PENTRU INALTA TRADARE PRIN PROCEDURA PARLAMENTARA.CE PREVEDE CONSTITUTIA ROMANIEI!

17 dec.

Cum poate fi pus sub acuzare Klaus Iohannis pentru înaltă trădare pe procedură parlamentară. Ce prevede Constituţia României 72

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a solicitat, duminică, social-democraţilor să depună o plângere penală pentru înaltă trădare pe numele şefului statului, Klaus Iohannis.

„Iohannis, care trădează interesele României, spune de foarte mult timp că Guvernul României, că România nu este pregătită să preia Preşedinţia Consiliului UE. Acesta este act de trădare naţională, a intereselor naţionale ale acestei ţări practicat de Klaus Werner Iohannis. Domnule Mircea Drăghici, împreună cu domnul Iordache (…) şi cu sprijinul de specialitate al domnului Toader, vă rog ca, după Anul Nou, să depuneţi acea plângere pentru înaltă trădare împotriva lui Klaus Werner Iohannis”, a spus Dragnea, la reuniunea Consiliului Naţional al PSD.

Potrivit Constituţiei României, art.96:

„Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare.

(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(3) De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este suspendat de drept.

(4) Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.”

PRESEDINTELE PSD ,LIVIU DRAGNEA A SOLICITAT PLANGERE PENALA PENTRU INALTA TRADARE IMPOTRIVA LUI KLAUS JOHANNIS!

17 dec.

Liviu Dragnea cere plângere pentru înaltă trădare la adresa lui Klaus Iohannis 534

Președintele PSD Liviu Dragnea a cerut, duminică, la Parlament, ca în 2019 să se depună o plângere pentru înaltă trădare împotriva președintelui Klaus Iohannis.

„Iohannis, care trădează interesele României, spune de foarte mult timp că Guvernul României, că România nu este pregătită să preia Preşedinţia Consiliului UE. Acesta este act de trădare naţională, a intereselor naţionale ale acestei ţări practicat de Klaus Werner Iohannis. Domnule Mircea Drăghici, împreună cu domnul Iordache (…) şi cu sprijinul de specialitate al domnului Toader, vă rog ca, după Anul Nou, să depuneţi acea plângere pentru înaltă trădare împotriva lui Klaus Werner Iohannis”, a spus Dragnea, la reuniunea Consiliului Naţional al PSD.

Nu a fost singurul atac la Iohannis. „Mult timp am crezut că președintele e păpușarul. E doar o păpușă. Este un președinte șantajat și șantajabil. Președintele cu cheiță. Când se mai uită câte cineva la un dosar devine foarte docil și ascultător și e rău cu noi, care suntem la putere și vrem să demontăm statul paralel. Vreau ca statul paralel să fie distrus, să fie demontat piesă cu piesă. Și o spun clar, nu cum o spun cei din presa cu epoleți, că vreau să distrug statul. Nu statul român, ci statul paralel. Și nu mai este mult. Trebuie să avem genunchii tari și patriotism, iar victoria va fi a noastră, a voastră, a tuturo. Eu nu cedez! Și vreau să vă întreb pe toți: voi vreți să cedați? Voi vreți ca România să capituleze? Nu! Mergem înainte. Doamne-ajută!”, a mai spus Dragnea.

PRESEDINTELE ALDE ,CALIN POPESCU TARICEANU ,LA CONSILIUL NATIONAL AL PSD ACUZE DURE STATULUI PARALEL CARE STABILESTE CINE SA FIE PREMIER!

17 dec.

Tăriceanu: Maior, Coldea, Kovesi şi Livia Stanciu stabilesc cine poate fi preşedintele României sau cine poate fi ministru 72

Preşedintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a acuzat dur la Consiliul Naţional al PSD faptul că Sistemul stabileşte cine poate fi şi cine nu preşedintele României.

„Implicarea în mediul politic a procurorilor, serviciilor de informaţii sau a instanţelor s-a făcut întotdeauna în mod partizan. Aşa s-a ajuns ca un număr redus de persoane – ca Maior şi Coldea, cum este doamna Kovesi şi Livia Stanciu – să stabilească cine poate fi preşedintele României sau cine poate fi ministru, până la cine poate fi numit director general într-un minister sau altul. Lucrurile au luat-o complet razna începând cu anul 2010 şi sistemul nu a dat înapoi nici după schimbarea locatarului de la Cotroceni. Dimpotrivă. Înalţilor demnitari li se fac în continuare dosare – după cum aţi văzut – care sunt clar cu intenţie politică, ca să poată, bineînţeles, aceşti oameni să fie plimbaţi pe la DNA ori de câte ori este ceva important în România. De asemenea, primarii, preşedinţii de consilii judeţene, consilierii locali sau judeţeni sunt intimidaţi cu chemări repetate la parchete pentru cauze inventate în cele mai multe dintre situaţii”, a spus liderul ALDE.

PRESEDINTELE PSD ATAC DEVASTATOR IMPOTRIVA LUI JOHANNIS CARE NU ESTE „PAPUSARUL”STATULUI SUBTERAN SI DOAR O „PAPUSA”CU CHEITA!

17 dec.

Dragnea face acuzații incendiare: „Preşedintele Iohannis e doar o păpuşă, nu e păpuşar. E un preşedinte cu cheiţă” 534
Foto: presidency.ro

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat, duminică seară, că preşedintele Klaus Iohannis nu este „păpuşarul” sistemului, ci doar „o păpuşă”.

„El este un preşedinte şantajat şi şantajabil, un preşedinte cu cheiţă. Când se intenţionează să i se ceară să facă ceva sau să blocheze ceva, se mai uită cineva la un dosar şi devine foarte docil”, a susţinut Dragnea.

„Preşedintele Iohannis este păpuşarul acestui sistem. Nu e, e doar o păpuşă, nu e păpuşar. Tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă m-a făcut să îmi schimb părerea şi să fiu convins că acesta este doar o păpuşă. El este un preşedinte şantajat şi şantajabil, un preşedinte cu cheiţă. Când se intenţionează să i se ceară să facă ceva sau să blocheze ceva, se mai uită cineva la un dosar şi devine foarte docil şi devine foarte ascultător şi foarte rău cu cine? Cu noi, cei care suntem la putere, care vrem să facem altfel, care vrem să demontăm statul paralel”, a afirmat Liviu Dragnea, la Consiliul Naţional al PSD.

El a spus că vrea să fie distrus „statul paralel”.

„Da, am spus-o şi o spun în continuare, vreau ca statul paralel să fie distrus, să fie demontat piesă cu piesă şi o spun clar, nu aşa cum securiştii din presă spun că eu am spus că vreau să demontez statul. Nu oameni buni, statul paralel, care este ca o iederă, căpuşă, care căpuşază statul de drept. Nu mai avem mult, oameni buni, trebuie doar să ne ţinem tari, trebuie să avem genunchii tari, cum spunea un bun prieten de-al meu, genunchii tari şi patriotism şi victoria va fi a noastră, a voastră, a tuturor”, a mai spus el.

PRESEDINTELE PSD ,LIVIU DRAGNEA ATAC DUR IMPOTRIVA LUI CARMEN GEORGETA JOHANNIS: „ATATA TUPEU!”

17 dec.

Liviu Dragnea, atac dur la Carmen Iohannis de la tribuna PSD: „Arată tupeu” 534
Președintele PSD, Liviu Dragnea, a lansat un atac extrem de dur la soția președintelui Klaus Iohannis, Carmen Iohannis.

Dragnea i-a cerut ministrului Justiției, Tudorel Toader, să-l întrebe pe Augustin Lazăr de ce nu este chemat și președintele Klaus Iohannis să fie audiat în dosarul caselor.

„A cerut cineva rezoluție împotriva Franței pentru ceea ce s-a întâmplat la Paris? Nu! Dar în România se poate, în România dosarele merg mai departe. De ce? Pentru că așa a ordonat Iohannis!

Ce ar face Iohannis dacă un grup de derbedei, de huligani, care n-a apărut până acum în România, dar poate să apară și dorește să intre în Palatul Cotroceni. Ce ar zice: porțile larg deschise și intrați?

Eu nu am nimic cu doamna Carmen Iohannis, dar dacă eu sau oricare dintre dumneavoastră nu mergeam la Parchet când am fost chemați, ce se întâmpla? Ne luau de acasă, că nu puteam să zicem o dată că suntem răciți, o dată că am de făcut o vizită cu soțul în Franța. Ce arată asta? Nu doar justiție selectivă! Arată tupeu, credința că sunt deasupra legii.

Am o întrebare pentru domnul Toader, pe care vă rog să o transmiteți și prietenului dumneavoastră domnul Lazăr. Și întrebarea este: de ce nu este chemat domnul Iohannis în fața procurorilor? De ce nu este chemat și anchetat, că în Constituție scrie că președintele poate fi condamnat doar pentru înaltă trădare, dar nu spune nicăieri că nu poate fi anchetat.

Dacă, prin absurd, la al 47-lea dosar va fi găsit vinovat? Eu nu-i doresc răul, dar se poate întâmpla”, a spus Liviu Dragnea.

MINISTRUL JUSTITIEI PENTRU STIRISTII AFONI AI MEDIEI PROPAGANDEI STATULUI SUBTERAN,DESPRE ADOPTAREA OUG,PRIVIND AMNISTIA SI GRATIEREA :”REFLECTEZ!”

17 dec.

Tudorel Toader, despre adoptarea OUG pentru amnistie şi graţiere: „Reflectez” 16

Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a evitat, duminică, după Consiliul Naţional al PSD, să dea un răspuns clar privind adoptarea ordonanţei de urgenţă privind amnistia şi graţierea, spunând că va reflecta pe acest subiect. „Când voi avea un răspuns structurat, atunci vi-l voi oferi”, a spus el, în pofida insistenţelor jurnaliştilor.

Întrebat despre informaţiile conform cărora o ordonanţă privind amnistia şi graţierea ar urma să fie adoptată până în 15 ianuarie, Toader a spus: „Am citit şi eu acuma pe internet că port discuţii foarte avansate să mă fac europarlamentar. Categoric nu”.

Rugat să nu schimbe subiectul, el a afirmat: „Concret, când voi avea ce să vă spun, sigur vă voi comunica. În rest, dacă cineva, spre exemplu, v-a spus că a discutat cu mine, dacă cineva v-a spus că s-a elaborat, întrebaţi pe autorii afirmaţiilor”.

Întrebat dacă nu ştie nimic de acest proiect privind amnistia şi graţierea, Toader a spus: „Întrebaţi-i pe cei care v-au spus”.

Când jurnaliştii i-au spus că pe el îl întreabă, ministrul Justiţiei a replicat: „Şi eu vă răspund. Dumneavoastră nu cred că vă faceţi iluzii că vă răspund ce-mi sugeraţi să vă răspund. Când voi avea mai multe informaţii vi le voi oferi”. „Am şi eu un timp de reflecţie. Ce faci în timpul de reflecţie? (….) Dacă veniţi dimineaţă (la Minister – n.r), la 6.30… să vă spun acuma ce vă voi spune mâine. Vă voi spune că reflectez. Până când vă voi da răspunsul. Când voi avea un răspuns structurat, atunci vi-l voi oferi”.

Întrebat dacă în acest mandat va semna ordonanţa privind amnistia şi graţierea, Toader a spus: „Estimaţi că voi avea mai multe mandate? (…) Tema nu a fost atât de actuală ca astăzi şi dacă va fi cazul, repet, vă voi comunica”.

MARIAN OPRISAN,PRESEDINTELE CJ VRANCEA A SOLICITAT DUMINICA,LA REUNIUNEA CONSILIULUI NATIONAL PSD CONFORM COSTITUTIEI:AMNISTIA SI GRATIEREA!

17 dec.

Marian Oprişan, la Consiliul Naţional al PSD: Vă rog să daţi amnistia şi graţierea 72

Preşedintele CJ Vrancea, Marian Oprişan, a solicitat duminică, la reuniunea Consiliului Naţional al PSD, folosirea prevederilor constituţionale pentru a se da amnistia şi graţierea.

„Un înalt oficial roman spunea: mai bine un vinovat în libertate, decât un nevinovat închis, lucru care s-a transformat mai târziu în mai bine o mie de vinovaţi, de condamnaţi în puşcărie, decât un nevinovat în puşcărie. (…) Dacă vrem o ţară ca afară, haideţi să ne asumăm responsabilitatea şi să apelăm la Constituţie. (…) Eu, ca cetăţean al acestei ţări, vă rog şi vă încurajez la modul cel mai sincer să facem dreptate şi anume să folosiţi prevederea constituţională şi (…) să daţi ceea ce este normal şi anume amnistia şi graţierea în România anului 100” a spus Oprişan la reuniunea Consiliului Naţional al PSD.

El a susţinut că „mii de familii plâng că un sistem nedrept condus de Băsescu Traian şi de camarila lui, de uneltele lui, au generat prin protocoalele secrete condamnarea a mii de români”.

„Doamnă prim-ministru, domnule ministru al Justiţiei, dincolo de ce spun cei răi şi cei minoritari, PSD trebuie să facă dreptate până la capăt. PSD şi Parlamentul ţării, organul suprem, legislativ al poporului român trebuie să ducă la capăt reforma justiţiei pentru ca cetăţenii României, atunci când se adresează unui judecător, să fie convinşi că li se va face dreptate, nu cum este în acest moment, doar dacă ai norocul de la Dumnezeu să nimereşti judecători cinstiţi şi ştiutori de carte poţi să-ţi demonstrezi nevinovăţia. Dacă ai ghinionul să nimereşti nişte judecători proprietate ai sistemului paralel nu ai nicio şansă, mergi la puşcărie cu ochii închişi”, a mai spus Oprişan.

Sursă: Agerpres

UNELTIRILE GERMANIEI DIN 1989 SI 1990 PENTRU DESTRAMAREA ROMANIEI!

17 dec.

         Acordul Bonn-Budapesta (19-23 august 1989) În vara anului 1989, Republica Federală Germania finalizase în mare înţelegerile […]

 

       Acordul Bonn-Budapesta (19-23 august 1989)

În vara anului 1989, Republica Federală Germania finalizase în mare înţelegerile cu Uniunea Sovietică şi cu S.U.A., privitoare la unificarea ţării. Franţa şi Marea Britanie au încercat să se opună acestui proiect. În cadrul întâlnirii dintre preşedintele Franţei, Francois Mitterand şi cel al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, de la Kiev, din 6 decembrie 1989, a cărei stenogramă a fost dată publicităţii, Mitterand a arătat pericolul refacerii puterii Germaniei şi a exercitării unui control al ei asupra întregului centru al Europei. El l-a rugat pe Gorbaciov să nu sprijine proiectul german de reunificare, promiţând în schimb accesul Moscovei la fonduri mari prin Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare. Franţa şi Marea Britanie invocau şi necesitatea menţinerii Germaniei divizată pentru a nu-i crea probleme lui Gorbaciov, sprijinitorul politicii Occidentului, în faţa acuzaţiilor pe care i le aduceau grupările politico-militare şi de informaţii conservatoare de la Moscova, nemulţumite de faptul că preşedintele sovietic sprijinea promovarea intereselor occidentale.[1] Pentru a-l sprijini pe Mihail Gorbaciov, Marea Britanie şi Franţa au sprijinit regimurile politice pro-sovietice din centrul şi estul Europei, cum a fost şi cazul sprijinirii grupării Iliescu-Militaru-Brucan de la Bucureşti.[2]

Unii lideri din Republica Democrată Germană nu s-au împăcat uşor cu ideea dispariţiei Germaniei comuniste, mai ales şefii Partidului Comunist, Erich Honeker (deloc) şi unii lideri ai Stasi, ca generalii Erich Mielke și Markus Wolff (greu). Era necesară o acţiune populară de anvergură care să convingă pe comuniştii radicali să accepte mersul evenimentelor spre reunificarea paşnică a ţării. Guvernul vest-german a conceput un plan de trecere în masă a unor cetăţeni din Germania de Est în cea de Vest. Pentru aceasta, cancelarul Helmuth Kohl s-a deplasat la Budapesta, în perioada 23-25 august 1989 şi a încheiat Acordul Bonn-Budapesta privitor la angajamentele de sprijin al Ungariei pentru reunificarea Germaniei şi al guvernului de la Bonn pentru reunificarea Ungariei cu Transilvania. Anterior, se purtaseră discuţii  intense, încheiate în jurul lui 19 august 1989. Prin acordul încheiat, Ungaria se angaja să deschidă graniţa cu Austria, permiţând est-germanilor, care intrau cu zecile de mii ca turişti în Ungaria, să treacă în vest. În schimb, Germania s-a angajat să sprijine Ungaria în eforturile ei de a recupera Transilvania. Încurajarea germană şi siguranţa guvernului maghiar legat de interesul Uniunii Sovietice pentru destabilizarea României, a determinat Budapesta să se implice din plin în acţiunile din România, din decembrie 1989, alături de serviciile secrete ale altor state.[3] De altfel, Uniunea Sovietică demarase cu decenii în urmă, din 1969, pregătirile în vederea schimbării regimului ceauşist de la Bucureşti, aşteptând doar condiţii prielnice şi motivaţii solide. Printr-un document al serviciului vest-german de informaţii, B.N.D., emis în anul 1973, guvernul de la Bonn era informat că ministrul sovietic al Apărării, mareşalul Andrei Greciko a afirmat într-o convorbire cu Erich Honeker că „într-o perspectivă mai lungă, lucrurile nu mai pot continua astfel cu România”. Serviciile sovietice de securitate şi informaţii creaseră o unitate specială care sprijinea din umbră organizaţiile revizioniste maghiare din emigraţie, care revendicau Transilvania cu glas tare. De asemenea, sovieticii au catalizat revendicările bulgarilor faţă de sudul Dobrogei. În iunie 1971, cu ocazia vizitei în China, Nicolae Ceauşescu a fost informat de preşedintele Mao şi de premierul Ciu En Lai că Moscova acţionează împotriva României mai ales prin agentura compusă din personalităţile politice, informative şi militare care făcuseră studiile în U.R.S.S. şi slujeau în continuare internaţionalismul comunist, în general şi Uniunea Sovietică, în special.[4]

În cursul revoltei populare şi al loviturii de stat din România (decembrie 1989), Ungaria a fost implicată direct în destabilizarea României, iar acţiunile diversioniste s-au desfăşurat în formele cele mai violente în Transilvania, mai ales de-a lungul unui aliniament de frontieră a provinciei istorice (Timişoara, Arad, Cugir, Sibiu, Braşov, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc şi altele).

                                                                                               Prof. univ. dr. Corvin Lupu

(Preluare din articolul Preliminarii la avenimentele de la Târgu-Mureș, 1990, în „Vitralii-lumini şi umbre”Revista veteranilor din serviciile române de informații,Anul IV, nr. 10/2012, pp. 23-30)

[1] Alex Mihai Stoenescu, Din culisele luptei pentru putere. 1989-1990. Prima guvernare Petre Roman, Editura RAO International PublishingCompany, Bucureşti, 2006, pp. 180-182.

[2]Pentru a sprijini gruparea condusă de Ion Iliescu, serviciile secrete britanice au trimis la Bucureşti dosarele de agenţi ai spionajului britanic în România ai unora dintre liderii naţional-ţărănişti, inclusiv ale lui Iuliu Maniu (nume conspirativ Tom), pentru  ca Ion Iliescu să-l poată şantaja pe Corneliu Coposu şi conducerea P.N.Ţ.C.D. Vezi şi Virgil Măgureanu, Alex Mihai Stoenescu, De la regimul comunist la regimul Iliescu, Editura RAO International Publishing Company, Bucureşti, 2008, pp. 157-158.

[3]Vezi Corvin Lupu, România în contextul relaţiilor internaţionale actuale, Editura Techno Media, Sibiu, 2006, p. 94 sqq.

[4]Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România, Editura Elion, Bucureşti,2003, pp. 147, 149 şi 151.

 

Înţelegerea sovieto-germană pentru dezmembrarea unor state din centrul şi sud-estul Europei şi împărţirea dominaţiei în această regiune a Europei (1990)

În ianuarie 1994, în revista britanică Intelligence Digest, care se distribuie pe bază de abonamente pentru persoane selecţionate din mediile serviciilor speciale şi care cuprinde numeroase informaţii confidenţiale, a fost publicat un articol, de către redactorul şef, Joseph de Courey, referitor la un acord între Uniunea Sovietică şi Germania, încheiat cu prilejul unor discuţii secrete, la Geneva, în septembrie 1990. Cele două părţi au abordat problemele sferelor de influenţă în centrul şi estul Europei. Redactorul şef al revistei spunea că, ulterior, veridicitatea informaţiilor i-a fost confirmată şi dintr-o altă sursă, neaşteptată, care a dat gir informaţiilor iniţiale.

Liderul U.R.S.S.-ului, Mihail Gorbaciov și cancelarul Republicii Federale Germania, Helmut Kohl.

Astfel, în septembrie 1990, la Geneva, germanii şi sovieticii au căzut de acord asupra următoarelor decizii:

  1.  Uniunea Sovietică nu se va opune dezmembrării Cehoslovaciei.
  2.  Republica Cehă va deveni parte a sferei de influenţă economică a Germaniei, cu scopul posibil de încorporare politică a regiunii în următorii 12-15 ani în Germania.
  3.  Germania va compensa Rusia pentru daunele economice suferite prin pierderea influenţei în Europa de Est.
  4.  Ungariei i se va permite urmărirea scopului ei de a-şi recâştiga teritoriile pierdute după primul război mondial prin Tratatul de la Trianon, în faţa României, Ucrainei, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei.
  5.  Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei, pentru a o face mai atractivă decât vecinii ei.
  6.  Uniunea Sovietică se angaja să nu ridice obiecţii la divizarea Iugoslaviei şi să accepte intrarea Croaţiei şi Sloveniei în sfera economică germană de interese.
  7.  Uniunea Sovietică era rugată să accepte unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, dacă naţionaliştii ucraineni ar desfăşura activităţi „distructive”.
  8.  În afară de compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se angaja să „nu fie activă” în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice şi să nu le considere parte a sferei de influenţă economică a Germaniei.

Prăbuşirea lui Mihail Gorbaciov şi a Uniunii Sovietice, ca urmare a schimbării modului de promovare a propriilor interese de către Federaţia Rusă, a grăbit procesul de extindere a Uniunii Europene şi a modificat proiectele germano-ruse privitoare la centrul şi estul Europei. Noile proiecte apărute au fost elaborate pornindu-se de la premisele unificării europene şi extinderii cât mai adânc către estul bogat în resursele de energie, materii prime şi pieţe de desfacere care să alimenteze uriaşa economie europeană, mai ales pe cea a Germaniei.

Înţelegerile germano-sovietice din anul 1990, chiar dacă au născut planuri începute şi apoi trecute în conservare, se aseamănă izbitor cu Pactul Molotov- Ribbentrop. Deosebirea este doar de imagine. Clasa politică internaţională şi mass-media au condamnat în mod repetat şi vehement Pactul Molotov-Ribbentrop, ca şi dezmembrările Cehoslovaciei, României şi Iugoslaviei, din anii 1939-1941. În schimb, înţelegerile din 1990, dezmembrarea Cehoslovaciei şi Iugoslaviei  şi încercările evidente de acelaşi fel din România, nu sunt combătute, ci, din contră, sunt privite pozitiv şi încurajate de forţe aparent nevăzute. Proiectele şi acţiunile politice sunt mult asemănătoare, pe alocuri identice, dar poziţia comunităţii internaţionale faţă de ele este nu numai diferită, ci uneori opusă. Acest lucru nu poate să ne facă să nu constatăm identitatea, în aceste cazuri, a politicilor hitleristo-comuniste din anii 1939-1940, cu cele din anii 1989-1990, ale regimurilor „democratice” din Germania şi Uniunea Sovietică, ale lui Kohl şi Gorbaciov.

Pentru unii aceste concluzii par dureroase. Este doar o percepţie datorată imensei manipulări a opiniei publice de pretutindeni, preocupare care înghite energii colosale şi reprezintă a doua mare cheltuială de resurse, după cursa înarmărilor. Când lumea va înţelege aceste realităţi, regimul politic „democratic” se va putea reforma şi, eventual, îşi va putea prelungi existenţa. După deceniile care au trecut de la înţelegerile germano-ruse, e timpul să examinăm cu seninătate aceste concluzii.

                                                                                              Prof. univ. dr. Corvin Lupu

(Articol apărut în „Vitralii-lumini şi umbre”-Revista veteranilor din serviciile române de informații, Anul IV, nr. 10/2012, pp. 37-38)

      Propaganda germană continuă să uneltească pentru                                        dezmembrarea României

Grație propagandei antiromânești, românilor le-a fost inoculată ideea că sunt un neam de trădători, leneși, corupți și hoți și de aceea nu sunt capabili să se conducă singuri, musai să fie conduși de alogeni!

Mai jos, o să lămurim enorma minciună cu „trădarea față de nemți”, trâmbițată de propaganda germană, devenită foarte activă în România începând cu anul 1990 prin resuscitarea europeană a Coloanei a V-a. Germania şi-a reactivat Coloana a V-a din ţările cu minoritate germană, la fel ca pe vremea Propagandei germane conduse de Goebbels. Mişună pe forumurile din Transilvania, dar și la nivel national, o grămadă de saşi şi şvabi emigrați, care postează, din Germania, comentarii propagandistice şi manipulatorii în limba română, îndemnându-i pe ardeleni și bănățeni la secesiune.

În ciuda acestor manipulări sau poate chiar din cauza reușitei acestei strategii propagandistice, noi continuăm să-i lingușim pe germani, ba există și români dobitoci care sunt tare mândri că sunt conduși de un „neamț”, care a fost numit Gauleiter peste colonie. Doar naivii – ca să nu spun „proștii grămadă”! – pot să creadă că Iohannis a fost ales prin vot, el fiind doar o marionetă cu misiuni clare în România: jefuirea țării și dezmembrarea ei.

Nemţii ne-au urât dintotdeauna şi ne-au considerat trădători pentru întoarcerea armelor din 23 august 1944, uitând că mai întâi ne-au trădat ei prin Dictatul de la Viena (30 august 1940), când au dat ungurilor jumătate din teritoriul Transilvaniei. La fel, germanii ne-au trădat şi prin Pactul Ribbentrop – Molotov (23 august 1939) când s-a pecetluit soarta Basarabiei, care a fost răpită de URSS în iunie 1940!

 Germania vrea să dezmembreze România, la fel cum a procedat cu Iugoslavia şi Cehoslovacia! Nu-i o noutate, deoarece şi în trecut prusacii „ne-au purtat sâmbetele” şi prin Pactul odios Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 Germania a fost de acord ca prietenii lor de la vremea aceea, sovieticii, să-şi pună labele jegoase pe Basarabia! Ceea ce ceștia şi fac în iunie 1940! Prietenia germano-rusa din 1940 a reînviat în anii aceştia şi Germania ne obligă şi acuma să recunoaştem acelaşi pact ticălos, o dovadă că istoria este ciclică şi se repetă: http://adevarul.ro/international/europa/rusine-germania-rusia-someaza-romania-recunoasca-pactul-ribbentrop-molotov-1_5253fd44c7b855ff5613639d/index.html Aceiaşi nemţi, care i-au urât pe romani dintotdeauna, considerându-i rasă inferioară, au dat ungurilor jumătate din Transilvania prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940!

În plus, Germania sprijină şi acuma Ungaria în pretenţiile ei revizioniste, fiindcă ungurii au fost aliații cei mai de nădejde ai nemţilor de-a lungul istoriei! În multiplele întâlniri dintre Helmut Kohl şi Mihail Gorbaciov (11-15 iunie 1989 în RFG, 19 iulie 1990, la Jeleznovodsk şi septembrie 1990, la Geneva) când s-a pecetluit soarta blocului estic comunist, s-au trasat viitoarele zone de influenţă, exact cum o făcuseră pe vremuri Ribbentrop şi Molotov. În linii mari cam astea erau cele stabilite: Rusia să nu se opună divizării Cehoslovaciei, viitoarea republică Cehă va trece sub „aripa ocrotitoare” a Germaniei în scop de asimilare ulterioară; Ungaria, susţinută de Germania, va recâştiga teritoriile pierdute prin Tratatul de la Trianon (1920); Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei pentru a asigura acolo un standard al vieții mai ridicat decât cel din Slovacia, făcând astfel mai atractivă ideea unificării Slovaciei cu Ungaria; după dezmembrarea Iugoslaviei, Croaţia si Slovenia vor intra în sfera de interese economice a Germaniei; unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, daca naţionaliştii ucraineni ar desfăşura „activităţi distructive”; în afară de compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se angajează să nu intervină în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice. Cancelarul german a insistat ca Transilvania să revină Ungariei. Acesta a fost şi scopul luptelor stradale din martie 1990 de la Târgu Mureş: Transilvania trebuia sa fie primul „Kosovo” din Europa, dar nu a ţinut şmecheria, din fericire pentru România! Germanii, în ura lor istorică faţă de sârbi, au dezmembrat Iugoslavia şi tot ei au împărțit în două Cehoslovacia! După căderea Cortinei de Fier, doar Germania s-a unificat în Europa, în timp ce alte ţări s-au dezmembrat şi se vor mai fragmenta! De ce nu s-a unit şi Romania cu Moldova? De aceea, pentru că nu au vrut germanii şi ruşii!

La fel, s-a mințit propagandistic și manipulator, prin intermediul televiziunilor aflate sub control sionist, despre cum ne-au salvat pe noi străinii, despre binefacerile regilor germani, prin rescrierea istoriei și omitere faptelor reprobabile ale veneticilor încoronați și încornorați.

Intoxicarea cu regii germani și „minunile” făcute de ei pentru români este un fals, la care s-a lucrat intens din 1990 încoace. Ba, se pare că „germanii” mult lăudați au fost evrei, conform celor spuse de Nicolae Iorga despre familia Hohenzollern, afirmații care i-au adus și moartea, aruncată în mod mincinos și infam asupra legionarilor. Afacerea Strousberg, un fel de „Bechtel” pe vremea lui Carol I, prin care statul român a fost păcălit de către nemți cu sume uriașe de bani, prin acte de corupție la nivel înalt, este trecută sub tăcere. La fel, s-a uitat răscoala din 1907 cu mii de răzvrătiți împușcați, când sub Carol I țăranii români trăiau ca în Evul Mediu, țara noastră fiind cea mai înapoiată din Europa. De fapt, Carol I a abdicat, înainte de moarte, fiindcă nu a vrut ca România să lupte împotriva nemților cărora el le rămăsese loial toată viața. Ferdinand a fost un pămapălău care, la fel, s-a opus războiului împotriva nemților și austriecilor, fiind împiedicat să semneze predarea necondiționată a întregii țări (pacea de la Buftea) doar de regina Maria. În fond, singurul „rege bărbat” și care a iubit cu adevărat România a fost… regina Maria. Dar, din păcate pentru cei cu filogermanismul în cap, ea a avut tată englez și mamă rusoaică!

S-au organizat, în scopul promovării străinilor, emisiuni televizate cu clasamente ale celor mai mari„români”, unde s-a încercat impunerea regilor germani pe primele locuri, în detrimentul domnitorilor români. Evreul comunist Richard Wurmbrand, convertit la evanghelism lutheran, un personaj de care nu auzise nici dracu’, a fost scos prin „vot popular” pe locul cinci în acest clasament făcut de niște proști ticăloși și manipulatori pentru alți proști, naivi și manipulabili: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mari_rom%C3%A2ni

Alogenii care au condus și conduc România cu sprijinul partidelor politice trădătoare, din 1990 până în prezent, au reușit să golească țara de români ca să creeze spațiu vital pentru alte popoare, care deja ne invadează. Unele fățiș, prin mult trâmbițata migrație a „refugiaților”, altele subtil și mult mai pervers. Departe de mine gândul de a mă erija în oracol, dar tare mă tem că peste foarte puțini ani românii vor deveni străini în țara lor!

                                                                                                                       Marius Albin MARINESCU

Musai de citit și:

Saşi corciţi şi români trădători militează pentru dezmembrarea României

Nostalgii habsburgice: Germanizarea forțată a Sibiului

„Alianța Vestului” – paradoxala unire a patru primari separatiști

Cum se sărbătorește centenarul Marii Uniri în Ardeal? Prin tendințe secesioniste: La Alba Iulia se defileză zilnic cu gărzile austriece ale imperiului habsburgo-austro-ungar! Sibiul sărbătorește prin promovarea în prima ligă de fotbal cu echipa F.C. Hermannstadt, numele săsesc al orașului de pe vremea când românilor le era interzis înnoptatul în cetate!

Sindromul slugoiului îndobitocit: Hermannstadt în loc de Sibiu

Exploziv: ce se coace în Transilvania?

Centenarul Marii Uniri batjocorit la Alba Iulia, chiar în orașul în care a fost parafată unirea tuturor românilor cu o sută de ani în urmă

După modelul Alba Iulia, și Timișoara scoate gărzile criminalilor habsburgi la defilare

Mircea Hava, primarul municipiului Alba Iulia, somat să înlocuiască paradele în uniforme militare habsburgice cu spectacolul intrării triumfătoare în oraș a unificatorului Mihai Viteazul

Raiffeisen Bank, ca toți austriecii pripășiți în România, sprijină separatiștii și dezmembrarea țării!

Timișoara – 3 august 1919, o palmă dată secesioniștilor, nostalgicilor habsburgici și austro-ungari

Propagandă secesionistă în Transilvania

Imperiul habsburgic: Atrocitățile împotriva credincioșilor ortodocși români din Transilvania, preoți și țărani martiri

De ce-i iubesc sibienii pe sașii care-i jefuiesc și îi umilesc?

Atrocitățile sașilor împotriva românilor ardeleni

„VESTELE GALBENE” CER:DESTITUIRE SI NU DOAR DEMISIA LUI MACRON!

17 dec.

15 decembrie, zi de test major pentru mişcarea Vestelor galbene în Franţa, confirmă încă de la 10 dimineaţa că avem de-a face cu o revoluţie, o insurecţie socială nemaivăzută în ultimele decenii, şi nu doar cu o răscoală a săracilor. Suta de euro a lui Macron, care de fapt nici măcar nu e o sută întreagă, asurzitoarea propagandă a mediei oficiale care a instrumentalizat atacul terorist de la Strasbourg nu au schimbat nimic.

Dimpotrivă, mişcarea Vestelor galbene se radicalizează, se organizează, se scriu programe simple şi clare, se cere vehement, intransigent, non-negociabil, referendum de iniţiativă cetăţenească şi destituirea preşedintelui mafiei financiare şi oligarhice Emmanuel Macron. Destituire, şi nu doar demisie.

Ruptura dintre „lumea de sus” a celei de-a V-a Republici (oligarhii, bogaţii, pensionarii „speciali”, patronatele, birocraţia de vârf a statului, partidele, conducerile sindicatelor, presa şi media aservite, elita universitară închinată puterii etc.) şi „lumea celor mici” (clasele populare, perifericii faţă de centrele încăpute, mica funcţionărime, agricultorii, micii întreprinzători) şi a „clasei medii” (moştenitori, absolvenţi de mari şcoli, doctori, profesori, ingineri, arhitecţi, avocaţi, întreprinzători şi comercianţi de tot felul etc.), în descreştere dramatică, se adânceşte, consensul republican pare definitiv pierdut, spart, „cassé”. La orizont se vede din ce în ce mai limpede criza economică într-o ţară esenţială pentru construcţia UE, posibila destructurare a UE şi aproape certa renunţare la euro, care, după cei mai serioşi analişti, e cauza cauzelor pentru mişcarea Vestelor galbene. Opulentele Bruxelles şi Strasbourg, cele două capitale ale UE, cu Parlamentul inutil dar plătit regeşte, cu Comisia nealeasă de nimeni dar foarte intruzivă în viaţa naţiunilor, cu o funcţionărime pletorică, ineptă, insolentă şi foarte bine remunerată pentru cedările de suveranitate, n-au făcut decât să exaspereze, să înfurie o mare parte a populaţiei franceze pauperizată după Maastricht, după introducerea monedei euro şi după NU-ul francez din 2005 la Constituţia europeană, devenită Tratatul de la Lisabona, impus arbitrar de Nicolas Sarkozy (actualul consilier privilegiat al lui Emmanuel Macron). În România, cea mai mare „şmecherie” e să te faci ales europarlamentar (şi şefii partidelor o visează) sau să lucrezi ca funcţionar la Bruxelles, ca mulţi din echipa guvernamentală a lui Dacian Cioloş.

Vestele galbene nu vor doar renunţarea la nişte taxe iresponsabile, obraznice, taxele pe emisiile de carbon, taxele pe carburanţi, nu vor suta de euro pe modelul Ceauşescu, ci vor creşterea puterii de cumpărare, care se poate realiza numai prin remodelarea substanţială a întregului sistem fiscal şi de redistribuire a veniturilor pentru „les petits” („cei mici”) şi pentru clasa medie pe cale de dispariţie (ce constituie împreună trunchiul central al naţiunii franceze), dar şi pentru privilegiaţi, „tagma jefuitorilor”, cum bine o numea Tudor Vladimirescu al nostru la 1821. Partidele politice din opoziţie, dreapta populistă a lui Marine Le Pen şi extrema stângă burgheză a lui Jean-Luc Mélenchon, încearcă disperat să se asocieze Vestelor galbene, care se anunţă câştigatoare în războiul social cu establishment-ul putregăios, susţinut încă de impresionante forţe de poliţie şi de o presă şi o media larg detestate. Sindicatele, complice cu puterea de decenii, au fost date dispărute în ultima lună şi se milogesc acum pe lângă Vestele galbene să fie acceptate şi ele la manifestaţie. Sindicatele riscă, în fapt, să dispară definitiv.

După canalele mediei neoficiale, mai multe surse din Ministerul de Interne anunţau pentru 15 decembrie o mobilizare mai scăzută a protestatarilor la Paris, dar foarte probabil mult mai violentă. Astfel, acelaşi Minister de Interne, prin apariţia la BFMTV (principala ţintă media a Vestelor galbene) a lui Laurent Nuñez, secretar de stat, a anunţat mobilizarea a 69 000 de poliţişti şi forţe de ordine pentru întregul teritoriu francez (faţă de 89 000 pe 8 decembrie), dintre care 7 400 numai la Paris (faţă de 8 000 pe 8 decembrie). Poliţia se aşteaptă la orice, la ce e mai rău, pentru că toate zăgazurile convenţionale au fost rupte. La orele 14, sursele oficiale dădeau doar 20 000 de manifestanţi, de Veste galbene, dintre care vreo 4 000 la Paris. Dar la aceeaşi oră sursele de informare nealiniate indicau o hartă a ţării împânzită de sute, daca nu mii de puncte de întânire şi blocaj : oraşe mari şi mici, mari intersecţii şi intrări pe autostradă etc. Totuşi, orele cu adevărat periculoase sunt cele de seară, când poliţia cere împrăştierea protestatarilor şi când au loc şi cele mai mari violenţe şi distrugeri.

Sâmbăta trecută, pe 8 decembrie 2018, preşedintele Macron s-a baricadat în palatul prezidenţial, în miticul Élysée, iar autorităţile au pus în mişcare un dispozitiv enorm, şocant, ca să răspundă fricii care ar fi pus stăpânire pe preşedinte. Din surse fiabile, din interior, establishment-ul pare a crede cu tărie în ficţiunea despre un atac al Rusiei lui Vladimir Putin asupra Franţei şi a lui Macron. O altă ficţiune ridicolă îi face vinovaţi pe Donald Trump şi serviciile secrete americane. „500 de gărzi republicane din primul regiment de infanterie, plus vreo 100 de poliţişti şi jandarmi din Grupul de securitate al preşedinţiei Republicii” l-au apărat pe un Emmanuel Macron asediat. Şi „în acelaşi timp, în exterior, un elicopter era pregătit să-l exfiltreze pe şeful statului” francez (La Voix du Nord, Le Dauphiné şi o mulţime de alte ziare au citat aceste informaţii apărute în săptămânalul Le Canard enchaîné). Le Canard enchaîné, ca Academia Caţavencu altădată, e cunoscut mai ales pentru sursele sale directe din Ministerul de Interne şi din serviciile speciale. Mulţi comentatori francezi au asociat instantaneu suta de euro a lui Macron şi elicopterul pregătit cu suta de lei şi elicopterul lui Ceauşescu.

Într-o declaraţie filmată la 13 decembrie 2018 în sala Jeu de Paume de la Versailles, reamintind astfel Jurământul de la Jeu de Paume (legământul celor trei stări – popor, o parte a nobilimii şi o parte a clerului – de a ramâne unite până la votarea unei Constituţii, legământ făcut în 1789, cu puţin înainte de declanşarea Revoluţiei franceze), doi reprezentanţi ai Vestelor galbene au dat citire principalelor revendicări. Comentatorii subliniază remarcabila combinaţie de revendicări sociale urgente şi revendicări politice generale indispensabile, printre care deja faimosul referendum pentru iniţiativa cetăţenească (RIC).

Revendicările sociale : „1. scăderi serioase ale tuturor taxelor şi impozitelor la prodsele de primă necesitate (energie, locuinţă, transport, produse alimentare, îmbrăcăminte…). 2. scădere semnificativă a tuturor rentelor, salariilor, privilegiilor şi pensiilor actuale şi viitoare ale aleşilor şi ale înalţilor funcţionari.”

Revendicările politice : „Să i se dea poporului dreptul de a declanşa un referendum în vederea modificării Constituţiei şi interzicerea oricărei modificări a Constituţiei fără trecere prin referendum ; să i se dea poporului dreptul de a formula sau de a abroga o lege pe subiectul pe care îl alege ; să i se dea poporului dreptul de a cere un referendum pe toate legile votate în Parlament ; preşedintele Republicii să fie obligat să prezinte toate tratatele, acordurile şi pactele internaţionale la un referendum înainte de ratificarea lor.”

Cererea de veste galbene este în creştere în toată Uniunea Europeană, inclusiv în Bulgaria. În România, la fel ca în cursul anului 1989, nu este încă nimic nou de semnalat. Aceeaşi băltire în ape politice foarte murdare pe care o trăim de atâta vreme. Mai rău, fostul ziarist Mălin Bot, perceput de cei mai mulţi ca un reprezentant violent al establishment-ului binomic, oligarhic şi interlop, al Sistemului, de la Bucureşti, şi-a pus, impostor, un fel de vestă galbenă. Ne putem aştepta ca în viitor toţi acoperiţii din presă şi din media sa-şi procure simultan veste galbene şi bâte…

Autor: Petre Romoșan

Sursa: Correct News

PREMIERA : BNR CRITICA IN MOD DIRECT CELE MAI MARI OPT BANCI DIN ROMANIA ,IN „RAPORTUL ASUPRA STABILITATII FINANCIARE!”DIN DECEMBRIE 2018,CARE MENTIN DELIBERAT ROMANIA INTR-O STARE SUBDEZVOLTARE FINANCIARA!!

17 dec.

Banca Naţională critică în mod direct cele mai mari opt bănci din România, în „Raportul asupra stabilităţii financiare“ din decembrie 2018, că nu îşi asumă prin strategiile pe următorii doi ani o creştere a creditării şi deci a intermedierii financiare, cu toate că realizează pe piaţa financiară românească profituri generoase, mult peste media UE. 

Pentru prima dată Banca Naţională nu se mai mărgineşte doar să constate o situaţie de fapt, ci avertizează că cele mai mari bănci din România au strategii care nu contribuie de fapt la dezvoltarea sistemului bancar şi a prezenţei sale în economie, ci dimpotrivă, acţiunile lor vor duce la diminuarea intermedierii financiare.

BNR îşi asumă practic faptul că unul dintre obiectivele sale principale este intermedierea financiară din România, exprimată prin raportul între activele bancare şi Produsul Intern Brut sau creditele raportate la PIB sau la totalul cifrei de afaceri din economie.

Raportul BNR are ca temă specială chiar reflectarea în detaliu a acestui paradox al economiei şi sistemului bancar: faptul că băncile din România sunt superprofitabile, mult peste media Uniunii Europene, dar gradul de intermediere financiară este foarte jos.

În mod natural, orice întreprindere cu marjă bună de profit caută să se extindă, ca să-şi mărească profitul în valoare absolută. Iată însă că băncile româneşti, deşi au un randament al capitalului (ROE) de 15,7% la septembrie 2018, dublu faţă de cel din Uniunea Europeană, de 7,2% (iunie 2018), nu îşi asumă pentru anii viitori o dinamică a creditării mai mare decât creşterea nominală anuală a PIB, astfel încât intermedierea financiară să crească.

„În eventualitatea concretizării strategiilor de creditare şi de finanţare prognozate de bănci, valoarea activului s-ar majora într-un ritm inferior creşterii nominale anuale previzionate pentru PIB. Ca urmare, gradul de intermediere financiară ar continua tendinţa descrescătoare consolidată în următorii ani şi nu ar contribui la o îmbunătăţire semnificativă a eficienţei prin prisma efectului de volum asociat veniturilor nete din dobânzi.“

Aşa scrie Banca Naţională în „Raportul asupra stabilităţii financiare“, într-un capitol special intitulat „Tema specială, Eficienţa operaţională a sectorului bancar şi nivelul intermedierii“.

Titlul este edificator. Este clar că la cel mai înalt nivel al Băncii Naţionale se pune în sfârşit întrebarea: cum puteţi face profituri atât de mari în România, dar menţineţi sistemul bancar în subdezvoltare relativ la economie?

De fapt se ajunge încet-încet la o întrebare şi mai de adâncime: de ce, dacă aveţi toate condiţiile şi faceţi profit în România, nu vă măriţi implicarea în economia românească, nu finanţaţi investiţiile şi capitalul de lucru de care au nevoie firmele româneşti, atât de secătuite de capital în ultimii ani?

Pentru o ţară care plânge pentru infrastructură şi după proiecte industriale de orice natură, în condiţiile în care avem deficit extern de 2 miliarde de euro în industria agroalimentară şi de 5 miliarde de euro în industria chimică, este absolut năucitor cum băncile sunt supralichidizate, cu un raport credite/depozite de 75%, faţă de 116% media în Uniunea Europeană, şi creditele pentru companii scad în loc să crească.

Soldul depozitelor populaţiei şi companiilor este astăzi cu 17 miliarde de euro mai mare decât creditele acordate în economie de către bănci. Practic băncile stau pe munţi de bani, economia ţipă după investiţii, dar prognozele pentru următorii ani arată o şi mai redusă implicare a băncilor în finanţarea economiei reale. Este absolut aiuritor şi chiar se poate pune întrebarea: este o comandă politică  externă de menţinere a economiei româneşti şi industriei româneşti în stare de subdezvoltare? Cine vrea ca România să fie un simplu exportator de cereale şi resurse energetice?

Astfel, BNR estimează că evoluţia gradului de intermediere, exprimată ca active bancare/PIB, va scădea de la 49,5% în 2018 la 46% în 2020, dacă se iau în calcul strategiile celor mai mari opt bănci din economie, prezentate Băncii Naţionale. În aceeaşi perioadă, ponderea creditului neguvernamental în PIB se va reduce de la 25,7% la 25,5%.

De notat faptul că deja între 2017 şi 2018 intermedierea bancară a scăzut de la 53,5% la 49,5% şi creditul neguvernamental în PIB a scăzut de la 27,1% la 25,7% (pagina 106, a „Raportului asupra stabilităţii financiare“, BNR, decembrie 2018).

De fapt, există şi o explicaţie în raport cu de ce scade intermedierea în pofida profitabilităţii mari: este de fapt un model în sine – business puţin cu marje foarte mari.

BNR arată că băncile ar trebui să micşoreze marjele de dobândă practicate la credite şi să extindă volumul de creditare.

„O provocare la adresa modelului actual al băncilor este legată de modul de generare a veniturilor operaţionale, fiind necesară accentuarea efectului de volum în detrimentul celui de preţ pentru generarea veniturilor de dobânzi, în condiţiile creşterii gradului de intermediere financiară.”

În prezent, diferenţialul între rata de dobândă la creditele şi depozitele populaţiei din România este de 7%, arată BNR, faţă de 3,2% în Cehia şi 4,2% în Polonia, iar în zona euro este de 2,1%.

Diferenţialul pentru societăţile nefinanciare este în România de 3,8%, în Cehia de 3,1% şi în zona euro de 1,4%.

BNR afirmă că în mod deliberat băncile aplică un model de creditare prin efectul de preţ şi mai puţin prin cel de volum, pe fondul persistenţei unui grad de intermediere redus şi în condiţiile necesităţii de acoperire a cheltuielilor operaţionale, altele decât cele legate nemijlocit de generarea de venituri.

Gradul de intermediere financiară de 52,2% în iunie 2018 este de patru ori mai redus decât în Uniunea Europeană, unde se ridică la 208%. Pe de altă parte, profitabilitatea sistemului bancar este dublă faţă de media UE, atât ca rentabilitate a capitalurilor, cât şi ca rentabilitate a activelor.

Intermedierea financiară la nivelul sistemului privat, calculată ca îndatorarea totală a companiilor şi populaţiei raportată la PIB, este în scădere cu 2,4% în ultimul an, până la 38,9% din PIB, în iunie 2018.

Dacă se calculează gradul de intermediere financiară prin raportarea activelor întregului sistem financiar la PIB, indicatorul arată mai bine, fiind de 69,2%, însă în perioada iunie 2017 – iunie 2018 este la rândul său în scădere cu circa 3 puncte procentuale.

În mod hilar, singura componentă a sistemului financiar care a contribuit în mod pozitiv în ultimul an la intermedierea financiară este segmentul pensiilor, cu o creştere de

0,35 puncte procentuale. Băncile scad intermedierea cu 2,1 puncte procentuale, fondurile de investiţii cu 0,8 puncte procentuale, societăţile de asigurare cu 0,2 puncte procentuale şi instituţiile financiare nebancare cu 0,15 puncte procentuale. Aşa arată o economie pe drumul dezvoltării şi modernizării? Cu intermediere financiară în scădere?

Dar pe undeva poate este normal ca intermedierea financiară să ajungă să fie impulsionată de pensionari, că doar aceştia conduc sistemul financiar bancar.

Realitatea tristă este că România dă înapoi în loc să se dezvolte când vorbim de intermediere financiară. Ce înseamnă intermediere financiară? Înseamnă irigarea economiei cu bani, cu credite care acum din păcate băltesc într-un sistem bancar superprofitabil pe baza finanţării scumpe a populaţiei şi a plasamentelor în titluri de stat.

Nu ar fi normal poate să fie legate veniturile celor care conduc sistemul bancar de aceste evoluţii? Dacă suntem la un sfert din intermedierea bancară din UE, veniturile responsabililor să fie la rândul lor de patru ori mai mici.

România se mulţumeşte cu puţin, dar plăteşte exorbitant. Spre exemplu, deşi CEC-ul românesc şi cel ungar (OTP) au plecat în anii ‘90 la drum cu active similare, astăzi activele OTP-ului sunt de 50 mld. euro, cât jumătate din tot sistemul bancar românesc şi de 7 de ori mai mari decât ale CEC-ului. Însă şeful CEC-ului din România câştigă aproape la fel ca şeful OTP.

Când aloci resurse fără rezultate, progresul nu poate să fie decât inversul, adică regres.

Autor: Sorin Paslaru

Sursa: zf.ro

CINE L-A MANCAT PE MICHAEL ROCKEFELLER?, MILIARDARUL DISPARUT INTRE CANIBALI!

17 dec.

 

Cine l-a mâncat pe Michael Rockefeller? Miliardarul dispărut între canibali

La începutul anilor ’60, Michael Rockefeller a dispărut în Papua Noua Guinee. A fost un eveniment care a șocat întreaga națiune americană. Recent, s-a dovedit că adevărata soartă a moștenitorului averii Standard Oil a fost mult mai șocantă decât și-ar fi putut imagina cineva.

Michael Rockefeller, fiul lui Nelson Rockefeller, guvernator al Statului New York, s-a născut în 1938. Era ultimul născut într-o dinastie de miliardari fondată de stră-străbunicul lui, John D. Rockefeller, probabil cel mai bogat om care a trăit vreodată.

Deși tatăl lui se aștepta ca fiul său să-l urmeze și să se ocupe de vastele afaceri ale familiei, Michael era o fire mai tăcută, cu înclinații artistice. Când a absolvit de la Universitatea Harvard, în 1960, Michael a vrut să facă ceva mai palpitant decât să conducă ședințe în birouri.

Michael Rockefeller studiază canibalii

Michael Rockefeller

Guvernatorul statului New York, Nelson A. Rockefeller (pe canapea) alături de prima sa soție, Mary Todhunter Clark, și copiii Mary, Anne, Steven, Rodman și Michael (dreapta sus)

Îndrăgostit de arta primitivă, el a decis să facă o călătorie în țara care pe atunci se numea Noua Guinee Olandeză și să colecționeze arta tribului Asmat, populație băștinașă. Michael călătorise deja foarte mult, locuind în Japonia și în Venezuela mai multe luni la rând, însă acum plănuia să pornească într-o expediție antropologică.

În anii ‘60, autoritățile coloniale olandeze și misionarii se aflau deja în zonă de aproape un deceniu, dar mulți dintre membrii tribului Asmat nu văzuseră încă oameni albi. Michael a format un grup de cercetători care să-l acompanieze în călătoria sa.

Ajuns la fața locului, a vizitat tribul Otsjanep, una dintre cele mai mari comunități Asmat de pe insulă, unde a făcut fotografii și a încercat, fără să reușească, să cumpere de la localnici stâlpi bisj, artefacte de lemn cu cioplituri complexe.

Cu toate acestea, nu s-a lăsat descurajat. A descoperit că cei din tribul Asmat păreau să încalce multe dintre normele societății occidentale.

„O țară dincolo de orice închipuire”

Michael Rockefeller

Michael Rockefeller în prima sa expediție în Papua Noua Guinee, în luna mai 1960

La acea vreme, războaiele dintre sate erau la ordinea zilei, iar războinicii Asmat își decapitau adesea dușmanii, iar apoi îi mâncau. În anumite regiuni, bărbații Asmat practicau homosexualitatea, dar și ritualuri masochiste bizare, în timpul cărora își beau unul altuia urina.

„E o țară mai sălbatică și mai izolată decât orice am văzut până acum”, scria Michael Rockefeller în jurnalul său.

Având contact foarte limitat cu lumea din afară, cei din tribul Asmat credeau că tărâmurile aflate dincolo de insulă erau locuite de spirite, iar atunci când oamenii albi au sosit pe mare, băștinașii i-au privit ca pe niște ființe supranaturale.

După această misiune inițială, Michael a fost încântat. El și-a făcut planuri pentru întocmirea unui studiu antropologic detaliat al băștinașilor Asmat și pentru o expoziție a artei lor în muzeul tatălui său. A plecat din nou în Noua Guinee în 1961, alături de o echipă de antropologi olandezi.

Soarta… crudă a lui Michael Rockefeller

Michael Rockefeller

Coasta sudică a Noii Guinee, unde a dispărut Michael Rockefeller

Din cauza unei furtuni, ambarcațiunea expediției s-a răsturnat în apropiere de mal. Deși se aflau la 19 kilometri de țărm, Rockefeller i-a fi spus unui antropolog din expediție: „Cred că pot ajunge la mal”, iar apoi s-a lăsat dus de ape, înotând spre mal. N-a mai fost văzut niciodată.

Dat fiind că Michael Rockefeller făcea parte dintr-o familie înstărită și apropiată cercurilor politice, au fost investite resurse imense în operațiunea de căutare. Vapoare, avioane și elicoptere au „pieptănat” regiunea, căutându-l pe Michael și orice indicii despre soarta lui.

Nelson Rockefeller și soția sa au zburat în Papua Noua Guinee, pentru a ajuta în operațiunile ca căutare. Deși cei din familia Rockefeller aveau o speranță că-și vor găsi fiul într-un final, au părăsit insula în aceeași zi.

Două săptămâni mai târziu, olandezii au sistat căutările, Michael fiind declarat decedat. Cauza oficială a morții: înecul.

Moartea lui Michael Rockefeller a făcut senzație în presa vremii. În scurt timp, ziarele au început să speculeze cu privire la soarta lui Michael: unele susțineau că tânărul ar fi fost mâncat de canibali, altele puneau tragedia pe seama rechinilor.

Adevărul sinistru iese la iveală

Michael Rockefeller

Membri ai tribului Asmat într-o canoe

În 2014, Carl Hoffman, reporter National Geographic a avansat ipoteza că băștinașii Asmat l-au ucis pe Michael Rockefeller. Doi misionari olandezi care fuseseră pe insulă, trăiseră ani de zile în sânul comunității Asmat și care vorbeau limba lor, au povestit autorităților locale că băștinașii le-au spus că unii dintre ei îl uciseseră pe Michael Rockefeller.

Ofițerul de poliție trimis să investigheze anul următor a ajuns la aceeași concluzie și chiar a intrat în posesia unui craniu despre care băștinașii susțineau că era al lui Michael.

În 1962, deja olandezii pierduseră jumătate din teritoriul lor din Papua Noua Guinee în favoarea noului stat Indonezia și se temeau că, dacă lumea va crede că nu puteau ține în frâu populația băștinașă, își vor pierde repede și ultimele posesiuni.

Carl Hoffman a ajuns la concluzia ca uciderea lui Michael a fost o răzbunare. Iată de ce: în 1957, între triburile Asmat Otsjanep și Omadesep a avut loc un masacru, soldat cu zeci de victime.

Guvernul colonial olandez a trimis oameni înarmați la fața locului care au deschis focul, ucigând patru jeus  – lideri războinici.

Omul alb trebuie să moară

Michael Rockefeller

Bărbați din tribul Asmat într-o sală de adunări

Potrivit misionarului olandez care a auzit povestea pentru prima dată, băștinașii l-au pe Michael înotând spre mal (după naufragiu) și au crezut este un crocodil sau alt animal; abia apoi l-au identificat ca fiind un tuan, adică om alb.

Din păcate pentru Michael, oamenii pe care i-a întâlnit erau jeus și urmași ai celor uciși de olandezi. Se pare că unul dintre ei ar fi spus:

„Trib al lui Otsjanep, vorbești întotdeauna despre vânătoarea de tuan. Ei bine, asta este șansa ta!”

Deși ezitanți la început, în special din cauza fricii, băștinașii l-au străpuns cu sulițele și l-au ucis. Apoi, l-au decapitat și i-au mâncat creierul, într-un ritual de victorie.

La urmă, au gătit și au mâncat restul trupului. Oasele coapselor le-au transformat în pumnale și tibiile în unelte de pescuit. Sângele i-a fost strâns și oamenii tribului l-au folosit în timpul dansurilor rituale.

„Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”

Michael Rockefeller

Așa decorează tribul Asmat craniile dușmanilor

În sistemul lor religios, credeau că restabilesc echilibrul în lume. Tribul omului alb ucisese patru dintre semenii lor, iar acum era nevoie să plătească potrivit legilor naturii și să-i absoarbă puterea care le fusese furată.

Curând, însă, aveau să regrete această decizie. Căutarea care a urmat după uciderea lui Michael Rockefeller fusese un coșmar pentru tribul Asmat. Cei mai mulți dintre băștinași nu văzuseră niciodată un avion sau un elicopter.

Imediat după acest incident, regiunea a fost pustiită de o epidemie teribilă de holeră. Băștinașii Asmat au văzut-o ca pe un semn de răzbunare a spiritelor pentru uciderea lui Michael.

Deși mulți localnici i-au spus aceeași poveste lui Hoffman, niciunul dintre cei legați prin rudenie de ucigași nu a recunoscut fapta, susținând doar că era „o poveste auzită”.

https://incredibilia.ro

HRAM,UN SIMBOL PENTRU FRANCMASONI!

17 dec.

Christian Rosenkreutz, născut în anul 1378, în Austria, a fost plasat într-o mănăstire, la vârsta de cinci ani. După ce a împlinit 17 ani, superiorii săi hotărăsc să facă un pelerinaj la Ierusalim, împreună cu un alt preot.

Din păcate, colegul său, preotul, moare în Cipru și Rosenkreutz este obligat să continue singur drumul spre Ierusalim. Ajunge în Damasc unde ia legătura cu marii inițiați. Începe să traducă în latină vechi texte scrise în arabă.

Crucea Trandafirului

După câțiva ani, s-a întors în Austria unde pune bazele unei fraternități, numită Crucea Trandafirului. Din fraternitate, au făcut parte mai mulți preoți care au pus cap la cap toate informațiile și cunoștințele pe care le dobândiseră în pelerinajele lor prin lume. Cei care făceau parte din fraternitate aveau un jurământ, nicio informație din cele pe care le dețineau nu trebuia să fie făcută publică.

În anul 1484, Rosenkreutz moare și toate lucrările sale dispar. La 120 de ani de la moartea sa, cavoul unde fusese înhumat a fost deschis. Spre surprinderea martorilor, a fost descoperită în interiorul cavoului o tăbliță din bronz.

Surprizele nu s-au oprit aici. Cavoul era compartimentat în șapte părți și în fiecare se afla câte un cufăr plin cu lucrări scrise de Rosenkreutz. Pereții interiori conțineau mesaje și simboluri misterioase.

În mijlocul cavoului, corpul lui Rosenkreutz era intact. Toate documentele au fost scoase din cavou și duse într-un loc secret. Aceste documente au stat la baza formării viitoarelor societăți francmasonice, ale ordinelor inițiatice.
Dumnezeu este numit Marele Arhitect Universal. Francmasonii consideră că au ca vocație construcția unui templu ideal, ca cel al lui Solomon.

Mitul hiramic

Biserica a fost discretă sau a ținut la distanță pe francmasoni. Singurul papă care a dat o bulă împotriva francmasoneriei a fost papa Clement al XII-lea, în anul 1738. Spuneam că ordinele sunt inițiatice deoarece pentru a deveni membru trebuie să fii acceptat, inițiat și să păstrezi toate secretele ordinului, conform mitului hiramic.

Hiram a fost arhitectul regelui Solomon, cel care a proiectat și construit celebrul templu. Cu toate că el a fost torturat, nu a dezvăluit secretele construcției acestui templu despre care se spune că era ideal, perfect.
Mitul lui Hiram a stat la baza realizării unui calendar masonic care utilizează un sistem de datare cu 4000 de ani anterior celui uzual.

Simbolurile ocupă un loc aparte în gândirea masonică. Triunghiul, echerul, compasul, cifrele, 3, 5, și 7, stelele, sunt simboluri importante.

Președintele SUA Rooswelt, cel de al 26- lea președinte, a făcut o declarație surprinzătoare. În spatele guvernului, tronează un guvern invizibil care nu este credincios poporului și nici răspunzător față de popor. A distruge acest guvern invizibil care este o alianță fără Dumnezeu între afaceri corupte și politică mârșavă, este datoria șefului statului.

solomon

Această declarație definește esența francmasoneriei, ea devenind cea mai secretă și cea mai de temut organizație.
Când vorbim despre francmasoni evităm acest cuvânt și utilizăm illuminati, marea conspirație, guvernul din umbră.

Vă prezentăm conținutul jurământului francmasonic.

Jur, în numele Arhitectului Suprem al tuturor lumilor, să nu descopăr niciodată secretele, semnele, cuvintele, învățăturile sau practicile francmasoneriei și să păstrez tăcere veșnică asupra lor. Făgăduiesc și jur să nu trădez niciodată nimic din acestea și nici prin scris, prin grai, prin gesturi, nici să pun pe altcineva să scrie, să litografieze, să graveze, să tipărească ceva, să nu dau în vileag în vreun fel ceea ce mi s-a descoperit până în această clipă sau mi se va descoperi în viitor. Dacă nu mă voi ține de cuvânt, mă oblig să mă supun la următoarea pedeapsă, să mi se ardă buzele cu fier înroșit, să mi se taie o mână, să mi se smulgă limba din gură, să mi se reteze gâtul, cadavrul meu să fie spânzurat în lojă în timpul primirii unui nou frate, iar după aceea să fie ars și cenușa aruncată în vânt.

https://www.efemeride.ro

TESTUL PSIHOPATULUI:”ACEASTA TRASATURA II DEOSEBESTE PE PSHIHOPATI DE RESTUL LUMII!”

17 dec.

Dacă ar fi să dăm crezare filmelor și programelor de televiziune, psihopații sunt mereu cu un pas în față. Aceștia par să știe mereu ce gândesc ceilalți și cum să folosească aceste informații în avantajul lor. Însă realitatea este că un psihopat nu are în mod special abilitatea de a pătrunde în mintea unui om. Nu este vorba de faptul că nu ar putea – ci de faptul că nu vrea să o facă. O demonstrează testul psihopatului, explicat mai jos.

Psihologia psihopatului și mintea care emite teorii

Înainte de a vedea ce anume deosebește psihopații de restul oamenilor, să vorbim despre teoria minții. În principiu, aceasta se referă la abilitatea ta de a-ți imagina ce se întâmplă în mințile altor oameni.

Nu ne naștem cu o teorie a minții, însă cei mai mulți oameni dezvoltă una în jurul vârstei de patru ani. Iată un test clasic pentru cei mici.

Îi arăți micuțului Ionel o cutie de biscuiți și îl întrebi ce se află înăuntru. „Biscuiți!”, va spune el, însă va fi dezamăgit când va vedea că, de fapt, cutia este plină cu morcovi.

Anthony Perkins în rolul lui Norman Bates din filmul Psycho, al lui Alfred Hitchcock

Apoi îi prezinți lui Ionel un alt copil, pe Dana, care vede pentru prima dată cutia. „Ce crede Dana că se află în cutie?”, îl întrebi pe Ionel. Dacă are o teorie a minții dezvoltată, el va ști că Dana crede că în cutie se află biscuiți, cu toate că el cunoaște adevărul îngrozitor.

Însă dacă încă nu și-a format o astfel de teorie, Ionel s-ar putea să creadă că Dana știe de existența morcovilor, de vreme ce și el știe. Folosirea acestei abilități se numește și „formarea perspectivei” și se crede în general că lipsa perspectivei este un simptom de bază al psihopatiei.

Cine trece testul psihopatului?

Însă de fapt, nu este vorba de faptul că psihopații nu pot să dezvolte această abilitate, cât de faptul că pur și simplu nu o folosesc. Mare parte din comportamentul antisocial, aspru și crud al psihopaților poate fi atribuit unei lipse de înțelegere față de ceea ce cred și simt alți oameni.

Când unui psihopat i se spune să adopte perspectiva unui personaj dintr-o poveste, acesta este perfect capabil să intuiască ce se petrece în mintea acelui om fictiv.

Toate acestea trimit spre psihopatul șiret din filmele lui Hitchcock sau din mass-media. Cineva care poate ghici ce gândești, însă poate renunța când vrea la empatie?

Sună destul de înspăimântător. Însă povestea nu este chiar atât de simplă.

Simpatie pentru diavol

Unde se sfârșește normalitatea acceptată de societate și unde începe cu adevărat nebunia?

Este drept că ideea că psihopații sunt oameni care ar putea alege să empatizeze, dar nu o fac este puțin cam… iritantă. Mai poate fi vorba de o boală?

Ei bine, un studiu nou arată că chiar există o diferență în felul în care creierele psihopaților și creierele normale procesează emoțiile. Lucrurile nu sunt chiar atât de simple cum ar fi în cazul în care pur și simplu ai renunța la empatie.

Dacă psihopaților li se cere să se pună în locul altcuiva, ei pot face acest lucru la fel de ușor ca restul oamenilor. Diferențele încep să apară abia când li se testează empatia fără ca ei să își dea seama.

Cum să organizezi testul psihopatului

Dacă ai participa la testul psihopatului, lucrurile ar sta după cum urmează. La început, ai vedea imaginea unei camere cu un model de puncte de pereți.

În mijlocul camerei se află o persoană care stă cu fața spre unul dintre pereți. Cercetătorul te întreabă: „Câte puncte vezi?”. Dacă persoana din imagine vede același număr de puncte pe care îl vezi și tu, durează cam o secundă ca să răspunzi la întrebare.

Însă abia aici lucrurile devin interesante. Dacă persoana din imagine nu poate să vadă toate punctele (fiindcă unele sunt pe peretele opus, de exemplu), pentru non-psihopați timpul de răspuns este cu aproximativ 100 de milisecunde mai lung.

Non-psihopatul se pune imediat în locul persoanei din imagine și își imaginează câte puncte poate acea persoană să vadă, în loc să răspundă în funcție de câte puncte poată să vadă el. Însă, pentru un psihopat, prezența persoanei și direcția în care aceasta se află orientată nu contează.

Deci, asta este: creierele normale se pun automat în locul celorlalți, în timp ce psihopații trebuie să facă un efort pentru aceasta. Ei bine, acum ne pare rău pentru incapacitatea lor de a le părea rău pentru noi.


Se spune că un individ dintr-o sută este psihopat. Ceea ce înseamnă că în fiecare zi interacționăm direct sau măcar trecem pe stradă pe lângă o astfel de persoană. Teoretic, psihopații sunt ușor de recunoscut: nu empatizează, sunt manipulatori, mincinoși, șarmanți, înșelători.

Totuși, cum stabilim limita dintre normal și patologic? Unde se sfârșește normalitatea acceptată de societate și unde începe cu adevărat nebunia?

https://incredibilia.ro

„Alerta Judiada”

17 dec.

Invictus

Politia Nationala, in colaborare cu Europol si Politía Federala din Elvetia, au arestat trei barbati spanioli cu varste intre 21 si 23 de ani ca presupusi responsabili ai sectiei in limba spaniola ai celei mai influente pagini web neonazi la nivel mondial, de unde se raspandeau mesaje antisemite, homofobe si rasiste.

Dupa cum informeaza Politia, investigatia de asemenea a facut posibila identificarea si declaratia unui spaniol de 29 de ani in Elvetia, considerat o referinta neonazi cu zeci de adepti si care ar fi ideologul sectiei spaniole a numitei pagini, pentru a capta adepti in Spania si America Latina.

AlertaJudiada

Acest individ, foare cunoscut in Retea, si-a inceput activitatea cu un blog intitulat „Alerta Judiada” de unde lansa mesaje impotriva colectivului LGTB, a miscarii feministe si a imigrantilor. De asemenea, lansa atacuri impotriva poporului evreu, pe care il considera „responsabil pentru toate relele pe care le sufera societatea”.

Ajunsese…

Vezi articolul original 129 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat: