Arhiva | 12:55 pm

GAULEITERUL NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS SI „POHTA CE-A POHTIT”:ROMANIA ESTE O COLONIE EUROPEANA ,NU UN STAT AL UNIUNII EUROPEENE SAU UN UN STAT DE DREPT!,A DEVENIT DIN STAT POLITIENESC UN STAT NAZIST ,O COLONIE A CELUI DE AL PATRULEA REICH!!

29 dec.

GAULEITERUL NAZI KLAUS WERNER JOHANNIS SI „POHTA CE-A POHTIT”:ROMANIA ESTE O COLONIE EUROPEANA ,NU UN STAT AL UNIUNII EUROPEENE SAU UN UN STAT DE DREPT!,A DEVENIT DIN STAT POLITIENESC UN STAT NAZIST ,O COLONIE A CELUI DE AL PATRULEA REICH!

Imagini pentru IOHANNIS,MERKEL,,JUNCKER,POZE

 

 

S-au adunat anii de când am început să simţim că suntem locuitori ai unei colonii. O colonie de tip modern. O colonie ocupată fără intervenţii armate, încântată cu promisiuni de bogăţie, cu iluzia unui sprijin dezinteresat pentru atingerea bunăstării occidentale. O colonie acceptată (după mofturile de rigoare) în construcţiile europene militaro-economico-politice care, aparent, îi asigură egalitate în drepturi cu colonizatorii ei. Colonizatori denumiţi de atunci, în mod ipocrit, „prieteni, parteneri de nădejde şi aliaţi”.

Ne-am trezit?
A trecut deja un deceniu şi, prin impostura politicienilor noştri, suntem încă drogaţi zilnic cu promisiuni fanteziste. Prizonieri ai viciului minciunii, tragem pe nas himere şi fumăm ireale inchipuiri. Rămaşi fără putere economică, spoliaţi de principalele zăcăminte şi bogăţii ale pământului, cu forţa de muncă în exil, politicienii proeuropeni se încăpăţânează să ne descrie acel viitor luminos sosind în galop de la Bruxelles, o adevărata Fata Morgana care va bântui un pustiu românesc uşor de prevăzut. Deşi nu ne prea bucurăm când suntem numiţi „colonie”, nu ne-am trezit. În viaţa de zi cu zi ne comportăm exact ca trăitorii dintr-un teritoriu ocupat şi administrat de străini. Pare anormal pentru un popor care afirmă că iubeşte libertatea să se prefacă a nu vedea, ba uneori să se şi laude peste gard că Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul au ca primă grijă să cerceteze „lumina” în care este „văzut” la Bruxelles şi nu viaţa de zi cu zi a propriilor cetăţeni. Dar, aşa suntem noi. Ni se pare firesc ca aceste înalte instituţii naţionale să nu mişte nici măcar un deget fără să ceară şi să aştepte aprobare de la Înaltele Porţi.

Noi, românii aceia atât de intransigenţi, noi, românii injectaţi din faşă cu revoluţionarism, noi românii care ne adunăm cu miile şi ieşim furtunos în stradă dacă guvernul îndrăzneşte să emită Ordonanţe după apusul soarelui, noi românii care ne rostogolim disperaţi pe covoarele ceauşiste ale Casei Poporului dacă Parlamentul are în intenţie să voteze o „criminală” amnistie, nici măcar nu crâcnim atunci când stăpânii noştri de peste fruntarii îşi trimit aici emisarii spre a ne trage de urechi şi pentru a impune, în ţara asta considerată ne educată democratic, ordinea ce le este lor pe plac. Pe noi, pe românii aflaţi de treizeci de ani nesfârşiţi pe baricadele înălţătoare ale revoluţiei, nu ne deranjează de fel ca ambasadorii colonialiştilor să dicteze conduita Guvernului, să impună votul Parlamentului şi să dirijeze necontenit bâguiala semi românească a preşedintelui ales în care investisem, cu inconştienţă, atâtea speranţe.

Colonizatorii apuseni, colonizatorii răsăriteni, tot colonizatori rămân

Din totdeauna, în colonii, cuceritorii se comportă ca şi cum ţara ocupată, cu tot ce are ea, pământ, popor, văzduh, le aparţine de drept. Se simt răspunzători şi sunt extrem de drastici mai ales pentru păstrarea mersului neabătut al coloniei în direcţia stabilită de ei. Iar la noi, în România atât de european vopsită acum, este evident de ani îndelungaţi un astfel de comportament al stăpânilor noştri actuali. Colonialiştii moderni au acaparat aici tot ceea ce era valoros economic şi, pentru a-şi consolida prezenţa, ca în oricare altă colonie de la inventarea colonialismului, au impuns accesul la putere a unor persoane care să le facă jocul. În cazul în care nu sunt pe deplin mulţumiţi de prestarea celor puşi pe funcţii, ei îşi trimit în colonie reprezentanţii ca să taie capete sau să cârmească cu blândeţe, după caz, mersul pe drumul stabilit. Vă mai amintiţi sosirea inopinată în România a dnei Victoria Nuland, vizită petrecută undeva la începutul anului 2014? Dumneaei era subsecretar de stat, adică unul dintre adjuncţii („assistent”) ministrului de externe american. Doamna Nuland răspundea în cadrul Departamentului de Stat al S.U.A. de relaţiile cu Europa de Est. Presa vremii a dezvăluit rolul nefast al acesteia în schimbarea dramatică de guvern din Ucraina, în organizarea şi apoi în declanşarea sângerosului EuroMaidan de la Kiev, evenimente urmate de ruperea dramatică a statului ucrainean.

Ce voia de fapt, în România, doamna Victoria Jane Nuland? Pentru multă lume a fost neclar. Unii, vâzând cum notabilităţile cele de mai sus ale ţării se înghesuie pentru a pupa, plecaţi adânc, mânuţa plinuţei doamne, s-au speriat. Li s-a părut că persoana îmbrăcată în rochie largă ar putea fi sosia feminină de peste decenii a ilustrului general Andrei Vâşinski, tot adjunct de ministru de externe şi el, tot sosit pe neaşteptate la Bucureşti. Numai că pe ministrul său îl chema Viaceslav Mihailovici Molotov şi avea cabinetul undeva mai la răsărit… Poate nici n-ar fi meritat să acord o atenţie prea mare acelei vizite a dnei Nuland (multe alte vizite asemănătoare au precedat-o şi au urmat) dacă, întâmplător, nu aş fi descoperit două poziţii, aproape similare după 70 de ani, ale celor doi adjuncţi de ministru. Sunt atitudini repetate la indigou ale unor trimişi ai colonizatorilor, sosiţi din puncte cardinale opuse, în epoci îndepărtate, încărcaţi fiecare dintre ei de responsabilităţi pentru „bunul mers” al lucrurilor în colonia România.

Despre ce a voit în România dna Nauland, ne limpezeşte, imediat după sosirea emisarului american, dl Cristian Diaconescu. Personaj politic alunecător prin diferite partide, fost vicepreşedinte al Senatului, fost ministru de justiţie, fost ministru de externe în două rânduri, în două guverne diferite, din partea a două partide politice separate, dl CD, patriot declarat (multă vreme a fost mâna dreaptă a conducătorului partidului interesului naţional), scria: „Cred că lucrurile sunt destul de clare – administraţia americană a constatat derapaje ale puterii politice, agresiuni ale puterii la adresa statului de drept şi ingerinţe şi presiuni ale guvernului în treburile şi independenţa justiţiei şi, în mod natural, a luat decizia de trimite un înalt oficial pentru a prospecta această situaţie anormală din România şi de a oferi şi reconfirma argumentele ca România să rămână, în continuare, pe drumul ei democratic, european si euro atlantic. Maniera în care doamna Nuland a transmis aceste mesaje a fost una deosebit de constructivă, necontondentă şi care garantează pentru tânara noastră democraţie sprijinul concret şi aplicat atunci când apar « accidente » în actul de guvernare”.

Şi iată ce declara generalul Andrei Vâşinski după ce, la presiunea sa, guvernul Rădescu fusese înlocuit cu guvernul Petru Groza din care nu făcea parte niciunul dintre partidele istorice: „…guvernul sovietic, care poartă responsabilitatea pentru problemele româneşti, consideră corect că noul guvern român a fost format din reprezentanţii partidelor cu adevărat democrate. Un astfel de guvern va fi capabil să asigure lichidarea ultimelor rămăşiţe ale nazismului şi fascismului în România, să creeze instituţii democratice conform voinţei proprii a poporului, aşa cum aceasta se precizează în declaraţia şefilor celor trei guverne aliate şi să consolideze în ţara, aflată în spatele Armatei Roşii, ordinea şi liniştea în interesul luptei noastre comune…” . Nu-i aşa că este surprinzător? Două epoci complet diferite, două state definitoriu deosebite şi, după 70 de ani, mesaje atât de asemănătoare! Colonizatorii sunt la fel, indiferent de punctele cardinale în care sălăşuiesc.

Cum stăm azi, la final de an 2018?

Nu este niciun dubiu, stăm mai rău ca niciodată în mileniul trei. Prin acuze publice gratuite, prin presiuni politice şi economice fără precedent, Uniunea Europeană reduce România la condiţia unei ţări subjugate, a unei ţări vasale. Personaje aflate în fruntea Comisiei Europene, a Parlamentului European, îşi permit să dea ordine de anulare a unor legi, să impună păstrarea anumitor persoane agreate de ei pe funcţii importante în domeniul juridic, să încerce intimidarea guvernului national şi a parlamentului ales democratic în România. Pare un diktat, un amestec brutal în chestiunile interne ale unui stat, teoretic, egal în drepturi cu toate celelalte state din U.E. Aceste personaje politice efemere, aceşti “prieteni şi parteneri de nădejde” ai României, profund “îngrijoraţi” de starea statului de drept românesc, îşi permit să dea ordine ca nişte veritabili stăpâni. Emit directive cu caracter imperativ şi, ceea ce este mult mai periculos, n-o fac în nume personal. Ei îşi permit să folosească în scop partizan instituţiile pe care le conduc. Ei vorbesc de la tribuna parlamentului în numele structurilor din care fac parte, la persona I-a plural, acuzând grav o ţară membră U.E. doar din considerente politice, utilizând în acest scop (profund contrar Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene) puterea instituţională europeană. Ne întoarcem în timp? Revine vremea dispărutei U.R.S.S.?

Nu este de mirare că în discuţiile despre poziţia României în Uniunea Europeană întâlnesc tot mai des sentimentul de regret. Unii regretă naivitatea de care au dat dovadă politicienii români atunci când au crezut că intrând în casa celor mari vom fi soscotiţi şi trataţi ca egali ai lor. Alţii simt întristare când văd cum, în relaţie cu oficiali ai Uniunii, politicienii de azi nu îndrăznesc să riposteze deşi ţara este pusă în nenumărate situaţii umilitoare. Sunt dezamăgiţi când observă cum ne complacem în atitudinea de slugă, cum tăcem supuşi în situaţii în care orice stat cu demnitatea ar fi răspuns cu justificată vehemenţă. Aceia dintre noi care au trăit vremurile U.R.S.S.-ului fac comparaţii, descoperă asemănări izbitoare, sunt cuprinşi de aceleaşi îngrijorări – strângeri de inimă pe care le considerau trecute… Mai există o categorie de români care cer ieşirea urgentă din această faraonică construcţie europeană, din această instituţie transnaţională unde, deşi egali cu ceilalţi, suntem trataţi discriminatoriu. Ei sunt aceia care nu suportă să mai fim socotiţi un popor de retardaţi, un popor de slugi tocmai bune de jumulit. Sunt cei care socotesc că, per ansamblu, accederea la U.E. ne-a adus imense pierderi, imposibil de recuperat, şi nu beneficiile promise cu largheţe în momentul aderării.

Ce urmează?

Sunt convins, nu ne vom schimba. Poate un alt guvern va fi impus de stăpânitori. Poate un preşedinte şi mai puţin iubitor de România va fi urcat în dealul Cotrocenilor. Poate procurorii vor fi readuşi la putere cu cătuşele lor cu tot. Poate şi mai multe restricţii ni se vor impune. Poate noi metode de control şi intimidare se vor inventa. Noi, vom rămâne aceiaşi. Nu vom avea curajul ripostei, nu vom găsi argumente pentru a ne impune neatârnarea, nu vom avea demnitatea de a rosti răspicat ceea ce gândim. De ce? Fiindcă vânzătorii de ţară se vor afla tot la cârmă. Fiindcă adevăraţii politicieni nu s-au născut încă şi fiindcă, din păcate, nu ne putem depăşi condiţia.

Aş rosti un îndemn. Un îndemn la demnitate, la verticalitate, la bărbăţie. Şi, poate, aş mai vrea să cer a ne păstra încrederea şi speranţa în puterea de renaştere a acestui popor. Mă uit împrejur şi observ că nu prea am cui mă adresa. Potenţialii ascultători, cei care ar vibra probabil la un astfel de îndemn, sunt şi devin tot mai puţini. Glasul lor, al Românilor, aproape nu se mai aude. Se va stinge, oare?

Autor: Teo Palade

Art-emis.ro

Actuala președintă a Inaltei Curții, Cristina Tarcea, a semnat în fals Decizia de condamnare a liderului PSD Liviu Dragnea. CAZUL DRAGNEA ÎN PROCEDURĂ DE URGENȚĂ LA CEDO

29 dec.

Lupul Dacic

„Judecătorii care nu au participat la proces nu pot motiva și semna hotărârea judecatoresca,

pentru că nu pot oferi garanția că s-a realizat o bună administrare a actului de Justiție”

(CEDO în cauza Cerovšek și Božičnik contra Sloveniei)

CAZUL DRAGNEA ÎN PROCEDURĂ DE URGENȚĂ LA CEDO – Exploziv, Curtea Europeană a Drepturilor Omului cere Statului român să explice dacă a existat un proces echitabil în cazul liderului PSD Liviu Dragnea, condamnat în dosarul Referendumului, printr-o decizie care nu a fost semnată de doi dintre judecătorii care au pronunțat-o. Se prefigurează o condamnare a României pentru lipsa semnăturilor Liviei Stanciu și Luminiței Zglimbea, ținând cont de precedentele din cazurile Beraru și Cerovsek și Bozicnik

Senzațional, liderul PSD Liviu Dragnea poate să își găsească dreptatea la CEDO mai devreme decât s-ar crede! Printr-un comunicat postat pe site-ul Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de la Strasbourg anunță că a pus întrebări părții…

Vezi articolul original 1.076 de cuvinte mai mult

Întâlnire Soros – Iohannis!

29 dec.

Lupul Dacic

„Oamenii presedintelui” grupati in jurul influentei consiliere Sandra Pralong fac in aceste zile eforturi considerabile pentru a-l impinge pe seful statului spre o intalnire privata, care ar urma sa aiba loc in Statele Unite ale Americii, la o data ce urmeaza a fi negociata ulterior, cu controversatulul miliardar George Soros!


Si chiar daca se pare ca presedintele Romaniei ezita inca sa-si lase „destinul politic”, mai ales cand este aproape sigur de un nou mandat  daca apuca sa preia conducerea „Troicii” Uniunii Europene pe mainile sorosistilor care „colcaie” la Cotroceni si in jurul lui Iohannis, acest demers complica si mai mult situatia politica, dar si razboiul mocnit care inca divizeaza sistemul de la noi.

Pentru ca, daca actuala conducere a SRI, cu un Eduard Hellvig extrem de apropiat pe vremuri de „falanga sorosista” a societatii civile, nu poate decat sa accepte, fie si tacit, aceasta apropiere de principalul sustinator al progresistilor…

Vezi articolul original 834 de cuvinte mai mult

MACRON n-are timp de JIHADIȘTI, e în RĂZBOI CU NAȚIONALIȘTII!

29 dec.

Lupul Dacic

Imediat după vestea atentatului de la Strasbourg, rețelele de socializare din Franța au fost inundate de mesaje cu privire la foloasele pe care președintele Macron le-ar putea trage din acest atac terorist. Au fost și voci din rândul „vestelor galbene” care au susținut că atentatul a fost organizat pentru a împiedica o nouă rundă de proteste.

Cum nu există niciun fel de probe, mi-e greu să dau crezare acestor speculații. Cred însă că atacul marchează falimentul complet al politicilori acestui președinte centrist. Macron nu numai că guvernează pentru marile bănci și corporații internaționale, dar, în încercarea de a-și legitima cumva puterea, folosește serviciile secrete ale statului pentru a urmări grupusculele radicale de dreapta și nu pentru a ține sub control terorismul islamist.

Nici n-ar trebui să ne mire prea tare. Până la urmă, o parte importantă a voturilor primite de Macron vin de la francezii musulmani. Pe când alegătorii de dreapta sunt inamicii săi de moarte pentru că o…

Vezi articolul original 337 de cuvinte mai mult

« VESTELE GALBENE » ŞI DECESUL FALSEI DEMOCRAŢII

29 dec.

Lupul Dacic

Cea mai tare scenă difuzată de televiziunile franceze ieri, 8 decembrie 2018, mi s-a părut a fi cea cu o adunare de câteva zeci de alsacieni (un fel de transilvăneni ai Franţei) purtând „gilets jaunes” („veste galbene”) semnalizatoare care-şi aruncau într-un foc improvizat, revoluţionar şi purificator cărţile de alegător.
Democraţia reprezentativă a votului universal e asimilată cu o escrocherie pur şi simplu. Unii, cei „şmecheri” şi nesimţiţi, care de fapt nu au nici o meserie, nu sunt buni de nimic, sunt întotdeauna votaţi – la stânga, la dreapta, la centru sau la extreme –, ceilalţi doar îi votează ba pe unii, ba pe alţii şi rămân nemâncaţi şi fără motorină în rablele lor spre sfârşitul fiecărei luni.

Ei şi copiii lor, care nu au aproape niciodată acces la marile şcoli scumpe, cele care dau carieră şi promit venituri. Copii care nu mai aşteaptă cadouri pentru Crăciunul care vine. Alsacienii…

Vezi articolul original 1.623 de cuvinte mai mult

Cum subminează Germania autoritatea CE

29 dec.

Lupul Dacic

În 2017, Emmanuel Macron câștiga președinția Franței în fața naționalistei Marine Le Pen, iar cancelara Angela Maerkel părea să fie eternă la Berlin. Analiștii vedeau în noul cuplu Macron-Merkel noii zori ai Europei.

Tânărul președinte francez a militat în campania electorală ca nimeni înaintea sa pentru Europa unită, pentru reformarea UE, a zonei euro, pentru un buget al zonei euro, pentru un ministru de Finanțe al zonei euro, pentru un început de federalizare a UE. ”Cea mai importantă concluzie este că Macron a câștigat cu un mesaj pro-european, de speranță și reformă, într-un moment în care Europa era aproape sinonimă cu deznădejdea”, scria la momentul mai 2017 The Guardian.

Ce a rămas, după nici doi ani, din planurile lui Macron și ale tandemului franco-german pentru UE? ”Aproape nimic”, scrie publicația Politico. Președintele Frantei s-a prăbușit în sondaje după o vară în care a fost la un pas să nu reușească…

Vezi articolul original 1.098 de cuvinte mai mult

Donald Trump, atac la „armata europeană” a lui Macron: Dacă n-ar fi fost SUA, astăzi ați vorbi limba germană!

29 dec.

Lupul Dacic

Donald Trump, atac la „armata europeană” a lui Macron: Dacă n-ar fi fost SUA, astăzi ați vorbi limba germană!

Războiul declarațiilor dintre președintele Donald Trump și omologul său francez Emmanuel Macron s-a reaprins, după recentele comentarii ale liderului de la Elysee privind crearea unei „amate europene reale”.  Donald Trump i-a amintit lui Emmanuel Macron că, dacă nu ar fi fost SUA, Franța ar fi acum o națiune care ar vorbi limba germană.
„Emmanuel Macron sugerează construirea unei armate proprii pentru a proteja Europa împotriva SUA, a Chinei și Rusiei. Dar a fost Germania în Primul și al Doilea Război Mondial a fost Germania. Cum funcționează asta pentru Franța? Ei începuseră să învețe limba germană la Paris înainte de venirea SUA. Plătiți pentru NATO sau nu!”,a scris Trump pe Twitter, la două zile după revenirea de la Paris unde a participat la ceremoniile dedicate împlinirii a 100 de ani de la încheierea primei conflagrații mondiale, alături de mai mulți șefi de stat.
Primul mesaj postat de Trump pe Twitter…

Vezi articolul original 172 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat asta: