Arhiva | ianuarie, 2019

ACEASTA-I INTREBAREA: „DE CE NU SE PROGRESEAZA PE CORVETE?”

31 ian.

 Klaus Iohannis s-a întrebat joi, referitor la suspendarea achiziției pentru corvete, de ce nu se progresează, spunând că Ministerul Apărării trebuie să „livreze”.

„România și-a asumat 2% pentru apărare. În CSAT am luat aceste chestiuni în discuție la început și avem o mare oportunitate de tip strategic, putem să abordăm înzestrarea armatei din punct de vedere strategic, aproape lung. Avem un plan pentru 10 ani. Acest lucru face posibile achiziții care nu au fost la îndemâna programelor de înzestrare. Unele au demarat foarte bine și sunt în desfășurare. Deci nu trebuie să spunem că nu se întâmplă nimic. Sigur neavând practic de la Revoluție încoace exercițiul unor programe mari de înzestrare de tip strategic, lucrurile se mișcă parțial mai greu. Apar sincope, probleme neprevăzute și toate acestea trebuie depășite. În CSAT am discutat în fiecare an cum adaptăm aceste programe strategice. Suntem în grafic.

De ce nu se progresează pe corvete? E o întrebare la care Ministerul Apărării trebuie să răspundă. Din punctul meu de vedere lucrurile sunt clare. MApN trebuie să livreze. Sper că această abordare se regăsește și la MapN. Răspunsul cu corvetele o să îl primim probabil când va primi răspuns la acea sesizare. Dar în ansamblu avem la dispoziție fondurile, poentru că e un angajament al României, nu doar al CSAT, al Ministerului”, a afirmat Klaus Iohannis, într-o conferință comună cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

La rândul său, șeful NATO și-a exprimat speranța că România va reuși în acest an să își respecte angajamentul de 2% din PIB alocat pentru apărare.

„Mai întâi de toate aș vrea să spun că mă bucur să văd o creștere semnificativă a cheltuielilor în România pentru a investi fonduri în capacități moderne. Sunt bucuros să văd o creștere mare a cheltuielilor. În ceea ce privește planul de atinge 2%, înțeleg că cifra e așteptată pentru 2019 și sper ca anul acesta va reuși să atingă 2%. Alianții europeni și Canada au aloca 41 miliarde în plus la bugetul de apărare. Pe baza planurilor naționale ne așteptăm ca această cifră să ajungă la 100 miliarde anul viitor”, a spus Jens Stoltenberg.

Ministerul Apărării Naţionale a anunţat, la începutul acestei luni, că a suspendat procedura de achiziţie a corvetelor multifuncţionale (vezi detalii aici).

Reclame

HASTA LA VISTA SI-UN PRAZ VERDE PRESIDENTE!

31 ian.

MOTTO: „…Avem o nouă majoritate în Parlament (…) Ce fel de majoritate vom avea încă nu ştim. Deocamdată, noua majoritate nu a făcut nimic. Și-au impus câţiva şefi de comisii, şi-au votat câteva promisiuni populiste din campanie…Dar asta a fost uşor. Vom avea o majoritate care vrea să impună legea majorităţii, indiferent de ce se discută, care va vrea să dovedească că face jocurile în Parlament, care va dori să albească dosarele celor incriminaţi sau vom avea o majoritate matură, care înţelege că România este numai una şi care VA VENI LÂNGĂ PREȘEDINTE PENTRU CA, ÎMPREUNĂ, SĂ GARANTEZE SECURITATEA NAȚIONALĂ, STATUL DE DREPT ȘI ÎMPREUNĂ SĂ DOVEDIM că România este sigură pentru cetăţenii ei şi este o naţiune puternică în corul celorlalte naţiuni?… ” ( Președintele Klaus Iohannis, 17 ianuarie 2017, Declarație de presă, pe la orele 18:30).

Presidente… sunt convinsă că nimeni nu vă mai sfătuiește, ci le faceți pe toate, de la un timp, după mintea dumneavoastră, acea minte la care fac referiri , deloc măgulitoare și din ce în ce mai des următorii și următoarele: NET-ul, presa scrisă și virtuală, televiziunile, bârfa din colțul străzii dar și efervescenta filozofie a cârciumioarelor de cartier.

N-ați vrea să știți, Presidente, ce spun toți ăștia despre IQ-ul dumneavoastră, credeți-mă… mai bine citiți comentariile de pe pagina de Facebook, și vă domoliți incertitudinea existențială… că acolo toată lumea vă iubește și vă consideră un inteligent și un titan!

Dar, Presidente, așa inteligent și titan cum sunteți, ce anume ați dorit dumneavoastră să transmiteți populației, când sub titlul pompos „Alocuțiunea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută în cadrul ceremoniei de decorare a unor supraviețuitori ai Holocaustului”, din 28 ianuarie 2019, v-ați aventurat să faceți aceste declarații:

„Să nu uităm că, în numele unui așa-zis ideal suprem, schimbând legi și capturând instituții una câte una, s-a consolidat REGIMUL NAZIST.
Percepția că politicienii, care reprezintă oamenii și interesele lor, au dreptul să calce în picioare adevăruri, să identifice dușmani, să dea vina pentru eșecurile lor pe diferite categorii de cetățeni reprezintă o filosofie toxică(…) ASTĂZI, în tentativa lor nesăbuită de a se salva de justiție și de a-și prezerva puterea, UNII POLITICIENI învinuiesc magistrați, blamează multinaționalele viclene, cum zic ei, și diabolizează Uniunea Europeană, descrisă drept abuzivă și trufașă…După cei arătați acum cu degetul, ar urma alții, apoi alții, și tot așa până când indistincția și căutarea continuă a vinovaților s-ar transforma în pretextul perfect pentru ACAPARAREA STATULUI(…).

Așadar, trecutul este un avertisment mereu actual, iar efortul de a-l înțelege nu este niciodată îndeajuns.Este datoria noastră să prevenim și să anihilăm orice acțiune menită sa destabilizeze pacea și să aducă atingere valorilor europene fundamentale.”

Dumneavoastră, Prezidente, păreați să nu vă-ngroziți deloc, dar deloc de paralela pe care o comiteați între instaurarea regimului nazist și actuala ciufulire binemeritată a multinaționalelor sau necesara demascare a lui Portocală. Nu poate fi decât părerea dumneavoastră, Presidente , așa o gogomănie dezgustătoare, nu poate ea să fi ieșit dintr-o minte mai luminată! ( Eu mereu îmi imaginez cum în creierul dumneavoastră stă un piticuț fără odihnă care se întreabă necontenit, mijndu-și ochii către circumvoluțiunile abia schițate: „DE CE E ( atât de) ÎNTUNERIC NOAPTEA?”)

Și, până la urmă, ce încercați să ne transmiteți aproape zilnic cu astfel de cascadorii oratorice ? Necontenit, din iarna lui 2016 încoace, nu încetați să ne spuneți că ați constatat, cu mare scârbă, că au fost unii în România care au câștigat alegerile și că ăia nu sunt PENELEII!

E nasoală conjunctura, Presidente, nu-i așa? Vedeți, e una dintre acele situații enervante când observați că nu întotdeauna statura contează… că uneori cei doi metri și jumătate, cu căciulă cu tot, nu vă fac nici mai vizibil, nici mai impunător, și nici măcar mai simpatic… iar mai deștept, nici nu e cazul să discutăm…
…………………………………………………………………………….
P.S. Nu știu dacă Iohannis Klaus Werner are obiceiul de a-și roade unghiile de ciudă, în intimitate. Dar aspectul mi se pare irelevant, deoarece, din păcate pentru el, Klaus arată exact ca și cum ar face-o.

Sursa: Luminița Arhire Facebook

SENATORUL ALDE DANIEL ZAMFIR,A FACUT PUBLICE DOCUMENTE IN CARE REIESE CA FOSTUL ECONOMIST SEF AL ING BANK ROMANIA ,PND=ISTUL FLORIN CATU,AFIRMA CA ROBOR ESTE „O INTELEGERE INTRE BANCI”.BNR A FOST COMPLICE?

31 ian.

Senatorul ALDE, Daniel Zamfir, a făcut publice documente care arată cum fostul economist șef al ING Bank România le scria colegilor de la alte bănci că „ROBOR este o înțelegere între bănci”, informează EVZ. Persoana în cauză este senatorul PNL, Florin Cîțu. Cîțu a fost economist-șef al ING România până în 2011.
Dezvăluirile apar în contextul în care Mugur Isărescu, șeful Băncii Naționale a României, a refuzat să se prezinte în fața Comisiei Economice a Senatului pentru a discuta despre subiectul ROBOR.

Imagini pentru BNR,POZE

Am avut indicii clare că BNR s-a implicat în manipularea ROBOR, dovezi evidente. Domnul Isărescu nu a vrut să se confrunte cu aceste lucruri. Evident, a lipsit de la această întâlnire. Dar eu voi insista”, a spus senatorul Zamfir.
Senatorul Daniel Zamfir a declarat, ieri, pentru Evenimentul zilei, că recurge la o modalitate care îl obligă pe Isărescu să meargă în comisie.

„Am depus la Biroul Permanent al Senatului o serie de documente din care reiese că ceea ce spun eu nu sunt fake-news. Sunt mailuri între băncile comerciale, între BNR și bănci. Se înțeleg cum să procedeze, cum să manipuleze ROBOR. Pe baza acestor documente, voi cere Biroului Permanent să îl cheme pe Mugur Isărescu. Cererea va veni de la comisia mixtă, Economică și de Buget Finanțe”, a declarat Zamfir. Acesta a dat detalii în legătură cu practicile BNR, care au început în 2008, a dat și documente care arată implicarea senatorului Florin Cîțu. „Domnul Cîțu le spunea bancherilor că ROBOR trebuie să fie o înțelegere între bănci”, a arătat Zamfir pentru EVZ.

Senatorul l-a acuzat și pe președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, că se complace în această cârdășie. Chirițoiu susține că instituția a început, anul trecut, o investigație în ceea ce privește evoluția ROBOR. „Avem o investigație începută în urmă cu un an, care este în lucru în momentul de față și pe care o terminăm în acest an. Investigația se va termina atunci când vom avea dovezi dacă au încălcat sau nu legea. Au avut loc inspecții la 25 de bănci, a fost cea mai mare inspecție făcută de Consiliu vreodată, s-au colectat date și în câteva luni vom avea confirmarea dacă băncile au încălcat sau nu Legea concurenței, dar pentru fapte recente, de acum doi ani, nu din 2008”, a declarat Chirițoiu.

Imagini pentru DANIEL ZAMFIR,ISARESCU,POZE

Sursa: activenews.ro

AFACEREA PRIVATIZARII HUMANITAS DE CATRE PLESU SI LIICEANU AFLAT INTR-UN DOSAR LA CEDO!

31 ian.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului are pe rol o cerere în care este atinsă între altele și privatizarea fostei Edituri Politice a PCR transformată de Andrei Pleșu în Editura Humanitas și atribuită prin Ordin de ministru al Culturii, în Guvernul FSN Iliescu-Roman, prietenului și colegului său din Grupul pentru Dialog Social, Gabriel Liiceanu. Mai mult: conform procesului aflat pe rol la CEDO în Afacerea Humanitas a fost implicat și un alt membru al GDS și totodată al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN): cunoscutul activist Gabriel Andreescu.

Dacă DNA ar lua la puricat operațiunile ilegale ale tuturor guvernelor post-decembriste, Andrei Pleşu ar trebuie să fie invitat pentru a da explicaţii, alături de Petre Roman și Ion Iliescu, nu numai despre mineriada din 1990. În contextul în care Pleşu şi-a publicat toate cărţile la Editura pe care i-a făcut-o cadou prietenului său Liiceanu, conflictul de interese ar putea fi cea mai mică infracţiune la care s-a dedat, ca ministru al Guvernului FSN-GDS.

Guvern rezultat din conspirația „grupului preconstituit anterior datei de 22 decembrie 1989”, ca să cităm din Comunicatul Parchetului General cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale faţă de inculpatul Ion Iliescu și compania lui sub aspectul săvârșirii de infracțiuni contra umanităţii.

„Ilegalități nesfârșite” pentru GDS

După publicarea de către EvZ a materialului despre înființarea Grupului pentru Dialog Social de către un agent KGB – Silviu Brucan – și unul al Ungariei comuniste – Alin Teodorescu, de mână cu Pleșu și Liiceanu, s-au ridicat mai multe aspecte legale, pe care am dorit să le sintetizăm, conform unei opinii avizate. Una dintre cele mai avizate. Este vorba de Valerian Stan, fondator al CADA în 1990, fost șef al Departamentului de Control al Guvernului CDR, poziție din care a inițiat primele acțiuni de anticorupție la nivel înalt, care vizau devalizarea statului de către demnitari ai acestuia, fost director de programe și vicepreședinte al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH), fost președinte al Alianței Civice, colaborator al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România la elaborarea unor proiecte legislative şi pentru redactarea de sesizări penale specifice ș.a.m.d., în prezent membru al Consiliului director al Fundaţiei Centrul de Resurse Juridice (CRJ). Astfel am aflat și faptul că ilegalitățile prin care s-a făcut „transferul de proprietate” al Editurii Politice a PCR „au fost practic nesfârșite – lucruri de neimaginat în ordinea de drept de atunci” sau de acum.

Filiera Brucan-Pleșu-Liiceanu

Reamintim pe scurt faptele, dovedite prin documente apărute în exclusivitate în EvZ: La data de 8 ianuarie 1990, Silviu Brucan, fondator al Grupului pentru Dialog Social, în calitate de reprezentant al Consiliului Frontului Salvării Naționale le aprobă colegilor săi de Grup, Gabriel Liiceanu și Alin Teodorescu, sediul impozant din Calea Victoriei 120, care aparținuse UTC (pentru Nicu Ceaușescu) și care fusese trecut în acte în administrarea Minsterului Culturii, respectiv a Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”. La data respectivă organizația nu era constituită legal. Cei doi au preluat patrimoniul de lux al UTC transferat Ministerului Culturii fără acoperirea legii. Înregistrarea ca persoană juridică a GDS a avut loc după 22 ianuarie 1990.

Tot înainte de înființarea legală a GDS, Ministerul Culturii, prin Andrei Pleșu, la rândul lui membru fondator al GDS, aprobă înființarea asociației și acordă și o subvenție financiară neprecizată, în bani peșin, din fondurile Ministerului Culturii, pentru funcționarea organizației sale și a colegilor săi de Grup. Apoi, la 20 februarie 1990, Andrei Pleșu, în calitate de Ministru al Culturii, emite Ordinul nr 82, prin care anunță retroactiv, că de la data de 1 februarie 1990 „se înființează editura Humanitas” și „cu aceeași dată se numește drept director al editurii Humanitas domnul Gabriel Liiceanu”, tovarășul și colegul său de GDS. Prima librărie Humanitas apare pe domeniul GDS de pe Calea Victoriei 120: „Librăria din fundul curții”.

Conform memoriilor artistului Eugen Mihăescu, membru de Onoare al Academiei Române și fost ambasador al României la UNESCO, totodată cel care l-a găzduit pe Silviu Brucan la New York, în turneul acestuia din 1988, GDS a fost fondat de fapt în casa lipită de cea a lui Pleşu, de pe strada Paris, lângă Guvern, unde stătea cumnatul lui Pleșu, arhitectul Ascanio Damian, la rândul său membru fondator al GDS, și unde își făcuseră cartier general Iliescu și Brucan în zilele „revoluției”.

Abuz în serviciu contra intereselor publice, trafic de influență și alte fapte penale

Iată opinia avizată a expertului consultat de EvZ în această speță, Valerian Stan: „La vremea săvârșirii lor, toate aceste fapte constituiau infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiuni ce se pedepseau cu închisoare până la 5 ani. Mă refer la ce-au făcut Brucan și Pleșu. În cazul celor care au intervenit pe lângă ei, avem de-a face cu infracțiunea de trafic de influență, care se pedepsea cu închisoare până la 10 ani. În același timp, prin modalitatea concretă în care au fost săvârșite, ele mai îmbrăcau și forma altor infracțiuni prevăzute și pedepsite la acea vreme de legea penală”. În ceea ce privește sediul GDS, având în vedere că acesta a fost însușit fraudulos “responsabili de toate cheltuielile statului din cei 29 de ani sunt cei care l-au atribuit illegal, respectiv Ministerul Culturii în solidar cu Andrei Pleșu”, ne spune specialistul în anti-corupție.

Pleșu a secretizat Ordinului de atribuire a Editurii PCR lui Liiceanu

„Pentru fundamentarea unei cereri cu care m-am adresat CEDO, cerere pe care Curtea a comunicat-o în urmă cu șase ani Guvernului, am documentat atribuirea Editurii Politice de către ministrul Pleșu d-lui Liiceanu, editură care a devenit Editura Humanitas. Și care a adus apoi, din 1990 și până azi, frumoase beneficii și d-lui Pleșu și atâtor membri ai GDS.”, afirmă Valerian Stan, pentru a ne furniza apoi și o informație care ar trebui să dușeze puțin, cu apă rece, apologeții celor doi intelectuali de rasă și de casă ai tuturor regimurilor: „Ilegalitățile prin care s-a făcut acest «transfer de proprietate» au fost practic nesfârșite – lucruri de neimaginat în ordinea de drept de atunci. Ordinul d-lui Pleșu nu doar că n-a fost publicat niciodată în Monitorul Oficial, dar, cum aveam să descopăr cu ocazia de care spun, potrivit «dispoziţiilor interne» ale Ministerului era stabilit inclusiv că «acest document nu se fotocopiază şi nu se scoate în afara instituţiei»”. Dacă îl studiem puțin, înțelegem și de ce.

Ordinul în cauză, Nr. 82, prezintă nişte ciudăţenii: el este semnat şi ştampilat pe 19 februarie 1990 dar înregistrat pe 20 februarie şi se referă la viitor la o acţiune care deja s-a desfăşurat, de la 1 februarie, în baza unei Hotărâri din… 5 februarie. Dar, totuși, de ce trebuia ținut secret? Poate doar pentru a triumfa minciuna. Pentru că nu mai departe de acum doi, Mircea Vasilescu, fost redactor șef al revistei lui Andrei Pleșu „Dilema Veche”, mințea printre dinți într-o luare de poziție (drepți) pentru patronul său, afirmând că, cităm, „Dl Liiceanu a fost de fapt numit director la fosta Editură Politică: administrativ și birocratic, ăsta-i adevărul, pe bază de documente. Denumirea «Humanitas» (și nu doar denumirea) a apărut după.” Dar, după cum stă scris în Ordinul care trebuia să rămână secret, adevărul „pe bază de documente” stă tocmai invers: începând cu data de 1 februarie se înființează Editura Humanitas și cu aceeași dată se numește în funcția de director Liiceanu, cu un salariu de 5610 lei și o indemnizație de conducere de 300 lei, ocazie cu care editura nou înființată preia patrimoniul Editurii politice (document atașat).

Pomanagii tuturor regimurilor

Mircea Vasilescu este normal să mintă. Din 1993, Ion Iliescu i-a oferit lui Andrei Pleșu plata integrală a revistei „Dilema”, cu salarii, angajaţi intelectuali (sau intelectuali angajaţi?), şoferi, maşini, sediu, birouri, secretare, căldură, electricitate, apă caldă, hârtie igienică, tipar, portar. Era vremea când Iliescu limita apariţia ziarului „România liberă” prin stoparea difuzării hârtiei de tipar de la unicul distribuitor, Fabrica Letea. La „Dilema” nu existau însă… dileme existenţiale. Salariul gros, inclusiv al lui Mircea Vasilescu, revărsat din buzunarele contribuabililor în conturile intelectualilor, curgea valuri. Chermeza ideologică decontată de Fundaţia Culturala Română a mers ca unsă peste un deceniu, şi sub Constantinescu şi apoi, din nou, sub Iliescu. Ar putea oare un contabil bun să facă un total, pentru o firmă cu zeci de angajaţi și o publicație cu cheltuielile aferente, timp de 11 ani? Oare se putea face un spital pentru copiii bolnavi de cancer din banii aceștia?

Patrimoniul exact al celei mai importante edituri din România, responsabilă de tipărirea color la calitate de lux a „Operelor” lui Nicolae Ceaușescu, sub atenta îngrijire a lui Walter Roman, tatăl lui Petre Roman, a rămas până azi necunoscut. Jurnalistul Ion Spânu afirma în Cotidianul că patrimoniul Editurii Politice era format şi din „mijloacele fixe (inclusiv tipografie color) şi mobile existente la acea dată. Nimeni nu a spus niciodată cîţi bani erau în contul celei mai bogate edituri din România, ştiindu-se că Editura Politică era chiar editura PCR!”. Chestiunea aceasta se regăsește, sub un anumit aspect, chiar și într-o cauză aflată în prezent pe rolul CEDO. Este vorba în principal despre un proces care, în prealabil, a avut loc în țară și a vizat libertatea de exprimare. În cererea depusă pe masa judecătorilor de la Strasbourg, se arată că un personaj cu rang înalt din CFSN și CPUN a „ajutat și el” la „privatizarea” Editurii Politice, și apoi a devenit membru al GDS – coleg cu Pleșu și Liiceanu, deci.

Am corelat această informație cu documentarea pe care am avut-o întocmită pentru apărare în procesul pe care Gabriel Liiceanu mi l-a intentat mie și colegului Ion Spânu pentru devoalarea grupului de interese GDS/Humanitas și l-am identificat imediat pe personajul aflat și în CFSN / CPUN și în GDS în persoana lui Gabriel Andreescu.

Ion Spânu ne-a furnizat rapid și un pasaj pe care l-a copiat la Tribunal în timpul desfășurării paralele a procesului nostru, în februarie 2013, și a celui ajuns acum la CEDO, și lucrurile stau așa (rezumăm din documente, și folosim prescurtarea numelor și a unor instituții): În timp ce avea calitatea de membru al „organului suprem al puterii de stat” (Consiliul Frontului Salvării Naționale-CFSN, transformat, la 9 februarie 1990 în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională-CPUN), Gabriel Andreescu, alături de colegii săi din Dialog Social (GDS) Gabriel Liiceanu (G.L.) şi Andrei Pleşu (A.P., acesta din urmă ocupând şi el la acea dată o importantă poziţie publică, aceea de ministru de resort, al Culturii), a fost unul dintre autorii controversatei privatizări (inclusiv în beneficiul propriu) a celei mai mari Edituri de stat, Editura Politică. Astfel cum G.A. însuși a arătat prin Întâmpinarea sa de la instanţa de fond – ca urmare a dezvăluirilor din presă pe tema „privatizării” Editurii Politice şi a „favorurilor financiare” de care Editura care i-a preluat patrimoniul („Humanitas”) beneficiase, în anii următori, pe seama bugetului public – el s-a văzut nevoit să recunoască faptul că, împreună cu colegul său de la GDS, G.L., a „creat, la începutul anului 1990”, Editura „Humanitas SRL”, al cărei acţionar a şi devenit. Înfiinţarea Editurii „Humanitas” şi preluarea de către aceasta a întregului patrimoniu al Editurii Politice au fost făcute prin Ordinul nr 82 din 20.02.1990 al ministrului Culturii de la acea dată, A.P., colegul de la GDS al lui G.A. şi al lui G.L.

Este foarte important de precizat că Ordinul menţionat nu a fost niciodată publicat iar potrivit „dispoziţiilor interne” ale Ministerului „acest document nu se fotocopiază şi nu se scoate în afara instituţiei”; pentru obținerea documentului, pe timpul derulării proceselor din țară, a fost nevoie de formularea mai multor cereri către Ministerul Culturii, una dintre acestea urmând un circuit birocratic care a reuşit să ocolească „dispoziţiile interne” contrare în mod evident accesului liber la informaţiile de interes public.

Foarte important de precizat de asemenea, pentru a se da o aparenţă de corectitudine „operaţiunilor” şi „manevrelor” transferului patrimoniului Editurii Politice către Editura „Humanitas SRL”, iniţial a fost înfiinţată Editura „Humanitas” – aflată „în subordinea” Ministerului Culturii şi al cărui director a fost numit G.L. (de către colegul său de la GDS, ministrul Culturii). La scurt timp, această Editură s-a „privatizat”, devenind Editura „Humanitas SRL” – cea despre care G.A. a recunoscut într-un articol de presă că „a participat la crearea ei”, şi la care, de asemenea cum a recunoscut pe timpul procesului din țară, a devenit acţionar (alături de colegii de la Grupul pentru Dialog Social). „Privatizarea” Editurii Politice şi „preluarea imensului ei patrimoniu” de către Editura „Humanitas” – inclusiv în beneficiul lui G.A., în perioada când aceasta era membru al CFSN/ CPUN („organul suprem al puterii de stat”) – au fost considerate în repetate rânduri de către presă drept „manevre”, operaţiuni „extrem de ciudate”, „subevaluarea Editurii Politice” etc. Mai arătăm că din articolele menţionate (inclusiv al lui G.A.) a reieşit că Editura la care el a devenit acţionar prin „privatizarea” Editurii Politice, a beneficiat de „favoruri financiare” de ordinul sutelor de mii de euro de la bugetul public.

Un control al Curții de Conturi din primăvara anului 2002 releva faptul ca editura Humanitas SA, patronată de Gabriel Liiceanu și coordonată financiar atunci de directorul economic Ioana Patapievici, soția lui Horia Roman Patapievici, a beneficiat de generoase reeșalonări ale datoriilor către Bugetul de stat și de scutiri de la plata penalizarilor de peste 235.000 euro. Cifra de afaceri a Editurii Humanitas este azi în jur de 20 de milioane lei iar cea a întregului Grup Humanitas tinde spre 11,5 milioane de Euro. Oare acum că s-a redresat financiar, ar putea Liiceanu să doneze cei 235.000 de euro de care a beneficiat de la stat pentru un spital? Sau, de ce nu, pentru Catedrala Națională?

„S-au dus vremurile cu Minima moralia”

Conchidem, cu câteva rânduri istorice, despre cum a ratat Pleșu să devină candidatul Convenției Democrate la alegerile din 1992 – și deci, președintele României – pentru că a vrut să rămână de mână cu Petre Roman, inculpatul de azi din Procesul Mineriadei și al Revoluției. Monica Lovinescu, Jurnal, 1990 – 1993, pagina 253: „Duminică, 21 iunie 1992. (…) Va să zică Manolescu nu e eligibil drept candidat al Convenției pentru ca l-a dus Mihnea [Berindei] la… socialiștii francezi, dar Pleșu, care a rămas până la capăt în Guvernul Roman, da. (…) Pleșu trimite prin faxul lui Mihnea (el e încă la Berlin) o punere la punct: refuză. N-ar accepta decât dacă ar fi candidatul și al Convenției, și al FSN-ului lui Roman! Egal deci în ambiguitatatea pe care a cultivat-o din ianuarie 1990 încoace și pe care constat c-a ținut-o proaspată în frigiderul berlinez de vreo șase luni încoace. S-au dus vremurile cu Minima moralia.”

Seniorul Coposu reproșa Guvernului FSN-GDS monopolul. Politic și cultural

E bine să rememorăm și momentul în care se desfășoară tranzacția Humanitas: suntem după prima mineriadă, când Corneliu Coposu era să fie linșat de hoardele asmuțite asupra PNȚ de specialiștii FSN în manipulare și operațiuni murdare. Ce cerea bătrânul lider țărănist înainte de a fi asaltat în prima mineriadă și băgat apoi în tanchetă de colegul lui Andrei Pleșu, Petre Roman? Citez din memoriile lui Coposu: „Ca reprezentanţii puterii politice să anunţe că, având în vedere schimbarea lor de atitudine şi dorinţa de a intra în competiţie cu partidele politice, ei renunţă la monopolul puterii politice, urmând să se găsească un sistem provizoriu de exercitare a acestor puteri”.

Nu au renunțat. Nici unul dintre ei. Ba au mai instaurat și monopolul cultural. Ne întrebăm, totuși, de ce intelectuali fini ca Andrei Pleșu și Mihai Șora, membri fondatori ai GDS, nu au tresărit la acel moment criminal din 29 ianuarie 1990 sau la mineriada din 19 februarie 1990, care a demonstrat din nou, dacă mai era nevoie, modalitatea de operare a FSN? Cei doi, însoțiți de secretarii lor de stat din GDS și Fundația Soros proaspăt înființată au rămas în continuare, cuminți, la locurile și în fotoliile lor călduțe de miniștri ai FSN, chiar și după sângeroasa mineriadă din iunie 1990, când sângele studenților a împroșcat sălile devastate ale Universității și Arhitecturii și cadavrele bucureștenilor s-au rostogolit pe caldarâmul din Km 0 al Capitalei României, inclusiv în brațele subsemnatului.

Sursa: evz.ro

ANALIST DE TOP – II DA PREMIERULUI VIORICA DANCILA „UN MARE 10” SI IL DISTRUGE PE GAULEITERUL NAZIST KLAUS JOHANNIS!

31 ian.

Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă

”Mi se pare mai nobil să adopți chiar tu copilul, pe care n-ai avut șansa sau dorința să-l primești de la Dumnezeu, decât să faci asta pentru alții, desigur în urma unui comision corespunzător”

 ”S-a aflat marele adevăr despre premierul Viorica Dăncilă – ei bine, fiul său, Victor, aflat pe 10 ianuarie sub cupola Ateneului român, un tânăr cu toate cele de trebuință la el, a fost înfiat, în 1990, de tânăra ingineră Dăncilă, în etate la vremea aceea de 26 de ani”, scrie analistul Bogdan Chirieac, descriind știrea care s-a dorit a fi ”de senzație”, dar… a revoltat România!

Acest gen de informație încalcă toată legislația în vigoare, consideră Chirieac, referindu-se la  pachetul european de legi privind protecția datelor personale (GDPR) dar și ”legile umanității”. Deontologie curată, comentează ironic Chirieac.

”Poate că tânărul nu știe că nu este fiul natural al părinților săi – acum însă, chiar dacă nu știa, a aflat și au aflat toți din jurul său”, arată analistul fața dificil de acceptat a situației. ”I s-a prezentat, cu fotografii și declarații, și toată familia biologică”, redă Chirieac fapta reprobabilă a autorilor articolului.

Motivul ascuns al articolului ar putea fi legat de anumite nereguli la înfierea din 1990 – ”s-a făcut direct din maternitate” dar ”Cineva a uitat faptul că eventualele fapte penale s-au prescris demult”.

Și textul (neobișnuit) al lui Bogdan Chirieac continuă, cu o sensibilitate altfel greu de intuit la cinicul analist politic de top: ”A rămas doar gestul, de o noblețe extraordinară, acela că o familie de tineri a înfiat un copil”.

Și, spune analistul, aşa cum l-a văzut prima dată în spațiul public pe fiul familiei Dăncilă, ”au avut mare grijă de el, de creșterea și educația lui – mândrie pentru părinți, și el se mândrește cu părinții săi”.

Iar acum urmează lovitura, în care acest dur al comentariului politic dă măsura ascuțimii ”penei” sale:

”Gestul tinerei Dăncilă de acum 29 de ani se petrecea într-un moment în care alți profesori, între timp ajunși șefi de stat, nu adoptau copii, dar intermediau cu succes adopții internaționale”, scrie Chirieac.

Și adaugă o completare pentru cunoscători: ”Nu spun că și copiii adoptați în Canada nu au avut o soarta mult mai bună decât cea hărăzită în România”. Desigur, cu referire la bunica acelor copii care l-a acuzat ulterior, în fel și chip, pe Iohannis, cel care participase la ”adopția” făcută pe bani mulți. (a se vede arhiva ”Justițiarul”, textele lui Marius Albin Marinescu și Daniel Tomozei Dimian)

”Totuși, mi se pare mai nobil să adopți chiar tu copilul, pe care n-ai avut șansa sau dorința să-l primești de la Dumnezeu, decât să faci asta pentru alții, desigur în urma unui comision corespunzător”, taie adânc Chirieac.

Iar concluzia analistului este că ”Omul Viorica Dăncilă are, în acest moment, un mare 10 pentru profilul său moral”.

”Nu poate salva lumea cel care nu poate salva un singur om”, parafrazează superb Bogdan Chirieac. ”Omul Dăncilă are documente, atestate chiar de adversarii politici, că a salvat cel puțin un om”, încheie fondatorul DC News frumosul și mai puțin obișnuitul (pentru el) articol.

https://ro.sputnik.md/

USA PRIMESC O CONTRA PUTERNICA DE LA GRUPUL DE LA LIMA FORMAT DIN 14 STATE PLUS CANADA,IN INCERCAREA LUI BOLTON DE A -L RASTURNA PE NICOLAS MADURO!

31 ian.

Советник президента США по вопросам национальной безопасности Джон Болтон

În contextul în care SUA au lăsat să se înțeleagă că ar putea proceda sau susține o intervenție militară, de la organizația statelor americane a venit o contră puternică. ”Statele Unite doresc ca Nicolas Maduro să abandoneze puterea, deci toate opţiunile sunt pe masă”, a declarat recent consilierul lui Trump John Bolton, înțelegând prin asta că este posibilă și opțiunea militară.

Mai mult, pe unul din dosarele lui Bolton, presa a văzut o notare ”uitată” la vedere, în care era vorba de ”5000 de militari în Columbia” – deci lăsând să se înțeleagă că ar putea fi vorba de un corp expediționar care să acționeze în Venezuela.

În acest context, vine ca o contră puternică poziția Grupul de la Lima format din 14 ţări din America Latină plus Canada.

”Ca Grup de la Lima, am spus că nu susţinem nicio intervenţie militară în Venezuela”, a declarat ministrul peruan de externe, Nestor Popolizio, citat de HispanTV.

Ministrul peruan subliniat că Grupul de la Lima se va reuni luni, la Ottawa, pentru a studia situați și eventuale măsuri pentru a-l sprijini pe Juan Guaido, preşedintele parlamentului, care s-a autoproclamat preşedinte interimar al Venezuelei.

Reamintim că, din cele 14 ţări membre ale Grupului de la Lima, 11 au recunoscut lovitura de stat și pe Juan Guaido ca preşedinte interimar, situându-se de partea Statelor Unite. Dintre țările Grupului de la Lima, doar Mexic, Guyana şi St. Lucia sunt în favoarea lui Maduro.

La nivel internațional, Rusia și Turcia au exprimat poziții ferme în favoarea președintelui ales constituțional, Nicolas Maduro.

 

BUCUREȘTI, 30 ian – Sputnik, Evan Răutu

https://ro.sputnik.md

FAKENEWS,MADE PROPAGANDA SOROS:”MADURO SOCHEAZA: TRUMP AR FI „ORDONAT GUVERNULUI SI MAFIEI COLOMBIENE SA MA LICHIDEZE!”

31 ian.

President Nicolas Maduro

Președintele venezuelean Nicolas Maduro a declarat pentru Sputnik, într-un interviu exclusiv, că este sigur că președintele american Donald Trump a ordonat guvernului și mafiei columbiene să-l asasineze.

Nicolas Maduro a declarat că, dacă i se va „întâmpla ceva”, responsabilitatea o vor avea Donald Trump și președintele columbian.

„Nu încape îndoială că Trump a dat ordin să fiu ucis, el a spus guvernului columbian, mafiei columbiene să mă omoare. Dacă se va întâmpla ceva cu mine într-o zi, Donald Trump și președintele columbian, Ivan Duque, vor fi responsabili pentru tot ceea ce mi se va întâmpla”, a spus Maduro.

Comentând cu privire la posibilitatea unei noi încercări de a fi asasinat, Maduro a reiterat că este bine protejat.

„Sunt protejat permanent de poporul venezuelean, avem un serviciu de informații bun”, a declarat Maduro pentru Sputnik.

Declarația a apărut la scurt timp după ce Bolton a fost fotografiat ținând în mână un carneţel galben pe care scria: „5.000 de militari în Columbia”, ceea ce alimentează speculaţiile potrivit cărora înalți oficiali americani din securitate pun la cale un plan de a disloca forțe militare în țara latino-americană care se învecinează cu Venezuela.

Maduro a menționat că a făcut încercări de a stabili contacte cu guvernul american o perioadă destul de lungă, dar acest lucru nu a dat rezultate.

„În toți acești ani, am încercat la nivel personal [să stabilesc dialogul]. Am trimis mesaje care au ajuns la Trump în mod public, prin mass-media, pentru a stabili o relație cu guvernul SUA, pentru a avea respect și dialog , în ciuda diferențelor politice, culturale și ideologice dintre Donald Trump și Nicolas Maduro, care păreau ca o fereastră de oportunitate deschisă pentru asta, dar Bolton l-a împiedicat pe Donald Trump să inițieze un dialog cu Nicolas Maduro”, a spus Maduro.

Bolton a împiedicat dialogul dintre Maduro și Trump

În luna septembrie, Maduro a declarat că eventuala lui întâlnire cu omologul său american, Donald Trump, ar putea duce la schimbări semnificative, subliniind că a avut suficient curaj pentru a stabili un dialog respectuos la nivel înalt cu Statele Unite.

La rândul său, Trump a spus că este dispus să se întâlnească și cu Maduro, dacă acest lucru ar contribui la consolidarea Venezuelei.

Într-un interviu acordat Sputnik, Maduro și-a reiterat disponibilitatea de a se întâlni cu Trump, această întâlnire, în opinia sa, este puțin probabil să apară, deoarece echipa lui Trump va face totul pentru a preveni astfel de evoluții.

„În acest moment, cred că este dificil. Sunt gata să vorbesc cu Donald Trump personal, în public, în Statele Unite sau în Venezuela, oriunde dorește [și să discutăm] orice agendă și orice chestiune pe care el [Trump] o vrea”, a spus Maduro.

„În plus, sunt convins că, dacă ne întâlnim personal, va fi o poveste diferită, dar cred că ei [consilierii Trump] nu ne vor da șansa. Să rămânem răbdători. Deocamdată cred că este foarte dificil”, a adăugat Maduro.

Discuțiile cu opoziția sunt posibile

Comentând posibilitatea negocierilor cu opoziția condusă de Juan Guaido, Maduro a declarat pentru Sputnik că este pregătit să înceapă negocierile cu opoziția cu participarea mediatorilor internaționali.

„Sunt gata să mă așez la masa de negocieri cu opoziția, astfel încât să putem vorbi despre beneficiile pentru Venezuela”, a spus Maduro.

Vorbind despre o posibilitate de mediere internațională, Maduro a spus că „există mai multe guverne și organizații din lume care și-au manifestat preocuparea sinceră cu privire la ceea ce se întâmpla în Venezuela și au cerut dialog”.

Președintele a adăugat că dorește ca astfel de guverne și organizații „să sprijine dialogul în Venezuela”.

În ultimele câteva zile, Venezuela a înfruntat proteste anti-guvernamentale în masă. Săptămâna trecută, Juan Guaido s-a declarat președintele interimar al țării.

Statele Unite au cerut președintelui Venezuelei, Nicolas Maduro, să demisioneze și să-l lase pe Guaido să-și asume președinția. Maduro a răspuns că Washingtonul a încercat să organizeze o lovitură de stat în Venezuela și și-a anunțat decizia de a întrerupe legăturile diplomatice cu Statele Unite.

Bolton a declarat săptămâna trecută că decizia lui Trump de a-l recunoaște pe liderul opoziției, Juan Guaido, ca șef de stat legitim, a fost o mișcare curajoasă și un exemplu clar despre modul în care Washington conduce în lume.

BUCUREŞTI, 30 ian – Sputnik, Doina Crainic.

https://ro.sputnik.md/

%d blogeri au apreciat asta: