Arhiva | 1:03 pm

JOHANNIS, DECLARAT IN INCAPACITATE TEMPORARA!

3 ian.

Bătălia politică se anunță una la cote maxime încă de la început de an. Președintele ține în continuare Guvernul blocat cu cele două nominalizări de la Dezvoltare și Transporturi, iar nemulțumirile PSD la adresa lui Klaus Iohannis nu se opresc aici.

În cazul președintelui s-a discutat până acum despre varianta suspendării și despre varianta punerii sub acuzare pentru înaltă trădare, pe care Antena 3 le califică „extrem de riscante”.

Astfel că postul TV a prezentat cea mai nouă variantă, care a început să se umfle: declararea președintelui în imposibilitatea temporară de exercitare a funcției.

Scenariul a fost adus în atenție de către avocatul Adrian Toni Neacșu, fostul apărător al fostei soții a lui Liviu Dragnea, și preluat și dezbătut miercuri de Antena 3. Cel mai probabil, acesta este și unul dintre scenariile din laboratorul PSD.

„Președintele Johannis se află de ceva vreme în grevă prezidențială nedeclarată.
Refuză să-și îndeplinească obligațiile constituționale, motivând nevoia de reflecție și de analiză prelungită. Cel mai recent exemplu, desigur nu singurul, este cel privind obligarea sa de către Curtea Constituțională de a lua act imediat de demisia a 2 miniștri.
Dispozitivul Deciziei nr. 875/19.12.2018 este imperativ: „Președintele României urmează să emită de îndată decretele de constatare a vacantării celor două funcții de ministru. Președintele României urmează să răspundă, de îndată, în scris și motivat, propunerilor înaintate de prim-ministrul României cu privire la numirile în funcția de ministru.
Definitivă și general obligatorie.”
Sunt două obligații de a face, cum le numim juridic, simple de înțeles și chiar mai simplu de aplicat. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial din 21 decembrie 2018, după ce anterior fusese comunicată Președinției, moment de la care este obligatorie și moment de la care termenul „de îndată” începe să curgă. Este și momentul în care consilierii pe probleme juridice ai președintelui ar fi trebuit să-i spună că atunci când e vorba despre îndeplinirea unor obligații constituționale politica trebuie lăsată de o parte, pentru că altfel este afectată însăși ordinea constituțională în România, înlocuită cu arbitrariul.

Președintele Iohannis nu se află doar în întârziere ci se află în refuz explicit de a-și îndeplini obligațiile funcției, așa cum ele rezultă din Constituție.

Din punctul meu de vedere refuzul explicit al Președintelui de a-și îndeplini obligațiile pe care le are echivalează cu o imposibilitate temporară de exercitare a funcției. Atribuțiile funcției de Președinte al României trebuiesc exercitate neîntrerupt, continuu și în termenele arătate de Constituție.

Dacă președintele nu-și poate îndeplini atribuțiile sau refuză să și le îndeplinească intervine situația de imposibilitate temporară a exercitării acesteia. Aplicarea Constituției în România nu poate fi suspendată nici în situația în care motive obiective îl împiedică pe Președinte să-și exercite atribuțiile, dar nici în situația în care simple motive subiective (refuzul său) îl pun în aceeași situație. Pentru că supremația Constituției este fundamentul suprem pe care este construită România, există și un remediu constituțional și anume constatarea interimatului fucției de Președinte determinat de imposibilitatea temporară a exercitării funcției.

Din punct de vedere tehnic Curtea Constituțională este cea care constată existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României, la solicitarea Președintelui sau a președinților celor două camere ale Parlamentului (art. 44 alin. 4 din Legea nr. 47/1992). 
Este modelul aplicat deja în Republica Moldova, pe texte din Constituție identice cu ale noastre. Curtea Constituțională a Republicii Moldova a constatat imposibilitatea temporară de exercitare a funcției de către președintele Republicii determinată de refuzul acestuia de a numi un ministru, un prim ministru, de a promulga o lege ori de a îndeplini obligațiile stabilite printr-o Hotărâre a Curții Constituționale. Sună foarte asemănător. Potrivit Constituției noastre (art. 98 alin. 1) interimatul funcției de președinte, atunci când acesta este determinat de imposibilitatea temporară de exercitare a atribuțiilor, este asigurat de președintele Senatului.
Înlocuirea Președintelui în cazul existenței unei întreruperi în exercitarea atribuțiilor, constată de Curtea Constituțională, nu este nici opțională și nici nu este o decizie politică, cum este suspendarea președintelui, ci o obligație constituțională, pentru garantarea funcționarii statului și a aplicării neîntrerupte a Constituției. Atunci când e vorba despre garantarea supremației Constituției, cea pe care însuși președintele depune jurământul de învestitură, soluțiile trebuie să fie unele juridice, iar nu unele politice”, a scris avocatul Adrian Toni Neacșu, pe pagina sa de Facebook, la sfârșitul anului trecut.

Într-o intervenție telefonică la Antena 3, Adrian Toni Neacșu a reiterat că soluția interimatului nu este una politică.

„Este o soluție exclusiv una juridică. În afară de faptul că poate fi declanșată de președinții celor doua Camere ale Parlamentului, nu are nicio implicare politică. E vorba de Curtea Constituțională care, în exercitarea atribuțiilor sale, poate constata dacă există sau nu această imposibilitate temporară de exercitare a funcției, constând de data aceasta în motive subiective, nu numai în motive obiective”, a declarat Neacșu.

Reclame

TRADATORII ROMANIEI,VANZATORII DE TARA!

3 ian.

 

                „Post coitum omne animalium triste est” * Atenționarea Departamentului de Stat al […]

              „Post coitum omne animalium triste est” *

Atenționarea Departamentului de Stat al SUA adresată Parlamentului României, vizavi de Legile Justiției, a fost tradusă de domnul ministru Tudorel Toader, cu o exactitate didactică de invidiat și pe înțelesul oricărui debil mintal: „Mi s-a arătat cât și cum mi se permite.”

A fost momentul în care americanii n-au mai simțit nevoia să mascheze realitatea din spatele așa zisului „parteneriat strategic”, arătând adevărata natură a relațiilor dintre România și SUA, provocând o reală tristețe chiar și în rândul celor care au făcut posibilă o asemenea stare de lucruri. Odată sfâșiat acest val al aparențelor, toată clasa politică, în frunte cu nedemnul ei președinte, a arătat cât de insignifiantă este, și cât de limitată în luarea unor decizii determinante în folosul celor care i-au ales.

Fără a fi perfect, proiectul de modificare a Legilor Justiției propus de Tudorel Toader și dezbătut în Parlament este o încercare profesionistă de reformare a sistemului juridic, menit, printre altele, și să scoată acest sistem din mâna americanilor. În ciuda faptului că decisesem ca anumite informații să ți le dau cu ocazia publicării romanului la care lucrez, evoluția evenimentelor m-a convins, generație, să-ți dau acum informațiile necesare, pentru a înțelege corect ce se întâmplă în spatele sloganurilor care scot zeci de mii de români în stradă, români care, fără să realizeze, susțin cauza adevăratului tău dușman. Astăzi, generație, nu PSD-ul este dușmanul tău, ci cel care se vrea stăpân în casa ta, folosindu-se de sute de unelte îndoctrinate din Serviciile Secrete și Justiție. Culmea ironiei este că și aceste unelte cred că-și servesc țara, fără să-și dea seama cât rău i-au făcut și îi fac încă. Iată, generație, cum s-au desfășurat faptele care au transformat țara ta într-o colonie americană și pe tine într-o servitoare în propria-ți casă. Voi încerca să ți le prezint într-o ordine aproximativ cronologică, și spun aproximativ dat fiind faptul că nu am la îndemână, pentru moment, sursele de documentare. Ca să înțelegi și mai bine, voi începe cu o istorioară din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, urcat pe tronul Țării Românești în anul 1386, cunoscut mai ales prin victoria din anul 1395 de la Rovine, când l-a învins pe Baiazid Ilderim zis și Fulgerul – personaj cu un destin tragic, mort în cușca în care îl purta drept trofeu Timur Lenk, hanul tătarilor, după ce l-a învins la Ankara în 1402, într-una dintre cele mai mari bătălii din istorie. Se spune că cele două oști, a turcilor și a tătarilor, numărau împreună circa 1 milion de oameni. Tot Mircea cel Bătrân este și personajul din Scrisoarea a III-a, a lui Mihai Eminescu, cel care îi spune sultanului, printr-un vers care mă ajunge și astăzi la inima: „De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti / Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti”

Revenind la istorioara de care vreau să leg întâmplările de azi, Mircea își revendica două cetăți, aflate în posesia ungurilor, Almașul și Făgărașul. Printr-o stratagemă care a făcut deliciul curților europene la acea dată, a reușit să le cucerească, fără nicio zi de asediu și fără să scoată sabia din teacă. Înveșmântat în haine zdrențuite, în fruntea unor cete dezorganizate, la fel de zdrențuite, cu fețele cuprinse de spaimă, galopau nebunește către cetate, strigând cât îi țineau puterile: „Vin turcii, vin turcii…”

Când au ajuns sub zidurile cetății, apărătorii acestora le-au deschis porțile, în ideea că niște apărători în plus nu strică. Și n-au stricat. Au ocupat.

650 de ani mai târziu, prin toți ofițerii acoperiți din presă și politică, văcarii de dincolo de gârlă au năvălit în Țara Românească, zbieretele continuând și azi: „Vin rușii, vin rușii…”

Și acum, iată faptele:

  1. 2004 – Traian Băsescu este ales președinte al României;
  2. El cere și obține protecția americană, oferind la schimb suveranitatea țării, prin punerea totală la dispoziție a serviciilor de informații;
  3. Începe procesul de vasalizare pe baza unui plan venit de la Washington;
  4. Lui Radu Timofte, șef al SRI la acea vreme, Băsescu îi cere să amplifice eforturile instituției de racolare de ofițeri acoperiți din presă, parchete, instanțe de judecată, partide politice;
  5. Tot lui Radu Timofte i se cere să intercepteze telefoanele tuturor oamenilor cât de cât importanți din politică, administrație, business, presă, începând de la nivel local și până la cel central. Americanii pun la dispoziție cea mai performantă stație de ascultare din Europa;
  6. Sunt răpiți cei trei jurnaliști, apare în peisaj Coldea și o suspectă dispariție a 4 milioane de dolari, din cele 12 cerute ca răscumpărare de către răpitori;
  7. Timofte este demis și apare Maior;
  8. Detașamente întregi de ofițeri CIA și ofițeri FBI ocupă birourile SRI ca „sprijin logistic” și de know-how pentru „nepricepuții” securiști români;
  9. Procesul de racolare și interceptare continuă, atingând cote halucinante. Interceptările fără mandat erau făcute atât prin stația americană de ascultare, cât și prin serviciul de protecție al instituției;
  10. Printr-o fraudă uriașă (episodul de la Paris fiind o parte măruntă a întregului) și „glonțul de aur” pus la dispoziție de serviciile de informație americane prin arestarea în Indonezia a lui Nicolae Popa, Traian Băsescu este reales președinte al României în 2009;
  11. Pe baza înregistrărilor făcute se deschid sute de dosare penale;
  12. Toate centrele de putere din România, începând de la cele locale și până la cele centrale, sunt anihilate;
  13. Elitele din politică, administrație și afaceri sunt fie arestate, fie discreditate;
  14. Băsescu dispare și în peisaj apare noul președinte – Iohannis;
  15. Personaj mediocru, fără anvergură politică, infractor de drept comun prin însușirea frauduloasă a unor case, se predă în totalitate americanilor, la fel ca predecesorul lui;
  16. Folosind aceleași mijloace, continuă anihilările a ceea ce a mai rămas în picioare după masacrul din 2009-2014.
  17. Atunci când nimeni nu se mai aștepta, societatea românească generează un nou centru de putere la alegerile din 2016, avându-l în frunte pe Liviu Dragnea, secondat de Călin Popescu Tăriceanu;
  18. Crezând că Iohannis nu mai are cum să livreze ce a promis, americanii decid să-și ascundă urmele, aruncând în spatele a doi funcționari români, Coldea și Kovesi, toate ticăloșiile pe care ei le-au comandat, la început prin Băsescu și apoi prin Iohannis;
  19. Trupele SRI par a se retrage în cazărmi;
  20. Evident că nu este o retragere ci doar o repliere, până în momentul în care noii șefi ai SRI reușesc să intre în controlul deplin al instituției.

Astea sunt faptele, generație. Astea sunt realitățile din spatele sloganelor pe care le auzi sau le vezi pe pancartele purtate de către concetățenii tăi. Astăzi SRI este controlat în totalitate de americani, iar prin SRI sunt controlate aproape toate instituțiile statului român. Deci, justiția trebuie smulsă din mâna americanilor, băi generație, pentru că statul român să poată începe lungul drum spre independență. Am citit de-a lungul timpului o mulțime de comentarii pe paginile de Facebook și pe blog în care mi se spunea că mai bine slugă la americani decât la ruși.

Băi generație, dar tu stăpână nu știi a fi?

                                                                                                                     Sorin Ovidiu VÎNTU

* „După împerechere, toate animalele sunt triste” – proverb latin atribuit lui Galen, doctor și filosof grec, care a trăit între anii 129-210.

SURSA:http://justitiarul.ro/

NISTE PROPAGANDISTI JOHANNISTO-GLOBALISTI DECID CU DE LA SINE PUTERE CARE STIRI SI SITE-URI,SUNT „FAKE NEWS” PE INTERNET SI FACEBOOK!

3 ian.

  Drumul spre globalizare sub stindardul „politically correct” („corect politic”): Proiectul de cenzură și poliție a gândirii de la Sibiu, […]

 

Drumul spre globalizare sub stindardul „politically correct” („corect politic”): Proiectul de cenzură și poliție a gândirii de la Sibiu, creatori și executanți

Motto: „Corectitudinea politică este o doctrina, cultivata de o minoritate deliranta, ilogica, promovata de mass-media oficiala, care sustine că este posibil să apuci o bucată de căcat, de partea curată.”

 

        Proiectul de cenzură a fost creat, nu întâmplător, la Sibiu!

În data de 17 februarie 2017 s-au reunit la Sibiu mai mulți specialiști în IT susținători ai mișcării #rezist pentru un proiect de cenzură a știrilor considerate de ei „fake news”, doar fiindcă nu susțin globalismul sionist și așa-zisul „progresism” promovat tot de iudeo-masoni, cu cele două component ale sale: neomarxismul și neoliberalismul. De asemenea, sunt luate în vizor site-urile naționaliste, ortodoxe, blogurile care critică sionismul și globalismul și cele împotriva multicultarismului, cu derivatele sale: LGBT, ecumenism și metisarea popoarelor prin invazie migraționistă (Planul Kalergi).

În prima zi a acestui an, în data de 1 ianuarie 2018, site-ul propagandei iohanniste din Sibiu, „Turnul sfatului”, publica, sub titlul „Ora de «fake news». Doi deputați sibieni propun o nouă materie pentru elevi”, următoarea știre: „Elevii din clasele VI şi IX ar putea avea, săptămânal, o nouă disciplină obligatorie – Educaţie şi cultură media. Orele de educație și cultură media ar urma să dezvolte abilităţile elevilor de a identifica ştirile false şi să cunoască mai bine fenomenul fake news. «Prezenta lege reglementează introducerea disciplinei „Educaţie şi cultură media”  ca disciplină obligatorie, o oră pe săptămână, pentru elevii claselor a VI-a şi, ulterior, elevii claselor a IX-a», se arată în proiectul de lege pentru introducerea disciplinei.

Proiectul înregistrat în 19 decembrie a fost semnat de doi deputați de Sibiu: Nicolae Neagu, deputat PNL și Dan Barna, deputat USR, însă inițiator este deputatul Alexandru Raeţchi, deputat liberal de București.

Materia propusă va include obligatoriu predarea teoriilor comunicării, formarea unui mecanism critic şi analitic de recepţionare a ştirilor, identificarea manipulării informaţiei în beneficiul unor interese extremiste sau anti-democratice, filtrarea unor informaţii care au scopul final îngrădirea şi ameninţarea unor drepturi fundamentale şi identificarea ştirilor false.

Potrivit propunerii legislative, cursul va fi predat de profesorii de Limba Română, Istorie, Cultură Civică sau Filosofie, care vor fi pregătiţi, în fiecare an, pentru a preda disciplina.

De asemenea, Ministerul Educaţiei Naţionale va forma un grup de lucru care va include în mod obligatoriu un grup din reprezentanţi ai facultăţilor care pregătesc specialişti în domeniul comunicării şi mass-media, organizaţii non-guvernamentale, care vor elabora un plan de formare a profesorilor, precum şi metodologia disciplinei. «Dezvoltarea fenomenului „fake news”  generează o criză pentru societatea contemporană şi ameninţă inclusiv buna funcţionare a democraţiilor liberale cu riscuri asupra securităţii şi siguranţei naţionale», se arată în expunerea de motive, citată de Mediafax. Totodată, se mai spune că fenomenul «fake news» este un pericol la adresa democraţiei şi poate conduce, de exemplu, la creşterea sentimentelor anti-europene sau xenofobe.”

După cum se poate lesne observa, cei doi deputați sibieni, de la cele două partide antinaționale și înțesate cu alogeni chiar la vârf, ambele fiind conduse de indivizi de origine străină, PNL și USR, susțin CENZURA PRESEI și POLIȚIA GÂNDIRII, chiar dacă au camuflat intenția lor sub cuvinte bombastice, sforăitoare! Ungurul Dan Barna, unul din cei doi deputați sibieni susținători ai măsurilor represive, a ajuns președintele USR după ce a avut contracandidați la alegerile din cadrul partidului alți doi alogeni, evreii Vlad Alexandrescu și Cristian Seidler. (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/vlad-alexandrescu-dan-barna-si-cristian-seidler-candideaza-la-sefia-usr-802929) Deputatul liberal Alexandru Raeţchi, inițiatorul proiectului repectivei legi represive împotriva libertății de exprimare a poporului român, este și el tot alogen, evreu.

Cică „ora de fake news”! Păi exact „ora de fake news” va fi manipulare ordinară și spălarea creierelor în sensul „corect politic” al globalismului. Se anulează astfel  propriul discernământ prin impunerea doar a unor opinii și excluderea altora contrare, oamenii fiind obligați să gândească iarăși la unison, ca în vremea comunismului și să devină o turmă amorfă bună doar de exploatat de Noua Ordine Mondială. Se ating grav drepturile omului, în special dreptul la liberă exprimare, cică în numele „democrației”!

Prin falsul enunț „ identificarea manipulării informaţiei în beneficiul unor interese extremiste sau anti-democratice, filtrarea unor informaţii care au scopul final îngrădirea şi ameninţarea unor drepturi fundamentale şi identificarea ştirilor false” se practică exact îngrădirea drepturilor fundamentale!!! Se încalcă în mod vădit Articolul 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afara, precum si libertatea de a căuta, de a primi si de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.”

Tot acești neomarxiști, demni urmași ai bloșevicilor evrei care, după sosirea lor pe tancurile sovietice, băgau pumnul românilor în gură și mulți intelectuali români au murit prin închisori fiindcă și-au permis să critice bolșevismul lor, susțin următoarele: „fenomenul «fake news» este un pericol la adresa democraţiei şi poate conduce, de exemplu, la creşterea sentimentelor anti-europene sau xenofobe”, exact ca antecesorii lor khazari/evrei care interziceau crticile împotriva regimului impus de ei –  „democratic” și acela! –  ca să nu crească sentimentele anti-URSS sau antisemite!

Prin categorisirea știrilor opuse propagandei globaliste ca fiind „fake news” și interzicerea lor pe aceste coniderente pseudodemocratice se încalcă Articolul 30 al Constituției României, „Libertatea de exprimare”:

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.

(4) Nicio publicație nu poate fi suprimată.

De ce tocmai la Sibiu, orașul care a dat, printe alte marionete ale sioniștilor globaliști, cele două nume ale principalilor prigonitori ai românilor: KLlaus Werner Iohannis și Laura Codruța Kovesi? Simplu, aici funcționează de multă vreme un poligon de testare al răbdării și ignoranței românilor.

La Sibiu funcționează cu succes un „poligon” de testare a globalismului la scară mai mică. De aceea pe lângă primar sas au existat un rege și un împărat al țiganilor. După ce s-a testat la Sibiu credulitatea, toleranța și răbdarea românilor, care au acceptat un primar sas, ce i-a scos ulterior pe capete din case prin retrocedări ilegale și s-a constatat că românii nu se revoltă, ci acceptă în continuare dictatura personală a unui alogen corupt, iată că s-a reeditat experimentul cu un „tătuc” străin de neamul românesc și la nivel national!

Tot la Sibiu sunt șapte (!) loji masonice „românești”, două cluburi Lions, unul Rotary și trei loji oculte ale alogenilor, din care una fățiș antiromânească, având componență exclusiv germano-ungurească, la Cisnădioara (14 km de Sibiu).

De asemenea, la Sibiu funcționează și Clubul Economic German din Transilvania, în limba germană: Deutschen Wirtschaftsclub Siebenbürgen (DWS), care este mai tare decât Consulatul german, foarte activ și el în localitate. Membrii Clubului Economic German (oameni de afaceri din Germania, Austria și Olanda, toți masoni!) au decis la întâlnirea lor din vara anului 2007, care a avut loc în comuna Biertan, judeţul Sibiu, ca primarul sibian să participe la alegerile din 2009 cu sloganul electoral: „Pentru ca România să arate ca Sibiul! Însă Traian Băsescu, informat fiind de aripa Coldea din SRI, fidelă lui pe vremea aceea, le-a tăiat nemţilor entuziasmul, fluturând cele două dosarele penale ale lui Iohannis de la DNA.

Nu pot încheia fără lista personulităților din Sibiu ajunse pe cai mari: plăvanul Klaus Asperger von Strudel, femeia-zdrahon Laura Codruța Kovesi, Dana Tițian – consiliera lui Kovesi, Delia Dinu – țigăncușa sepepistă ajunsă șefă de protocol la Cotroceni – aia care tot patinează înaintea sasului infatuat, atunci când robotul pășește pe la diverse evenimente de parcă are un par înfipt în cur, Dan Suciu – purtătorul de cuvânt de la BNR, ăla cu aspect de molie în pielea goală, Emil Curezeanu – sibianul cu cetățenie germană numit ambasador în… Germania! – nu i-am zis Hurezeanu ca să nu-l jignesc, fiindcă „Hure” înseamnă curvă în limba lui germană, „chilotul” de pe avionul prezidențial Emil Dobrovolschi – soțul Mădălinei Pușcalău, purtătoarea de vorbe a klausului, parvenitul Marius Vecerdea, finul iohanușilor și antrenorul de tenis al stafiditei primă toamnă, care se vrea acum președinte la Federația Română de Tenis, regii Cioabă ai țiganilor –poligonul de testarea reacțiilor românilor la multiculturalitate, de care vorbeam mai sus, până și echipa de fotbal se numește FC Hermannstadt! – și împăratul Rădulescu al țiganilor care a dat colțul relativ recent și  marele lider Dan Barna, militant pentru drepturile familiilor homosexuale, care a devenit președinte al USR, partidul soroșiștilor progresiști și alogenilor.

                                                                                                  Marius Albin MARINESCU

 

Să reamintim primii pași ai proiectului de cenzură și poliția gândirii de la Sibiu!

Aproape 20 de IT-iști de la firme importante de profil din Sibiu s-au reunit în data de 17 februarie 2017, într-un „hackathon” al cărui scop este acela ca așa zisele știri false să nu se mai distribuie prin intermediul Facebook-ului, scrieTurnul Sfatului din Sibiu. Proiectul este susținut de Digi 24 și Hotnews.

Afacerea care este, de fapt, una de cenzură a presei a fost devoalată de FLUX 24 acum câteva săptămâni. În spatele ei se află George Soros, conform dezvăluirilor din presa americană.Scopul real este de a elimina știrile incomode pentru grupările finanțate de Soros și stânga americană.

Digi 24 și HotNews sunt două mijloace de presă care susțin cenzura internetului și a facebook motivând prin așa zisele știri false promovate de unele siteuri.

Cele două entități media au susținut crearea unei liste negre a siteurilor din România în care dincolo de siteurile care dau știri tabloide și neverificate au inclus și media care nu le susține punctele de vedere.

Factual este gruparea din România care colaborează la proiect și care a fost creată de Funky Citizens, un ONG de pe Dâmbovița. În ONG apar Elena Calistru, care lucrează de mulți ani pentru fundațiile lui Soros, dar și Codru Vrabie, un alt personaj legat de miliardarul de stânga american.

Elena Calistru și Codru Vrabie.

Recent Funky Citizens a angajat mai mulți jurnaliști pentru acest proiect. Această grupare susține unul din proiectele dragi lui Soros: căsătoriile homosexuale.

La „hackathon-ul” de la Sibiu au venit oameni din trei firme de IT: dezvoltatori, „testeri”, specialiști în marketing. Tinerii nu vor ca numele firmelor să devină publice dintr-un motiv simplu: ar deveni ținta creatorilor de știri false, împotriva cărora luptă. „Există acea listă cu 70 – 100 de site-uri, dintre care 20 – 30 le vedem și noi aproape zilnic. Titluri bombastice, toxice, în fine. Se propagă de multe ori fără a fi citite, mulți le distribuie mai departe. Probabil că din traficul acela fac niște bani proprietarii acelor site-uri, dar există și alte teorii pentru care sunt distribuite aceste știri”,definește Radu zona împotriva cărora este îndreptată acțiunea lor. Cele peste 70 de site-uri la care face referire au fost adunate într-o listă de un IT-ist din București, care a creat deja o extensie a browser-ului Chrome, extensie care atrage atenția asupra faptului că știrile provenite dintr-o anumită sursă au potențial fals. Sibienii au invitat dezvoltatorul acestei extensii la evenimentul de vineri noaptea, dar acesta nu a putut ajunge. Însă perspectivele unei colaborări cu acesta există, arată IT-iștii reuniți la Sibiu, mai scrie publicația „Turnul sfatului” din Sibiu.

Politica anunțată de facebook de a elimina așa-zisele știri false este un proiect finanțat de miliardarul american George Soros și de alți oameni de afaceri de stânga, dezvăluie Breitbart, un influent site conservator american. Informații au fost difuzate și de FOX News.

Există și o filială în România controlată tot de oamenii lui George Soros.

IFCN, structura care se va ocupa de acest lucru, este găzduit de Institutul Poynter de Studii Media. O căutare sumară a site-ului Institutului Poynter constată că IFCN Poynter este finanțat în mod deschis de către Open Society Foundations Soros, precum și Fundația Bill & Melinda Gates, Google și Fondul Național pentru Democrație.

IFCN este, de asemenea, finanțat de Rețeaua Omidyar a miliardarului fondator al eBay, Pierre Omidyar. Rețeaua de Omidyar a încheiat un parteneriat cu Open Society si a dat subvenții unor părți terțe care sunt finantașți de Soros. Tides este unul dintre cei mai mari donatori de stânga din SUA.

Un alt donator important al IFCN este Fundatia Craig Newmark, organizația de caritate înființată de Craiglist Fondator Craig Newmark. Luni, cu doar câteva zile înainte de anunțarea parteneriatului cu Facebook, Poynter a emis un comunicat de presăarătând că Newmark i-a donat un milion de dolari.

                           Ultimul pas este la Facebook

Romanian fake news aggregator” este numele discutat pentru inițiativa celor de la Sibiu. Numele ar urma să fie pus fie pe grupul de mii de voluntari care ar urma să raporteze către Facebook știrile false, fie pe pagina creată cu acest rol. „Ne gândim că se vor strânge aproximativ 50 de știri pe zi, care vor fi alese dintre cele mai virale, căci asta vrem să detectăm automat prin API-ul (o unealtă pentru programatori – n.r.) de la Facebook”, estimează Radu.

Știrile raportate drept false vor fi marcate ca atare, însă, tot de reprezentanții rețelei de socializare. „Nu cei de la Facebook fac fact-checking-ul (verificarea veridicității – n.r.). În România am înțeles că vor fi cei de la factual.ro și încă alte câteva ONG-uri. Ei le vor marca drept false, iar de aici mai departe Facebook ar trebui să acționeze, să le limiteze răspândirea”, mai arată Radu.

                         Cuvântul-cheie: „crowdsourcing”

IT-iștii de la Sibiu cred că inițiativa lor va fi una cu rezultate concrete datorită ideii de ”crowdsourcing”. Altfel spus, datorită grupului mare de voluntari care vor fi dispuși să raporteze către Facebook știrile detectate drept false. Și cu cât vor fi mai multe astfel de raportări făcute într-un timp cât mai scurt, cu atât mai repede răspândirea acestor informații va fi limitată și marcată ca atare. „Oricine poate fi voluntar. Căci tot ceea ce trebuie să faci este să raportezi știrile ca fiind false. Nu contează că în acest grup mare se pot «infiltra» unii care vor să susțină propagarea de știri false. Pentru că nu există o unealtă prin care să marchezi știrile corecte”, explică încrezători tinerii de la Sibiu.

        Fundația condusă de un IT-ist #rezist, conexiuni cu rețeaua Soros

Ciprian Ciocan, a declarat: „S-a spus foarte mult că oamenii doar ies în stradă și că le place doar să distrugă. Aici avem un exemplu că oamenii și construiesc, că oamenii găsesc soluții active și nu doar ies pe stradă”.

Ciocan este directorul executiv al Fundației Comunitare Sibiu. După cum se poate observa pe site-ul respectivei organizații neguvernamentale, aceasta este finanțată și de Fundația pentru Parteneriat.

Despre aceasta, site-ul dcnews.ro scria în anul 2014, că ar fi fost una dintre principalele ONG-uri finanțate de miliardarul George Soros, alături de Open Society Institute, CEE Trust și Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

Click pe imagine pentru mărire!

De asemenea, Asociația pentru Relații Comunitare (ARC) apare și ea pe lista organizațiilor care sprijină fundația condusă de Ciocan. Despre ARC, fluierul.ro scria în anul 2015 că beneficiază de ajutoare (directe sau indirecte) din partea lui Soros. Pe lista întocmită de jurnaliștii sursei citate apare și Fundația PACT, un alt finanțator al organizației lui Ciocan.

A comparat rezultatul alegerilor din 11 decembrie cu evenimentele petrecute după Al Doilea Război Mondial

Într-un interviu acordat presei locale, după alegerile parlamentare din 11 decembrie, Ciprian Ciocan făcea o declarație șocantă.

Directorul executiv al Fundației Comunitare Sibiu compara rezultatul scrutinului din 11 decembrie cu fenomenul Piața Universității și cu momentul în care comunismul s-a instaurat în România, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

„Eu cred că rezultatul acestor alegeri, o să exagerez acum, dar eu cred că seamănă cu momentul Piața Universității. Seamănă și cu momentul în care comunismul a venit în România și societatea românească, prin tot ce a avut ea, s-a predat. După Al Doilea Război Mondial, a existat un moment de predare”, afirma Ciocan la Turnul Sfatului TV.

Atenție, acesta este unul dintre oamenii care decid ce știri sunt false sau nu!

                                                 Grupul #rezist

Mai toți tinerii veniți la hackathhon-ul de la Sibiu poartă banderole galbene inscripționate cu moto-ul protestelor din ultimele săptămâni, „#rezist”. Cred că ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni ne-a determinat să ne implicăm mult mai mult”, explică Radu purtarea acestor banderole,  care a participat la proteste, asemenea lui Ciprian. (Click pe imaginea de mai jos pentru mărire!)

Banderole pe brațul stâng ca pe vremea nazismului.

A fost un context agravant. Problemele acestea există de mai mult timp, dar acum ne-au lovit mai tare, căci le-am ignorat prea mult. Cred că știrile false au un impact foarte mare și cred că pot fi schimbate mult mai ușor decât alte lucruri. Mult mai greu, de exemplu, poți schimba clasa politică”, este de părere Ciprian.

Protestatarii din Piața Victoriei folosesc cuvântul „Rezist”, pe care îl consideră un simbol reprezentativ al acestor manifestații de stradă

Folosirea cuvântului nu este singulară, însă. În SUA, participanții la protestele împotriva lui Donald Trump folosesc și ei „Rezist”, ca hasthag și ca simbol. Un exemplu a putut fi observat recent, la San Francisco. Pe 11 februarie, câteva mii de persoane s-au strâns pentru a-i transmite un mesaj administrației Trump, după cum a informat presa locală.

Președintele Trump este contestat de stânga americană, nemulțumită de măsurile acestuia privind limitarea imigrării, prin construcția unui zid la granița cu Mexicul.

Mesajele protestatarilor americani au apărut și la București, fiind prezente în Piața Victoriei, după cum se poate vedea în imaginile de mai jos. Cel puțin o parte dintre protestatari sunt susținători ai mesajelor Partidului Democrat din SUA, cel care reprezintă stângismul de peste Ocean.”

Așadar, Marxismul Cultural dorește să distrugă societatea umana din interior și să creeze o „Minunată Lume Noua”, despre care a scris și Aldous Huxley în cartea  „Minunata Lume Nouă”.

Unul dintre simbolurile principale ale marxiștilor este pumnul strâns. Pumnul strâns simbolizea revolta proletarilor față de burghezi și capitaliști, iar mai nou susținerea mișcării LGBT de către neomarxiștii progresiști!

A fost Comunismul/Socialismul o ideologie pentru proletari? Răspunsul este nu! Comunismul/Socialismul s-a folosit de proletari pentru a instaura o dictaură. Astăzi, neomarxistii, neocomuniștii, internaționaliștii, anarhiștii, globaliștii se folosesc de proletari, dar și de minorități.

Socialismul/Comunismul a fost un experiment al revoluționarilor francmasoni, plan pus în aplicare încă de la fondarea Iluminatilor din Bavaria, o grupare condusă de Adam Weishaupt, grupare, care împreună cu loja francmasonică „Marele Orient” a orchestrat celebra revoluție franceză.

„Tu știi ce înseamnă mișcarea #rezist? Te-ai informat înainte să pronunți #rezist în timpul protestelor? Chiar crezi că ești de acord cu ideile lor? Creștinii intră în conflict direct cu această mișcare!!!

Multă lume s-a erijat în timpul protestelor în a pronunța denumirea mișcării #rezist, care provine din SUA, denumită mișcarea #resist în limbă engleză. Mulți au fost păcăliți și au pronunțat aceste sloganuri în spirit de turmă.

Dacă americanii cu #resist pe pancarte protestează contra abuzurilor celor 1% din populație, care dețin 99% din resursele și averea lumii, și caută să apere drepturile omului, inclusiv cele ale minorităților, românii care #rezistă protestează contra ștăngii (ceea ce e onorabil) și în favoarea sau chiar de mână cu managerii ultra-bogați și abuzivi de corporații care, cică, sunt și ei anti-hoție.

Întrebarea este dacă lumea care a participat la proteste era în cunostiință de cauză cu privire la ideile și punctele pe care mișcarea #rezist le promovează în România. Întrebarea e mai gravă pentru creștini, căci dacă nu te informezi, ești de partea lor.

Pentru cine nu a avut timp să se documenteze despre această organizație, înainte să le îmbrățișeze sloganurile, vă enumărăm noi câteva definiții ale mișcării:

– susținerea LGBT, adică susținerea și promovarea homosexualilor, lesbienelor, transsexualilor;

– susținerea ateismului;

– scoaterea creștinismului din școli;

– introducerea orelor de educație sexuală;

– susținerea imigrației musulmane în zonele creștine;

– susținerea avorturilor;

Mișcarea #resist este o mișcare fondată de ONG-urile lui George Soros în SUA, se activează la orice evenimente care le-ar putea periclita mișcarea, cum ar fi alegerea lui Trump, care nu e de acord cu homosexualitatea, avorturile și alte blestemații sataniste.

De asemenea, în România, #rezist este mișcarea care are ca scop dezbinarea poporului, distrugerea creștinismului, instalarea casei regale pentru a pava drumul anticristului (teme prea grele pentru profani, care necesită studiu mai aprofundat pentru a le înțelege).

Iisus a spus: nu puteți fi și cu mine și cu ei, ori cu mine ori cu ei, dacă sunteți cu mine și cu ei, sunteți cu ei.”

De cine au fost incepute protestele : Theodor Adorno și Walter Benjamin, nu este nimic nou sub soare

Poate cel mai important, chiar dacă cel mai puțin cunoscut succes al Școlii de la Frankfurt, a fost nașterea mediilor electronice de comunicare ale radioului și televiziunii și conversia lor în instrumentele de control social pe care le reprezintă astăzi. Acest proces s-a născut din munca depusă inițial de doi oameni care s-au alăturat Institutului la sfârșitul anilor 20: Theodor Adorno și Walter Benjamin.

După terminarea studiilor la Universitatea din Frankfurt, Walter Benjamin a planificat să emigreze în Palestina în 1924, împreună cu Gershom Scholem (devenit ulterior unul dintre cei mai renumiți filosofi ai Israelului, precum și lider gnostic al iudaismului), dar a fost împiedicat de legătura amoroasă cu Asja Lacis – actriță lituaniancă și agent Comintern. Lacis îl „confiscă” pe Benjamin pe insula italiană Capri, un vechi centru cultic din perioada împăratului Tiberiu, folosit apoi ca bază de antrenament a Cominternului. De aici înainte, apoliticul Benjamin îi va scrie prietenului său Scholem că a găsit „o eliberare existențială și o viziune internă consistentă în actualizarea comunismului radical”. Lacis îl va duce mai târziu pe Benjamin la Moscova pentru continuarea îndoctrinării. Aici acesta îl cunoaște pe Bertholt Brecht, cu care va începe o lungă colaborare; imediat după această întâlnire, în timpul activității dedicate primei traduceri în limbă germană a poetului francez Baudelaire (iubitor al experiențelor psihedelice), Benjamin începe o serioasă serie de experimente cu halucinogene.

În 1927, el se va afla la Berlin, ca parte a unui grup condus de Adorno, ce studia lucrările lui Luckacs; ceilalți membri ai grupului de studiu îi includeau pe Brecht și partenerul sau de compoziție Kurt Weil, Hans Eisler, un alt compozitor, ce avea să devină ulterior compozitor de film la Hollywood și co-autor cu Adorno al cărții „Compozitia pentru film”. De asemenea, fotograful avangardist Imre Moholy-Nagy și conducătorul grupului, Otto Klemperer.

Între 1928 -1932, Adorno și Benjamin au dezvoltat o intensă colaborare, la sfârșitul căreia au început să publice o serie de articole în revista Institutului „Zeitschrift fur Sozialforschung”. Benjamin a fost păstrat în interiorul activităților Institutului, în mare parte grație lui Adorno, care mai târziu avea să-și însușească o mare parte a lucrării acestuia.

După venirea la putere a lui Hitler, staff-ul Institutului s-a răspândit. În timp ce majoritatea celorlalți membri au primit noi însărcinări în SUA și Anglia, Benjamin nu a primit nici o ofertă de lucru, probabil din cauza animozităților cu Adorno. Benjamin pleacă în Franța, iar după invazia germană zboară în Spania. Așteptându-și arestul din partea Gestapoului, este cuprins de disperare și moare de supradoză într-o cameră de hotel.

Munca lui rămâne aproape necunoscută până în 1955, când Sholem și Adorno publică o ediție a lucrărilor sale în Germania. Reînvierea completă are loc în 1968, când Hannah Arendt, fostă amantă a lui Heidegger și colaboratoare a Institutului în America, publică un articol important despre Benjamin în revista New Yorker, urmată, în același an, de prima traducere englezească a operei sale.

Astăzi, fiecare librărie universitară din SUA deține un întreg raft de traduceri și exegeze ale fiecărei părticele din opera lui Benjamin. Adorno a fost mai tânăr decât Benjamin și, în plus, pe cât de pasiv a fost Benjamin, pe atât de agresiv a fost Adorno.

Născut Theodor Wiesengrund-Adorno, într-o familie de corsicani, acesta a primit lecții de pian de la o vârstă fragedă, din partea unui unchi ce trăia cu familia sa și care fusese acompanior de pian pentru celebra artistă de operă Adelina Patti. Se credea că Adorno va deveni un muzician profesionist, studiind în acest sens cu Bernard Sekles, profesorul lui Paul Hindemith. În 1918, încă student la gimnaziu, Adorno îl cunoaște pe Siegfried Kracauer. Membru al salonului kantian-sionist ce se reunea în casa rabinului Nehemiah Nobel din Frankfurt, Kracauer era parte a unui grup din care mai făceau parte: filosoful Martin Buber, scriitorul Franz Rosenzweig, precum și studenții Leo Lowenthal și Eric Fromm. Krakauer, Lowenthal și Fromm aveau să se alăture Institutului 20 de ani mai târziu.

Adorno îl angajează pe Kracauer că profesor în asimilarea filozofiei lui Kant. Kracauer îl introduce, de asemenea, în scrierile lui Luckacs și Walter Bejamin, cel din urmă fiind deja un apropiat al cercului Nobel.

În 1924, Adorno se mută la Viena pentru a studia cu compozitorii atonaliști Alban Berg și Arnold Schonberg și devine familiar cu cercul avangardist și ocult din jurul marxistului Karl Kraus. Aici, nu numai că îl va cunoaște pe colaboratorul său viitor, Hans Eisler, dar va veni în contact și cu teoriile freudianului extremist Otto Gross. O lungă perioadă dependent de cocaină, Gross moare în timpul unei revolte de 1920 din Berlin, în momentul în care se pregătea să ajute revoluția din Budapesta. El dezvoltă teoria că sănătatea mentală poate fi atinsă numai prin reînvierea vechiului cult al Astartei, care distruge monoteismul și „familia burgheză”.

                                   Salvând estetica marxistă

Până în 1928, Adorno și Benjamin aveau să-și satisfacă ambițiile intelectuale, stabilindu-se la Institut, în Germania. Ca subiect ei aleg un aspect al problemei pusă de Luckacs: cum să dea esteticii o solidă bază materialistă? Era o întrebare de o anumită importanță la acea vreme. Dezbaterile oficialităților sovietice asupra artei și culturii, cu extravagantele lor „cotituri” din jurul „realismului socialist”, „proletcultismului” erau considerate idioțenii și nu serveau decât discreditării pretențiilor filozofice ale marxismului în rândul intelectualilor. Înseși scrierile lui Marx pe acest subiect erau, în cel mai bun caz, sumare și banale.

În esență, problema principală a lui Adorno și Benjamin era Gottfried Leibniz. La începutul secolului 19, Leibniz a distrus din nou vechiul gnosticism dualist ce diviza mintea și corpul, demonstrând că materia nu gândește. Un act creativ în artă sau știință poate enunța adevărul privind universul fizic, dar nu este determinat de acest univers. Printr-un efort auto-conștient ce concentrează trecutul în prezent pentru a determina viitorul, actul creativ corect orientat și definit este tot atât de nemuritor precum sufletul care îl imaginează. Acest fapt are implicații decisive pentru marxism, care se bazează în întregime pe ipoteza că activitatea mentală este determinată de relațiile sociale derivate din activitatea omenirii asupra existenței fizice. Marx a eludat problema pusă de Leibniz, așa cum au făcut Adorno și Benjamin, chiar dacă mai târziu au făcut-o cu mai mult elan.

Este greșit, afirmă Benjamin în primele sale articole asupra acestei teme, de a se începe cu rațiunea, afirmând mintea ca bază a dezvoltării civilizației. Această este o moștenire nefericită a lui Socrate. Ca alternative, Benjamin propune un mod aristotelic de interpretarea Genezei:

Să presupunem că Edenul a fost dăruit lui Adam ca univers fizic primordial. Originea științei și filosofiei nu rezidă în investigarea și dominația naturii, ci în numirea obiectelor naturii. În starea primordială, numirea unui lucru însemna să spui totul despre acel lucru. În sprijinul acestei afirmații, Benjamin citează în mod cinic primele paragrafe din Evanghelia după Ioan, evitând cu grijă versiunea mult mai profundă din greaca veche și preferând în schimb Vulgata, astfel încât la paragraful „La început a fost Cuvântul”, conotația originalului grecesc „logos” de Rațiune, Cuvânt, a fost înlocuită cu sensul mult restrictiv dat de cuvântul latin „verbum”. După expulzarea din Eden și porunca lui Dumnezeu ca Adam să-și mănânce pâinea prin sudoarea frunții (metaforă marxista folosită de Benjamin pentru dezvoltarea economiei) și blestemul ulterior al lui Dumnezeu dat Turnului Babel (prin Nimrod) (care a însemnat practic apariția statelor-națiune cu limbi diferite, pe care Benjamin și Marx le-au văzut ca pe un proces negativ, de îndepărtare de „comunismul primitiv” al Edenului), umanitatea a devenit înstrăinată de lumea fizică. De aceea, continuă Benjamin, obiectele încă reflectă o „aură” a formei lor primordiale, dar adevărul este acum fără speranță pierdut, aflat în ceață, neclar.

În fapt, vorbirea, limbajul scris, arta, creativitatea în sine, prin care dominăm universal fizic, contribuie la prelungirea înstrăinării, prin încercarea (în jargon marxist) de a încorpora obiectele naturii în relaţiile sociale determinate de structura de clasă, dominantă la acel moment în istorie. Artistul creativ sau omul de ştiinţă este, de aceea, un vas, precum Ion rapsodul, aşa cum el se descrie pe sine lui Socrate, sau precum un apărător al teoriei moderne a haosului: actul creativ „iese la suprafaţă” din amestecul cultural, precum în magie.

Cu cât burghezul încearcă mai mult să comunice, să transmită intenţia sa cu privire la lucruri, cu atât se depărtează de la adevăr. Aşa cum afirmă un celebru enunţ al lui Benjamin: „Adevărul este moartea intenţiei”.

Acest tip de raţionament permite realizarea unor lucruri distructive: Făcând din creativitate un produs al specificului istoric, o jefuiești atât de perenitate, cât şi de moralitate. Astfel, cineva nu mai poate afirma un adevăr universal sau o lege naturală, deoarece adevărul este complet relativ la dezvoltarea istorică. Discreditând ideea adevărului şi a erorii poţi, de asemenea, să „arunci în aer” conceptele „învechite” de bine şi rău; devii, în cuvintele lui Nietzche, „dincolo de bine şi rău”.

Benjamin este capabil totodată să apere ceea ce el numeşte „satanismul” simboliștilor francezi şi al succesorilor săi „suprarealişti” pentru că în miezul satanismului „cineva poate găsi cultul răului că instrument politic… pentru a dezinfecta şi izola împotriva tuturor diletantismelor moralizatoare ale burghezilor”.

Să condamni satanismul lui Rimbaud ca rău este la fel de incorect ca a aprecia un cvartet al lui Beethoven sau un poem al lui Schiller ca fiind „bune”. Pentru amândouă, judecăţile sunt oarbe la forţele istorice ce lucrează „inconştient” asupra artistului.

De aceea, ni se spune că ultima structură muzicală a lui Beethoven se „chinuia” să devin atonală. Dar el nu a putut să se afirme pe el însuşi în mod conştient din cauza lumii structurate europene definite ca atare de Congresul de la Viena (teza lui Adorno); în mod similar, Schiller chiar a dorit să afirme că creativitatea era eliberarea erosului, dar fiind „un copil adevărat” al iluminismului şi al lui Immanuel Kant, nu a putut să renunţe la raţiune (teza lui Marcuse).

Epistemologia devine astfel o relaţie săracă a opiniei publice, din moment ce artistul nu creează în mod conştient pentru a ridica societatea, ci mai degrabă „inconştient” el transmite presupoziţiile ideologice ale culturii în care a fost născut.

Problema nu mai este reprezentată de adevărul universal, ci ce poate fi plauzibil interpretat de către auto-numiţii „gardieni ai spiritului timpului” – zeitgeist.

                           „The Bad New Days”

Pentru Şcoala de la Frankfurt, scopul elitei culturale în moderna eră „capitalistă” trebuie să fie dezbrăcarea de credinţa ca arta derivă din emulaţia auto-conştientă provenită de la Dumnezeu ca şi Creator.

„Iluminarea religioasă” – spune Benjamin – trebuie arătată a proveni dintr-o iluminare profană, materialistă, dintr-o inspiraţie antropologică, căreia haşişul, opiumul sau orice altceva îi poate oferi o lecţie introductivă.

Școala de la Frankfurt, noua eră întunecată.

În acelaşi timp, „noi forme culturale trebuie găsite pentru a creşte „alienatia populaţiei”, pentru ca ea să înţeleagă cu adevărat cât de alienată este când trăieşte fără socialism. Să nu se construiască pe vechile zile bune de odinioară, ci pe cele rele şi noi de astăzi”.

Direcţia potrivită în pictură este urmată de ultimele creaţii ale lui Van Gogh, care a început să picteze obiecte în dezintegrare, cu ochiul echivalent al unui fumător de haşiş ce extrage şi introduce lucruri din afara lumii lor fireşti.

În muzică „nu este sugerat că cineva poate compune mai bine astăzi decât Mozart sau Beethoven”, spune Adorno, „dar trebuie să se compună atonal, deoarece atonalismul este bolnav, iar boala, în mod dialectic, este şi leacul”.

Extraordinara reacţie violentă de protest cu care muzica se confruntă în societatea prezentă, pare cu toate acestea să sugereze că funcţia dialectică a acestei muzici poate fi déjà simţită negativ, ca „distrugere”. Scopul artei moderne, literaturii şi muzicii trebuie a fie de a distruge potenţialul înălţător şi deci burghez al artei, literaturii şi muzicii astfel încât „omul să-şi piardă conexiunea cu divinul” şi să-şi vadă ca unică opţiune creativă revolta politică. „Pentru că a organiza pesimismul nu înseamnă altceva decât să alungi metafora morală din politică şi să descoperi în acţiunea politică o sferă rezervată 100% imaginii”.

De aceea, Benjamin colaborează cu Brecht pentru a transpune aceste teorii în practică, iar efortul lor conjugat culminează în „efectul de înstrăinare” – enstrangement, încercarea lui Brecht de a-şi scrie compoziţiile astfel încât auditoriul să părăsească teatrul demoralizat şi furios, aparent fără motiv.

                                   Corectitudinea Politică

Analiza Adorno-Benjamin reprezintă aproape întreaga baza teoretică pentru toate trendurile estetice „politically correct”, ce acum invadează toate universităţile.

Post-structuralismul lui Roland Barthes, Michel Foucault şi Jaques Derida, semiotica lui Umberto Eco, deconstructivismul lui Paul de Man, toate îl citează deschis pe Benjamin că sursă a operei lor. Opera „Numele trandafirului” a lui Eco este aproape un tribut adus lui Benjamin. De Man, fost colaborator nazist în Belgia, care a devenit apoi prestigios profesor la Yale, şi-a început cariera traducându-l pe Benjamin. Celebra afirmaţie din 1968 a lui Barthes „autorul este mort” face referire la enunţul anterior a lui Benjamin „Adevărul este moartea intenţiei”.

Benjamin a fost chiar numit moştenitorul lui Leibnitz şi Wilhelm von Humbold – filologul colaborator a lui Schiller, ale carui reforme educaţionale au contribuit la fantastica dezvoltare a Germaniei din secolul 19.

În 1991, Washington Post îl numeşte pe Benjamin „cel mai fin teoretician literar german al secolului” (mulţi însă ar renunţă însă la termenul „german”).

Cititorii au auzit cu siguranţă povestea terifiantă despre cum un department de studii afro-americane a interzis opera Othello, deoarece este „rasistă” sau cum un profesor feminist radical a predat, în cadrul unei întâlniri a Asociaţiei de Limbi Moderne că „vrăjitoarele sunt adevăratele eroine ale operei Macbeth”.

Aceste atrocităţi apar deoarece „propovăduitorii” pot „plauzibil” demonstra în buna tradiţie a lui Benjamin şi Adorno că conţinutul operei lui Shakespeare este irelevant; ceea ce este important este „subtextul” rasist sau falocentric de care Shakespeare era inconştient atunci când a scris.

Atunci când studiile feministe sau Departamentul de Studii ale Lumii a Treia organiza studenţii pentru a abandona clasicismul în favoarea autorilor moderni, de culoare sau feminişti, motivele oferite erau total cele ale lui Benjamin. Nu faptul că aceşti autori moderni sunt mai buni, ci ei sunt oarecum mai aproape de adevăr, deoarece proza lor reflectă problemele sociale moderne asupra cărora autorii mai vechi sunt ignoranți. Studenţii vor fi învăţaţi că însuşi limbajul este, aşa cum afirmă Benjamin, aproape un conglomerat de nume false aruncate asupra societăţii de către opresori, fiind avertizaţi asupra „logocentrismului” -încrederii prea mari pe care burghezii o acordă cuvintelor.

Dacă aceşti autori antici apăreau „retrograzi” (în cuvintele lui Adorno), această se datora faptului că ei erau proiectaţi a fi aşa. Cea mai importantă realizare a Şcolii consistă în conştientizarea faptului că monstruoasele lor teorii pot deveni dominante în cultură, că rezultat al schimbărilor din societate, aduse de, ceea ce Benjamin a numit „era reproducerii mecanice a artei”.

Surse: Flux24gheorghe.pipereadzr.org.roculturavietii.ro, Evenimentul zilei, Adevărul, Știri Extreme

SURSA :http://justitiarul.ro/

VA DI ACUZAT KLAUS WERNER JOHANNIS DE INALTA TRADARE?

3 ian.

                         Scenariul înaltei trădări În final, președintele Klaus Iohannis […]

 

                       Scenariul înaltei trădări

În final, președintele Klaus Iohannis ar putea fi  judecat de un complet de cinci de la Înalta Curte, desemnat legal prin tagere la sorți. Dacă va fi condamnat, va merge la închisoare. Pentru mulți ani. Pentru că infracțiunea de înaltă trădare este extrem de aspru sancționată prin legislația penală. Între timp, el va fi fost suspendat. Iar sarcinile lui, preluate de al doilea om în stat. De președintele Senatului. Dar până la acest posibil deznodământ, mai este o perioadă care trebuie parcursă. Care s-ar putea dovedi extrem de dificilă. Și de riscantă. Atât pentru Iohannis, cât și pentru adversarii acestuia.

Procedura prin care un președinte poate fi acuzat și condamnat pentru înaltă trădare, nemaiutilizată până acum în România, cu excepția simulacrului de proces care a condus la executarea lui Nicolae Ceaușescu, este extrem de riscantă. De ambele părți. Și poate fi letală. Atât pentru PSD, cât și pentru Klaus Iohannis. Totul depinde de efectul, pe care acest proces îl are asupra opiniei publice.

E greu de presupus că, după ce a formulat această intenție de a declanșa încă din luna ianuarie procedurile împotriva președintelui Klaus Iohannis în vederea condamnării sale pentru înaltă trădare, Liviu Dragnea mai poate da înapoi. Dacă renunță, se face de râs. Populația României, dar chiar și susținătorii frontului PSD, îl vor taxa drept neserios. De aceea, sunt înclinat să îmi imaginez că acest angajament va fi dus până la capăt. Și cred că este important să vedem cum se poate desfășura acest proces și ce riscuri implică.

Doi lideri juriști ai PSD au primit sarcina de a redacta documentul care, practic, pe la mijlocul lunii ianuarie, ar putea deveni punctul de plecare al întregului proces. Acest document, care urmează să fie prezentat în Parlament, va enumera o serie de fapte sau de posibile fapte săvârșite de președintele Klaus Iohannis de-a lungul întregului său mandat și care ar putea să se constituie în dovezi, toate la un loc sau fiecare în parte sau doar unele dintre ele ale unui act de trădare națională. Ce ar putea să cuprindă un asemenea document?

1) Repetatele acuzații publice lansate de către Klaus Iohannis împotriva guvernanților, în special cele care anunțau într-un ton alarmist faptul că Executivul va colapsa din punct de vedere economic, care au avut drept consecință de fiecare dată creșterea dobânzilor cu care se împrumută de la bănci statul român. Din această perspectivă, pierderile sunt cu certitudine uriașe. Și ele pot fi cuantificate. În plus, imaginea și prestigiul României în lume au fost profund afectate, mai ales atunci când asemenea acuzații au fost lansate de către președinte în cursul deplasărilor sale peste hotare.

2) Adversarii lui Klaus Iohannis ar putea identifica legături necurate între acesta și mai multe mari corporații străine, legături care au adus prejudicii statului român în ceea ce privește fondul forestier sau, o temă mai recentă, zăcămintele de gaze naturale de la Marea Neagră.

3) România a fost profund afectată prin blocajul exercitat în mod sistematic de către președintele Klaus Iohannis asupra mecanismului legislativ, prin respingerea sistematică sau trimiterea la Curtea Constituțională, tot sistematică, a actelor normative și împotriva Guvernului, prin neîndeplinirea, cu rea credință, de către președinte, a unor îndatoriri pe care le are, fapt constatat în repetate rânduri de către Curtea Constituțională.

4) Sub președinția lui Klaus Iohannis au continuat să fie încheiate protocoale, în epicentrul cărora s-a aflat Serviciul Român de Informații, documente paralegale, care în mod nelegitim au adăugat la Constituție și la legile statului și în baza cărora Justiția a funcționat strâmb, fiind regizate numeroase procese politice soldate cu condamnări.

Firește, această listă poate continua. Eu am dat doar câteva exemple posibile, pentru a-l lăsa pe cititor să înțeleagă de la ce premize ar putea pleca acest document, care ar urma să fie prezentat Parlamentului la mijlocul lunii ianuarie a anului viitor. Ce urmează?

Parlamentul, întrunit în plen, va vota în baza acestui document un proiect de hotărâre. Prin care se decide constituirea unei comisii de anchetă. Votul va fi dat cu majoritate simplă, pe care PSD plus ALDE o au în mod lejer.

Comisii de anchetă va funcționa în mod diferit în comparație cu toate celelalte comisii care au funcționat în Parlamentul României până în prezent. În sensul că ea va avea atribuțiile unei secții de procratură. Cu alte cuvinte, cel care va fi anchetat, respectiv Klaus Iohannis, va continua să-și desfășoare atribuțiile prezidențiale, dar va fi obligat să se prezinte în fața Comisiei de câte ori este chemat la audiere, dar depozițiile sale vor fi date în baza unui jurământ pe Biblie. Dacă nu se prezintă, poate fi citat cu mandat, adus chiar cu mascații, la fel cum se întâmplă în cazul oricărui cetățean citat la Parchet. Dacă se dovedește că a ascuns adevărul sau a mințit, se face vinovat de infracțiunea de mărturie mincinoasă și, după încheierea mandatului, poate suporta rigorile legii. De asemenea, poate fi convocată în aceleași condiții oricare altă persoană, care deține informații legate de prezumtiva infracțiune de trădare, de care s-ar face vinovat președintele. Comisia poate solicita orice documente dorește, care constituie sau nu secrete de stat. Fără a fi necesar ca vreunul dintre parlamentari să aibă atestat ORNISS.

Această procedură va dura atâta timp cât comisia consideră că este necesar.

Atunci când comisia de anchetă va ajunge la un rezultat, îl va comunica Parlamentului și opiniei publice. Dacă rezultatul este negativ, în sensul că nu s-au găsit suficiente probe de natură să conducă la o condamnare a președintelui pentru înaltă trădare, atunci comisia își încetează pur și simplu activitatea, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Deși însăși existența ei va reprezenta o traumă. În cazul în care probele vor fi considerate suficiente și, abia atunci, președintele va fi deferit Înaltei Curți în vederea unui proces și a unei eventuale condamnări. În prealabil însă, va mai exista un vot în acest sens în plenul Parlamentului, unde decizia nu va mai fi luată cu o majoritate simplă, ci cu votul a cel puțin două treimi dintre deputați și senatori.

Va fi așadar înainte de toate un teribil război de imagine, creat prin toate mecanismele mediatice și desfășurat atât în țară, cât și în străinătate. Mai mult decât niciodată, de partea combatanților se vor alinia susținătorii. Va conta extrem de mult în acest război de imagine modul în care vor reacționa partenerii noștri euroatlantici, într-o perioadă extrem de sensibilă în plan internațional, caracterizată printr-un nou Război Rece și extrem de sensibilă și pentru România, al cărui Guvern va exercita președinția Consiliului European.

Așadar protagoniștii acestei înfruntări, care ar putea fi declanșată la mijlocul lunii ianuarie, trebuie să se gândească foarte bine la fiecare pas pe care  vor întreprinde și la multiplele consecințe ale acestuia. Cu atât mai mult cu cât 2019 este, după cum se știe, și un an electoral. La nivelul Românei și al întregii Europe.

                                                                                                               Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

Nota redacției „Justițiarul”: Un cap de acuzare foarte grav pentru o faptă săvârșită încă de pe vremea când era primar a fost omis de autor. Prin  incredibila Sentinţă civilă nr. 2790 a judecătoarei Maria Morar, din 28 mai 2007, FDGR a fost declarat oficial succesor al organizației naziste Grupul Etnic German! Klaus Werner Iohannis s-a aflat într-un grav CONFLICT DE INTERESE, fiind conducătorul ambelor părți aflate în proces, adică pârâtul, municipiul Sibiu (reprezentat în proces prin primarul municipiului) și reclamantul Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu (Klaus Iohannis era președintele organizației Forumul Democrat al Germanilor din România la nivel national și membru cotizant al organizației locale). De asemenea Klaus Werner Iohannis se făcuse vinovat de ABUZ ÎN SERVICIU fiindcă municipiul Sibiu, reprezentat de el însuși și Consiliul Local nu au avut apărător în instanță și primarul Iohannis nici nu a mai atacat sentința judecătoarei Maria Morar, aceasta rămânând definitivă la nivel de Judecătoria Sibiu!

Dată fiind valoarea enormă a imobilelor furate efectiv de la statul român – adică de la noi toți! – de către FDGR și Biserica Evanghelică, care aderase și ea cu toată averea imobiliară la Grupul Etnic German și revendică acum imobile și terenuri în baza sentinței ticăloase a judecătoarei Morar, aceste fapte comise de Klaus Werner Iohannis și complicii săi se încadreză la grave prejudicii aduse României și ÎNALTĂ TRĂDARE.

SURSA:http://justitiarul.ro/

KLAUS JOHANNIS A SABOTAT ARMATA ROMANA!

3 ian.

 Klaus Iohannis i-a aplicat Armatei Române, prin încălcarea Constituției și a legilor țării, o grea lovitură. Care se poate dovedi letală. Mai ales dacă ultimul decret prezidențial, nelegal, va avea și consecințe în planul politicii de înarmare.

Prin astfel de acte Președintele urmărește crearea unor crize constituționale care să provoace o intervenție externă în România, intervenție care să ducă la înlăturarea Guvernului legitim al țării.

Mandatul generalului Nicolae Ionel Ciucă la șefia Statului Major General al Armatei expiră mâine, iar prelungirea lui forțată de către Klaus Iohannis lovește în însuși centrul vital al sistemului nostru de apărare. În acest moment, singura ieșire din această nouă criză, care deschide un alt front extrem de periculos al războiului politic intern, este demisia de onoare a generalului Ciucă. Care trebuie să aibă loc la încheierea legală a mandatului său.

Mandatul unui șef al Statului Major General al Armatei, prin lege, durează patru ani. Pe cale de excepție, el poate fi prelungit, dar nu mai mult de un an, la propunerea ministrului Apărării, avizată de Guvern și formalizată de președinte. Din această perspectivă, Constituția este cât se poate de clară, pentru cine este dispus să citească cu atenție articolul 92, litera c). Ministrul Apărării, prin Guvern, ia o decizie de oportunitate, în timp ce rolul președintelui ține exclusiv de legalitate. CSAT nu poate decide nici asupra numirii, nici asupra demiterii, singurul rol al acestui organism fiind acela de a da un aviz consultativ. Singura dată în istoria recentă când, pe cale excepțională, a fost prelungit – și doar cu câteva luni – un mandat al unui șef al unui Stat Major, a fost în timpul crizei economice, după ce fuseseră tăiate salariile și pensiile din Armată, și s-a întâmplat la propunerea ministrului Apărării de atunci, Gabriel Oprea, susținută de Guvern. Iar pentru a încheia acestă disecție a celei mai recente ilegalități săvârșite de președintele Klaus Iohannis, voi mai preciza doar că și decretul publicat în Monitorul Oficial, prin care el prelungește unilateral mandatul generalului Ciucă, este ilegal, întrucât nu este contrasemnat de primul ministru.

Prin deschiderea acestui nou și periculos front de război politic, chiar pe terenul sistemului de apărare al României, a fost creată o situație cu totul și cu totul bizară, care poate atinge letal centrul de comandă al Armatei Române și îi poate aduce prejudicii greu de estimat în plan extern. Și asta chiar într-un moment în care, în plan geopolitic, este vital ca Armata Română să fie cât mai puternică, iar centrul ei de comandă să aibă o autoritate de necontestat. Concret, cu avizul Guvernului, ministrul Apărării s-a pronunțat, stabilind în mod definitiv și irevocabil că mandatul generalului Ciucă de șef al Statului Major al Armatei încetează odată cu expirarea termenului legal de patru ani. Prin urmare, acesta nu mai are susținerea indispensabilă a Guvernului, prin intermediul șefului portofoliului Apărării. Armata Română, armatele aliate, armatele și statele nealiate au perceput ca atare această decizie și acest semnal. În același timp, președintele României, încălcându-și atribuțiile, a acționat în sens contrar și arbitrar, încercând să prelungească unilateral, printr-un decret neconform, mandatul generalului Ciucă cu un an. Și, atenție, nu există niciun precedent în acest sens și nicio împrejurare de natură să motiveze în mod obiectiv o asemenea măsură.

În paranteză fie spus, ministrul Apărării Gabriel Leș are în portofoliu o propunere validă de înlocuire a generalului Ciucă, prin generalul locotenent Dumitru Scarlat, reprezentantul militar al României la NATO și UE, începând din 2017. Klaus Iohannis, refuzând această nominalizare, decredibilizează în mod artificial și imaginea precum și autoritatea acestui general în raport cu NATO și UE. Pe țeava ministrului Apărării se mai putea afla și o a doua propunere , în persoana generalului maior Ovidiu Uifăleanu, care însă a fost sabotat în mod deliberat de generalul Ciucă, prin refuzul de a-l nominaliza în luna decembrie pentru înaintare în grad. Nefiind înaintat în grad, Uifăreanu nu poate îndeplini condiția de a fi cel puțin egal în grad, în ipoteza în care ar fi fost numit șef al Statului Major al Armatei, cu subordonații săi. Ar fi acesta un semnal conform căruia generalul Ciucă se află într-un raport de complicitate vinovată cu președintele Klaus Iohannis.

Informația de mai sus, care nu poate fi contestată de nimeni, poate sta la baza unei ipoteze care ar fi bine să rămână pur teoretică. Dacă în ceea ce privește politica de înzestrare a Armatei în domeniul aeronavelor multirol și a sistemului de rachete antiaeriene, România se află în grafic, încheind și onorând la termen contractele cu industria de război a Statelor Unite, în ceea ce privește înzestrarea trupelor terestre și militare există o regretabilă și poate suspectă rămânere în urmă. Aceste contracte urmând a fi încheiate în baza unor concursuri de oferte cu industria de apărare din diverse state ale Uniunii Europene. Ei bine, aici ar putea să existe nu numai viziuni, ci și interese divergente. Nu-mi pot permite să exclud cu desăvârșire scenariul în care Klaus Iohannis are în vedere finanțări îndreptate în beneficiul unuia sau unora dintre satele europene, în condițiile punerii între paranteze a intereselor reale de înzestrare a Armatei Române. Să se aștepte președintele Klaus Iohannis din această perspectivă la o complicitate a generalului Ciucă? Doamne ferește să ne aflăm în acest scenariu!

Până una alta, indiferent de turnura pe care o vor lua-o evenimentele și indiferent dacă generalul Ciucă demonstrează prin demisia sa că este cu adevărat atașat Armatei Române și că refuză antrenarea acesteia într-un război politic intern, președintele Klaus Iohannis, prin faptele săvârșite în acest final de an, se face vinovat practic de un act de trădare al interesului național. Repet, prin încălcarea flagrantă a Constituției. Cu atât mai rău și mai periculos, dacă la aceasta s-ar adăuga și un act de subminare a politicii de înzestrare a Armatei și, implicit, un act de subminare a economiei României.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

„VESTELE GALBENE” AMENINTA:”PREGATIM O REVOLTA NATIONALA ARMATA!”

3 ian.

Într-un „live” pe Facebook, Maxime Nicolle, purtător de cuvânt al „vestelor galbene” a lansat amenințări îngrijorătoare pentru Franța.

Cunoscut pentru declarațiile sale polemice și acide, unul dintre purtătorii de cuvânt ai „vestelor galbene”, Maxime „Fly Rider” Nicolle a avut un „live” îngrijorător pe Facebook.

„Mulți dintre cei angrenați în mișcare sunt gata să-și sacrifice viața pentru ca viitorul nostru să fie mai bun”, a spus Nicolle. El a adăugat că unii „se pregătesc să fie mul mai puțin pașnici, ba chiar să nu mai fie pașnici de loc”. Și a precizat: „Oamenii pregătesc o ridicare națională cu arme”.

„Ceea ce pot să vă spun este că da, există oameni care pregătesc o revoltă naționale (…) sunt oameni care sunt gata să moară”, a spus Nicolle, amintind versurile Marseillezei, dar exprimîndu-și speranța că acest lucru nu se va întâmpla.

Conform conturile lor de Facebook, atât Maxime Nicolle cât și un alt purtător de cuvânt al „vestelor galbene”, Eric Drouet, au vizionat recent documentarul „Winter on Fire” despre revoluția ucraineană din Piața Maidan.

a făcut un comentariu despre documentar, apreciindu-l „foarte elocvent” și a adăugat: „A fost nevoie de 93 de zile pentru ca o manifestație pașnică a studenților să se transforme într-o veritabilă revoluție pentru apărarea drepturilor civice.”
Radu Pădure
Evenimentul zilei

DE ANUL NOU 2019:SADIK KHAN,PRIMARUL PROGRESIST PAKISTANEZ AL LONDREI A ORGANIZAT FOCURI DE ARTIFICII FLAGRANTE ANTI-BREXIT CU STEAGUL UE PE CER!

3 ian.

Khan a organizat focuri de artificii cu mesaje politice pro-UE și anti-Brexit proiectate pe cer în focurile de artificii

Agresivitatea și Lipsa de bun simț a progresiștilor nu cunoaște limite. Cum să-ți bați joc de britranici chiar în noapte de anul nou cu mesaje politice și ideologice pro-UE și ant-Brexit proiectate pe cer în focurile de artificii?

Anul Nou 2019: Sadiq Khan a organizat focuri de artificii flagrante anti-Brexit cu steagul UE pe cer

Primarul din Londra a organizat un spectacol de focuri de artificii anti-Brexit și pro-UE pentru a sărbători intrarea în noul an 2019.

Primarul progresist al Londrei, Sadiq Khan, care dorește un al doilea referendum în locul celui prin care britanicii au decis să iasă din UE, a declarat că Tories (conservatorii) au „făcut o mizerie” organizând referendumul pentru Brexit.

Pentru a celebra opțiunile sale pro-UE si anti=Brexit Khan a organizat Spectacolul la doar câțiva metri de Clădirile Parlamentului.

În timp ce pe cer roata albastră sla microfoane urla expresia progresistă „London is Open” – „Londra este deschisă”, vorbă care a fost rostită în limbile principalelor grupuri de migranți din Londra adică în spaniolă, poloneză, franceză, română, germană, italiană, etc..

Khana a explicat că artificiile finanțate de contribuabili cu 2,3 milioane de euro care au fost lansate în capitală, au fost plătite în primul rând de cei 60% de londonezi care au pentru a rămâne în UE, în 2016.

Ochiul Roții de pe Tamisa, de la Londra a fost aprins ca să semene cu steagul UE

Furiosii Brexiteeri l-au acuzat pe indianul progresist Khan, de „politizarea” unui eveniment finanțat din fonduri publice – dar domnul Khan a apărat astăzi focurile de artificii „spectaculoase” spunând că ele „au arătat că indiferent de rezultatul Brexitului,
„London is Open” – „Londra este deschisă”.

N.Red. „London is Open” – „Londra este deschisă” este o aluzie la mantra progresistă „Open” – „Deschis” pe care o regăsiți și la Soros în „Open Society Foundation” și la Karl Popper în „Open Society and its enemies” și de exemplu, în conceptele progresisto-soroșiste de „Frontiere Deschise” („Open Borders”) și „Open Migration” („Migrație Deschisă”), etc.

Astfel Ochiul Roții din Londra a fost aprins ca să semene cu steagul UE

Aproximativ 100.000 de bilete au aliniat malurile Tamisei pentru a urmări 70.000 de proiectile formate din opt tone de focuri de artificii în cer de la trei barje și la London Eye.

Noi suntem prietenii tăi, rămâi și nu mă lăsa Alone au fost printre melodiile alese pentru coloana sonoră de 11 minute, care a inclus artiști din Irlanda, Franța, Suedia și din alte părți.

Dl Khan a spus că speră că evenimentul din acest an va demonstra relația Londrei cu Europa și va „trimite un mesaj de susținere” pentru rămânerea celor în UE a Marii Britanii și din partea celor mai mult de un milion de cetățeni europeni care se află în capitala britanică.

Ați văzut mesajul pro-federalista UE, „atât de subtil” strecurat în luminile și focurile de artificii?

Khan a mai afirmat că afișajul de Anul Nou și de după Anul Nou din Londar va arăta Europei că capitalul va rămâne „deschis-la-minte” „Open Minded” și „Looking outward” și după-Brexit.

Spectacolul pro-UE ți anti-Brexit a costat 2.3 milioane de lire sterline din bugetul Autorității Primăriei de la Londra.

%d blogeri au apreciat asta: