Arhiva | 11:22 am

„PROFETUL”,FOST UASCERIST,MARE MEMBRU PD,AFACERIST STS ,JURNALISTUL CHIMIST,DEVENIT „ANALIST”,AMICUL LUI BASESCU ,BOGDAN CHIRIEAC:”KLAUS JOHANNIS IN 2019 NU VA RESPECTA NICIO LEGE!”

5 ian.

Bogdan Chireac, analiză după mutările lui Klaus Iohannis: În acest an nu va respecta nicio lege 72

„Analistul politic”,afaceristul STS,jurnalistul chimist,fost UASCR,fost PD,amic cu BASESCU, Bogdan Chirieac a comentat declaraţiile făcute vineri, 4 ianuarie, de către preşedintele Klaus Iohannis.

Bogdan Chirieac a comentat, la România TV, declaraţiile făcute vineri de către preşedintele Klaus Iohannis, cel care, după ce a anunţat încă o dată că va candida pentru un nou mandat, a făcut o serie de anunţuri cu privire la respingerea nominalizărilor făcute de către PSD pentru posturile vacante din Guvern, respingerea propunerii de revocare a lui Augustin Lazăr de la Parchetul General şi a propunerii lui Tudorel Toader, privind conducerea DNA.

Întrebat cum comentează faptul că preşedintele Klaus Iohannis a declarat că nu se teme de niciun contracandidat la alegerile de anul acesta, Bogdan Chirieac a declarat: „Nu are un contracandidat fiindcă dânsul nu mai e în cursa electorală. Din cauza asta nu are un contracandidat. Candidaţii la preşedinţie cu şanse sunt alţii în momentul acesta. Pe partea pe care vine dânsul este Dacian Cioloş. Asta a aflat probabil şi domnul preşedinte Iohannis şi atunci, probabil, joacă la rupere. Anunţă că nu-l va revoca pe procurorul general Augustin Lazăr, în ciuda deciziei CCR, deoarece este foarte mulţumit de activitatea dânsului. Dar pe doamna Kovesi de ce a revocat-o, cu toate că spunea că e foarte mulţumit şi de activitatea dânsei?”.

„Va fi un an foarte greu, în care preşedintele nu va respecta nicio lege şi nici Constituţia în care dânsul crede că aşa trebuie să-şi atragă partea agresivă, insurecţională din haştag cu care să plece la cucerirea poziţiilor ocupate de Dacian Cioloş”, a mai afirmat Bogdan Chirieac.

FLORIN IORDACHE ,MESAJ TRANSANT DESPRE SUSPENDAREA LUI JOHANNIS!

5 ian.

Imagini pentru IORDACHE,IOHANNIS ,POZE

Florin Iordache, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, a declarat vineri pentru AGERPRES că suspendarea preşedintelui Klaus Iohannis este ultimul demers luat în calcul de social-democraţi, chiar dacă acesta înţelege să blocheze activitatea Guvernului, în condiţiile în care şi-a anunţat candidatura pentru un nou mandat, pentru că PSD este interesat ca România să aibă o Preşedinţie de succes la Consiliul Uniunii Europene.

El a evidenţiat că preşedintele Iohannis şi-a anunţat candidatura pentru un nou mandat şi „crede că poate câştiga acest mandat opunându-se deciziilor CCR şi blocând Guvernul”.

Întrebat ce va face PSD în condiţiile în care şeful statului a anunţat că refuză semnarea propunerilor pentru Ministerele Transporturilor şi Dezvoltării, Florin Iordache a arătat că această situaţie va fi analizată, dar suspendarea preşedintelui este ultimul demers luat în calcul.

„Normal că analizăm şi noi ce se întâmplă în perioada următoare. Dar, în acelaşi timp, vreau să spun că demersul cu suspendarea este ultimul demers pe care în acest moment, când România deţine Preşedinţia Consiliului UE, îl iniţiază. Pe noi ne interesează o Preşedinţie de succes, ne interesează să avem nişte rezultate foarte bune pe cât mai multe domenii, şi nu ne interesează să continuăm lupta cu Iohannis, chiar dacă el ne-a anunţat astăzi că îşi doreşte un nou mandat”, a subliniat deputatul PSD.

Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat vineri că va refuza propunerile pentru Ministerele Dezvoltării şi Transporturilor, respectiv Lia Olguţa Vasilescu şi Mircea Drăghici.

„Nu am formulat încă un răspuns de refuz, fiindcă asta va fi, voi refuza propunerile înaintate de prim-ministru, fiindcă aici avem şi argumente de legalitate, dar avem şi argumente de oportunitate. Echipa mea lucrează la această analiză, însă până la mijlocul săptămânii viitoare voi da publicităţii inclusiv motivele pentru care voi refuza propunerile făcute de prim-ministru”, a spus şeful statului la Palatul Cotroceni.

Tot vineri şeful statului a reafirmat că va candida pentru un nou mandat la alegerile prezidenţiale şi a anunţat obiectivele pentru acest an.

CHIRIEAC,CA LA BACANIE!

5 ian.

Joi dimineață, pe Antena 3, Bogdan Chirieac îi dădea cu profețiile sale de expert, care au făcut carieră fie ca dume, fake news sau păreri trăznite, de pus într-un insectar de aburdități.

Ce susținea descurcărețul și învîrtitul Chirieac, după ce vreo doi ani de zile a participat la campaina de dezvăluiri desfășurată de Antena 3 împotriva abuzurilor comise de DNA și Laura Codruța Kovesi? Cică Klaus Iohannis ar trebui să și-o apropie pe fosta șefă a DNA și să o numească la Curtea Constituțională a României!? Trăznet, nu bubuitură de minte goală!

Găselnița comentatorului are zgomotul unei petarde chinezești. Încă o dată vedem cum gîndește comentatorul de politică externă și evenimente ocazionale al tuturor posturilor de știri din România. Cică Laura Codruța Kovesi, după ce a încălcat Constituția României de mai multe ori, dînd dovadă de puținătatea cunoștințelor de drept (altfel, o mediocră absolventă a Facultății de Drept din Cluj-Napoca), după ce a transformat DNA-ul și anticorupția într-un instrument de luptă politică, de afirmare sau de răzbunare ar fi numai bună de trimis la Curtea Constituțională a României ca din partea lui Klaus Iohannis. Cu asemenea răsuciri de gînd, egale cu goluri de caracter, numai bune să-ți faci cruce și să te distrezi cum societeatea noastră o ia prin bălării, România a ajuns în aiuritoarea circotecă de acum!

Cu așa repere și ”rectitudine”, orice eșec poate fi întors pe cealaltă față ca să lucească eroic, orice rahat poate fi gustat pe post de sirop parfumat și orice incompetent păgubos poate fi înălțat la mare rang.

Ba e dobitoc Popescu, ba este lepră, ba este de pus în vîrful piramidei! Ba a transformat Livia Stanciu ÎCCJ într-o filială de îndeplinit planurile binomului, ba este o personalitate, ba ar trebui cercetată pentru abuzurile sale, inclusiv cel din cazul Rarinca. Cît despre Koveși, ea ar trebui promovată din moment ce nimeni n-a putut s-o trimită în judecată pentru abuzurile comise la DNA!
De-aia merge România ca o căruță stricată. Și de-aia presa românească a ajuns atît de pestriță și de greu de crezut. Politicienii și ziariștii își întorc judecata după nevoi, ca și Liviu Dragnea și Bogdan Chirieac în cazul binomului. Ba de partea SRI (cu care s-au înțeles minunat) ba împotriva acestuia (cînd nu-i mai bagă în seamă), ba se mută la ridicat statuie lui Eduard Hellvig și la lustruit panseurile lui Vasile Dâncu.
Dacă asemenea răsuciri sunt posibile, dacă televiziunile găzduiesc asemenea schimbări spectaculoase de macaz (totdeauna cu cîte o explicație deșuchiată), atunci drumul șerpuit al României devine explicabil. Parcă ar fi conceput nu de oameni cu repere morale, ci de Chireac, băiatul de băcănie din piesa lui Ion Luca Caragiale!

CORNEL NISTORESCU/COTIDIANUL/

CARE PE CARE. PSD IL ACUZA PE KLAUS JOHANNIS DE TRAFIC DE INFLUENTA!

5 ian.

Partidul Social Democrat condamnă public „acţiunile repetate ale preşedintelui Iohannis prin care încearcă blocarea activităţii Guvernului, cu scopul vădit de a împiedica PSD să ducă la bun sfârşit angajamentele electorale asumate în programul de guvernare”.

Conform social – democraţilor, al doilea refuz al preşedintelui Iohannis de a emite decretele de numire în funcţia de ministru pentru persoanele propuse la Ministerul Transporturilor şi la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice reprezintă o tentativă iresponsabilă de blocare a investiţiilor guvernamentale în cele mai importante domenii pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al cetăţenilor României: infrastructura de transport şi dezvoltarea locală, şeful statului încălcând deliberat în mai multe rânduri Constituţia României şi deciziile Curţii Constituţionale.

„Partidul Social Democrat condamnă public acţiunile repetate ale preşedintelui Iohannis prin care încearcă blocarea activităţii Guvernului, cu scopul vădit de a împiedica PSD să ducă la bun sfârşit angajamentele electorale asumate în programul de guvernare. Al doilea refuz al preşedintelui Iohannis de a emite decretele de numire în funcţia de ministru pentru persoanele propuse la Ministerul Transporturilor şi la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice reprezintă o tentativă iresponsabilă de blocare a investiţiilor guvernamentale în cele mai importante domenii pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al cetăţenilor României: infrastructura de transport şi dezvoltarea locală”, arată PSD într-un comunicat.

„Preşedintele a intrat într-o complicitate de natură penală cu procurorul general”

Conform social-democraţilor, în această chestiune preşedintele Iohannis a încălcat în mod deliberat, în mai multe rânduri, Constituţia României şi deciziile Curţii Constituţionale.

„Pe de o parte, Klaus Iohannis a încălcat Decizia CCR nr. 875/2018, refuzând să răspundă, DE ÎNDATĂ, în scris şi motivat, la primele propuneri înaintate de prim-ministrul, respectiv cu privire la refuzul numirii doamnei Lia Olguţa Vasilescu în funcţia de ministru al Transporturilor şi a domnului Ilan Laufer în funcţia de ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Pe de altă parte, Klaus Iohannis a încălcat şi Decizia CCR nr. 98/2008 care interzice preşedintelui României să refuze a doua propunere pentru funcţia de ministru, în cazul unei remanieri guvernamentale”, argumentează PSD .

În acelaşi timp, ei consideră că, „sfidând Constituţia şi statul de drept, preşedintele a intrat într-o complicitate de natură penală cu procurorul general al României, Augustin Lazăr, propus deja spre revocare pentru abateri disciplinare deosebit de grave şi pentru încălcarea gravă a legilor şi drepturilor fundamentale ale omului”.

„Prin refuzul de a emite decretul de revocare a acestuia, preşedintele comite un act de trafic de influenţă asupra celui care conduce Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde se află în cercetare un dosar penal privind dobândirea prin fals şi uz de fals a unor proprietăţi de către familia prezidenţială. Această protecţie neconstituţională pe care Klaus Iohannis şi şeful PÎCCJ şi-o acordă reciproc, nu poate fi privită în afara contextului în care soţia preşedintelui a refuzat în mod repetat să se prezinte la audieri la PÎCCj într-un dosar penal – situându-se deasupra legii şi în dispreţul obligaţiilor legale pe care le are orice alt cetăţean al României”, spun social-democraţii.

Partidul Social Democrat avertizează că va face uz de toate mijloacele legale şi constituţionale pe care le are la dispoziţie pentru apărarea ordinii constituţionale şi a statului de drept, asigurând totodată minima stabilitate politică necesară în perioada în care România va deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene.

AQVILA INCORONATA,STEMA ROMANIEI INCEPAND DIN 1 IANUARIE 2019!

5 ian.

 

Stemă a României este, începând din 1 ianuarie 2019, acvila încoronată, potrivit unei modificări legislative din 2016, anunță știripesurse.ro

Potrivit sursei citate, Parlamentul a schimbat, în 2016, legea privind stema țării și sigiliul statului astfel: „Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta încoronată, cu ciocul și ghearele roșii, cu aripile deschise, ținând în cioc o cruce ortodoxă din aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan”.
Până la data de 31 decembrie 2018, autoritățile publice au avut obligația să înlocuiască stemele și sigiliile existente în prezent cu noul model al acestora. De la 1 ianuarie 2019, nu va mai permisă folosirea stemei României fără acvila încoronată.

În expunerea de motive a proiectului este precizat că readucerea Coroanei de oțel pe capul Acvilei din stema țării are „un rol moral, educativ și demonstrativ”.

Astfel, „coroana de oțel de pe Acvilă din Stema Regatului României a fost turnată din oțelul unui tun turcesc capturat în Războiul de independență din anul 1877 și simbolizează caracterul național, suveranitatea și independența, obținută prin jertfă și lupta străbunilor noștri”

Coroana de Oțel reprezintă coroana regală a României, Regele Carol I optând pentru oțel pentru a simboliza vitejia ostașilor români. Aceasta a fost oferită regelui la Palatul Regal la data de 10 mai 1881, cu prilejul încoronării sale ca Rege și proclamării Regatului României. Coroana a fost purtată și de Regele Ferdinand I la încoronarea sa de la Alba Iulia, la 15 octombrie 1922. Totodată, Regele Mihai I a purtat Coroana de Oțel când a fost uns Rege în catedrala patriarhală din București la a doua urcare pe tron, la 6 septembrie 1940.

CUM A FOST PUS CSAT-UL IN SLUJBA PROTOCOALELOR SRI PANA IN 2019,SUB SEMNATURA GAULEITERULUI NAZI KLAUS JOHANNIS!

5 ian.

  Cum a fost pus Consiliul Suprem de Apărare a Țării în slujba Protocoalelor SRI până în 2019, sub semnătura […]

 

Cum a fost pus Consiliul Suprem de Apărare a Țării în slujba Protocoalelor SRI până în 2019, sub semnătura președintelui Iohannis

 

În 2015, Klaus Iohannis impunea la Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) folosirea Protocoalelor până în 2019, în „colaborarea” Serviciilor Secrete cu terți. O denunțare a Protocoalelor SRI ar afecta azi nu doar Hotărârile CSAT date de Iohannis, dar și strategia națională de Apărare.

                             Joaca de-a CSAT-ul

În decembrie 2015, Klaus Iohannis și plutonul său de consilieri înscriau într-un document-cadru emis de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), exigența ca orice „colaborare inter-instituțională” (pentru instituțiile Sistemului național de Apărare – n.n.) să fie realizată „prin intermediul” Protocoalelor. Legile nu mai erau suficiente pentru marele strateg, iar documentul respectiv fusese conceput ca un „îndrumar” pentru Strategia de Apărare a Țării până în 2019, fiind lansat într-un moment în care nu existau acuzații referitoare la legătura ombilicală între Protocoalele SRI și funcționarea unui Stat Paralel. Ulterior, în decembrie 2018, când scandalul înțelegerilor secrete între instituții din sectorul Securității naționale atinsese un apogeu, Klaus Iohannis revenea și sesiza Curtea Constituţională în legătură cu inițiativa Guvernului de declasificare a Protocoalelor SRI. Existau două lucruri care precipitaseră acțiunea președintelui de blocare a declasificării: orgoliul nemăsurat al lui Klaus Iohannis (cu antipatia sa evidentă pentru Coaliția de la guvernare) și revelația că la finalul lui 2015, el târâse CSAT într-un joc murdar, care trebuia să țină în legalitate Protocoalele Comunității de Informații până în 2019, sub pretextul „asigurării siguranței naționale”. Nimic nu era, însă, întâmplător: 2019 este și un an în care vor fi organizate alegeri prezidențiale, iar Protocoalele ar fi fost un minunat instrument pentru sprijinirea unui candidat – „geniu pustiu” precum Klaus Iohannis.

                           Mai e un pic până la marele nimic

Klaus Iohannis cu spatele asigurat de o armată de generali SRI în frunte cu Eduard Hellvig și ochelarii lui de James Bond.

Dacă sub mandatele lui Traian Băsescu, Protocoalele care au implicat componente ale Comunității Naționale de Informații (Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Direcția Generală de Informații a Apărării și Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din Ministerul Administrației și Internelor) nu au creat „probleme” la Cotroceni fiindcă lumea (a se citi „opinia publică”) nu a știut de ele, pe mandatul lui Klaus Iohannis Protocoalele SRI erau deja acuzate public în 2017-2018, cu dovezi verificabile, că au alimentat un Stat Paralel, de epurare a unor politicieni incomozi, a mass-mediei independente, a mediului de afaceri autohton. Klaus Iohannis și plutonul său de consilieri sorosiști realizaseră, eventual, ridicolul și efectele juridice ale unei situații în care o declasificare a Protocoalelor putea afecta azi, în substanța sa, chiar Strategia națională de apărare la CSAT, ajunsă dependentă de Protocoalele SRI și descrisă în Ghidul din 2015. Era doar proba supremă a ignoranței și amatorismului cu care este condusă România dinspre Palatul Cotroceni, printr-o garnitură de roboței neo-liberali care, într-un viitor, poate vor reuși să ofere țării și lideri.

                  Ponta, mega-Moscheea și mega-Iohannis

Fostul lider PSD, Victor Ponta, va rămâne în memoria colectivă ca omul care a adus la București două mega-proiecte: proiectul mega-Moscheea și proiectul mega-Iohannis.

Aceasta fiindcă, în ceea ce îl privește pe Klaus Iohannis, creșterea imaginii sale de „faraon” a început după acceptarea rapidă de către Parlament a lui Eduard Hellvig la comanda SRI (în martie 2015) și activarea unei „echipe” comune la CSAT, a celor două personaje-echipă care a determinat vizibil un regres în transparența Președinției și Serviciilor (sau a „bunei guvernări”, cum le place evlavioșilor lui Soros să puncteze): din acel an au dispărut, spre exemplu, Rapoartele anuale de activitate publicate anual de SRI și de CSAT și a apărut politica de tipul „Statul sunt eu”, mai ales în cazul comunicării Președinției cu jurnaliștii, alții decât yes-men-ii consacrați. Pe acest fundal, de diluare a Comunicării pe problemele publice și de evitare a publicării activității CSAT, în 10 decembrie 2015, la Consiliul Suprem s-a luat în discuție și a fost structurat un așa-numit Ghid al Strategiei Naționale care trebuia să explice cum va fi implementată strategia de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Din acel moment, CSAT a devenit o enigmă, încurajat nu neapărat de apatia Parlamentului, cât de dezinteresul general – dinspre Cotroceni până la Palatul Victoria și partidele politice, pentru prestigiul unei instituții (CSAT) care azi e redusă de Administrația Iohannis la stadiul de pagină on-line cu poze. Și parazitată cu Protocoale ale Comunității de Informații.

                        Iohannis, primar pe România

Textul Ghidului din decembrie 2015 aprobat de Klaus Iohannis impunea o „obligativitate” a cooperării în „îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege”, dar și o „colaborare inter-instituţională” realizată „prin intermediul” unor Protocoale.

Click pe document pentru mărire!

Totul era justificat prin sintagma „potrivit legislaţiei în vigoare”, o tentativă neserioasă și vicleană a autorilor de a menține legal și de a permanentiza un abuz: nu exista, de exemplu, o lege care să confere ofițerilor lui Hellvig dreptul la implicare pe dosare penale (ca în Protocolul SRI – Parchetul General, de exemplu) dar Iohannis semna ca primarul un document important pentru Siguranța națională, care dacă este citit rapid, arăta doar ca înșiruire de generalități, clișee, fabule și metafore.

                    Un cincinal, cu bulan și reflectoare

Fiindcă Strategia de apărare națională, așa cum o vede președintele CSAT, Klaus Iohannis, este indisolubil legată de funcționarea unor Protocoale care sunt în mare parte contestate, s-a ajuns în prezent că o desființare în Justiție a Protocoalelor SRI va aproduce efecte și pentru Documentul la care au trudit aflătorii în treabă ai Președinției și CSAT-ului. Conceptual, aceasta ar afecta semnificativ și conceptul de Strategie pe Apărare Națională, din care Iohannis și sorosiștii care-l țin prizonier au făcut o ciorbă dreasă cu corupți și cu omuleți cu ochi albaștri. Pentru ca această comedie tragică să aibă și un capac, să remarcăm că prin respectivul Ghid, Klaus Iohannis a prelungit (vizionar, nota bene) viața Protocoalelor agențiilor secrete până în 2019, adică până în anul alegerilor prezidențiale.

Click pe document pentru mărire!

Pe scurt, un document semnat în 10 decembrie la CSAT, care mai acoperea trei săptămâni din 2015, era lansat ca având acoperire pentru întreg anul 2015, și prin extensie, pentru perioada 2015-2019: desigur, Iohannis luase în calcul și varianta eșecului la alegeri, iar pentru acel caz, nu voia să lase pe hârtie la CSAT, la dispoziția succesorului său, un formidabil Sistem care mimează democrația și care este acuzat că lucrează pentru susținerea electorală a unor „iluminați” din tabăra neo-liberală, printre care se numără și actualul președinte. Pentru 2020, succesorul lui Klaus Iohannis ar putea include în noua Strategie pe Apărare a Țării orice: inclusiv, să pună cârnații și caltaboșii de Crăciun la categoria „riscuri”. Important va fi, însă, să repună serviciile secrete la locul și în funcțiile lor firești.

                                                                                                                          Traian Horia

DEXIT:AFD IA IN CONSIDERATIE OPTIUNEA IESIRII GERMANIEI DIN U.E. SI DIZOLVAREA BLOCULUI COMUNITAR!

5 ian.

 

Alegeri în Germania

Partidul Alternativa pentru Germania ia în considerație opțiunea ieșirii Germaniei din UE în cazul în care comunitatea europeană nu va fi reformată în următorii cinci ani, potrivit noii ediții a programului politic al formațiunii de dreapta.

 Cel mai important partid de dreapta din Germania, Alternativa pentru Germania (AfD), amenință cu inițierea a unui așa-numit „Dexit”, în cazul în care UE nu va restabili suveranitatea națională a statelor membre și nu va întreprinde nicio acțiune împotriva “Islamizării Europei” în următorii cinci ani.

“Comunitatea Europeană a degenerat într-o structură nedemocratică care a fost ocupată de niște clase politice europene și este condusă de niște birocrați netransparenți și incontrolabili”, afirmă AfD într-o nouă ediție a programului său electoral, în ajunul campaniei pentru alegerile europarlamentare din 2019. Acuzând UE de autoritarism și interferență, AfD afirmă că blocul este dominat “de niște interese particulare ale unor state și grupuri de lobby”. Prin urmare, ar fi nevoie de o reconstrucție completă a alianței până în 2024, când se va încheia mandatul al noului Parlament European.

În cazul în care reformele nu vor fi implementate sau nu vor funcționa correct în cei cinci ani, “considerăm necesară o ieșire a Germaniei [din UE] sau o dizolvare ordonată a Uniunii Europene și înființarea unei noi economii europene și comunități de interese”.

Rămâne de văzut cât de realistă este propunerea ieșirii din UE. Germania rămâne a fi o piedică și un centru economic al Europei, iar perspectivele unui Dexit par ar fi mult prea îndepărtate acum. Cu toate acestea, rezultatele referendumului pentru Brexit din 2016 au trimis unde de șoc în toată Europa, susținătorii cauzei “Leave” (“Ieșirii”) au reușit să atragă un număr mare de suporteri, obținând victorie în plebiscit.

În afară de aceasta, AfD afirmă că ieșirea Germaniei din UE ar fi ultima opțiune. Înainte de a intra în joc, blocul trebuie să reducă „lobbyismul și corupția”, precum și să reducă aparatul birocratic care a devenit prea mare.

Potrivit formațiunii de dreapta, 44 mii de oficiali și 11 mii de angajați costă peste 8 miliarde de euro anual. În agențiile europene, se afirmă în program, vreo 4 mii de funcționari câștigă fiecare anual 290 mii de euro, un salariu care depășește pe cel al cancelarului Germaniei.

În afara de critica adresată birocrației UE, AfD a dedicat un spațiu larg al documentului problemei imigrației și islamizării Europei. Pe lângă cererile obișnuite de a închide frontierele UE pentru migranți și promovarea unei politici migraționiste mai stricte, programul oferă și un fel de lecții teologice, desemnând islamul drept un “dușman al Europei”.

“Islamul nu separă statul de religie și, prin urmare, este o ideologie politică”, se afirmă în document, sugerând că numeroase versete din Coran “îndeamnă la lupta împotriva non-musulmanilor până la omorârea celor de altă credință”.

https://ro.sputnik.md

CEDO LEGALIZEAZA SHARIA IN EUROPA SI SUPUNEREA IN FATA ISLAMULUI!

5 ian.

O decizie a Curții din 19 decembrie deschide calea pentru a transforma Sharia, „legea sfântă a Islamului”, într-un drept al omului.

O analiză senzațională a lui Grégor Puppink, doctor în drept și director al Centrului European pentru Justiție, publicată în Le Figaro.

Până la 18 decembrie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) aprecia că Sharia este, în sine însăși, incompatibilă cu valorile democrației și cu drepturile omului. Astăzi, acest lucru nu mai este valabil: CEDO acceptă acum aplicarea Sharia în Europa, în anumite condiții, neprecizate din păcate.

În 2003, CEDO valida disoluția unui partid islamist – deși acesta câștigase alegerile – pe motiv că dorea instaurarea Shariei în Turcia. Judecătorii de la Strasbourg au afirmat atunci, fără echivoc, „incompatibilitatea Sharia cu principiile fundamentale ale democrației” și cu normele Convenției Europene a Drepturilor Omului (cazul Refah Partisi și alții contra Turcia, din 13 februarie 2003).

Or, într-o hotărâre în dosarul Molla Sali contra Grecia, din 19 decembrie 2018, Curtea a omis să reitereze această condamnare de principiu a Sharia și a acceptat aplicarea ei alături de dreptul comun grec.

Aplicarea Sharia în Grecia nu este nouă. Moștenire din vremea Imperiului Otoman, ea a continuat să se aplice populațiilor musulmane trecute sub jurisdicția greacă după recucerirea Traciei de Vest.

Tratatele de la Sèvres (1920) și Lausanne (1923) care au reglementat după război soarta minorităților din Turcia și Grecia prevedea că acestea pot continua să trăiască după regulile lor. Drept urmare, jurisdicția greacă a acceptat că Sharia trebuie aplicată obligatoriu la toți membrii comunității musulmane din Tracia în materie de căsătorie, divorț și succesiune.

Acest lucru a fost contestat de o femeie la CEDO. Aceasta s-a văzut privată de moștenirea ei de pe urma soțului defunct, prin aplicarea Sharia asupra succesiunii, deși acesta îi lăsase femeii bunurile sale în conformitate cu dreptul comun.

Justiția greacă a anulat testamentul, apreciind că perechea musulmană avea obligația de a rezolva această problemă prin prisma Sharia, care spune că moștenirea trebuia să meargă la surorile defunctului.

Așadar, CEDO trebuia să judece dacă „legea musulmană sfântă” poate fi aplicată cu forța unor cetățeni greci pe motivul „protejării minorităților” și al respectării angajamentelor internaționale ale Greciei.

Nici o surpriză: Curtea a condamnat această aplicare forțată a Sharia… Dar nu și Sharia însăși. Grecia a anticipat această decizie stabilind că recurgerea la Sharia opțională, printr-o lege aprobată pe 15 ianuarie 2018.

Cel mai interesant este un aspect care a trecut neobservat de presă și anume că CEDO a profitat de această afacere pentru a stabili condiții de aplicare a Sharia în Europa.

CEDO afirmă că un stat nu este ținut, dar poate dacă dorește „să creeze un cadru juridic determinat pentru acordarea comunităților religioase a unui statut special, implicând privilegii anume”.

Cu alte cuvinte, un stat european poate acorda comunității sale musulmane libertatea de a fi condusă de normele Sharia, fără ca acest lucru să contravină Convenției Europene a Drepturilor Omului. Două condiții sunt necesare pentru un asemenea statut special: respectarea voinței celor interesați și cel, eliptic, al „intereselor publice importante”.

Fiind vorba de respectarea voinței, CEDO pune ca „piatră unghiulară” pentru abordarea sa, „dreptului liberei identificări”, adică a dreptului „de a alege să nu fie tratat ca o persoană aparținând unei minorități”, atât de membrii minorității respective cât și de stat.

Curtea adaugă că respectarea de către stat a „identității minoritare a unui grup specific” nu trebuie să prejudicieze „dreptul membrilor acestui grup de a alege să nu aparțină la acest grup” sau „de a nu respecta practicile și regulile acestuia”.

Pe scurt, statul trebuie să respecte minoritățile evitând în același timp să îi oblige pe membrii acestora să facă parte din ele. Atunci când statul acceptă aplicarea Sharia pe teritoriu său, aceasta trebuie să fie opțională.

Curtea nu emite nici o judecată față de aspectul esențial al conținutului legii Sharia. Și aici, ea abordează problema prin prisma consimțământului individual, apreciind că orice individ poate renunța în mod valabil la anumite drepturi pentru motive religioase (adică să se supună Shariei), cu excepția cazurilor în care se opune „un interes public important”.

Curtea a ales așadar o abordare deopotrivă liberală și comunitaristă, susceptibilă să împace coexistența comunităților diverse, beneficiind de privilegii juridice în sânul aceluiași stat.

Această abordare este ecoul obligației, formulate recent în dosarul austriac privind blasfemia (o politiciană care dorea să tragă un semnal de alarmă față de căsătoriile cu minore din Ismal a fost condamnată în Austria după ce a afirmat că și căsătoria Profetului Mahoed cu o fetiță de 6 ani, cu care a avut relații sexuale la 9 ani, este un act de „pedofilie”. CEDO a confirmat la sfârșitul lui octombrie 2018 condamnarea pronunțată de justiția austriacă – n.r.) de „a asigura coexistența pașnică a tuturor religiilor și a celor care nu aparțin nici unei religii, prin garantarea toleranței mutuale”.

Această abordare ridică serioase dificultăți în punerea sa în aplicare.

Mai întâi, pentru că se bazează pe postulatul consensului. Curtea presupune că „alegerea în chestiune este perfect liberă, cu condiția să fie în cunoștință de cauză”. Or, așa cum a demonstrat Muriel Fabre-Magnan în recentul său eseu Instituția libertății, consimțământul nu este suficient pentru agaranta libertatea. Astfel, de pildă, dacă o tânără musulmană consimte să se căsătorească cu un bărbat ales de părinții săi, aceasta nu înseamnă că alegerea sa este liberă.

Mai mult, știind în ce măsură Islamul poate constitui o societate închisă, se cuvine să ne punem întrebări în legătură cu posibilitatea ieșirii din aceasta, cu atât mai mult cu cât Sharia pedepsește apostazia cu moartea.

Este o mare ipocrizie să presupui că este suficient consimțământul pentru a garanta libertatea. Poate că este și o mare lașitate.

Decizia CEDO pune autoritățile publice în situația defensivă de a trebui să se justifice pentru refuzarea musulmanilor a „plăcerii” cutărei sau cutărei norme a Sharia, din momentul în care le acceptă pe altele.

De altfel, nu doar Grecia și Marea Britanie acceptă deja Sharia în anumite materii, ci și toate țările care recunosc o valoare în normele alimentare „halal”. Din acest moment, nu mai există nici un motiv pentru a refuza aplicarea altor norme, în materie de finanțe de exemplu. Sharia este un sistem juridic care acoperă toate domeniile vieții.

Mai mult, acceptând principiul însuși al aplicabilității Sharia în Europa, fie și în mod limitat, decizia CEDO permite partidelor politice care doresc să o aplice să pretindă că acționează în numele „respectării drepturilor omului”.

În sfârșit, fiind vorba de conținutul „interesului public important” susceptibil a fi invocat de state împotriva Sharia, acesta rămâne să fie definit de la caz la caz. Ceea ce ne conduce la constatarea că nu există un conținut material precis: el face probabil referire la valori precum egalitatea sau libertatea individuală.

Dar interpretarea „valorilor” este periculos de schimbătoare, la cheremul mai ales al evoluțiilor demografice, culturale și electorale, cu atât mai mult cu cât judecătorii apreciază că trebuie să-și schimbe interpretarea privind drepturile și libertățile în funcție de schimbările sociale.

Mai mult, în numele aceleiași valori a „libertății religioase”. Curtea europeană permite interzicerea portului burqa în public în timp ce Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU se opune.

În drept, la fel ca la bursă, fluctuație este o proprietate a valorilor. În schimb, Sharia pare să se bucure de o mare stabilitate.

Curtea Europeană nu oferă nici un exemplu pentru un astfel de „interes public”. De altfel, în mod uimitor, ea însăși nu critică Sharia, de exemplu, pentru că ar fi contrară drepturilor femeilor, ci se mulțumește să amintească doar că mai multe organisme internaționale „s-au declarat preocupate” de aplicarea ei și de discriminarea astfel creată, mai ales în detrimentul femeilor și al copiilor, și apreciat-o în unele aspecte „incompatibilă cu angajamentele internaționale contractate de Grecia”.

Pentru ce atâta prudență? Pentru a nu vexa și mai mult Turcia, al cărui președinte este un moștenitor al Partidului Refah, cândva interzis, și care a decis să-și diminueze semnificativ contribuția sa financiară la Consiliul Europei? Pentru a nu supăra Turcia, Azerbaidjanul și Albania, care, deși membre ale Consiliului Europei, au semnat și Declarația de la Cairo a Drepturilor Omului în Islam (1990), care afirmă printre altele că Islamul este religia de naștere a tuturor și că drepturile omului sunt supuse Sharia?

Problema aplicării Sharia în Europa, inclusiv în dispoziții contrare Convenției Europene, îi îngrijorează și pe unii membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și va face obiectul discuțiilor și al unui vot la Strasbourg în ianuarie. Aceasta, în condițiile în care Adunarea, care a adoptat multă vreme un discurs binevoitor față de Islam, declarând încă din 2010 că „Islamul este o religie care propovăduiește pacea” și că nu ar trebui interzis portul vălului integral, nici construirea de minarete, pare acum să fie ceva mai critică.

Între altele, proiectul de rezoluție din ianuarie 2019 se arată preocupat de activitățile „judiciare” ale „consiliilor Sharia” din Marea Britanie și a muftiilor din Grecia și invită Turcia, Azerbaidjan și Albania să ia în calcul retragerea din Declarația de la Cairo, dar și de a acționa pentru stabilirea „cu claritate a primatului” juridic al Convenției Europene față de această Declarație.

Europa se vede obligată și să apăre Convenția Europeană a Drepturilor Omului în fața concurenței drepturilor omului islamice, care și ele se pretind universale. Iar această apărare nu are nici un atu evident, de vreme ce, făcând din consimțământ – adică din voința individuală – criteriul central al drepturilor omului, nu este clar ce ar permite instanțelor europene să pretindă că sistemul lor este mai bun decât cel vecin. Deoarece și acesta poate pretinde că se bazează pe consimțământul persoanelor. Declarația de la Cairo a fost de altfel ratificată de un număr mai mare de stata decât Convenția Europeană.

De fapt, opoziția dintre individualismul liberal și Sharia nu oferă nici o soluție satisfăcătoare, deoarece și un sistem și celălalt au în comun refuzul fundamentului însuși al drepturilor omului, adică existența unui drept natural care poate fi cunoscut în mod rațional prin observarea naturii umane și care există independent de voința arbitrară a lui „Allah” sau a indivizilor.

Ceea ce amenință să se întâmple, și semnele apar deja în această decizie a CEDO, este introducerea Sharia, prin voință individuală, printre drepturile omului. Adică „dreptul la Sharia”.

Numai o întoarcere la înțelegerea obiectivă a drepturilor omului, bazată pe dreptul natural, ar permite eliberarea de individualismul liberal și apoi de Sharia. Atunci, drepturile omului și-ar regăsi universalitatea.

Dar nu părem să ne îndreptăm către această direcție; o preferăm pe cea a comunitarismului liberal, în vreme ce refuzăm să spunem ceea ce suntem, ca europeni.

CEDO nu suflă o vorbă despre ce anume sunt „interesele publice importante” pentru societate; acestea rămân totuși ultimul refugiu al justiției și al civilizației noastre europene.

Această tăcere este renunțarea la identitatea europeană în schimbul universalimului și nu este de azi, de ieri. Încă de la redactarea tratatului care a dat naștere Consiliului Europei, în mai 1949, statele fondatoare au renunțat la menționarea „civilizației creștine” ca fundamet al proiectului european, preferând în schimb noțiuni pe cât de universale pe atât de goale: „valori universale și morale”.

Trei ani mai târziu, statele au renunțat, la presiunea Turciei, și la prezența unei cruci pe steagul european, deși acest element fusese deja aprobat prin vot.

Pentru a defini Europa, instanțele care ne guvernează pariază pe valori abstracte și al universalismului, cel al unui trai în comun cu trăsături vagi. Nu este sigur că va fi suficient în fața Islamului.

https://evz.ro/

Țara fără Mc’Donalds și cazinouri

5 ian.

Invictus

Țara fără Mc’Donalds și cazinouri, unde energia și educația sunt gratuite și nimeni nu își încuie ușa!
Imaginează-ți un stat fără forțe armate, cu educație și energie gratuită, o țară, unde toți oamenii se cunosc între ei și nu încuie casele și mașinile pe noapte. O țară, unde nu există fast food și cazinouri. Sună de parcă ar fi o utopie, dar un astfel de loc într-adevăr există. Bine ați venit în Islanda!

Este cunoscută ca fiind patria vikingilor, ghețarilor, gheizerelor și a oamenilor bogați. După ce criza internațională a călcat în picioare economia mastodonților europeni, lumea a început să vorbească despre miracolul economic islandez. Statul islandez poate servi drept exemplu pentru alte țări, dar acesta e ultimul lucru pe care și l-ar dori cei de la putere.

1-16Islanda a învins criza economică mondială datorită ,,revoluției pașnice”

În 2008 Islanda a trecut prin prăbușirea sistemului bancar, dar deja peste 7…

Vezi articolul original 490 de cuvinte mai mult

Nazistii crestini

5 ian.

Invictus

by Dr. Revilo P. Oliver

Asa cum toti stiu, „nazistii” sunt niste frati arieni, atat de rai incat nu se inchina lui Yammering Yids ai lui Yahweh, nici apreciau onoarea de a fi jefuiti si umiliti de acei superhumani evlaviosi. De asemenea, ii numesc „fascisti” si „Aunteye-Seemites” si multe alte lucruri pe care prostituatele mass-media le scriu la ziarele evreilor.

Majoritatea statelor occidentale au avut organizatii care si-au dorit ca natiunile lor sa devina independente, atat de fapt cat si de nume, dar putine dintre ele au atins un astfel de succes incat sa poata influenta destinul natiunii lor.
In Italia, fascistii au salvat regatul de coruptia „democratica”. In Germania, nationalsocialistii au eliberat natiunea de parazitismul evreiesc si prin mare eroism aproape au asigurat supravietuirea rasei noastre. In Spania, Falange a pregatit victoria generalului Franco si a spaniolilor civilizati. Iar in Romania, Garda de Fier a aparat pe oamenii albi…

Vezi articolul original 1.262 de cuvinte mai mult

Germania 2018: 860.000 persoane fara locuinta – tendinta in crestere

5 ian.

Invictus

Asociatia Federala de Ajutor pentru Persoane fara Locuinta este alarmata de numarul mare de morti din cauza frigului intre persoanele fara locuinta, si teme ca numarul persoanelor fara locuinta va trece pentru prima data de un milion.

verena

Werena Rosenke

„Stim despre noua persoane care au murit in timpul noptii in strada. In unele cazuri autopsia este in curs, dar presupunem ca nu aveau locuinta si s-au congelat si au murit din cauza temperaturii scazute„, a declarat Werena Rosenke directoarea Asociatiei Federale, la Rheinische Post, luni.

Din octombrie s-au inregistrat patru morti in Hamburg, doi in Düsseldorf, si cate unu in Köln, Essen si Lauchhammer in Lausitz.
In aceeasi perioada a anului trecut, cel putin trei persoane au murit de frig, dar nu se cunoaste numarul exact de morti.

w940_h528_x470_y264_b05231b902efed6f

Hubert Ostendorf directorul Fiftyfifty din Dusseldorf

Directorul general al organizatiei persoanelor fara locuinta, Fiftyfifty din Dusseldorf, Hubert Ostendorf, a spus…

Vezi articolul original 139 de cuvinte mai mult

Saint-Nazaire : primul nascut din acest an este un imigrant musulman somalez

5 ian.

Invictus

La Bretagne, supusa inlocuirii populatiei de statul central, se poate mandri acum cu colectia celor mai exotice popoare.

Ziarul statal Ouest-France sarbatoreste acest nou augur apocaliptic.
S-a nascut la 7:11 am, marti, 1 ianuarie, la sectia de maternitate Saint-Nazaire. Parintii sai somalezi au fugit de razboi pentru a ajunge în Europa.
Familia Ali Abdishakur este in crestere. Parintii micutului Adam, Mohamed si Amal, sunt zambitori dupa ani foarte grei. Cuplul somalez a fugit de razboiul civil care distruge tara, iar Mohamed era student in domeniul informaticii.
Au trebuit sa traverseze Sudanul si Libia, o alta tara plina de violenta, apoi sa traverseze Marea Mediterana in Italia, la bordul unei mici ambarcatiuni care transporta inca 190 refugiati.
Ajunsi in Franta, in iulie, cuplul de 24 de ani a fost trimis la Saint-Nazaire de catre serviciile de stat. Mohamed si Amal au acum statutul de solicitanti de azil. Adam este al cincilea…

Vezi articolul original 92 de cuvinte mai mult

REBECCA FERGUSON – BONES!

5 ian.

HELENE – LE TRAIN DU SOIR!

5 ian.

ELENA MININA – NEVER FORGET!

5 ian.

%d blogeri au apreciat: