Arhiva | 11:19 am

BUCURIA CELOR DOI LUXEMBURGHEZI.ROMANIA PREIA OFICIAL PRESIDENTIA CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE!

10 ian.

România preia oficial Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene 127

Preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, al Parlamentului European Antonio Tajani şi al Consiliului European Donald Tusk vor fi, începând de joi la Bucureşti, cu ocazia inaugurării Preşedinţiei Consiliului UE preluată de România de la 1 ianuarie.

Preşedinţia rotativă a Consiliului UE preluată de România va debuta, joi, cu o ceremonie de deschidere şi un concert inaugural la Ateneul Român. De la ora 20.00 vor susţine discursuri de deschidere premierul Viorica Dăncilă, preşedintele PE Antonio Tajani, preşedintele Consiliului European Donald Tusk şi preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker.

De asemenea, vineri, Jean-Claude Juncker va avea, vineri, întâlniri bilaterale cu preşedintele Klaus Iohannis şi ulterior cu premierul Viorica Dăncilă, potrivit unui comunicat al Reprezentanţei Comisiei Europene. Cele două reuniuni vor fi urmate de conferinţe de presă.

Astfel, de la ora 10.30, Jean-Claude Juncker va susţine o conferinţă de presă, alături de preşedintele Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni, iar de la 12.30 va avea la Palatul Victoria o conferinţă de presă alături de premierul Viorica Dăncilă.

Alături de Jean-Claude Juncker vor fi primiţi, vineri la Cotroceni şi membrii Colegiului Comisarilor, în contextul preluării de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, a anunţat Administraţia Prezidenţială.

Sursă: Mediafax

COSMIN CAPRA,SOTUL PROCUROAREI MARIA CAPRA VECINA LUI JOHANNIS ,A FOST ANGAJAT ZECE ANI LA FIRMA AUSTRIACA SCHWEIGHOFER!

10 ian.

Bombă! Soțul vecinei lui Iohannis, procuroarea Capră, director la Schweighofer. Imaginile zilei! 817

După raportul devastator al Inspecției Judiciare în care, practic, se certifică toate dezvăluirile postului nostru cu privire la cele 16 dosare care l-au vizat pe președintele Klaus Iohannis în ultimii zece ani, dosare în mare parte clasate de Parchetul Curții de Apel Alba Iulia, instituție condusă ani în șir de Augustin Lazăr, Antena 3 a mers la Sibiu pentru a reface filmul învecinării președintelui în funcție cu unul dintre magistrații care l-au scăpat de unele dintre acuzații.

Vorbim de procurorul Maria Capră, fost procuror la Parchetul Curții de Apel Alba Iulia.

În afară de distanța foarte mică dintre casele celor doi, între președintele Iohannis și procurorul Capră par să existe și alte afinități. De exemplu, soțul doamnei Maria Capră, Cosmin, a fost timp de aproape 10 ani director în firma austriacă Schweighofer.

ROMANIA PREIA OFICIAL PRESIDENTIA CONSILULUI U.E.CEREMONII SI RESTRICTII IN TRAFIC!

10 ian.

Preşedinţia rotativă a Consiliului UE preluată de România va debuta, joi, cu o ceremonie de deschidere şi un concert inaugural la Ateneul Român. De la ora 20.00 vor susţine discursuri de deschidere premierul Viorica Dăncilă, preşedintele PE Antonio Tajani, preşedintele Consiliului European Donald Tusk şi preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker.

De asemenea, vineri, Jean-Claude Juncker va avea, vineri, întâlniri bilaterale cu preşedintele Klaus Iohannis şi ulterior cu premierul Viorica Dăncilă, potrivit unui comunicat al Reprezentanţei Comisiei Europene. Cele două reuniuni vor fi urmate de conferinţe de presă.

Astfel, de la ora 10.30, Jean-Claude Juncker va susţine o conferinţă de presă, alături de preşedintele Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni, iar de la 12.30 va avea la Palatul Victoria o conferinţă de presă alături de premierul Viorica Dăncilă.

Alături de Jean-Claude Juncker vor fi primiţi, vineri la Cotroceni şi membrii Colegiului Comisarilor, în contextul preluării de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, a anunţat Administraţia Prezidenţială.

„Vizita membrilor Comisiei Europene are loc în contextul preluării de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene (UE), începând cu 1 ianuarie 2019. Colegiul Comisarilor efectuează, la începutul fiecărui semestru, o vizită în statul membru care deţine Preşedinţia Consiliului UE. Subiectul discuţiilor va fi legat de Preşedinţia României la Consiliul UE, cu accent pe principalele dosare europene pe care România le va gestiona în această perioadă”, potrivit sursei citate.

Sursa menţionată a adăugat că preşedintele Iohannis va sublinia că exercitarea pentru prima dată de către ţara noastră a Preşedinţiei rotative a Consiliului UE va reprezenta „o bună oportunitate pentru a reafirma angajamentul în favoarea consolidării proiectului european”.

”Preşedintele Klaus Iohannis va evidenţia faptul că România doreşte să exercite un mandat de succes, orientat spre rezultate concrete, care să contribuie la avansarea agendei europene, ţinând cont, însă, de contextul complex în care îşi va derula activitatea în următoarele şase luni”, conchide Preşedinţia.

Agenda preşedintelui Comisiei Europene include întâlniri, vineri, şi cu preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, la Palatul Parlamentului, conform anunţului reprezentanţei CE în România.

România a preluat de la 1 ianuarie 2019, de la Austria, Preşedinţia Consiliului UE, pentru un mandat de şase luni.

Trafic restricţionat în Capitală din cauza ceremoniei de lansare a Preşedinţiei la Consiliul UE

Circulaţia va fi restricţionată, joi, între orele 15:00 şi 23:00, deoarece va avea loc debutul oficial al Preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene, ce va avea loc la Ateneul Român şi Palatul Regal, informează Brigada Rutieră.

„În ziua de 10 ianuarie a.c., va avea loc ceremonia oficială de lansare a Preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene, activitate ce va avea loc în clădirea Ateneului Român şi Palatul Regal. Pentru buna desfăşurare a evenimentului, se va restricţiona traficul rutier, între orele 15.00-23.00, cu excepţia organizatorilor şi instituţiilor de asigurare a ordinii publice, pe următoarele străzi: -Str. Benjamin Franklin; -Str. Constantin Esarcu; -Str. Nicolae Golescu”, precizează Brigada Rutieră, printr-un comunicat de presă.

Potrivit sursei citate, totodată, se va restricţiona traficul rutier şi pietonal pe următoarele străzi: Str. Episcopiei, între orele 19.30 – 20.00; Calea Victoriei, între orele 21.30 – 21.45.

„Parcările care vor fi folosite pe perioada de desfăşurare a evenimentului cu acces exclusiv pe baza permiselor de acces şi a invitaţiilor sunt următoarele: parcarea George Enescu; parcarea Sala Palatului; parcarea publică Constantin Esarcu; Parcările menţionate mai sus vor fi rezervate cu sprijinul Poliţiilor Locale competente teritorial, începând cu data de 09 ianuarie a.c., orele 22.00”, mai precizează Brigada Rutieră.

SE SCHIMBA IAR PASAPOARTELE!

10 ian.

Paşapoartele simple electronice vor fi iar modificate, după ce anul trecut a fost schimbată durata lor de valabilitate de la 5 ani la 10, pentru cei majori. Ministerul de Interne a cerut modificarea formei, dar și a conținutului lor. Proiectul propus de MAI a fost adoptat de Executiv şi urmează să fie publicat în Monitorul Oficial.

Nu este singura modificare pe care o cere Ministerul de Interne. Noul paşaport va avea stema ţării gravată 3D şi va fi completată cu o coroană. Pe a doua copertă a noului paşaport vor apărea menţiuni noi, potrivit Digi24.

În plus, ministerul de Interne vrea schimbări la conţinutul tuturor celor trei tipuri de documente. Paşaportul electronic diplomatic, cel de serviciu şi cel simplu vor avea rubrici identice, însă culori diferite.

Conform trendului european, cel diplomatic este negru, iar cel de serviciu are culoarea albastră.

CORUPTUL CARE UCIDE,LUTHERANUL SAS ,KLAUS JOHANNIS:”PATRU ANI DE MUTENIE,INFATUARE,SCRISNIRE DIN DINTI SI ATAC LA LIMBA ROMANA,”IN TARA ASTA DE GUGUMANI IN CARE EU SUNT CEL DINTAI…!”

10 ian.

După vechile tradiţii, înainte de Crăciun, am adresat unuia dintre puţinii patrioţi ail zilelor noastre o urare cu trimitere la sărbătoarea creştinătăţii, la Anul Nou ce-şi grăbea paşii spre startul celor 365 de zile ale lui 2019, la anii tinereţii, la fiinţe frumoase la chip şi nobile la suflet, la ţara românilor. Am primit un răspuns care m-a adus cu picioarele pe pământ: „Acum 30 de ani am avut o fată frumoasă şi mândră… ne-au furat-o!”. Fireşte, era vorba de România! Avea dreptate! Cei ce pretind că ar fi condus România au tratat-o vreme de 29 de ani ca pe o damă de consumație. Nemernicii au agresat-o, au au siluit-o, i-au umilit seniorii și i-au alungat urmașii…

„Ciuruiţi” timp de 29 de ani

În imensul puzzle al lui decembrie ’89, în care Nicolae Ceauşescu a fost piesă centrală, s-au adunat mii de documente, stenograme, mărturii, articole din presa vremii, rapoarte declasificate, manipulări, dezinformări şi, conform romglezei, la modă, o pădure de „Fake news”. Urmare a „Pactului diavolilor” (a se citi întâlnirea de la Malta din 2-3 decembrie 1989 pe care Gorbaciov, păcălitul de serviciu o denumea atunci „Cotitură istorică”, dar de care s-a dezis când a deschis ochii), pe primul Preşedinte al României de atunci, o mână de nemernici l-au acuzat pe baza „Fake news”- urilor „Europei libere”, de genul celor 60.000 de victime, inexistente, de fapt, l-au judecat printr-o mascaradă oribilă, l-au condamnat şi para-condamnat l-au mitraliat ca pe o fiară agresivă, pentru că putea spune prea multe adevăruri.

Cu mult timp în urmă, am afirmat că televizorul este un drog mult mai nociv decât heroina, cocaina, L.S.D.-ul şi, în general, produsele amfitaminice[1], că este cea mai eficientă armă de deformare a realităţii, de falsificare a istoriei şi de îndobitocire. Cu această armă,  cetăţenii României au fost „ciuruiţi” timp de 29 de ani, fiindu-le indus în subliminal un miraj, o Fata-morgana a unei Europe care nu mai poate de dragul nostru, care ne-ar vrea binele (chiar cu de-a sila). În realitate, ni s-a dat brânci în „Imperiul celor 12 stele”, doar pentru a fi transformaţi în sclavi moderni şi piaţă de desfacere a Occidentului. Ni s-a impus desfiinţarea armatei proprii, pentru a nu ne mai putea apăra. Am pierdut independenţa economică, iar suveranitatea şi puterea de decizie am dat-o pe gratis împreună cu resursele minerale, umane, cu materia cenuşie a Ţării.

„Ţiganiadă”, Faraonului Carpaţilor cu „marţienii” politichiei

Pe fondul mult trâmbiţatei „Mari Uniri” de la sfârşitul anului 2018, lamentabil şi voit ratată de nenumărate ori prin nevolnicia conducătorilor României postdecembriste, a continuat haosul „Ţiganiadei” dintre Faraonul Carpaţilor şi „marţienii” politichiei dâmboviţene. Echilibrul, şi aşa instabil din „Ţara lui Papură Vodă”, a fost afectat profund şi nu din pricina recentei activări a Vulcanului Etna, ci a nemerniciei căţărate şi aşezate pe Tronul Ţării, a luptelor fratricide, a nesocotirii intereselor naţionale, inclusiv a pomenilor primite de paraziţii sociali ai fantasmagoricei „case regale” a Republicii, cu prilejul parastasului Republican al congelatului.

Mult prea numeroasele mutări pe tabla de şah a componenţei guvernamentale i-au oferit Faraonului Carpaţilor prilejul să-şi facă mendrele, să se dea în stambă după cum „vor muşchii lui”. Cu zâmbetu-i tâmp, între două navete Bucureşti-Hermannstadt (sau Nagyszeben) – ori Bucureşti-Bruxelles via Carmencita & Mutti Merkel -, Faraonul nu-şi mai ascunde intenţiile, de altfel, destul de străverzii. Motive invocate? Ba că România nu-i pregătită pentru misiunea de a conduce „Imperiul celor 12 stele” pe perioada preşedinţiei rotative (el însă, Faraonul, Da!), ba că nu-i plac ochii miniştrilor din România (fără a motiva şi cauzele respingerilor), iar hainele înalt-prea-nulităţii-sale vor sta pe post de sperietoare la toate şedinţele guvernului… ce mai? Faraonul vrea „Guvernul meu”. Certitudine este şi faptul că, strecurându-se printre dosarele sale penale spălate machiavelic chiar în anul catapultării pe tron a dat de atâtea ori cu oiştea-n gard, încât este greu de crezut că ar putea fi posesor de carnet de conducere al vreunui vehicul. Dacă da, cel care i l-a eliberat ar trebui judecat şi pedepsit pentru incompetenţă, iresponsabilitate şi neglijenţă în serviciu.

Dacă pierde trenul, nici Costa Rica, nici Madacascarul nu-l mai scot basma curată

După aplicarea cu „copy-paste” a procedurii navetei săptămânale la şi de la nevastă, Faraonul şi-a instalat fundul în două luntrii şi trage cu sârg de sforicele. În patru ani de huzureală pe banii statului român n-a construit nici măcar un castel de nisip. Acum vrea şi la Bruxelles – lângă taica Juncker, căruia, prin vocaţia de slugă, nu-i iese din vorbirea etilico-sciatică -, vrea şi la Cotroceni pentru a agita băţul prin gard ca să menţină spiritele aţâţate şi Ţara în degringoladă. O tragere de timp pentru ca jongleriile cu casele obţinute „din meditaţii” (asemenea termopanelor Mătuşii Tamara) să nu apară la TV sau, mai rău, pe banca acuzării pentru comiterea de  fals şi uz de fals… poate şi de alte fapte, la fel sau mai puţin onorabile.  Beleaua este că asemeni Etnei, mizeria a dat pe-afară şi cele 16 dosare „lăzărite” cu grijă prin solutii de neurmarire penala (8 dosare), dispozitii de disjungere/declinare (7 dosare), un dosar a fost preluat de la P.C.A. Alba Iulia la P.I.C.C.J. (dosarul nr. 411/P/2013)[2]. au fost desconspirate. Dacă-şi pierde imunitatea, nici Costa Rica, nici Madacascarul nu-l mai scot basma curată pe inculpat. Scrâşneşte din maxilare, arătându-şi fasolea „spălată de două ori pe zi”, precum în reclamele „Colgate” sau „Sensodyne”. În aroganţa sa fără limite, trage nădejde că după o jumătate de an ca tăietor de frunze pe meleaguri occidentale cineva îi va mai măslui încă mandat de „ales al Facebook-ului”.

Patru ani de muţenie, infatuare, scrâşniri din dinţi şi atac la limba română

Cu certitudine, realitatea a demonstrat că entitatea humanoidă, cu eticheta K.W.I., lipită pe jacheta roşie nu este altceva decât o uriaşă calamitate abătută asupra României pe post de pradă. O clonă modelată după tipicul alogenilor care au cârmuit România anilor ’40-’50 ai secolului al XX-lea, cu scopul reciclat de a sluji interese străine Neamului Românesc. Cum bine se ştie, „corb la corb nu-şi scoate ochii”, drept pentru care, Joseph Daul – alt valet a Noii Ordini Mondiale şi Preşedinte al Partidului Popular European (P.P.E.) -, îi saltă mingea la fileu, afirmând despre Faraon că ar fi „un luptător neobosit pentru statul de drept şi combaterea corupţiei” şi că „va conduce excelent preşedinţia rotativă a Uniunii Europene”. Observăm că zicala românească „Cine se-asemănă, se-adună” funcţionează şi în Occident.

Al patrulea chiriaş postdecembrist la Cotroceni a debutat prin muţenie. Mult mai târziu, când a deschis gura, convins până peste poate de impresia că ar fi stăpânul României şi în absenţa oricăror argumente logice, a atacat limba română „la baionetă”. Unicul fapt demonstrat în cei patru ani de navetă este dependenţa de nevastă, întrebarea firească fiind inevitabilă: dacă navetistul de serviciu îşi va păstra năravul plimbării costumului între locul de serviciu şi casele obţinute cu trudă, prin meditaţii extrasenzoriale şi artificii „iluzioniste”, inspirate din regulamentul Deutsche Volksgruppe in Rumänien, la cât se vor ridica cheltuielile deplasărilor săptămânale Bruxelles-Hermannstadt ale ipochimenului, pentru a se întâlni cu  Carmecita – care, la rândul ei, sfideză legile ţării? Oare „iuropenii” de la U.E. i le vor deconta?

„În ţara asta de gugumani în care eu sunt cel dintâi”…

Cartea de căpătâi a Faraonului din Carpaţi nu este Constituţia României, ci sloganul Caţavencului: „În ţara asta de gugumani în care eu sunt cel dintâi”… faptele sale mulându-se perfect pe ipocrizia demagogică a personajului din „scrisoarea pierdută” a lui Nenea Iancu: „un om politic trebuie, mai ales în nişte împrejurări politice ca acelea prin care trece patria noastră, împrejurări de natură a hotărî o mişcare generală, mişcare ce, dacă vom lua în consideraţie trecutul oricărui stat constituţional, mai ales un stat «de drept» ca al nostru”, bla, bla…

Moartea politică a ucigaşului naţiei nu este o alternativă, ci act de supravieţuire

Faraonul se crede deasupra românilor, de care şi-a bătut joc în repetate rânduri. Fără strop de originalitate, ceea ce nu-l scuteşte de vinovăţie, el nu este autorul ideilor „fără formă şi fără fond” transformate în sunete şi expulzate cu mare trudă pe cale orală, auzibile la un difuzor defect. Sunt prelucrări ale unor indivizi nu totdeauna inspiraţi, înmagazinate pe un hard de generaţie expirată, instalat pe post de creier, apoi preluate vizual şi citite sacadat şi scandalos de la pupitrul prezidenţial. Treziţi-vă români din  „somnul cel de moarte” – la propriu! În timp ce numeroase state de pe întreg mapamondul au refuzat infamul „Pact O.N.U. pentru migraţie”, Faraonul este capabil să-l accepte, declanşând suicidul românilor. Incompetenţa, abuzul, sfidarea legii, inclusiv trădarea de ţară trebuie sancţionate după gravitatea faptelor şi, sine die, cu moartea politică a celui care ucide Naţia Română!
————————————————–

[1] Amfetaminele sunt substanțe simpatomimetice de sinteză, înrudite structural cu adrenalina (epinefrină), la care predomină efectele excitante centrale. De aceea sunt numite și amine de trezire sau amine tonifiante. Reprezentantul principal este amfetamină, sintetizată la sfârșitul secolului al XIX-lea și utilizată inițial pentru acțiunea să decongestionanţă. Principalele efecte ale amfetaminelor sunt stimularea psihomotorie și acțiunea anorexigenă. Au potențial ridicat de abuz. Doza consumată este crescută rapid și foarte mult pentru atingerea stării de euforie, deoarece se instalează toleranța. Dependenții de amfetamine dorm doar câteva ore pe noapte, timp de luni de zile și ajung la psihiatru într-o stare ce se deosebește foarte puțin de psihoza acută. Se simt amenințați și urmăriți de orice persoană necunoscută, prezintă halucinații tactile și auditive.

[2] https://www.luju.ro/dezvaluiri/cazuri-celebre/lazar-si-iohannis-sunt-terminati-avem-documentul-care-demasca-fratia-lazar-iohannis-pe-dosare-penale-taica-lazar-a-transmis-personal-solutiile-multumitoare-pentru-klaus-iohannis-certificand-legalitatea-si-temeinicia-clasarilor-doua-dosare-penale-privindu-

Autor: Ion Măldărescu

Sursa: Revista Art-Emis

GAULEITERUL NAZI KLAUS JOHANNIS SAU LOVITURA DE STAT CONTINUATA!

10 ian.

Lovitura de stat a devenit permanentă iar România aproape a făcut pasul de la un stat eșuat la dictatură.

Acesta este efectul comportamentului prezidențial care a făcut din orice inițiativă regulamentară a legislativului și executivului o situație de excepție, gestionată apoi potrivit unor reguli inventate de Președinte (autoproclamat „șef al statului”) și impuse unilateral de el. Criteriul general al unei atari devieri a fost „lupta împotriva corupției”. Prin aceasta Președintele s-a autolegitimat, delegitimând totodată, în bloc, Parlamentul și Guvernul. Așa s-a ajuns la paralelismul pseudoconstituțional actual.

Singura speranță este acum la Parlament și, mai ales la Guvernul încă susținut de majoritatea parlamentară. Nici unul dintre aceștia nu este însă la înălțimea misiunii istorice pe care o are.

Ca avangardă și ancoră a forțelor antisistem, Președintele Iohannis se folosește abuziv de puținele sale instrumente constituționale pentru a crea o stare excepțională în siajul căreia acumulează puteri excepționale scăpate de sub orice control popular / democratic.

În acest timp, Parlamentul și Guvernul își lasă în nelucrare pârghiile constituționale majore de care dispun, visând că bătălia finală se va da la urne, unde poporul va decide.

Poporului, însă, în care nici puterea oficială nu are încredere, puterea subterană îi răpește cu fiecare zi care trece, orice aptitudine de a decide. În acest scop se folosește dezinformarea, manipularea și intimidarea de masă, asasinarea, în special morală și civică, a liderilor democrați, și măsluirea rezultatelor votului, ajungându-se, la nevoie, până la anarhizarea societății și agresiunea fizică exercitată de batalioanele de asalt în stradă.

O alternativă ar sta într-un comportament simetric al Guvernului și Parlamentului care, luând act de derapajul prezidențial, ar crea un constituționalism ad hoc, tot cu caracter excepțional dar, în orice caz mai legitim sub aspect democratic, anulând și substituind acțiunile sau inacțiunile prezidențiale prin hotărâri parlamentare și ordonanțe guvernamentale. Ar fi vorba despre o contralovitură menită să salveze prin dreptul forței forța dreptului violat de Președinte și ai lui.

Dacă poporul nu dă semne că este gata să lupte pe baricade, la propriu, pentru a susține orice acțiune a Parlamentului și Guvernului îndreptată către contracararea loviturii de stat, în curând ne vom găsi în imposibilitatea absolută de a ne mai apăra libertatea.

Autor: Adrian Severin

Sursa: CorectNews

CAPCANA EUROPARLAMENTARELOR!

10 ian.

Privim toți rezultatele unor așa-zise sondaje politice. De fapt, sunt cifre scrise pe picior și livrate opiniei publice contra cost și în scop diversionist de către impostori ai cercetărilor de piață. Așa se explică de ce unele cresc artificial scorul PSD sau îl scad artificial, în timp ce alte așa-numite institute procedează pe dos. Până la urmă însă, ce va determina rezultatul primelor alegeri? Care sunt europarlamentare. Cum va arăta harta politică din această perspectivă?

Unele partide au memoria scurtă. Și uită sau se fac că uită faptul că precedentele alegeri pentru Parlamentul European s-au desfășurat în circumstanțe care, în linii mari, rămân aceleași.

Aparent, o prognoză poate fi făcută cu ușurință. Ea se bazează pe trei elemente. 1). Un partid politic nu va obține rezultate sensibil diferite la europarlamentare în comparație cu alegerile locale și parlamentare. Procentele sunt în linii mari aceleași. 2). Pot interveni două variabile, ce ar putea face diferența față de rezultatele de acum patru ani. Prima variabilă este modul în care un partid sau altul este capabil să se mobilizeze în sensul motivării cetățenilor, pentru a vota propria listă și nu lista adversarilor politici. A doua variabilă se referă tot la mobilizare. Cu cât la vot se prezintă mai mulți cetățeni, din propriul bazin și din celelalte bazine electorale, cu atât este mai îndreptățit optimismul frontului anti-PSD. Iar reciproca este la fel de valabilă.

Când utilizez expresia „capcana europarlamentarelor”, mă refer la optimismul afișat zi de zi către reprezentanții partidelor din frontul anti-PSD. PNL, USR, PMP, formațiunea lui Cioloș, cu o identitate nepercepută de opinia publică, și Pro România, în măsura în care Victor Ponta va persevera, încercând să rupă PSD. Ei bine, toate partidele mai sus enumerate consideră că mesajul lor de tip european este mult mai convingător decât mesajul PSD sau chiar mesajul ALDE. Că ele, prin reprezentanții care vor fi trimiși în Parlamentul Uniunii Europene, vor reprezenta mai bine România, în timp ce PSD și ALDE ar fi în realitate formațiuni anti-europene, de tip naționalist, extremist, xenofob și populist, care nu ar întenționa altceva decât să ne izoleze după modelul Poloniei sau Ungariei. Prin urmare, afirmă aceștia, poporul, care este înțelept și care, într-o proporție covârșitoare, este fan UE, va acționa în consecință la alegeri.

Am mai auzit exact aceleași raționamente și în urmă cu patru ani. Cine are curiozitatea să dea timpul înapoi, nu are decât de câștigat, rememorând modul în care lideri politici, dar și analiști s-au pronunțat, anticipând rezultatele alegerilor europarlamentare. Atunci, ca și acum, mi-am permis și eu, pornind de la premizele de mai sus, să construiesc, în baza logicii formale, un raționament. Și să prognozez rezultate, care s-au dovedit corecte.

Ce s-a schimbat în ultimii patru ani în ceea ce privește priza electorală a PNDL, care este principalul partid de opoziție? Acum, ca și în urmă cu patru ani, acesta dispune de un bazin electoral mai mic cu câteva procente bune în comparație cu PSD. Structura celor două electorate este în linii mari aceeași, atât din perspectivă geografică, cât și dacă luăm în calcul ocupația, pregătirea, vârsta și sexul alegătorilor. Atunci, ca și acum, PNDL a afirmat că marele secret al victoriei în alegeri, pe care a mizat fără succes, va consta în mobilizarea exemplară a activiștilor organizațiilor locale, care, la rândul lor, urmau să mobilizeze cât mai mulți alegători, determinându-i să voteze. Evident, această temă este nu numai actuală, ci și vitală. Dar ca să-ți mobilizezi proprii activiști, într-un număr cât mai mare și în mod consistent, trebuie să-i motivezi. Ce argumente noi are PNDL sau ce s-a schimbat în PNDL de natură să creeze premizele unei mobilizări mult mai mari, în comparație cu ceea ce s-a întâmplat în urmă cu patru ani? Nimic în sens bun. Acest partid este mai dezbinat decât oricând. Fuziunea nu a fost nici până în prezent consumată. Există o ruptură vizibilă atât la centru cât și în plan local între foștii liberali și foștii pedeliști. În plus, din varii motive, mulți dintre aceștia sunt din ce în ce mai nemulțumiți de modul neprofesionist, aventurist, hazardat, impulsiv în care se face politica la centru. Atâta timp cât PNL nu este altceva decât un vehicul de tracțiune în doi timpi pentru Klaus Iohannis, un candidat prezidențial care, alergând absolut singur pe teren, abia reușește să strângă 30% dintre opțiunile de vot și atâta timp cât în planul deciziei, același PNL se transformă într-o remorcă a președintelui, șansa de a-i scoate pe activiști din casă și de a-i trimite în precampanie și în campanie în mijlocul alegătorilor este minimă.

Admițând că, printr-o minune, în următoarele câteva luni, conducerea centrală PNL ar reuși să identifice soluții și să pună în mișcare mecanisme de natură să-i mobilizeze pe activiști, ce se va întâmpla cu propriul electorat, în prezent rupt în trei? Unii cetățeni din bazinul PNL sunt anti-Iohannis și aceștia vor ezita să voteze la europarlamentare lista de candidați elaborată la Cotroceni și propusă formal de Ludovic Orban. Să ne gândim doar la un singur exemplu. Crin Antonescu. Ludovic Orban își exprimă în mod public îndoielile legate de statutul de liberal al fostului președinte PNL. Cerându-i acestuia nici mai mult nici mai puțin decât să producă dovezi în acest sens. Dacă Crin Antonescu nu se va regăsi în capul listei PNL la europarlamentare, cum vor reacționa cetățenii din bazinul electoral PNL, deloc puțini la număr, care încă îl admiră pe acest liberal pur sânge? Alți cetățeni, nici ei puțini, nu înțeleg nici în ruptul capului cum este posibil ca PNL să-și fi pierdut substanța națională, să nu mai facă nimic în beneficiul întreprinderilor mici și mijlocii, în sensul promovării unei legislații mai permisive și să sacrifice totul pe altarul multinaționalelor, care au monopolizat sectoare întregi ale economiei. Lucrurile s-au înrăutățit și din perspectiva mesajului liberal al acestui partid, mesaj care întotdeauna, cu excepția ultimilor câțiva ani, s-a concentrat asupra promovării și garantării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astăzi, de la nivel central PNL se duc în teritoriu mai multe mesaje despre pușcărie decât despre drepturi și libertăți, iar asemenea mesaje îi afectează și pe reprezentanții PNL în administrația locală, dar și pe simplii cetățeni. Și, în fine, poporul liberal nu are cum să ignore faptul că, în opoziție fiind, PNL este incapabil să combată în mod convingător tezele promovate de adversarii săi politici și să propună o alternativă. Întreg arsenalul politic al unui partid s-a redus la a vota invers orice inițiativă a majorității, la a transforma ședințele de plen sau de comisii parlamentare în mitinguri politice și la redactarea și promovarea unor moțiuni de cenzură la fel de neconvingătoare pentru electorat ca și celalalte demersuri.

Prin urmare, în ceea ce privește PNL, nimic nu s-a scimbat decât eventual în rău de la precedentele alegeri europarlamentare și până în prezent. Nici măcar fireasca erodare la guvernare, prezentă în toate democrațiile, nu-și mai poate produce efectul, de vreme ce principalul partid de opoziție se comportă ca și când are bateriile descărcate.

Și ce mai există în acest front anti-PSD, dacă încercăm să anticipăm rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European? USR. USR, în opoziție fiind, a fost incapabil să crească. Rămâne un partid politic valid, a cărei activitate parlamentară se caracterizează prin montarea unor spectacole de sunet și lumină în Camera Deputaților și Senat. Iar, în stradă, prin incitarea la violență a formațiunilor #Rezist. USR nu dă semne că a crescut din punct de vedere electoral de la alegeri și până în prezent. În aceste condiții, de ce ar putea obține USR mai multe voturi pentru Parlamentul European? Întrebarea are rostul ei. Pentru că românii au putut observa în acești patru ani atât prestația antiromânească a reprezentanților PNL din Parlamentul Uniunii Europene, cât și mai ales prestația antiromânească a reprezentanților USR.

Toate afirmațiile de mai sus se potrivesc și pentru PMP, o formațiune în care Traian Băsescu, cel care a fondat-o, a rămas doar cu vârful piciorului prins în ușă. De altfel, PMP este pe cale să se destrame și nu este deloc exclus ca peste câteva luni să nu mai dispună de niciun grup parlamentar. Se va topi bucată cu bucată în PNL, așa cum dorește Vasile Blaga? Sau piciorul rămas înfipt în prag al lui Traian Băsescu se va mișca în sens contrar? Cine și-ar putea imagina că acest partid ar putea avea rezutate cât de cât notabile, măcar pe măsura celor anterioare în alegerile europarlamentare?

Cât îi privește pe Dacian Cioloș și pe Victor Ponta, aceștia reprezintă variabile, până la urmă lipsite de mare semnificație în ceea ce privește rezultatele la europarlamentare ale principalilor protagoniști.

PSD se va bate și probabil va obține, împreună cu ALDE, un rezultat comparabil, dacă nu cumva chiar mai bun cu cel de la precedentele europarlamentare. PNL își poate propune cel mult aceleași rezultate dezastroase, dar nu este deloc exclus să iasă mai prost. Aici trebuie însă să fac o precizare. În urmă cu patru ani, refuzând în mod tâmp promovarea pe listă a lui Mireca Diaconu, PNL și-a aplicat un autogol electoral, întrucât susținut de admiratorii săi personali, Mircea Diaconu a obținut câteva procente bune, cele mai multe smulse de la electoratul PNL, intrând astfel ca independent în Parlamentul UE. Este posibil ca un asemenea accident să nu mai aibă loc în acest an, întrucât nu-l văd pe Crin Antonescu zburdând în teritoriu pentru a-și asuma de unul singur un segment din electoratul liberal. Când vom fi foarte aproape de momentul alegerilor, voi oferi și cifre, asumându-mi răspunderea pentru prognoză, așa cum am făcut-o și până acum.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

ILIE SERBANESCU:”UIMITOARELE MASURI PRO-ROMANIA DUPA TREI DECENII!”

10 ian.

2018 – deh, an centenar – s-a încheiat cu uimitoare măsuri adoptate de guvernarea în exercițiu.

Uimitoare, pentru că sunt printre puținele măsuri pro-România din perioada care s-a scurs de la evenimentele din 1989 și oricum singurele în mod net cu acest caracter de la revenirea la guvernare a PSD în 2012. Să fie clar: au mai existat, în ambele perioade menționate, măsuri cu o asemenea alură, dar toate au avut o tentă defensivă. Așa a fost cazul genialei măsuri luate de președintele Iliescu de a transfera, contra costuri derizorii, apartamentele construite pe vremea lui Ceaușescu locatarilor acestora, ceea ce, în perspectiva teribilelor scumpiri impuse de capitalul străin utilităților publice preluate, a permis românilor, pentru vreo 20-25 de ani, să trăiască mai puțin rău decât le permiteau salariile lor, cele mai mici din Europa, prin transformarea lor în proprietari și menținerea scăzută a impozitelor pe proprietățile locative.

Așa a fost și cazul majorărilor de salarii (în sectorul de stat și pe ansamblu prin salariul minim), decise de guvernările PSD pe vremea lui Dragnea, dar făcute comestibile pentru capitalul străin, care între timp preluase cu totul România, prin costisitoare și complet nejustificate cadouri acordate acestuia (relaxări fiscale și mutarea contribuțiilor sociale integral în sarcina angajatului). Ultimele măsuri însă vizea­ză direct și fără nuanțări țintele urmărite.

Companiile vizate și, bineînțeles, menestrelii lor s-au repezit să pună flașneta dogită că noile măsuri sunt îndreptate împotriva capitalului străin și să-l răstignească – a nu știu câta oară! – pe Dragnea pentru o asemenea „lèse-majesté”. Inexact! Vizat nu este capitalul străin, ci abuzul de monopol. Este cumva afectat capitalul străin atotdominant în domenii de forță precum construcțiile auto, componente auto, IT, retail sau consultanță? Nu! Se poate lesne observa că este vorba doar de domenii unde nu există concurență și unde reglementarea trebuie să oprească abuzul de poziție dominantă care poate rezulta tocmai din absența concurenței și utilizarea monopolului deținut în fața unor consumatori fără opțiuni. Că onor capitalul străin a ales să preia cu prioritate aceste domenii și să apeleze mai mult decât deșucheat la abuzul pe care îl permite tocmai monopolul din respectivele domenii nu sunt de vină nici România, nici Dragnea! „Vinovatul de serviciu” Dragnea este într-adevăr de vină, dar nu pentru că a inițiat și adoptat aceste măsuri, ci pentru că nu le-a luat mai demult!

Privind retrospectiv, capitalul străin a forțat, de la începutul începuturilor, preluarea acestor domenii, tocmai pentru a putea abuza, în interes propriu, de monopolul care exista în respectivele domenii. Preluarea resurselor de petrol și gaze a fost condiționalitate în admiterea în UE, preluarea distribuțiilor de energie a condiționat acordarea statutului de economie de piață funcțională, iar de preluarea sistemului bancar a depins accesul României pe piețele financiare. De altfel, să nu ne mai ascundem după deget: preluarea de către capitalul străin a acestor sectoare, ceea ce echivalează cu controlul asupra rulajului banului în economie, înseamnă transformarea unei țări într-o colonie, ceea ce s-a vizat de fapt și s-a realizat în cazul României! Este posibil ca băncile străine din România – căci cele românești nici nu prea sunt! – să realizeze profituri de câteva ori mai mari decât aceleași bănci la ele acasă în condițiile în care aici au relații cu clienți mult mai săraci decât în țările de origine? Este posibil: prin abuz de monopol, compensând depozitele cu dobânzi derizorii și impunând dobânzi exorbitante la credite. Este posibil, dar inadmisibil! Este posibil ca statul român să nu încaseze măcar ceva cât de cât de pe urma găzduirii unor giganți telecom care fac aici profituri uriașe și constante? Este posibil, dar inadmisibil! Este posibil ca românii să nu se aleagă mai cu nimic de pe urma gazelor naturale cu care i-a blagoslovit Dumnezeu, peste jumătate din ei continuând să se încălzească cu lemne, în timp ce se pregătesc conducte pentru exportarea acestor gaze, nemaivorbind de sumele derizorii pe care le încasează statul român ca redevențe? Este posibil prin abuz de monopol. Dar este inadmisibil! Este posibil ca, după preluarea monopolului din distribuțiile de energie și în general din utilități publice de către companii străine, prețurile atât la gaze, cât și la electricitate sau apă să se fi dublat sau chiar triplat, în timp ce serviciile s-au înrăutățit, și nu îmbunătățit, iar branșamentele, trecute în regim privat, să fi devenit prohibitive prin tarifele impuse? România se află în frunte la întreruperile de curent electric în UE, ca și la accidentele în alimentarea cu gaze naturale. Este posibil prin abuz de monopol, respectiv prin impunerea unor prețuri mărite, fără îmbunătățirea serviciilor, niciuna din companiile străine preluatoare de utilități nefăcând măcar investițiile de întreținere la care se angajase cu prilejul privatizării! Este posibil după cum se vede, dar este inadmisibil!

Că va urma o urgie asupra românilor, declanșată de mult stimatul și iubitul capital străin, asta este sigur. Colonialismul nu tolerează ieșiri din front. Motivația replicii nu va fi cumva faptul în sine că măsurile îi vor afecta profiturile obținute! Ci obligația pe care și-o arogă de a penaliza crunt îndrăzneala sclavului de a ridica mâna împotriva stăpânului! Amenințările că-și ia catrafusele și pleacă sunt povești pentru fraieri! N-ar fi rău, că așa am mai respira și noi ușurați, dar dulăii nu pleacă de la măcelărie! Lamentările că măsurile introduc haos și incertitudini în piață sunt baliverne! În care piață? Ce, asta-i piață?! „Piața” telecom este guvernată de trei jucători mari și lați! „Piața” distribuției de gaze de doi mari și lați! „Piața” distribuției de energie electrică de trei-patru mari și lați! „Piața” distribuției de carburanți de patru mari și lați! „Piața” bancară de câteva grupuri mari și late, mai înfrățite între ele decât gemenii! Vai, am uitat să precizăm că în toate cazurile – de la companii telecom și distribuțiile de gaze și electricitate la benzinari și bănci – este vorba de jucători străini!

Încercarea de recuperare a efectelor măsurilor pe sea­ma consumatorilor – căci asta va fi replica! – este de natură să genereze capitalului străin în ansamblu din România dureri de cap pe care le au până și cei mai versați stăpâni de sclavi. Capitalul străin a ajuns în România nu numai la o matrice colonială de exploatare a țării, dar și la o anumită optimizare a acestei matrice, respectiv la o maximizare a profiturilor cu cheltuieli de lucru și investiționale minime! Măsurile adoptate de coaliția PSD-ALDE strică ploile, în sensul că ori capitalul străin se mulțumește cu mai puțin ori trebuie să acutizeze exploatarea directă a oamenilor de rând pentru a menține aceeași rată de optimizare a matricei coloniale. Și aceasta pune problema abandonării măștii de țară suverană a României și oficializarea statutului ei de colonie (despre aceasta săptămâna viitoare).

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: România liberă

BAGABONTEALA DE LA EURONEWS ESTE TOT LA ORDIN,DAT DE UN ALT ORDIN.NU E PRIMA NU VA FI NICI ULTIMA!

10 ian.

Secvența de un minut și treizeci de secunde cu Meleșcanu la BBC, apoi acest material Euronews descriu fidel cîteva din jenantele fundături în care am ajuns prin reprezentanți și prin fetele de serviciu ale noilor cazărmi securistoide.

Mă număr printre cei care chiar știu cum se pregătește tehnic un interviu la BBC. Știu cum se face documentarea, știu cine o face, știu cum și cine negociază/pregătește editorial temele cu intervievatul; se întîmplă să cunosc personal și destule surse autohtone ale presei occidentale; știu ce fac, pentru cine fac, în ce fel fac, știu care le sînt aparținătorii și cam cum sînt acordate compensațiile. Adică, mie mi se vînd mai greu pocnitori de-astea plouate, căci sînt fabricant.

Faptul că Meleșcanu a ajuns si încă este ministru de externe are, totuși, dimensiunile unui miracol. Ale unei minuni de impact plurigalactic. Omul e total expirat de cel puțin un sfert de veac. Asta, trecînd peste tandrele amintiri ale prietenilor săi din epoca de aur, care și-l aduc bine aminte de securist. Da’ cumsecade, domle. Evacuarea lui din fruntea MAE este o urgență severă. Dacă nu poate face față nici măcar întrebărilor cretine și foarte ușor demontabile ale unei obrăznicături acre de talia modestă a duduii cu pricina, este limpede cleștar că Meleșcanu nu mai poate face față la absolut nimic. Iar engleza dumnealui, vai de mama dumneaei!

Bagabonțeala de la Euronews este tot la ordin, dar de alt ordin. Aici nu operează ruinele securității ceaușiste, ci micile si eficientele motorașe ale securiștilor de rit nou din era zmart. Bagabonțeala de la Euronews nu e prima, nu va fi nici ultima. E deja un serial. Chestia e că “faptele” referențiale atît din interviul lui Meleșcanu, cît și cele din porcăria asta sînt fake news-uri grosolan teziste. Nu mă refer la pacientul Ziegfried Mureșan, care este o cauză clinică pierdută. Mă refer la delirul emis de “Romanian journalist for La Libre Belgique”. Căreia i-aș zice dăcât atît: fata moșului, dacă Liviu Dragnea avea discursul lui Viktor Orban și era cooptat în clubul euroscepticilor, PSD-ul avea azi singur peste 50% opțiune fermă de vot. Dar sigur că ambalagioace de felul ăsta știu și ele pe de rost cele aproximativ 5 truisme pseudoideologice pe care le va prelua și difuza orice oficios continental. Las’ că, Euronews e un soi de șaormărie de sector: patronul e arab, iar managerii sînt români. Pardon, sînt din România.

Dar slavă Ceriului că șeful oștirii de contrapondere la aceste motorașe fie gradate, fie lucrate în orb se numește Mele! În caz contrar, ieream perduți.

Autor: Sorin Faur

Sursa: Sorin Faur Facebook

DESTEPTAREA LUI CSM!

10 ian.

Când, pe 21 noiembrie 2017, la sediul GDS, într-o mare înghesuială înfiorată de cele mai înalte idealuri de luptă împotriva corupției, Gabriel Liiceanu a rostit mofluz , ca de obicei, celebrele cuvinte:

„România în momentul de față este în mâna unor clanuri , bande organizate (!!! n.n.) … la infracționalitatea care s-a strâns în straturi din ce în ce mai dese de 27 de ani, bănuiesc că ar trebui să avem de zece ori mai mulți judecători și procurori (!!! n.n.) . Aș constata că, în primul rând, că România, în momentul de fața așa cum a funcționat 27 de ani, a atins limitele democrației în sensul că a ajuns într-un punct în care s-a reușit să se creeze un impas din care noi nu mai știm să ieșim. Adică au ajuns la niște situații de o gravitate extremă … România în momentul de față este capturată de grupuri … cum le numiți dumneavoastră? de „crimă organizată” … oameni care au organizat totul în România sub eticheta de „crimă organizată”. …Așadar ce vorbim? De ce jucați rolul de a intra în discuție (!!! n.n.) cu bună-credință cu oameni care n-au nici o bună-credință? Cu un ministru al Justiției care face pe față rolul de slujitor(!!! n.n.) al intereselor acestei bande de crimă organizată (!!! n.n.) …”

… între constipația profund virilă a domniei-sale și constipația elegantă, feminină, a doamnei Pora, ședeau pe canapea doi distinși membri ai secției de judecători ai CSM, respectiv doamna Andreea Chiș și domnul Bogdan Mateescu. Amândoi au ascultat cu un zâmbet fermecător pe buze elucubrațiile domnului Liiceanu Gabriel, într-o admirabilă tăcere… care tăcere e cam întotdeauna un răspuns. Aș spune că cei doi judecători îl aprobau cu duioșie…

M-am gândit să mă documentez puțin asupra vieții și operei celor doi care nu s-au ridicat până să-și termine „filozoful scuipatului în sus” alocuțiunea, spunând: „ne pare rău, dar pe noi imparțialitatea ne împiedică să participăm la așa ceva…”

Despre Andreea Chiș am găsit următoarele lucruri interesante:

„Am făcut recent un test pe Facebook și mi-a ieșit valoarea fundamentală acceptarea. Nu știu dacă asta e valoarea mea fundamentală, dar cred că spune despre mine faptul că sunt un om curios la orice vine spre mine și accept diversitatea, asta însemnând inclusiv că accept părerile altora și sunt de acord să mi le schimb pe ale mele, dacă alții reușesc să mă convingă. De aceea, oricine vine în fața mea are o șansă, dacă mă convinge, dacă îmi relevă ceva la care eu nu m-am gândit înainte.”( 18 iulie 2015, ZIARUL DE CLUJ.ro) . Deci dânsa e de acord să-și schimbe opiniile dacă Liiceanu Gabriel e suficient de convingător…

Iar de la Bogdan Mateescu am următoarea mărturisire admirativă:

„Continui sa apreciez foarte mult munca depusă de magistrații din parchetele din țara mea, inclusiv DNA, de magistrații din instanțele naționale, de magistratură în ansamblul său și le urez tuturor colegilor mult succes în activitate. Da, inclusiv procurorilor DNA. Sper să își facă treaba în continuare la parametri foarte buni indiferent de SUPOZIȚIILE publice sau sau de ALTE ASEMENEA PRACTICI care ar putea pune sub semnul îndoielii prin generalizare probitatea lor morală sau competențele profesionale.”( 23 octombrie 2018, STIRI PE SURSE.ro). Remarcați că asta a spus domnul judecător în octombrie 2018- când „bombele” din unitățile de elită ale DNA explodau mai în fiecare zi, marcând cu cratere adânci teritoriul național.

De aceea m-a surprins deșteptarea bruscă a CSM-ului în legătură cu înregistrările din sediul DNA Oradea. Dintr-o dată , cu un căscat viguros, adormitul nostru CSM a considerat că, în sfârșit, trebuie să reacționeze:

„Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a luat act, cu maximă îngrijorare, de conţinutul înregistrărilor recent apărute în spaţiul public care relevă, la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea, un mod de lucru având ca finalitate deturnarea scopului justiţiei. În acest sens, Secţia identifică potenţiale practici de intimidare, de presiune asupra judecătorilor prin ticluirea de dosare, inclusiv prin investigarea relaţiilor personale ori profesionale dintre aceştia în vederea obţinerii unor soluţii favorabile în cauzele instrumentate de respectiva unitate de parchet” (Comunicat CSM, 7 ianuarie 2019)

Ceea ce mie îmi spune că, de astă dată, degeaba s-ar încerca băgarea gunoiului sub preș, căci acela ar bomba în așa hal preșul de deasupra și ar împrăștia o asemenea duhoare, încât gâlma de dedesubt n-ar mai putea trece neobservată.

Și cred că e doar începutul.

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

FLORIN CITU SAU PRIN „ITELE CATIITE ALE ECONOMIEI!”

10 ian.

Dacă vreţi să vedeţi cum arată un circar cu aere de „om al cifrelor”, priviţi cu încredere şi umor spre Florin Cîţu. E arhetipul individului pe care-l găseşti la frâiele sistemului bancar autohton(vă reamintesc, a fost economist şef al ING): plin de sine, dând impresia unei cunoaşteri aprofundate, dar, în fapt, un individ superficial, privind economia cam la fel cum priveşte lăutarul indicaţiile ăluia care-i lipeşte bancnota pe chelie. A-l asculta pe Cîţu e pierdere de vreme. Asta, desigur, dacă-l asculţi în alt scop în afara celui de a râde de aberaţiile pe care le îndrugă. Dar destul cu caracterizările, cred că e mai important să lăsăm „cifrele” să vorbească de la sine.

Am dat un search pe blogul domniei sale şi am observat că, aşa cum atunci când era la bancă făcea Power Point-uri, acum face rapoarte. Exact aşa cum spune la standard: bombastice, cu grafice, cu bla-bla, un fel de analiză economică tabloidizată. Desigur, trebuie să fii de-a dreptul masochist ca să te-apuci să-l citeşti pe Cîţu, dar am făcut-o şi pe-asta.

În octombrie 2017, Cîţu publică raportul „Starea României după 9 luni de guvernare PSD”, iar acolo face nişte predicţii impresionante. Spune el că estimează pentru 2017 un PIB real de 5-5.5%, o inflaţie de 2.2%, o rată de şomaj de 4.8% şi un deficit bugetar de 3.2-3.5%. Să le luăm pe rând. PIB-ul real a fost de 7%, inflaţia de 3.3%, rata şomajului 4.6%, iar deficitul bugetar de 2.9%. Vă daţi seama? Economisul lu’ Peşte nu e capabil să dea nişte estimări cât de cât rezonabile cu doar 3 luni înainte de încheierea anului, în condiţiile în care avea la dispoziţie absolut toate datele necesare. Şi dacă ai fi aplicat regula de trei simplă indicatorilor la 9 luni ai fi reuşit să dai prognoze mai bune decât ale lui Cîţu.

Dar să nu ne oprim aici. În martie 2018, Florinel Copilu’ Minune bagă un alt raport în care face previziuni sumbre pentru 2018. Spunea el atunci că, gata!, începe criza economică. Cică, din cauza dezastruosului program de guvernare al PSD-ului, rata inflaţiei va ajunge la … ţineţi-vă bine! – 12%! Fără doar şi poate Florinel a intrat în liga greilor, nu se mai încurcă cu bagatele de 3-4 procente, ci cu numere cu două cifre. Dar Florinel are şi soluţia de backup: cică pentru a nu se ajunge la o inflaţie de 12%, BNR ar trebui să crească dobânda de intervenţie la 4.5%. Şi mai spune el că o să şi „esplodeze” cursul. Mai că te doare capul!

Cum stau lucrurile de fapt vedem cu ochii liberi. Rata de inflaţie va fi de 3.5%(Atenţie, pentru al doilea an consecutiv în ţinta BNR!), dobânda de intervenţie e de 2.5%, iar cursul a intrat în 2018 cu 4.63 şi l-a terminat la 4.66. Curat murdar, monşer! Până şi explozia din pantalonii de pijama ai lui Cîţu din nopţile cu poluţie e mai mare decât explozia asta a cursului.

Pentru cei care au ficat, Cîţu a publicat şi-o estimare pentru 2019. Spune el că vine criza. Desigur, o prognozase şi pentru 2018, dar, „supriză”!, ea n-a venit. Probabil n-a venit pentru că s-a speriat de Veorica, dar Cîţu e consecvent ca Plăvanul: vine sigur anul ăsta! Şi dacă nu vine anul ăsta, la anu vine sigur. Şi tot aşa!

Să nu credeţi c-am făcut acest demers dăunător ficatului oricui doar pentru a vă arăta imaginea reală a Cîţului. Probabil o intuiaţi doar văzându-l pe zdruncinat. Chestia fabuloasă e că ăsta riscă să ajungă Ministru de Finanţe. Asta desigur dacă nu cumva PNL-ul nu ne va face o plăcută surpriză, urmând traiectoria PNŢ-ului de după anul 2000. Vă imaginaţi totuşi cum ar arăta România cu ăsta la Finanţe? Faceţi, vă rog, un exerciţiu de imaginaţie. Nu trebuie să introduceţi setup-uri complicate în ecuaţie. Vedeţi că l-am avut pe unul ca boc prim ministru şi pe unul ca Ialomiţianu la Finanţe. Ştiu, Cîţu e mai grămadă decât ăştia doi la un loc, dar totuşi, faceţi acest exerciţiu! Nu de alta, dar trebuie să ştiţi ce vă aşteaptă!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

ISTORIA SECRETA A MOSSAD-ULUI!

10 ian.

„Mossad-ul este ca gâdele oficial sau ca medicul din Camera Morţii care administrează injecţia letală. Acţiunile voastre sunt toate aprobate de Statul Israel. Când ucideţi, voi nu violaţi legea. Voi executaţi o sentinţă aprobată de primul ministru în exerciţiu.” Meir Amit (Director General al Mossad 1963-1968)

Cartea  care face obiectul acestei recenzii poartă titlul „GIDEON’S SPIES-The Secret History of the Mossad” şi a fost publicată de Editura St. Martin’s Griffin din New York. Tradusă în 16 limbi şi prezentată sub forma unui serial la Canalul 4 al televiziunii britanice, cartea este rezultatul unor cercetări minuţioase pe o durată de 3 ani, în care autorului i s-a permis un acces fără precedent la persoane cheie din structurile Mossad. Gordon Thomas este un scriitor britanic cu 53 de cărţi publicate până acum şi vândute în 45 de milioane de exemplare pe tot globul, iar două au fost ecranizate.

Într-un interviu, autorul a mărturisit că nu ar mai scrie o asemenea carte despre spionajul israelian, din cauza ameninţărilor de tot felul primite de la diferite grupuri de interese. Autorul a fost sigur că va fi arestat pe aeroportul din Tel Aviv la plecarea sa din Israel, motiv pentru care a încredinţat manuscrisul unor prieteni pentru scoaterea lui din ţară. Asta explică, poate, de ce despre Mossad nu au fost publicate până acum cărţi de referinţă cum există despre alte servicii de spionaj ale lumii.

Despre spionajul american, CIA, sunt publicate peste 200 de cărţi, iar despre cel britanic, MI5, sunt 51 de cărţi în vânzare. Pe coperta cărţii este tipărită următoarea concluzie:„Aceasta este una dintre puţinele cărţi care a captat adevărata natură a guvernului Israelului şi procesul de gândire al elitei politice israeliene” (Ari Ben-Menashe, consilier al primului ministru Yitzhak Shamir).

„MOSSAD” sunt iniţialele din ebraică ale instituţiei de stat israeliene, create la 2 martie 1951 pentru spionaj etern, instituţie care în traducere se cheamă Institutul pentru Coordonare. Acesta este pus sub jurisdicţia Ministerului de Externe al Israelului şi include în structura personalului său ofiţeri superiori reprezentând celelalte organizaţii ale comunităţii de informaţii ale Israelului:Shin Bet (siguranţa internă), Aman (spionajul militar al aviaţiei şi marinei militare). Funcţiile acestor ofiţeri superiori sunt de informare a Mossad-ului asupra nevoilor specifice ale clientelei sale.

În caz de dezacorduri asupra oricărei cereri formulate Mossad-ului de către clienţii săi, obiectul dezacordului este supus examinării primului ministru. Pentru exemplificare, Ben Gurion, primul ministru la naşterea organizaţiei a dat următoarea clarificare:„Voi veţi da Mossad-ului lista de cumpărături a instituţiei pe care o reprezentaţi, Shin Bet sau Aman. Mossad va merge să obţină marfa cerută de voi. Nu este treaba voastră să ştiţi de unde s-a cumpărat sau ce preţ a plătit Mossad pentru informaţiile cerute de voi” (pag. 39). Tot Ben Gurion a definit în scris ordinul de funcţionare a Mossad-ului:„Mossad va acţiona sub conducerea mea, va lucra conform instrucţiunilor mele şi va raporta direct mie”.

În concluzie, în orice acţiune a Mossad-ului trebuie văzută mâna invizibilă a primului ministru în exerciţiu la acea oră. În acest context autorul aduce detalii inedite despre Benyamin Netanyahu, cel mai tânăr prim-ministru din istoria Israelului. Fiind un om cu experienţă în domeniul spionajului, se aştepta din partea lui să ştie cum funcţiona din interior Mossad-ul, când să asculte, cât de departe se poate merge în acţiuni externe etc.

De la început însă, Benyamin Netanyahu şi-a uimit ofiţerii cu lungă experienţă în spionajul extern, prin amestecul lui în detaliile operaţionale. La început a fost interpretat acest amestec ca fiind un zel exagerat, dar lucrurile au devenit alarmante când nu doar primul ministru Netanyahu, dar şi soţia sa, Sara, dorea să privească în spatele paravanului de protecţie al Mossad-ului. Sara invita în locuinţa ei privată, ofiţeri superiori ai Mossad-ului pentru a răspunde întrebărilor ei, argumentând că ea urmează exemplul lui Hillary Clinton, când era Prima Doamnă şi se interesa despre acţiunile CIA.

Sara Netanyahu a cerut să vadă profilul psihologic al conducătorilor lumii pe care ea şi soţul ei urmau să îi viziteze sau să îi primească în vizite de stat. „A cerut în mod special detalii despre activităţile sexuale ale lui Bill Clinton” (pag. 3). A mai cerut, de asemenea, să vadă dosarele ambasadorilor Israelului ale căror ambasade urmau să le fie gazde în călătoriile lor externe. Amuzaţi de cererile ei, ofiţerii Mossad-ului au replicat soţiei primului ministru că obţinerea unor asemenea informaţii nu intra în atribuţiile lor de serviciu.

Mossad-ul face SUA părtaşă la Holocaust

Detalii şi mai neaşteptate sunt aduse de această carte în privinţa primului ministru Yitzhak Shamir, sub a cărui conducere a explodat scandalul Jonathan Pollard, ofiţer al marinei militare americane, prins spionând pentru Israel. Acest prim-ministru avea o teorie, potrivit căreia SUA erau în parte responsabile pentru Holocaustul evreilor din timpul războiului. El era convins că preşedintele Franklin Roosevelt ar fi trebuit să cadă la învoială cu Hitler pentru înlocuirea Angliei cu Germania în Orientul Apropiat. Ca răsplată, Hitler ar fi permis evreilor germani să emigreze în Palestina şi Holocaustul nu ar mai fi avut loc vreodată.

Oricât de neverosimilă este această teorie, ea a înveninat vederile lui Shamir privind America până aproape de ură. El a ordonat Mossad-ului „ca gest de bunăvoinţă”, să trimită în URSS o parte din cele 500.000 de pagini secrete furate de Jonathan Pollard din SUA. Shamir spera că acest gest va ameliora relaţiile Israelului cu URSS. Documentele furate cuprindeau informaţiile la zi ale americanilor privind apărarea spaţiului aerian sovietic precum şi evaluările anuale ale CIA ale întregii capabilităţi de război a URSS, fotografii din satelit, interceptări de comunicaţii şi rapoarte ale agenţilor CIA din interiorul URSS.

Când Nahum Admoni, directorul general al Mossad-ului, a avertizat pe Shamir că transmiterea acelor rapoarte va permite în mod sigur sovieticilor să captureze pe spionii americani din URSS, primul ministru Shamir a ridicat cu indiferenţă din umeri (pag. 193). Acelaşi prim-ministru apare în carte implicat în asasinarea lui Robert Maxwell, proprietarul ziarelor „Daily Mirror“ din Londra şi „Maariv“ din Tel Aviv.

În decursul anilor, Maxwell devenise un agent de influenţă major al Israelului în Occident. Pe yahtul său, şeful Mossad-ului, Nahum Admoni l-a întâlnit în secret pe Vladimir Kriucikov, şeful KGB, în anul 1990, înaintea loviturii de stat contra lui Gorbaciov. Kriucikov venise în numele conspiratorilor de la Moscova să propună Israelului următoarele:Mossad va uza de influenţa sa în SUA şi Europa pentru recunoaşterea noului guvern ce se va instala după debarcarea lui Gorbaciov. La schimb, Kriucikov promitea Israelului libera emigrare a evreilor sovietici.

Un an mai târziu, la 30 septembrie 1991, când Kriucikov se afla în închisoare pentru eşecul complotului, Robert Maxwell ameninţa Mossad-ul că va dezvălui lumii secretul întrevederii lui Kriucikov cu Admoni de pe yahtul său, dacă nu i se returnează milioanele de dolari furate împreună din fondul de pensii al jurnaliştilor de la ziarul „Maariv“ din Tel Aviv. Urmare acestui şantaj, Robert Maxwell este ucis.

Cartea explică succesul constant al Mossad-ului în culegerea de informaţii la scară mondială prin inventarea SAYANIM-ului de către Meir Amit, directorul Mossadului între 1963 şi 1968. În traducere din ebraică, Sayamin înseamnă „ajutor voluntar de la evrei”. Fiecare SAYAN a fost şi este un exemplu al coeziunii istorice a comunităţii evreilor din lume. Indiferent de jurământul de credinţă al evreului faţă de ţara în care se află, „ÎN ULTIMĂ INSTANŢĂ UN EVREU VA ADMITE EXISTENŢA UNEI LOIALITĂŢI MAI MARI:CEA MISTICĂ FAŢĂ DE ISRAEL ŞI A NEVOII DE A AJUTA ISRAELUL CONTRA DUŞMANILOR SĂI”. Sayanim a îndeplinit multe funcţii:un sayan care lucrează la o firmă de închiriat automobile, va furniza unui ofiţer Mossad un vehicul fără actele legale necesare închirierii (actul de identitate, permisul de conducere, cartea de credit etc.).

Un sayan de la un hotel va oferi cazare fără actele de rigoare. Un bancher sayan va descuia uşa băncii în afara orelor de program şi va furniza banii necesari. Un medic sayan va acorda ajutor medical, tratând o rană de glonţ, fără informarea poliţiei. Sayanii nu primesc bani, decât pentru acoperirea cheltuielilor generate de serviciile lor, restul efortului lor este strict voluntar şi gratuit. Ei colectează date tehnice şi tot felul de informaţii „la vedere”:un zvon aflat la o petrecere selectă, o ştire de la radioul local, un paragraf dintr-un ziar, o poveste cu tâlc la o cină din „lumea bună”. Sayanii oferă gratuit şi voluntar piste noi de investigaţie pentru Mossad. În anul 1998 erau 4.000 de persoane sayan în Anglia şi aproape 16.000 în SUA.

Vaticanul, cel mai mare adversar al Mossad-ului

Un sayan care lucra ca mic funcţionar la un bogătaş creştin din Roma, face o copie în anul 1979 de pe un document primit de la Vatican de stăpânul lui. Era o propunere a Papei Ioan Paul al II-lea către O.N.U. de transformare a Ierusalimului în oraş internaţional, patrolat de căştile albastre ale trupelor O.N.U. şi în care Vaticanul urma să aibă răspunderea tuturor lăcaşelor de cult creştin. În câteva ore, acest document ajunge pe biroul lui Menachem Begin, primul ministru al Israelului, unde provoacă consternare. Conducătorii Israelului se temeau cel mai mult de acţiunile Vaticanului, după cum declara primul ministru Golda Meir:„Sunt fascinată de structura marxistă a papalităţii. În primul rând este puterea ei financiară care e aproape fără precedent. Apoi, papalitatea acţionează fără partide politice sau sindicate. Întregul aparat este organizat pentru control.

Curia Romană controlează episcopii, episcopii controlează clerul, clerul controlează pe laici. Cu multitudinea lor de secretariate, comisii şi structuri, papalitatea este un sistem croit special pentru spionaj şi informare” (pag. 213). Israelienii sunt permanent cu ochii pe Vatican pentru că ştiu că au un adversar de temut, cu peste 500 de ani de experienţă informativă. În plus, Vaticanul este ostil Israelului şi un prieten declarat al palestinienilor. De aici, eforturile constante din partea Israelului de a găsi cu Vaticanul un modus vivendi.

Preşedintele Ronald Reagan a stabilit cu Papa Ioan Paul al II-lea un acord fără precedent în istoria SUA, în baza căruia Papei va fi complet informat în toate aspectele politicii americane pe plan militar, politic şi economic. Concret, în fiecare vineri la orele 20, şeful rezidenţei CIA din Italia aducea Papei ultimele secrete obţinute de SUA de la reţeaua de sateliţi şi de la alte dispozitive de ascultare electronică sau de la agenţii CIA din lume. Niciodată în cei 500 de ani de istorie diplomatică, nu a fost mai implicat Vaticanul în acţiuni internaţionale ca în timpul Papei Ioan Paul al II-lea.

La 13 mai 1981, Papa era să fie ucis pentru activismul său, prin atentatul comis de turcul Mehmet Ali Agca. Mossad-ul a aflat din acţiuni proprii cine a ordonat turcului Agca să comită atentatul la viaţa Papei şi a comunicat Vaticanului rezultatul investigaţiei sale. Atentatul a fost pregătit în detaliu la Teheran, cu aprobarea şi sprijinul ayatolahului Ruhollah Khomeini, care vedea în asasinarea papei prima salvă în războiul contra Occidentului şi a valorilor sale, pe care Khomeini le considera aprobate de cea mai mare biserică creştină a lumii. Drept justificare erau citate la Teheran cuvintele Papei la o întrevedere de la Roma:„Ceea ce învaţă pe oameni Coranul este agresiune. Ceea ce învăţăm noi pe oameni este pacea.

Desigur, natura umană distorsionează orice mesaj trimis de religie. Dar în pofida faptului că oamenii pot apuca pe căi greşite din cauza viciilor şi a obiceiurilor rele, creştinătatea aspiră la pace şi iubire. Islamul este o religie care atacă. Dacă se începe prin propovăduirea agresiunii la întreaga comunitate, se va sfârşi prin cultivarea elementelor negative în fiecare om. Se ştie unde duce asta:asemenea oameni ne vor asalta violent” (pag. 238). Papa a reacţionat prompt la aflarea veştii şi a surprins întreaga lume prin vizita sa inopinată la închisoarea din Roma, unde era încarcerat Agca.

Turcul a confirmat că totul a pornit de la Teheran. Asta a influenţat atitudinea Papei faţă de Islam şi faţă de Israel. În mod frecvent, Papa va prezice în cercul lui intim de la Vatican că noul conflict al lumii nu va fi dintre Est şi Vest, adică dintre SUA şi Rusia, ci între Islamul fundamentalist şi creştinătate (pag. 242). În decembrie 1993 Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut statul Israel şi a stabilit relaţii diplomatice cu acesta.

Asasinarea lui Yizhak Rabin, un mister

Un capitol surprinzător al acestei cărţi este cel privind asasinarea în Israel a primului ministru Yizhak Rabin de către Yogal Amir. Un renumit jurnalist, Barry Chamish, a strâns şi a publicat pe Internet toate rapoartele medicale şi balistice, precum şi depoziţiile făcute la tribunal de cei care îl păzeau pe Rabin, de medicii, care au încercat să îi salveze viaţa şi interviurile luate israelienilor din comunitatea de informaţii.

Concluziile sunt şocante:„Teoria unui asasin, acceptată de Comisia de Anchetă a guvernului este falsă şi are scopul acoperirii unui atentat regizat, cu acordul primului ministru, atentat proiectat să eşueze, dar să refacă popularitatea în scădere a lui Rabin cu electoratul Israelului. Yogal Amir a acceptat faţă de stăpânii săi din comunitatea de informaţii să joace rolul de puşcaş unic. Amir a fost echipat cu gloanţe oarbe şi a tras un singur foc, nu trei cum se credea.

Yizhak Rabin nu avea sânge pe el, a mers fără sprijin pe picioarele lui la automobilul care îl aştepta. În timpul cursei stranii spre spital, Rabin a fost împuşcat de două ori cu gloanţe adevărate, care au fost trase din pistolul propriului său bodyguard, Yoram Rubin. Arma sa a dispărut la spital şi nu a mai fost găsită vreodată. Rubin se va sinucide ulterior” (pag. 133). Independent de ancheta lui Barry Chamish, există depoziţii sub stare de jurământ care susţin acuzaţia lui Chamish că „ce s-a întâmplat acolo este profund ascuns şi conspiratorial”. La proces, Yogal Amir a declarat:„Dacă vă spun adevărul, întregul sistem se va prăbuşi. Cunosc destul pentru a distruge această ţară” (pag. 134).

Mossad-ul ştia cine a omorât-o pe prinţesa Diana

Cele mai fascinante pagini ale cărţii de faţă rămân totuşi cele privind moartea prinţesei Diana. Mossad-ul recrutase în serviciul Israelului, cu câteva zile înaintea decesului Dianei, pe Henri Paul, şeful agenţilor de pază şi supraveghere informativă de la Hotelul Ritz din Paris, care va duce cu el în mormânt atât pe Diana, cât şi pe fiul proprietarului hotelului Ritz. Este o lungă listă a indiciilor unei conspiraţii contra Dianei şi autorul le înşiră pe toate în mod metodic şi fără menajamente.

Menţionez un singur indiciu edificator. Un fost ofiţer britanic din spionajului extern, MI6, pe nume Tomlinson, refugiat în Elveţia, a pus pe Internet numele reale a 12 colegi de la MI6 a căror misiune era uciderea Dianei, fapt care a provocat un imens scandal în Anglia.
Guvernul britanic a emis un mandat de arestare pe numele lui Tomlinson şi a retras în Anglia pe cei 12 ofiţeri din misiunile lor externe.

În încheiere, amintesc şi alte subiecte incendiare abordate de autor în această carte:precum faptul că Vaticanul şi Mafia italiană au strâns 200 de milioane de dolari pentru sindicatul polonez SOLIDARNOST, bani furaţi de Mossad pentru finanţarea operaţiunilor lor „negre”;Mossad-ul avea în anul 1998 o echipă de ofiţeri asasini de 48 de persoane dintre care şase erau femei-media lor de vârstă avea 25 de ani şi erau în perfectă condiţie fizică (pag. 123);Israelul este a patra putere nucleară a lumii, cu un arsenal de 200 de bombe atomice.

https://ioncoja.ro/

SERVICIILE SECRETE OLANDEZE UMILESC ROMANIA!

10 ian.

Iata ca desi Romania devenise pentru o buna perioada de timp si chiar mai este inca pe alocuri o adevarata ”Republica a Serviciilor”, puzderia de structuri informative care formeaza ”sistemul” se arata neputinicoase in fata unor adevarate ”agresiuni economice” ale unor state care, oricat de aliate ne-ar fi prin diverse organisme europene si internationale isi permit parca deja prea mult sa-si bage nasul in ciorba romaneasca. Si daca ani buni din exterior s-au apasat parghiile politice si cele ale Justitiei profitandu-se astfel din plin de servilismul vechilor garnituri de conducere ale structurilor contrainformative, iata ca de aceasta data asistam la o noua versiune de ”agresiune economica”, in fata careia serviciile romanesti s–au multumit pana acum doar sa o ”monitorizeze”. Iar pasivitatea structurilor era cu atat mai greu de inteles cu cat nu este vorba de deja acceptata ”colonizare” economica la care au recurs germanii de la BND si francezii de la DGSE.

cap olanda Serviciile secrete olandeze umilesc Romania!

Rob Bertholee, o legenda a serviciilor secret olandeze

Pentru ca, de ceva vreme, Romania, cu toate serviciile ei secrete la un loc a ajuns pur si simplu sa fie umilita de serviciile secrete olandeze, ofiterii mai mult sau mai putin acoperiti ai AIVD – Algemene Inlichtingen en Veiligheidsdienst facand ”iures informativ” prin tara noastra. Si cu toate ca toti ochii, incluisv ai multor politicieni, demnitari, dar chiar si  initiati ai sistemului sunt atintiti strict catre miscarile facute pe tabla de sah a Romaniei de catre cei de la DGSE si mai ales BND, care incearca sa-si pastreze influenta din ultima vreme in fata descinderii iminente a noilor reprezentanti ai agentiilor guvernamentale de pe axa Washington – Tel Aviv, iata ca principalul jucator ramane…AIVD-ul olandez!02 S03 Serviciile secrete olandeze umilesc Romania!Cel care, sub conducerea generalului locotenent Rob Bertholee a ajuns nu doar un actor important in domeniul intelligence din intreaga lume, dar a construit in Romania cu migala, ani de zile, ”capete de pod” folosite inclusiv la blocarea oricaror eforturi de evolutie a guvernelor de la Bucuresti, indiferent de culoarea politica a acestora, in structurile comune europene. Insa deja se pare ca, in sfarsit, le-a ajuns cutitul la os si structurilor contra-informative romanesti, care dupa cum reiese din informatiile de ultima ora intrate in posesia noastra tocmai ce lucreaza la un complet raport prin care sa avertizeze factorii decidenti de ”jocurile economice murdare” ale olandezilor. Cei care, dupa ce au pierdut ”batalia pentru Pireu” in fata chinezilor s-au baricadat acum pe linia ”Mangalia – Constanta”, cele doua porturi asupra carora se incearca adevarate atacuri de tip ”raider” pentru preluarea lor totala.02 03 1 Serviciile secrete olandeze umilesc Romania!Totul dupa ce, dupa cum dezvaluiam in urma cu ceva vreme, agentii AIVD si-au facut toata vara veacul la Constanta, sub privirile neputinicoase ale contra-spionajului romanesc, care s-a multumit sa se bronzeze alaturi de ”obiective” in Portul Turistic. Numai ca ai nostri pe mal si olandezii pe yachturile din dotare…

BND, zid in jurul lui Iohannis

Pana la instalarea definitiva la Bucuresti a noii ”garnituri” republicane din agentiile guvernamentale americane, regulile continua sa le faca BND-ul german. Care a facut zid in jurul unui Klaus Iohannis care, desi nici macar spionajul german nu mai trage sperante ca poate fi ”reinventat” barem printr-o suspendare, cel putin nu iese din cuvantul consilierilor sai din umbra Berlinului. Asta in timp ce DGSE-ul francez pierde teren pe zi ce trece, dupa ”decaparea” oamenilor sai din sistem.

corveta Serviciile secrete olandeze umilesc Romania!

Lupta pentru corvete se da intre francezi si olandezi

Insa cum miza activitatii serviciilor secrete occidentale in Romania este pana la urma tot una strict economica, o ”infruntare” este deja inevitabila. Si dupa cum sustin sursele noastre, amanand deocamdata sa-si intreaca fortele cu puternicul BND german si ”coloana a cincea” a acestuia de la Palatul Cotroceni si din alte domenii strategice, AIVD-ul olandez incearca deja sa le ”dea la cap” francezilor. Iar prima confruntare ”pe viata si pe moarte” va fi cea pentru  atribuirea contractelor privind constructia corvetelor pentru Marina Militara romaneasca. Si care, dupa cateva amanari succesive a intrat in linie dreapta, olandezii  pe de o parte si francezii pe de alta facannd un lobby cu mult peste cutumele diplomatice pentru a forta mana guvernantilor de la Bucuresti.

Vor Constanta cu orice pret!

Asa cum rusii ar pierde cateva miliarde de euro anual daca un nou traseu al gazelor va strabate Romania, la fel si olandezii vor suferi ”daune totale” daca statul roman ar fi in stare sa puna in fruntea listei proiectelor nationale strategice modernizarea si extinderea Portului Constanta. Care, la pachet cu o eventuala intrare a tarii noastre in Spatiul Schengen aproape ca ar impinge Portul Rotterdam practic in ghearele falimentului, prin obligatoria ajustare a actualelor taxe halucinante pentru a putea face astfel fata concurentei romanesti. Astfel ca Portul Constanta a devenit practic prioritatea absoluta a serviciilor secrete olandeze, care multa vreme s-au multumit doar sa-l mentina intr-o situatie ambigua.

portul turistic tomis Serviciile secrete olandeze umilesc Romania!

Agenti AIVD au fost identificati in Portul Turistic Tomis

Numai ca, dupa cum s-au trezit acum si structurile contrainformative romanesti, exista ”suspiciuni rezonabile” privind iminenta declansare a unei ample operatiuni cu sprijinul AIVD privind preluarea controlului asupra Portului Constanta! Si cum in acest sens santajul politic de la Bruxelles nu mai este suficient, serviciile romanesti se asteapta la ce este mai rau. Mai ales ca scenariul de lucru pe cat de ”negru” pe atat de realist luat in calcul prvede ca nu va mai exista si trecerea la ”next level” al investitiilor, olandezii nefiind interesati apoi sa investeasca in Constanta si sa-si faca astfel singuri concurenta. Iar ultimele miscari de la Santierul Naval din Mangalia sunt percepute doar ca o repetitie generala pentru fortarea preluarii controlului asupra unui Port Constanta pe care, in continuare, statul roman nu este in stare sa-l protejeze si sa-l transforme la randul sau intr-o amenintare reala pentru Olanda! Adica statul care, de la Basescu incoace, dupa cum au recunoscut-o si nenumarati alti lideri politici romani, reprezinta de ani buni ”inamicul public numarul unu” al Romaniei!

Dau drumul la raport?

Si daca AIVD nu este in niciun caz o ”vedeta” pentru publicul larg, trebuie remarcat ca, sub comanda generalului locotenent Rob Bertholee, serviciile secrete olandeze au ajuns, in doar cativa ani, unele dintre cele mai temute din lume. Dar si cele mai controversate, pentru metodele agresive prin care obisnuiesc sa nu respecte regulile jocului nici macar in propria tara, ca sa nu mai vorbim de misiunile externe. De altfel, mai multe anchete ale parlamentului olandez s-au axat pe ”spionajul total” si nelegal pe care AIVD l-ar fi exercitat impotriva unor politicieni si jurnalisti, ca sa nu mai vorbim ca alte state europene s-au aratat deja deranjate de mult prea ”bagaciosii” agenti de la AIVD. Iar astfel de exemple exista cu duiumul si in rapoartele contrainformative ale structurilor romanesti, care au monitorizat inclusiv actiunile ilegale ale unor diplomati aflati la post la Ambasada Olandei la Bucuresti. Si in toate aceste cazuri mizele au fost strict economice! Numai ca ”replicile” s-au limitat la cateva dezvaluiri ”pe persoana fizica”. De aceasta data insa, ”gheata” ar putea fi sparta si serviciile romanesti sa aiba o reactie rapida in fata noii ”agresiuni economice” olandeze, mai ales ca exista indicii ca ar fi vorba de operatiuni sprijinite de AIVD! Ar fi un nou pas pe anevoiosul drum al ”resetarii” activitatii serviciilor romanesti, dupa ce, dupa cum subliniam la sfarsitul anului trecut, in domeniul economic ofiterii de informatii au revenit la fisa constitutionala a postului si au sprijinit din nou capitalul autohton. Mai ales ca deja exista ”OK”-ul american pentru miscarea de ”rezistenta” impotriva operatiunilor AIVD, cunoscut in lume si drept ”KGB-ul olandez”…

Ziua de 10 ianuarie în Istoria Românilor

10 ian.

CER SI PAMANT ROMANESC

Ziua de 10 ianuarie în istoria noastră

1475:  Are loc langa  Vaslui marea Bătălie de la Podul Înalt, in care domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a zdrobit armatele otomane conduse de Suleiman Paşa.

Sultanul turc Mahomed a  trimis  impotriva moldovenilor cele mai bune osti ale Imperiului sau. Temutele si incercatele trupe otomane calite in luptele cu vitejii albanezi ai lui Skanderbeg si comandate de eunucul Soliman Pasa, primesc ordinul sa abandoneze pe moment asediul fortaretei Kruja din Albania, pentru a cotropi Kara Bogdania (cum numeau turcii Moldova).

Nucleului armatei care lupta cu albanezii i s-a alaturat oastea Rumeliei, plus corpul personal de ieniceri de elita al sultanului, la care s-a adaugat un esantion de 12.000 de valahi din Tara Romaneasca deja cotropita,  trimis de turci sa lupte contra vointei  lor cu fratii moldoveni.

 

În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) o mare…

Vezi articolul original 2.651 de cuvinte mai mult

CONVENTIA ROMANIEI CU ANTANTA(4 – 17 AUGUST 1916),PRIVIND VIITOARELE GRANITE ALE REGATULUI ROMANIEI DUPA INCHEIEREA PRIMULUI RAZBOI MONDIAL!

10 ian.

 

 

Mai sus este reprodusă Harta repartiției naționalităților în teritoriile unde domină românii”, conceputa in 1919 de Emmanuel de Martonne (1 aprilie 1873, Chabris — 24 iulie 1955, Sceaux), savant geograf şi pedagog francez, discipol al lui Paul Vidal de la Blache. 

  

Emmanuel de Martonne fost foarte cunoscut în România interbelică. A studiat în detaliu geografia României si a fost  prieten bun cu geografi de seamă ai României. Este cel care dă denumirea de Alpii Transilvaniei Munţilor Făgăraş (Carpaților Meridionali).

Are o contribuţie foarte mare la trasarea graniţelor României Mari.

Este cel care a participat, în 1919, la dezbaterile Conferinţei de Pace de la Paris, consacrate stabilirii noilor frontiere ale României, în special cele cu Ungaria, Serbia și Ucraina, trasate nu doar pe baza etnică (în conformitate cu dreptul popoarelor la autodeterminare), dar și pe baza geografică și infrastructura teritoriului, conform conceptului propriu pe care l-a numit „principiului viabilităţii frontierelor”.

 

 

 

Document: Convenția României cu Antanta din 4/17 august 1916

 

 

Articolul I

Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia garantează integritatea teritorială a Regatului României pe toată întinderea frontierelor sale actuale.

Articolul II

România se angajează să declare război şi să atace Austro-Ungaria în condiţiile prevăzute de Convenţia militară.
România se angajează totodată să înceteze, din momentul declarării războiului, toate relaţiile economice şi schimburile comerciale cu toţi inamicii Aliaţilor.

Articolul III

Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia recunosc României dreptul de a anexa teritoriile Monarhiei austro-ungare stipulate şi delimitate la Articolul IV.

Articolul IV

Limitele teritoriilor menţionate la articolul precedent sunt fixate precum urmează:

Linia de demarcaţiune va începe pe Prut, la un punct al hotarului de acum între România şi Rusia, aproape de Novoseliţa şi va urca acest fluviu până la hotarul Galiţiei la confluenţa Prutului cu Ceremuşul. Apoi ea va urma frontiera Galiţiei şi Bucovinei şi aceea a Galiţiei, şi a Ungariei până la punctul Stog (cota 1655).

De acolo ea va urma linia de separaţie a apelor între Tisa şi Viţa, pentru a atinge Tisa la satul Trebuşa deasupra locului care se uneşte cu Vişa. Din punctul acesta ea va coborî pe talvegul Tisei până la 4 km în josul confluenţei sale cu Someşul, lăsând satul Văsăros-Nameny României. Ea va urma apoi direcţiunea sud-sud-vest până la un punct de 6 km la răsărit de oraşul Debrecen. Din acest punct ea va atinge Crişul la 3 km, din jos de unirea celor doi afluenţi ai săi, Crişul Alb şi Crişul Repede.

Ea va trece apoi pe Tisa la înălţimea satului Alde, la nord de Szeged trecând la Apus de satele Orosháza şi Békéssámson, la 3 km, de care va face o mică curbă. De la Algye linia va coborî talvegul Tisei până la confluenţa sa cu Dunărea şi apoi va urma talvegul Dunării până la graniţa actuală a României.

România se îndatorează să nu ridice fortificaţii în faţa Belgradului într-o zonă ce se va determina ulterior, şi să nu ţie în această zonă decât forţe necesare serviciului de poliţie. Guvernul Regal Român se îndatorează a indemniza pe sârbii din regiunea Banatului, care părăsind proprietăţile lor ar voi să emigreze, în timp de doi ani de la încheierea păcii.

Articolul V

Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia pe de o parte, şi România pe de altă parte, se angajează să nu încheie pace separată sau pace generală decât împreună şi în acelaşi timp. Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia se angajează, de asemenea ca la tratativele de pace, teritoriile Monarhiei austro-ungare, stipulate la Articolul IV, să fie anexate Coroanei României.

Articolul VI

România se va bucura de aceleaşi drepturi ca şi Aliaţii ei, de tot ce are legătură cu preliminariile, cu negocierile păcii precum şi cu dezbaterea problemelor ce vor fi supuse hotărârilor Conferinţei de Pace.

Articolul VII

Puterile Contractante se angajează să păstreze secretă prezenta convenţie până la încheierea păcii generale.

 

Încheiat la Bucureşti, la 4/17 august 1916, în 5 exemplare

 

Ministrul Franţei; semnat — Saint-Aulaire
Ministrul Marii Britanii; semnat — Barclay
Ministrul Italiei; semnat — Fasciotti
Ministrul Rusiei; semnat — Poklevsky
Preşedintele Consiliului de Miniştri al României: semnat — Brătianu

Bucureşti 4/17 august 1916

 

Document reprodus de  blogul lui 

%d blogeri au apreciat: