Arhiva | 12:23 pm

ANALIZA A LA MARCA CORUPTUL CARE UCIDE KLAUS WERNER JOHANNIS!

11 ian.

A venit și vremea ca experții dindărătul președintelui României să ne comunice argumentele și armătura juridică a deciziei președintelui. Ziceam, mai zilele trecute, că președintele nostru, ca orice sas, întîi decide, pe urmă gîndește și, în cele din urmă, în baza materialului de analiză furnizat de ”echipa mea” (a lui-n.n), explică și argumentează. Ar trebui să reproduc cele două scrisori ale președintelui, un veritabil pisswasser logic. Argumentație promisă, marea operă este ca o apă chioară servită populației ca argumentație juridică. Puteți citi ce vreți din cele scrisori care ne îngrozesc doar în măsura în care prezintă nivelul profesional și de redactare al celor care îi asigură spatele și armătura teoretică și juridică a președintelui.

N-aș vrea să credeți că sunt un susținător al Olguței Vasilescu sau al lui Ilan Laufer. I-aș fi respins mai furios decît președintele Klaus Iohannis. Ba, aș fi băut și orbrazul PSD-ului, zicîndu-le: „Măh, n-ați găsit și voi pe cineva mai de dai Doamne?“ Olguța Vasilescu nu-i decît o cucoană tare-n clonț și băgăcioasă, bună de trimis pe la televiziuni. În rest, în materie de meserie, este un fel de Ilan Laufer trecut pe la PRM-ul lui Vadim.

Dacă președintele României ar fi fost un adevărat bărbat de stat i-ar fi trosnit pe toți pesediștii și pe aldiștii lui Tăriceanu de ar fi strănutat ca după o infuzie cu usturoaică roșie. Cu o condiție. Să fi fost în stare să aibă aceeași atitudine și față de Laura Codruța Kovesi și față de Augustin Lazăr. Adică, să-i fi zis procurorului-șef: Bădie dragă, m-ai scăpat de dosare și eu sunt un sas de onoare și nu cer să te aresteze și nici să te mute procuror la Carei. Stai cuminte cu feciorul matale în casele pe care vi le-ați făcut și voi, din leafă și din meditații, lîngă Lidl-ul din Alba Iulia și ziceți mersi că sting lampa și nu mă mai uit la celelalte. Și tot el i-ar fi zis și Luluței, fată dragă, gata cu băieții tăi de la SRI!? Și cu americanii! Ia și tu o pauză și te mai du și citește ceva cărți, să te mai pui la punct cu legislația că ești varză și mă faci de rîs. Și, pe urmă, mai sună-mă de la Mediaș sau de la Oradea! Ai grijă să-mi lași pe masă inventarul golăniilor lui Băsescu, cu tot cu conturi și cu numele și telefoanele martorilor. Cam aceleași lucruri le-ar fi spus celor două cucoane de la Curtea Supremă, la ICCJ. Și le-ar fi zis celor două, mulțumesc frumos pentru dosarul cu incompatibilitatea. Și nu uitați să-i transmiteți asta și lui Dragomir. Și amîndouă, cît sunteți de Livia Stanciu și de Cristina Tarcea, valea la Galați, la cine v-a recomandat!

– Fetele, gata! S-a terminat cu mașina de făcut cîrnați din cine nu-i cuminte! Spuneți-le băieților cu care lucrați că vă scot din pîine și vă întorc la tărîțe. S-a terminat cu binomul și cu sarcinile de la Dumbravă! Ori se face dreptate la Curtea Surpemă, ori ne ia Dracu pe toți!

Și ar fi urlat ca un apucat cînd ar fi auzit de ce se întîmplă la Ploiești și la Oradea și prin celelalte direcții DNA din provincie. Și ar fi cerut rapoarte despre averea procurorilor șefi, despre valoarea bunurilor în comparație cu salariile obținute peste ani, și a ar fi făcut același lucru și cu generalii SRI, SPP și STS. Doar nu s-or fi îmbogățit și ăis din consultații și meditații la Drept!

-Băieți, începînd de astăzi, facem altfel de politică!

Dacă ar fi făcut asta, ar fi putut să-i reSpingă la ‘tu-i mă-sa și pe Laufer și pe Olguța Vasilescu. Dar n-a avut curajul și nici nu era el acela care să pretindă o asemenea rectitudine morală. Imediat ce ar fi deschis gura, s-ar fi trezit cu unul mic și peltic, cu ghiul și cu fundul nădragilor căzut, care să-i zică:

-Dom’ primar, taci din gură că te trimitem la Sibiu de nu mai ajungi niciodată în București și nici la Miami. Noi te-am pus și noi cîntăm! Dumneata joci și te faci că ai idei!

Și-ți spunem noi cînd și cum se termină distracția!

Dacă președintele Iohannis avea un pic de materie ar fi chemat doi asistenți de la Drept și le-ar fi cerut să-i găsească niște argumente cu care să-i încurce pe Laufer și pe Vasilescu. Nu de altceva, dar îl enervează pentru că se cred la fel de șmecheri ca și el.

Reclame

KLAUS JOHANNIS”RATA MECANICA” NUMAI ESTE GAULEITERUL NAZI AL LANDULUI ROMANIA.A DEVENIT CANDIDAT!

11 ian.

Vineri, 4 ianuarie 2019, Klaus Iohannis și-a regizat o întîlnire cu presa care s-a vrut spontană. Momentul se înscrie în eforturile sale de a dovedi că e, totuși, om și nu Rață Mecanică. Așa cum s-a întîmplat și întralte cazuri, ticluirea s-a văzut cu ochiul liber. O nouă tentativă penibilă de a părea spontan prin regizarea unei întîmplări. Întîlnirea a debutat cu un soi de Statement, impropriu zis astfel, deoarece Statementul nu poate fi o improvizație, ceva în drum spre mașină sau spre bodegă. Statementul s-a redus la un anunț:

„La sfîrșitul anului vom avea alegeri prezidențiale și reiterez ceea ce am mai spus, voi intra în competiție pentru un nou mandat de președinte.”

Osteneala de a sesiza o conferință de presă spontană pentru a reitera că va candida la prezidențialele de la finele lui 2019 a descumpănit pe mulți cronicari ai politicii interne.

Ce l-a apucat? s-au întrebat mulți, chiar și dintre cei deja obișnuiți cu toanele lui Klaus Iohannis. De ce mai era nevoie de a reafirma într-o Declarație de presă din primele zile ale lui 2019 hotărîrea sa de a candida la prezidențiale?

Întrebări logice dacă ne gîndim că România, al cărei președinte se pretinde a fi Klaus Iohannis, se va confrunta în 2019 cu mari provocări interne și internaționale, infinit mai importante pentru destinul național decît faptul că el, Klaus Iohannis, va candida la prezidențialele presupuse a avea loc hăt departe de ianuarie 2019, peste 10 luni, prin noiembrie 2019. Vorba babei Safta: Să ne vedem noi prin toamna lui 2019, dacă vom mai apuca, maică, și atunci vom discuta.

Un al temei al nedumeririlor stîrnite de Declarația din 4 ianuarie 2019 stă în faptul că Klaus Iohannis a anunțat deja cu luni în urmă că va candida la prezidențialele din acest an. Pe 23 iunie 2018, tot în hotarele unei întîmplări regizate (prost) la intrarea într-un liceu, Klaus Iohannis a anunțat:

„Am luat o decizie importantă și vreau s-o comunic acum, aici, în această dimineață frumoasă. Sunt ferm hotărît să candidez pentru încă un mandat de președinte al României”.

Ce s-a întîmplat în realitate pentru ca președintele în exercițiu să țină să dea prio ritatea absolută anunțului privind candidatura în condițiile în care – repet – altele erau chestiunile de interes major despre care ne așteptam să vorbească președintele? O așteptare cu atît mai justificată cu cît Mesajul de Anul Nou, folosit de liderii din alte țări pentru a înfățișa poporului provocările anului care vine și îndeosebi răspunsurile preconizate de președinte la aceste provocări, a fost pentru Klaus Iohannis un fericit prilej de a se alinta cu niște clișee serbede, gen: „Deschidem o nouă pagină a istoriei națiunii noastre și ne revine nouă responsabilitatea de a lăsa generațiilor viitoare o democrație puternică și o țară dezvoltată.” Șir de vorbe care puteau fi zise cu prilejul oricărui An Nou din Istoria Patriei. Ura și la gară! Sau, ca să fim în acord cu viața și activitatea președintelui României, Ura și la Sibiu!

De ce a simțit nevoia Klaus Iohannis săși reducă Declarația de presă la reafirmarea tezei că el va candida anul acesta? Din același motiv pentru care a simțit nevoia să-și anunțe candidatura în 23 iunie 2018, cu un an și ceva înaintea prezidențialelor.

O premieră în istoria României postdecembriste.

Președinții anteriori n-au simțit nevoia să anunțe înscrierea în cursă dintr-un motiv simplu, ținînd de realitate:

Se grăbesc să-și anunțe candidatura cei care au nevoie grabnic de notorietate și cei care, deși vedete, au nevoie ca vorbele și faptele lor să fie percepute ca aparținînd unui candidat la prezidențiale.

Nu e cazul unui președinte în exercițiu.

De ce-a făcut-o Klaus Iohannis?

Klaus Iohannis s-a grăbit să facă anunțul pentru a da semn Sistemului că nu-l va abandona.

Toate datele ivite din 2014 pînă azi, arată că Klaus Iohannis a fost candidatul instituțiilor de forță, conduse de inși cu interese precise de putere și de parale.

După venirea la Cotroceni, respectînd negustoria, Klaus Iohannis a făcut Sistemului toate hatîrurile.

În vara lui 2018 începuse să circule zvonul că nu va mai candida.

Sistemul instituțiilor de forță intrase în panică.

Prin anunțul – nu doar nefiresc, dar și iresponsabil – Klaus Iohannis l-a liniștit. De ce a simțit nevoia să reitereze decizia pe 3 ianuarie 2019?

Din același motiv ca și în 23 iunie 2018.

În ultimele luni ale anului trecut, lideri PSD și jurnaliști apropiați de partidul de guvernămînt, au cultivat teza că Klaus Iohannis nu va mai candida la prezidențiale, că Dacian Cioloș îi va lua locul și alte năzbîtii de acest fel.

Klaus Iohannis a luat în serios însă primejdia ca Sistemul să creadă într-o renunțare a președintelui în exercițiu la înscrierea în cursa electorală.

Pe 5 decembrie 2018 comentînd lansarea la Cotroceni a Proiectului România educată – un moment strict electoral – scriam pe cristoiublog.ro sub titlul România nu mai are președinte! Are un candidat la prezidențiale: Klaus Iohannis:

„E limpede că acțiunea se înscrie în campania electorală pentru prezidențialele din 2019, declanșată de Klaus Iohannis în chip anticonstituțional, deoarece folosește în interes personal resursele bugetare ale Președinției. O decizie incorectă și din punct de vedere moral, cîtă vreme nici un alt pretendent la fotoliul din Deal nu s-a anunțat pînă acum.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

O PRESEDINTIE CERTA INTR-O U.E.INCERTA!

11 ian.

O Președinție certă într-o UE incertă

În ciuda eforturilor menite să oprească preluarea Președinției Consiliului UE de către România, sau cel puțin de către un Guvern român prea atlanticist, acest lucru s-a petrecut la 1 ianuarie 2019.

Cum Guvernul PSD / ALDE a rezistat tuturor asalturilor parlamentare și de stradă, ca și hărțuielilor iohanniste sau bruxelleze, protagoniștii UE au decis că este cazul să se pună surdină gâlcevilor bucureștene, astfel încât instabilitatea politică românească să nu contamineze și așa foarte încercata politică europeană. Astfel se explică schimbarea discursului oficial al Președintelui Iohannis cu privire la capacitatea României de a prezida una dintre principalele instituții europene.

The Romanian Prim Minister Viorica Dancila and Jean Claude Junker, Q Magazine

Toate statele, care pe principiul rotației preiau președinția Consiliului UE, își prezintă o agendă de priorități. Lucrul este mai mult sau mai puțin formal; mai ales atunci când cel în cauză nu face parte din cercul „inițiaților” Europei politice. Agenda președinției este apoi filtrată și pusă în aplicare selectiv de către euro-birocrați.

Aceasta nu înseamnă însă că statul în cauză, în speță România, este obligat să se complacă într-o asemenea situație decorativă. Mai ales în condițiile primei jumătăți a anului 2019 când, cu excepția Consiliului, toate celelalte instituții se vor clătina, în timp ce câteva probleme spinoase vor ajunge la scadență.

În primul rând, pe chiar perioada Președinției române, PE va intra în alegeri. De regulă aceasta reduce până la irelevanță impactul său politic.

În al doilea rând, întrucât imediat după alegerile europene debutează negocierile pentru o nouă Comisie, nici aceasta nu mai are forța de a împinge evoluțiile în direcția dorită de principalii sforari ai UE. Faptul este cu atât mai dramatic cu cât unii dintre actualii comisari își încep manevrele pentru prelungirea mandatelor lor, pe seama capacității de manevră a instituției din care fac parte.

Consiliul european va avea și el probleme la începutul lui 2019. Nu este vorba numai despre mandatul Președintelui Donald Tusk, care expiră tot în acest an, ci și de dificultățile interne ale protagoniștilor tradiționali ai UE. Germania își va schimba, probabil, primul ministru și structura politică a Guvernului. Franța va continua urcușul Golgotei conflictelor intestine, în al căror vârtej, cu surse și ținte imprecise, se vor sufoca iluziile napoleoniene ale Președintelui Macron. În același timp confruntarea șefilor de state și guverne eurosceptici (Italia, Austria și Ungaria fiind doar trei exemple de marcă) cu cei euro-profitori (Franța, Germania și Belgia, de exemplu) va deveni tot mai dură.

Toate acestea, în umbra disputelor care se anunță teribile pentru agrearea viitorului cadru bugetar multianual, în chinurile finalizării Brexitului și în mijlocul primejdiilor generate de criza migrației.

Într-un asemenea context fluid și în condițiile în care toate principalele instituții europene inevitabil cunosc o perioadă de slăbiciune, singurul reper fix va rămâne președinția Consiliului UE. Puterea acesteia, deși exercitată fiind de România, în termeni absoluți este de intensitate redusă, va crește enorm în termeni relativi.

Acesta este, însă, doar un calcul obiectiv care măsoară potențialul. De la potențial la real se va trece numai grație factorului subiectiv. Adică a abilității, dar și caracterului cu care România va ști să își joace cartea. O carte care bine folosită o va scoate din zona umbroasă a membrilor de rang secund pentru a o așeza la masa membrilor deplini ai unei Uniuni de dorit mai puțin imperiale și mai puțin autoritare, dar mai federale și mai democratice.

Citeşte şi: Discursul unui român care nu a vorbit în Parlamentul European

Ce și-a propus oficial Guvernul român?

Prioritățile Președinției române au fost prezentate mai întâi într-un discurs al premierului Viorica Dăncilă ținut în fața Parlamentului român. Dezbaterile care au urmat, deși nu lipsite de malițiozitățile specifice politicii dâmbovițene, au dat mai multă greutate politică platformei românești.

Afirmând viziunea ambițioasă a unei „Europe mai‚ europene’”, Guvernul român a adoptat ca motto al președinției ce va fi exercitată de România „Coeziunea ca valoare comună europeană”.

Viorica Dăncilă! GALERIE FOTO EXCLUSIVĂ QMagazine (3)

 Cunoscătorii vor observa aici subtilitatea și curajul. O „Europă mai europeană” înseamnă altceva decât o „Europă germană” sau o „Europă franco-germană” sau o „Europă a eurozonei”  sau o „Europă a unor națiuni fruntașe”. Este Europa comună. Pe de altă parte, accentul pus pe ideea de coeziune ne întoarce la concepția inițială a părinților fondatori care implica solidaritatea tuturor membrilor comunității pentru a depăși diferențele de dezvoltare dintre aceștia. Un punct de vedere contrar celui al actualelor elite eurocrate.

În acest sens, se spune apăsat: „Vom acționa pentru reducerea diferențelor de dezvoltare, pentru accesul egal la beneficii, pentru înlăturarea factorilor care generează separări sau ierarhizări între statele membre”, în așa fel încât să se poată „depăși abordările de tipul state membre vechi versus state membre noi sau vest versus est”. Pentru aceasta a intrat România în UE. Pentru asta trebuie să lupte în cadrul UE.

Pornind de aici au fost identificate trei dimensiuni ale „coeziunii”, două – coeziunea economică și socială – fiind deja incluse în tratate, iar cea de a treia – coeziunea politică – fiind un concept original. Prin aceasta s-ar înțelege dreptul la un „tratament egal și standarde unice și echitabile pentru toți cei care aparțin familiei Europene”, respectiv „tratament echitabil, participare reală la deciziile majore și luarea în considerare a pozițiilor exprimate de fiecare stat membru”. Aceasta este de fapt o prioritate națională transformată în obiectiv european, căci „la fel ca oricare stat membru, România își dorește să fie tratată cu respect și să se bucure de drepturi egale în cadrul acestei Uniuni”. Ceea ce, se subînțelege, nu este cazul la ora actuală. Pe acest drum România, cu certitudine, nu va rămâne singură.

Cea de a treia dimensiune convențională a coeziunii – coeziunea teritorială – figurează la capitolul dedicat „conectivității”, unde se prevăd, potrivit dnei Dăncilă, „realizarea conexiunilor de toate tipurile, în special în zonele mai slab dezvoltate” și „conectarea acestor regiuni cu restul Europei, în toate formele posibile, prin rețelele de transport, energetice sau digitale” ca fiind „cea mai sigură și mai eficientă cale de dezvoltare”.

 Sub umbrela „coeziunii”, Guvernul român a grupat prioritățile în patru piloni și anume: 1. Europa convergenței – creștere, coeziune, competitivitate, conectivitate; 2. Europa siguranței – securitatea internă a UE, gestionarea frontierelor externe, securitatea cibernetică; 3. Europa, ca actor global – parteneriatul UE-NATO, sinergia la Marea Neagră, extinderea în Balcanii de Vest, Parteneriatul estic, tratatele comerciale; 4. Europa valorilor comune – participarea cetățenilor la procesul legislativ și combaterea dezinformării online.

 Cu privire la primul pilon merită remarcată ideea asigurării echilibrului între politicile generatoare de creștere și a celor generatoare de convergență în spațiul comunitar. Cu alte cuvinte creșterea trebuie stimulată la nivelul politicilor Uniunii, numai dacă aceasta are ca rezultat convergența statelor membre către un nivel de dezvoltare unitar. Exact ceea ce nu prea se întâmplă astăzi. Insuficiența absorbției de fonduri europene de către România este vina administrației române, dar și a jocurilor politice europene care urmăresc dezvoltarea fără convergență.

Tot în cadrul acestui pilon se vorbește despre Europa socială și despre aducerea temelor naționale românești a reindustrializării și a digitalizării industriei la nivel de politică europeană. Frumos zis, dar greu de făcut în numai șase luni. Mai mult dorință decât proiect realist.

Lucrurile stau cam la fel și în cazul pilonului doi. Securitatea cibernetică, lupta împotriva terorismului și rezolvarea problemei migrației sunt ținte corecte și ambițioase. Tocmai de aceea, din păcate, ele rămân la nivel de deziderat, Guvernul român neaducând încă în discuție pași concreți pentru atingerea lor. Nu înțelegem nici dacă se propune o schimbare de viziune în raport cu ideile franco-germane care au dominat UE în ultimii ani.

Pilonul trei este cel mai puțin consistent și cel mai depărtat de realitatea lumii actuale. Cum să consolidezi parteneriatul strategic UE-NATO, când Franța și Germania se gândesc la o armată europeană care să rupă legăturile strategice cu SUA prin NATO? Ideea este bună, dar are nevoie de schițarea unor pași concreți. „Sinergia Mării Negre” este un concept de mult depășit. Este nevoie de „strategie”, iar nu doar de „sinergie”. Parteneriatul estic, un concept greșit proiectat, care nu ține seama de specificul intereselor membrilor săi, este mort. Este nevoie de altceva. După cum tot de altceva este nevoie pentru a asigura extinderea UE în Balcanii de Vest. Astăzi nimeni la Bruxelles și în capitalele statelor membre nu ia în serios o asemenea perspectivă. Mai ales în condițiile în care transformarea forțelor de ordine internă ale Kosovo, încă nerecunoscut de România și alți patru membri UE, în armată națională propriu-zisă, reîncinge conflictul sârbo-kosovar și face tobele războiului să bată din nou pe teritoriul european al fostei Iugoslavii.

Pilonul patru este, de asemenea vag și declarativ. Niciun cuvânt nu este pomenit cu privire la „statul de drept” și folosirea abuzivă a acestui concept pentru a promova agendele politice ale unor state membre ale UE în detrimentul altora.

Președinția României este, într-adevăr, „o oportunitate deosebită de a proiecta viziunea noastră în perspectiva consolidării proiectului european”. Deocamdată această oportunitate are doar oportunități de a fi valorificată. Reforma constituțională și instituțională a UE nu a putut fi proclamată ca prioritate a Președinției române.

A spune că programul sau prioritățile Președinției române a UE reprezintă un proiect de țară este un pic prea mult. În schimb, da,   „Modul în care vom parcurge acest semestru va fi ilustrativ nu numai pentru performanța României, ci și pentru întreaga Uniune Europeană, într-un moment esențial al existenței sale”.

Detalii despre bugetul președinției, evenimentele organizate de Guvern ş.a. AICI

Citeşte şi: ONOAREA generalului Ciucă între Armată și funcție

O Președinție și zece priorități

În sprijinul valorificării șansei istorice care surâde României de a deține Președinția Consiliului UE în unul dintre cele mai grele momente ale istoriei ei, dar și ale Uniunii, sub egida revistei Q Magazine, propunem Președinției române următoarele zece priorități, independent de cele declarate de ea în discursul oficial, atent supravegheat de eurocrații  Bruxelles-ului, sau în aprofundarea și concretizarea sensului lor. Acestea nu trebuie neapărat declarate, dar se cer atent implementate.

  1. Cu privire la cadrul bugetar multianual, România trebuie să înainteze o listă de principii și politici obligatoriu de urmat în cadrul negocierilor.

Unul dintre ele ar fi cel al corelării ambițiilor strategice ale UE cu contribuțiile statelor membre. În acest sens este de refuzat practica populistă prin care cetățenilor europeni li se anunță proiecte ambițioase și în același timp li se promit reduceri ale vărsămintelor naționale către bugetul european. Dimensionarea bugetului în funcție de proiecte va fi urmărită ferm de Președinția română.

În măsura în care acest principiu nu va putea fi respectat, România ar trebui să avanseze ideea acceptării unui deficit bugetar al UE, finanțat pe piața bancară, cât și, mai ales, pe aceea a instituirii unor surse proprii directe de venituri bugetare ale Uniunii prin impozitarea anumitor tranzacții transfrontaliere, în special în domeniul bancar și al comerțului cu armament sau produse de lux.

  1. Un principiu de politică bugetară, congruent cu moto-ul referitor la coeziune, principiu pentru care România ar putea găsi mulți aliați, cu sprijinul cărora să pună presiune în special asupra Germaniei, este acela al priorității acordate coeziunii față de prioritatea acordată „excelenței”. Principala problemă a UE este aceea a disparităților de dezvoltare între statele bogate și cele sărace. Până când aceasta nu este soluționată nu are rost să se vorbească despre finanțarea prioritară a „statelor locomotivă”. Cu atât mai mult cu cât pentru moment creșterea economică a locomotivei germane este modestă, în timp ce creșterea României este viguroasă.

Acest principiu implică reindustrializarea statelor membre care și-au redus ori au menținut la nivele scăzute capacitățile de producție, pentru a permite unor țări precum Germania să se dezvolte prin export. Germania va trebui stimulată să se bazeze pe piața internă și să permită celorlalte state membre să ajungă la cote rezonabile de dezvoltare, în condițiile evitării competiției economice între națiuni.

O astfel de abordare ar modifica modelul care a dominat UE de la crearea Comunității economice europene și care și-a atins limitele, fiind în mare măsură responsabil pentru actuala criză de creștere a Uniunii. Președinția română ar urma să uzeze de toate mijloacele aflate la dispoziția sa pentru a dovedi că o uniune economică reală nu poate exista în condițiile neocolonialismului german, iar în lipsa acesteia, uniunea monetară este o iluzie.

  1. Ar mai fi de abordat cu curaj și problema datoriilor suverane ale statelor membre. Sindicalizarea acestor datorii în caz de nevoie și finanțarea plății lor prin eurobonduri, în locul austerității germanice impuse celor în dificultate, sunt absolut necesare atât timp cât se dorește o piață internă reală și o monedă europeană unică.

Membrii UE bogați nu pot participa numai la împărțirea câștigului, ci trebuie să participe și la împărțirea pagubelor; nu pot împărtăși doar reușitele, ci trebuie să împărtășească și riscurile. De la microfonul Președinției rotative România poate deveni principala voce care să reamintească profitorilor UE de responsabilitățile lor morale și de faptul că vremea unei Uniuni care le servește doar lor se apropie de sfârșit.

  1. O altă prioritate ar trebui să fie cea din domeniul energiei. În prezent UE este dependentă de Rusia în privința aprovizionării cu hidrocarburi. Referitor la distribuția acestora, tendința ultimilor ani este o așa-zisă diversificare care, în fapt, înlocuiește monopolul ucrainean cu un monopol ruso-german.

Președinția română trebuie să atace frontal problema. Aceasta, însă, nu interzicând construirea unor gazoducte rusești, ci promovând planuri pentru interconectarea rețelelor de distribuție europene, astfel încât să fie anihilată posibilitatea Berlinului de a se juca cu robinetul conductelor în interesul propriei sale agende politice. O politică antimonopolistă, deci, obligatoriu de completat cu susținerea construcției, până acum, mereu amânate a altor gazoducte pe trasee sudice care să intersecteze și România, precum și cu deschiderea pieței europene de energie pentru gazul lichefiat american.

  1. Realizarea efectivă a coridoarelor de transport european este o prioritate strategică de multă vreme abandonată. Cauza abandonului – o treime bugetară, o treime birocratică și o treime geopolitică – nu mai are importanță. Acesta trebuie să fie un proiect integral asumat de UE, printr-o procedură simplificată și expeditivă.

Obsesia corupției nu mai poate opri progresul într-un domeniu strategic. Sub acoperirea actualelor proceduri de contractare a lucrărilor, concurența neloială în favoarea marilor companii occidentale înflorește. Risipa, cauzată de incompetență, neglijență sau rea credință trebuie combătută, dar nu pe seama progresului investițiilor. România va trebui să ceară Comisiei să inițieze proceduri care să se traducă în kilometri de infrastructuri de transport construite, iar nu doar în găinării orientale presupus evitate, pe care nimeni nu le poate măsura și care ascund, de fapt, sporirea oportunităților pentru marea corupție occidentală.

Odată traseele convenite, răspunderea principală pentru realizarea infrastructurilor în cauză trebuie să treacă pe umerii instituțiilor europene, iar nu pe aceia ai autorităților naționale, cu stabilirea obligației ca în oricare astfel de lucrări să fie implicate într-o proporție rezonabilă și firmele statului unde ele se realizează.

În același context, România ar fi interesată să urmărească stabilirea unui sistem de cooperare și integrare în bazinul Dunării (care nu figurează printre prioritățile anunțate de Guvern), de la izvoare la vărsare, inclusiv în perspectiva unei cooperări consolidate de-a lungul rutei fluviale formate de Dunăre, Mein și Rhin, adică de la Constanța la Rotterdam.

Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă. Rezultate VOT-QMagazine3

  1. În materia Justiției, Președinția română va trebui să asigure punerea în aplicare urgentă a rezoluțiilor PE care cer instituirea unui mecanism de supraveghere nediscriminatorie a conformității actului de justiție în toate statele membre și în fiecare dintre ele cu standardele și valorile europene, așa cum sunt ele consacrate în tratate. Acest mecanism urmează să înlocuiască actualul MCV, în prezent folosit numai în cazul României și Bulgariei, și care și-a pierdut suportul legal cu începere din 1 ianuarie 2010.

Fără niciun fel de reținere, folosind atuurile președinției (inclusiv pe cele legate de negocierea cadrului bugetar), România va trebui să ceară încetarea imediată a aplicării MCV și totodată să vegheze la fixarea reperelor și criteriilor noului mecanism, în așa fel încât pe prim plan să fie puse drepturile și libertățile cetățenilor europeni, astfel cum sunt ele definite în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în Convenția Europeană a Drepturilor Fundamentale.

Transparența procedurii și cooperarea loială cu statele membre în aplicarea ei de către Comisia europeană se cer de asemenea asigurate.

  1. Cu privire la problemele spațiului Schengen, adică ale liberei circulații, ar fi de fixat două priorități: pe de parte, cooperarea loială a instituțiilor europene și a tuturor statelor membre cu statele pregătite să intre în spațiul de liberă circulație; pe de altă parte, adoptarea unei politici comune, de multă vreme în așteptare, în materia migrației și azilului, care să ofere problemei răspunsul unei viziuni europene diferite de cea proiectată în Pactul consolidat al ONU, semnat recent la Marrakesh, referitor la migrația globală.

Președinția română ar trebui să deschidă o dezbatere care la nevoie să meargă până la Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg, cu privire la atitudinile unor state membre, precum Olanda, care pentru a-și promova interesele economice blochează sub anumite pretexte, vădit aberante, aplicarea prevederilor din tratate privind extinderea obligatorie a spațiului de liberă circulație.

În același timp, este obligatorie stabilirea unei politici consolidate care să îmbine acțiunea pentru oprirea valurilor migratorii în țările de origine, prin ajutoare pentru dezvoltare transferate acolo și prin ajutoare pentru gestiunea crizelor de acolo, pe de o parte, cu programe de integrare socială și culturală în țările de destinație, pe de altă parte.

În afara unui regim juridic adecvat și uniform al azilului, se cer stabilite programe de sprijin pentru statele membre cele mai expuse fenomenului migratoriu, care să includă ajutorul financiar și cooperarea în sfera polițienească și a informațiilor.

Eventuala distribuire a imigranților în interiorul PE nu poate fi operată prin metode statistice, ci în funcție de necesitățile țărilor de primire și de capacitatea acestora de absorbție, atât sub aspect financiar și logistic, cât și sub aspect social și cultural.

  1. Este imperios necesar ca Președinția română să se adreseze și problemelor ținând de recrudescența mișcărilor extremiste, anarhiste, xenofobe și antisemite, în special a celor cu caracter neonazist, în spațiul european. Acestea fac parte dintre prioritățile oficiale ale Guvernului român, numai că ele figurează acolo mai mult ca formule de stil impuse de corectitudinea politică, decât ca valori de apărat prin mijloace concrete.

Solidaritatea europeană în combaterea acestor fenomene este absolut necesară. În context, pentru a se evita exploatarea politicianistă a confruntărilor dintre anarhiști și forțele de ordine naționale, o discuție cu privire la standardizarea măsurilor de poliție, astfel încât ele să nu fie disproporționate cu acțiunea care necesită a fi reprimată sau să nu aducă limitări nejustificate libertăților individuale, va fi util de inițiat.

În același sens, va trebui demarată construcția unui cadru legislativ care să combată răspândirea știrilor false și proliferarea limbajului violent prin internet, ca și folosirea internetului în scopul organizării de manifestări neautorizate sau chiar al unor acte de rebeliune împotriva sistemului constituțional al statelor membre. Președinția română poate avea un cuvânt greu de spus în această privință.

  1. România nu va prezida și Consiliul pentru politică externă, întrucât acesta este condus cu caracter permanent de Înaltul Reprezentant / Prim Vicepreședinte pentru politica externă și de securitate a UE. Ea va putea influența, totuși, prin folosirea pârghiilor din alte domenii, ajustarea acțiunii externe a UE în funcție de propriile sale priorități geopolitice.

Astfel,  trecerea Moldovei din categoria vecinilor în cea a candidaților la intrarea în UE și relansarea procesului de normalizare a situației din Ucraina prin amorsarea unor negocieri trilaterale între această țară, Rusia și UE, care să ducă la un pachet de aranjamente bazat pe nevoia definirii unei arhitecturi de securitate durabilă în Europa de Est, iar nu pe aceea a revenirii la status-quo ante, ar reprezenta două ținte esențiale în domeniu, pe lângă extinderea UE în Balcanii de Vest.

În același context România ar mai putea propune realizarea unei trilaterale UE-Rusia-Turcia, privind cooperarea în Marea Neagră bazată pe principiul titulescian al „Mării Negre ca mare a riveranilor”, și totodată o nouă abordare a relației UE-Israel, care să pună capăt anti-israelismului european actual și să fundamenteze un parteneriat strategic între cele două, inclusiv în lupta pentru combaterea terorismului globalizat și edificarea securității colective în Orientul Apropiat.

  1. În fine, România ar trebui să contribuie la declanșarea unui proces de reflecție cu privire la reforma instituțională și constituțională a UE, astfel încât actualul deficit democratic să fie depășit și crizele de identitate, de legitimitate, de încredere și de eficiență ale Uniunii să își găsească soluții juste, fezabile și durabile. Timiditatea, ipocrizia și cinismul, cu care precedentele președinții rotative, dominate de principalele puteri europene, au evitat problema sensibilă a reformării UE, trebuie devoalate și lăsate în urmă cu curaj și viziune de România. Altfel UE nu mai are viitor, iar Brexitul va fi urmat de o hemoragie de exit-uri care vor duce spre un nou război continental și mondial.

Citeşte şi: Adevăruri nespuse despre Viorica Dăncilă. Şi trist, şi sincer

Atingerea tuturor acestor ținte este, realist vorbind, imposibilă. Nici măcar o parte semnificativă din ele nu va putea fi lovită. Două lucruri sunt însă posibile și importante. În primul rând, vorbim despre definirea corectă a problemelor și declanșarea unui proces transformator fără de care nici măcar speranța nu și-ar mai găsi temeiuri. În al doilea rând, prin agregarea negocierilor referitoare la diferite teme și mobilizarea unor alianțe menite a le dirija în anumite direcții, România poate obține atuuri în sprijinul soluționării propriilor probleme pe care le are în cadrul UE. Iată o oportunitate care nu trebuie ratată!

MOMENT ISTORIC LA ATENEUL ROMAN.CEREMONIA OFICIALA DE INAUGURARE A PRESIDENTIEI LA CONSILIUL UNIUNII EUROPENE DIN 10 IANUARIE 2019!

11 ian.

Ceremonia oficială de lansare a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene-Viorica Dancila, Iohannis, Tariceanu

Suntem președinți. Moment istoric la Ateneul Român

Ceremonia oficială de inaugurare a Preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene s-a  desfășurat, joi, 10 ianuarie, la Ateneul Român, în prezenţa preşedintelui Klaus Iohannis şi a premierului Viorica Dăncilă, precum şi a oficialilor europeni.

 


Printre invitaţi au fost oameni politici, membri ai Colegiului Comisarilor, ai corpului diplomatic, reprezentanţi ai cultelor din România şi personalităţi culturale.

KLAUS IOHANNIS

Ceremonia oficială de lansare a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene-Iohannis-Guv.roPreşedintele Klaus Iohannis a declarat, joi, că prin preşedinţia Consiliului Uniunii Europene România preia un rol de prim-plan la nivel european, subliniind că obiectivul principal al mandatului ţării noastre este consolidarea unei Europe mai coezive, mai unite şi mai puternice.

„La 12 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România preia un rol de prim-plan la nivel european. Dacă privim puţin în urmă, întoarcerea ţării noastre în familia europeană a reprezentat un deziderat de o importanţă aparte, pentru care am depus toate eforturile la nivel naţional şi pentru care am lucrat cu dedicaţie şi profesionalism, având convingerea fermă că proiectul european este o construcţie unică în lume de pace şi prosperitate şi singura cale de a asigura progresul comun al statelor europene. Astăzi, cu aceeaşi convingere, preluăm exercitarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, cu obiectivul principal de a contribui la consolidarea unui Europe mai coezive, mai unite şi mai puternice”, a spus Iohannis.

Președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu

„Este corect să spunem că dimensiunea incluzivă a statului român, reprezentată de administraţia publică, de sistemul de sănătate, educaţie, muncă şi serviciile sociale, a fost europenizată aproape complet. Totuşi nu pot spune acelaşi lucruri despre dimensiunea coercitivă a statului. Ca reminiscenţă a trecutului comunist, unele instituţii şi factori de decizie încă se agaţă de puterea de care s-au bucurat anterior”, a afirmat Tăriceanu.

Ceremonia oficială de lansare a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene-Calin Popescu Tariceanu-Guv.roEl a adăugat că „aceşti actori pur şi simplu au înlocuit ideologia legalităţii socialiste cu cea a statului de drept, păstrându-şi obiceiurile şi făcând apel la aceeaşi lipsă de asumare de care s-au bucurat colectiv înainte de 1989”.

„Sper că în timpul preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, autorităţile ţării mele vor face mai multă lumină asupra acestui paradox”, a spus Tăriceanu în discursul ţinut în limba engleză.

Vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Florin Iordache

„Majoritatea parlamentară va sprijini Guvernul României în toate acţiunile sale pentru a-şi îndeplini cu cinste şi demnitate mandatul pe care îl va avea în următoarele 6 luni la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene.

Ceremonia oficială de lansare a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene-Florin Iordache-Guv.ro

Totodată, în ciuda tuturor comentariilor politice care trebuie privite în cheia anului electoral în care ne aflăm, vreau să vă asigur de deschiderea totală, proeuropeană şi de dorinţa noastră sinceră ca România să-şi consolideze statutul de stat membru cu drepturi egale în cadrul acestei mari familii care se numeşte Uniunea Europeană”, a afirmat Florin Iordache, în discursul susţinut la ceremonia de lansare a preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene.

Preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani

„2019 va fi un an determinant pentru România şi pentru Europa. Preşedinţia română va trebui să ghideze consiliile UE în cursul lunilor care preced alegerile europene, într-un moment în care europenii reclamă o Europă mai eficientă””, a spus Tajani, care a vorbit în limba franceză.

Ceremonia oficială de lansare a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene-Antonio Tajani-Guv.ro

„România a avut mereu o vocaţie europeană. În urmă cu peste 2000 de ani, strămoşii noştri romani au traversat Dunărea şi au ajuns pe aceste pământuri, identificând un neam care atunci era unic în lume. Această epopee a schimbat cursul istoriei. Frumoasa dvs ţară îşi trage numele de la puternica prezenţă romană. (…) Eu mă simt aici ca acasă”, a mai spus Tajani.

Preşedintele Parlamentului European a făcut un apel către statele membre UE care blochează aderarea României la spaţiul Schengen, susţinând că trebuie să îşi modifice poziţia. Acesta a afirmat că adeziunea României şi Bulgariei la Schengen este importantă pentru securitate.

Donald Tusk

Donald Tusk, preşedintele Consiliului European a susținut discursul în limba română.

„Sunt foarte mândru şi fericit că voi conduce împreună cu dvs acest semestru al Preşedinţiei Consiliului UE. Sunt convins că în aceste şase luni veţi interpreta cu energie şi înţelepctiune o adevărat rapsodie română. Sunt convins că preşdinţia dvs va fi la fel de energică precum rapsodia lui George Enescu. Cred că sub bagheta dvs va găsi sunetul potrivit şi veţi face tot ce vă este în putinţă pentru a apăra interesele europene. Veţi fi gazdele Europei şi sunt convins că veţi acţiona în spiritul proverbului – omul sfinţeşte locul”, a spus preşedintele Consiliului European Donald Tusk.

Ceremonia oficială de lansare a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene-Donald Tusk-Guv.ro

Discursul a fost presărat cu elogii la adresa României şi a unor personalităţi române.

Tusk a menţionat inclusiv că prima maşină din familia sa a fost o Dacia 1300, iar acum, socrul fiului său conduce o Dacia Duster.

Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker

„Pledam în 2014 că România trebuie să facă parte din Schengen. Rămân fidel acestei promisiuni”, a spus înaltul oficial european.

El a vorbit de „drumul dificil şi deseori exigent” al ţării noastre şi a apreciat faptul că România şi-a păstrat cultura şi în perioada comunistă.

Juncker a vorbit, de asemenea, despre provocările ce privesc statul de drept.

Ceremonia oficială de lansare a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene-Jean Claude Juncker-Guv.ro

„Uniunea Europeană este formată din compromisuri, dar când vorbim de statul de drept şi de lupta anticorupţie, nu există niciun compromis posibil”, a punctat el.

Premierul României, Viorica Dăncilă

„Am deosebita onoare și bucuria de a ura astăzi invitaților noștri bun venit la București! Vă mulțumesc pentru prezența dumneavoastră în cadrul acestui eveniment, în care  marcăm un moment important pentru România: lansarea Președinției Consiliul Uniunii Europene.

Pentru mine, este un moment încărcat de emoție, pentru că astăzi, în această situație cu totul specială pentru țara mea, am onoarea de a vorbi în numele concetățenilor mei. Am onoarea de a vorbi în numele României, care, timp de 6 luni, va sta cu demnitate la masa la care se iau decizii importante ale Uniunii Europene.

Astăzi, românii se bucură de Președinția Consiliului Uniunii Europene, ocupă locul meritat în Europa, locul în care să primească același respect, aceleași drepturi și aceleași beneficii de care se bucură toți cetățenii europeni”, și-a început astfel discursul Viorica Dăncilă.

„Astăzi, mai mult ca niciodată, putem demonstra că poporul român este un popor cu adevărat european, atașat de valorile și aspirațiile din spațiul comunitar.

Și vreau să le spun partenerilor noștri că românii au fost, sunt și vor rămâne un popor proeuropean. Nu ne-am schimbat cu nimic opțiunea noastră proeuropeană și nu văd niciun motiv să ne-o schimbăm în viitor.

Dimpotrivă, ne dorim să participăm activ la deciziile majore ale Uniunii și iată că, astăzi, începem să o facem!

Ceremonia oficială de lansare a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene-Viorica Dancila

Ne dorim să fim parteneri egali și respectați în Uniunea Europeană și iată că, astăzi, România se așază la masa la care se discută și se decide viitorul Uniunii!

Ne dorim ca România, alături de toate celelalte state europene, să se bucure de aceleași beneficii pe care le oferă acest grandios proiect al unei Europe puternice și unite și iată că, astăzi, președinția României la Consiliul Uniunii începe sub semnul întăririi coeziunii dintre statele membre! (…)

În același timp, însă, nu trebuie să uităm niciodată de unde am plecat. Este un imperativ valabil pentru toate statele membre ale Uniunii. Să ne amintim cu toții idealurile, principiile și valorile pe care s-a clădit proiectul european. Am pornit de la convingerea că, împreună, vom fi cu adevărat mai puternici pe plan mondial și că interesele naționale vor fi împlinite într-o mai mare măsură în cadrul Uniunii decât în afara ei.

Dacă vrem ca Uniunea să meargă înainte, atunci trebuie să mergem cu toții înainte. Nimeni nu poate fi lăsat în urmă.

Dacă vrem ca Uniunea să fie mai puternică, atunci toate statele membre trebuie să fie puternice, iar cei mai slabi trebuie ajutați să devină mai puternici.

Iar dacă vrem ca Uniunea să fie respectată pe plan internațional, atunci trebuie ca, în primul rând, noi să ne respectăm între noi și să realizăm că fiecare stat membru are o contribuție certă la valoarea întregii Uniuni.

Și nu suntem deloc puțini cei care ne dorim o Europă mai unită. Președintele Comisiei Europene, domnul Jean Claude Juncker, spunea în Carta Albă privind Viitorul Uniunii că: pe măsură ce stabilim încotro vrem să ne îndreptăm, trebuie mereu să ne amintim că momentele în care Europa a fost în cea mai bună formă au fost cele în care am dat dovadă de unitate, de curaj și de convingerea că putem avea un viitor împreună.

Acesta este și motivul nostru pentru care ne propunem ca, în mandatul președinției noastre, Uniunea să meargă în același ritm și cu aceeași cadență. Și vom susține, în primul rând, acele decizii care se vor afla deasupra diferențelor politice, deasupra varietății naționale, deasupra diferențelor de dezvoltare și care pot contribui astfel la întărirea coeziunii între statele membre. Vom promova ceea ce ne unește și vom restrânge ceea ce ne desparte. Îmi doresc cu sinceritate ca, după mandatul nostru la Președinția Consiliului, Uniunea Europeană să fie mai solidă, mai unită și mai solidară.

Acesta este spiritul Uniunii Europene. Aceasta este viziunea pe care o va urma România în cele 6 luni în care va deține președinția Consiliului Uniunii Europene. În final, mulțumesc încă o dată Consiliului European, Consiliului Uniunii Europene, Comisiei Europene, Parlamentului European și celorlalte președinții rotative pentru colaborarea fructuoasă care ne-a permis să ne pregătim corespunzător pentru acest moment. Am convingerea că unirea face puterea și vă adresez invitația de a continua să lucrăm împreună pentru o președinție de succes a României la Consiliul Uniunii Europene”, este discursul pe care l-a avu prim-ministrul la evenimentul de la Ateneu.

În timpul ceremoniei oficiale, mai multe persoane protestau în fața Palatului Regal.

Mai multe persoane protesteaza in fata Palatului Regal-QMagazine-Preluarea presedintiei CUE

După ceremonia oficială se desfășoară concertul inaugural susţinut de Orchestra Uniunii Europene, formată din muzicieni din cele 28 de state membre UE, dar şi de artişti români recunoscuţi internaţional precum Adela Zaharia, Ruxandra Donose, Michael Konig, Sorin Coliban şi Corul Filarmonicii George Enescu, coordonat de Ion Iosif Prunner. Dirijorul concertului va fi Ion Marin.

Guvernul a anunțat o inițiativă unică: va emite un act normativ privind Înființarea Orchestrei Europene.

România exercită, în perioada 1 ianuarie – 30 iunie, Preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene, pentru prima dată de la aderarea sa la UE la 1 ianuarie 2007.

Motto-ul Preşedinţiei române la Consiliul UE este Coeziunea, o valoare comună europeană (Cohesion, a common European value/ La cohésion, une valeur commune européenne).

Vizioați aici filmul de prezentare a României: DOR – Un cuvânt care nu poate fi tradus.

ONOAREA UNEI NATIUNI SI A BISERICII SALVATE DE O FEMEIE STRASNICA PE NUME MANUELA HARABOR!

11 ian.

Se organizează în această seară, la Bucureşti, o ceremonie solemnă de inaugurare a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene, preşedinţie exercitată timp de şase lui de statul român.

Nu am niciun comentariu de făcut (veţi recunoaşte aceeaşi partitură, cântată pe diferite voci) – poate cu excepţia faptului că profilul acestei întruniri ar fi cerut închirierea Sălii Palatului, unde nu numai că ar fi încăput 3-4000 de „cetăţeni europeni”, dar şi aplauzele sacadate şi prelungite ale asistenţei ar fi rezonat, peste timp, cu cele de la Congresul al XIV-lea, al XIII-lea, al XII-lea…

Astfel, ceremonia (sau ceremonialul, mă rog) se ţine la Ateneu. Baiul e altul. E adânc. E grosolan. E de netrecut. Corul „Madrigal” – o valoare naţională – a fost invitat să intoneze imnul de stat. Imnul de stat al României cuprinde patru strofe din „Un răsunet” de Andrei Mureşanu. Probabil pentru a nu supăra distinsele oficialităţi ale Uniunii (a cărei ideologie este vestită şi a mai aparţinut unor alte uniuni, în trecutul nu prea îndepărtat), ultima strofă nu a fost cântată:

„Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ.”

Fireşte că „oastea” nu va să zică „armată”, ci „naţiune”. Unei naţiuni născute – nu făcute – şi datorită creştinismului (mă refer la dreapta credință), deci, i s-a interzis să se prezinte aşa cum este şi nu poate fi altfel: creştină şi liberă. Patriarhul Bisericii Ortodoxe, prezent în primul rând al lojei regale, nu s-a retras, protestând civilizat. Dar, de la eşecul referendumului încoace, oare ce mai putem aştepta de la Preafericirea Sa?

A salvat onoarea acestei naţiuni (şi a acestei biserici, fără îndoială) cea care a prezentat solemnitatea: actriţa Manuela Florina Hărăbor, care a purtat o cruce la gât. Femeia română, în faţa căreia mă plec până la pământ.

Totuşi, mă mir că nu le-a trăznit prin cap organizatorilor ideea ideilor: să acopere cu o cortină neagră (la fel ca în 1948, când ne-am alăturat oficial unei alte uniuni) fresca monumentală – capodopera lui Costin Petrescu şi a asistenului său, Arsenie Boca -, reprezentând parcursul bimilenar al naţiunii române.

Sărut mâna, doamnă!

Autor: Stefan Paraschiv

Sursa: QMagazine

# REZIST FATA IN FATA CU UE!

11 ian.

Pentru prima dată, deci în premieră absolută, #Rezist, în toată splendoarea sa, va sta față în față cu mai marii Consiliului Europei. Aceștia anunță o demonstrație de pomină în fața Ateneului Român și a Palatului Regal. Fix locurile în care se vor desfășura cele două evenimente, care marchează preluare de către România a președinției rotative. La ce ne putem aștepta?

Mesajele #Rezist, postate din abundență pe paginile de socializare, mizează pe faptul că demonstrația pusă la cale nu va putea fi reprimată de către jandarmi. Întrucât se afirmă că autoritățile se tem că, într-o asemenea eventualitate, vor fi confruntate cu critici și contestații dure de la cel ai înalt nivel. Este o premiză cât se poate de corectă.

Într-adevăr, o reprimare severă a manifestanților nu ar face decât să toarne gaz pe foc. Oricum, impresia generală la nivelul Uniunii Europene este nu numai formată, ci și preconcepută și bătută ca atare în cuie. De prea multe ori s-a afirmat, atât de către birocrații de la Bruxelles, cât și de către reprezentanții familiilor politice europene, faptul că la București ar fi avut loc, pentru apărarea statului de drept și a Justiției, pentru promovara luptei anticorupție, la începutul anului 2017, cea mai mare demonstrație din toate timpurile, la care ar fi participat nu mai puțin decât 500 de mii de cetățeni, contestatari ai Guvernului de atunci, proaspăt instalat. Oficialii europeni, prezenți acum la București, vor avea cu certitudine prilejul să treacă nu numai prin Piața Palatului, ci și prin Piața Victoriei. Iar dacă nu vor fi legați la ochi, vor remarca fără doar și poate că perimetrul acestor spații urbane nu permite pur și simplu existența unui număr atât de mare de persoane. În Piața Victoriei nu încap mai mult de 30.000 de oameni, chiar dacă ar fi înghesuiți precum sardelele. Iar în Piața Victoriei recordul absolut a fost stabilit cu prilejul Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român, când, printr-o „mobilizare exemplară”, pentru a-l ovaționa pe Ceaușescu, au fost aduși 140 de mii de români, care au fost înghesuiți inclusiv pe toate străzile adiacente. Dar acesta este un simplu detaliu. Și, desigur, oficialii UE ar putea suferi fie de orbul găinii, fie de amnezie, omițând astfel să ia în calcul faptul că au fost intens și temeinic dezinformați. Poate că unora le-a făcut chiar plăcere.

Astăzi #Rezist se poate desfășura în toată splendoarea. Pentru că, așa cum pe bună dreptate se afirmă în mesajele de pe paginile de socializare, autoritățile sunt timorate de prezența celor mai mulți dintre oficialii UE și nu vor avea îndrăzneala să recurgă la reprimarea demonstrației antiguvernamentale, anti-PSD „ciuma roșie” și pentru apărarea unui stat de drept îngenuncheat, vai de capul lui, prin noile legi ale Justiției. Așadar, să ne așteptăm, conform acestor îndemnuri și asigurări cvasi-anonime, la o splendidă demonstrație a spiritului civic și european al poporului român, exprimat prin #Rezist.

Singurul personaj, care, nedispunând totuși de niciun mijloc în acest sens, a încercat să-și asume în fața autorităților responsabilitatea pentru buna desfășurare a megademonstrației programată în seara acestei zile, este cunoscutul #Rezist Cristian Dide. Cel care ne amintește de momentul în care se legase de gardul Guvernului, dotat cu o sticlă de benzină și anunțând de zor că încearcă să-și dea foc. Dide nu dispune însă nici de echipa și nici de celelalte mijloace necesare pentru a asigura ordinea pentru o asemenea megademonstrație și, cu atât mai puțin, pentru a anihila eventualele grupuri de provocatori, care ar putea recurge la violențe. În plus, zona Ateneului Român, Piața Palatului este astăzi programată pentru un alt tip de eveniment. Și anume marcarea preluării președinției rotative UE de către Guvernul acestei țări, în frunte cu doamna Viorica Dăncilă. Care, din acest motiv, va sta în capul mesei.

Alte căpetenii ale mitingului de astăzi nu și-au făcut cunoscută identitatea. Nici nu e limpede dacă mesajele se vor circumscrie unor generalități cum sunt cele mai sus consemnate. Este de presupus că se va scanda nu numai cu trimitere la „ciuma roșie”, ci și cu trimitere la pușcărie. Gen „DNA să vină să vă ia!”. Îi vom vedea poate pe mai marii majorității parlamentare și ai Guvernului României, poate chiar și pe judecătorii Curții Constituționale, îmbrăcați în zeghe, proiectați pe cele două clădiri sau fâlfâiți sub forma unor cartoane. Evident, laitmotivul ar putea fi „corupția ucide”. Este greu de anticipat cum va funcționa butaforia. Pentru că #Rezist nu are lideri, care să-și asume cu adevărat organizarea și conducerea protestelor și, cu excepția generalităților mai sus consemnate, nici un program specific.

Și aici sper că am atins un punct sensibil. Orice mișcare de protest de durată, ca formă de manifestare a unei societăți civile mature și active, are nevoie atât de un program minimal, unanim împărtășit sau împărtășit măcar în mod explicit de o majoritate, cât și de o echipă de lideri recunoscuți și mai ales respectați pentru curajul, dar și pentru comportamentul lor, de către cei mai mulți cetățeni ai statului, indiferent dacă împărtășesc sau nu conținutul protestului. Din nefericire, o asemenea construcție lipsește. Și acesta este motivul pentru care demonstrațiile de acest fel degenerează în acte și fapte de violență.

Una peste alta, în inima Bucureștiului vom avea din nou o demonstrație de mai mare sau de mai mică amploare, neasumată, neorganizată și nespontană. Deci, sub toate aspectele și conform tuturor legislațiilor din Uniunea Europeană, va fi o demonstrație ilegală. La care presupun și eu că jandarmii vor asista cu brațele încrucișate, indiferent ce s-ar întâmpla, cu excepția unor eventuale operațiuni radicale ale comandourilor #Rezist de luare cu asalt a Ateneului sau a Palatului sau concretizate prin spargerea vitrinelor din zona Bibliotecii Centrale Universitare și, eventual, incendierea magazinelor.

Ieri seară, prin diverse canale neoficiale, Klaus Iohannis a lăsat să se înțeleagă că astăzi, întrucât nu va sta în capul mesei, așa cum și-a dorit, ci în lateral, nu va onora cele două mari evenimente la care participă, alături de Guvernul României, care își asumă în exclusivitate, conform convențiilor UE, președinția rotativă. Evident, în trena acestuia, reprezentanți ai opoziției, în frunte cu PNL, au semnalizat în mod asemănător. S-ar putea să-i regăsim pe toți în stradă, în mijlocul #Rezist. În mod cert însă, anunțul oficial al PNL și anunțul insinuat, pe surse, al președintelui Klaus Iohannis sunt de natură să învolbureze apele. Să toarne gaz pe foc. Să dea amplitudine demonstrației de protest anunțate. Întrucât mai multe partide din opoziție sunt preocupate, fiecare în felul lui, de incitarea și de manevrarea unei mase de oameni în parte bine intenționați, în cealaltă parte marcată de existența batalioanelor de asalt radicalizate, stau și mă gândeasc dacă nu care cumva, fără ca cei mai mulți dintre ei să-și dorească, demonstranții #Rezist se pun în slujba unor partide politice și a unei campanii electorale atât de des anunțate de președintele Klaus Iohannis. Poreclit, mai nou, Io Haos.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

CICA EUROPA SUNT EI!

11 ian.

Bre, nea Cioloș… măi dragă… ca să vorbesc pe limba ta asortată la geacă umedă și fular mov-albăstriu…cum de n-ai nimerit mata Ateneul Român și ai crezut că „ceremonia” este mai acana, în țarc, în jurul statuii lui Carol I ? Nu era scris , bre, pă invitație , unde e adunarea? Cam când ți-ai dat seama că Mălin Bot nu-i, totuși, Juncker? Bine, dacă-i numărai vedeai că europenii nu-s ăia, că ierea prea puțini. Poate te-ai înșelat când ai văzut steagurile lu’ Uniunea… daʹ tu nu știi că aia-i recuzită de protestatar ? de-o plătește… eh, ăla care o plătește, că doar nu Sandy Matei sau Bogdănel Stan sau Angi Șerban din buzunar!

Imagini pentru MIHAI SORA, STERE GULEA,DACIAN CIOLOS ,POZE

Însă nu mă mir că s-a rătăcit Dacian al nostru… că s-au rătăcit mai mulți… Stere Gulea… Dan Barna… Vlad Voiculescu… Mihai Șora – acesta uitându-se lung după girafă, la un moment dat parcă-parcă a și zărit-o, dar când s-o prindă … na! girafa, țuști! în fața Muzeului Antipa!

Da’ până la urmă nu le-a părut așa rău că s-au rătăcit, că era o atmosferă sobră, distinsă, în jurul statuii lui Carol I și lumea scanda elevat , precum corul antic : „ME PSD!… ME PSD!” Era un loc potrivit pentru foștii premieri „cinstiți și onești”, pentru foștii miniștrii „ace, brice și carice”, pentru filozofii centenari mai fără operă precum și pentru ceilalți gânditori de marcă bucuroși că se află într-o selectă adunare care strigă lucruri atât de profund intelectuale!

Ce credea liderul USR Dan Barna, aterizat intempestiv în grandioasa manifestație?

„…Sunt alături de acest protest, pentru că acest protest aduce mesajul României DECENTE. (…„ME PSD!… ME PSD!” , se aude din „off”, n.n.) E mesajul românilor care s-au săturat să aibă o ţară al cărei Guvern şi Parlament sunt casa de avocatură ai lui Dragnea! (…„ME PSD!… ME PSD!”, se întețește în jur mesajul oamenilor decenți, n.n.)” (declarație Dan Barna, 10 ianuarie 2019, în ninsoare)

Domnul Mihai Șora, în schimb, n-a lăsat totul la voia întâmplării, ci încă de ieri a încercat să-și adune ceata de voinici pe FACEBOOK :

„Aș vrea să știți, dragi prieteni, că mâine voi fi la Ateneu : nu în sală, ci undeva afară, în mulțime: pentru ca mai-marii Europei aflați la București să priceapă că «ei», românii aceia care îi vor întâmpina, «oficialii» noștri aflați la guvernare sunt doar accidente ale României recente, nefericite întâmplări de care, odată și-odată, vom scăpa…Să înțeleagă, cu alte cuvinte, că acei români sunt diferiți de noi.

Că „ei“ sunt „ei“, noi suntem noi. Pe scurt: că cei din stradă, nu cei de la tribuna oficială sunt OAMENII CU ADEVĂRAT VII AI ACESTEI ȚĂRI ….EUROPA SUNTEM NOI.” ( Mihai Șora, pe pagina de FACEBOOK, 9 ianuarie 2019)

Eu m-am bucurat pentru că dânsul a făcut precizările necesare. Ca urmare, atașez, mai jos, imaginea lu’ „EUROPA SUNTEM NOI !”, ca să vă bucurați în tihnă și dumneavoastră!
………………………………………………………………………….

P.S. Să știți că Mălin Bot i-a luat un interviu aghiotantului său, Bogdănel Stan, că pe el îl știa mai bine, de om serios… Mie mi s-a părut o dovadă mișto de prietenie …

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

%d blogeri au apreciat asta: