Arhiva | 9:41 am

ILAN LAUFER A TRANSMIS JOI UN MESAJ DUR DUPA CE GAULEITERUL NAZI KLAUS JOHANNIS,A TRIMIS MOTIVAREA REFUZULUI SAU!

14 ian.

Ilan Laufer, replică dură pentru Klaus Iohannis: Îndeplinesc toate prevederile legale ca să fiu membru al Guvernului României 72
Foto: Facebook/Ilan Laufer

Ilan Laufer a transmis joi un mesaj, după ce președintele Klaus Iohannis a trimis motivarea refuzului său.

Klaus Iohannis i-a transmis premierului Viorica Dăncilă două scrisori în care arată motivele pentru care au fost respinse propunerile de numire în funcțiile de viceprim-ministru, ministrul Dezvoltării regionale şi administrației publice și de ministru al Transporturilor.

Premierul îi propusese pentru aceste funcții pe Ilan Laufer și Olguța Vasilescu, iar apoi, după ce președintele i-a respins, pe Mircea Drăghici și din nou pe Olguța Vasilescu.

„Dragi prieteni, dragi romani.

Referitor la justificarea refuzului numinirii mele in functia de vice-premier si ministru al dezvoltarii, transmisa astazi de Presedinte catre Premier:

Va reamintesc faptul ca recent am ocupat functia de secretar de stat si apoi pe cea de ministru in Guvernul Romaniei, investit in functie chiar de Presedintele Romaniei.
Alaturi de echipa guvernamentala am construit multe proiecte bune pentru Romania si pentru romani, printre care se numara si programul Startup Nation prin intermediul caruia au fost finantate peste 8.000 de companii romanesti , s-au creat aproximativ 20.000 de noi locuri de munca in economia romaneasca, 70% dintre acestea fiind ocupate de tineri absolventi. Am initiat si am trecut in sedinta de guvern legea Prevenirii (Preventiei) care a fost asteptata de peste 25 ani de mediul de afaceri din Romania. De atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic in ceea ce ma priveste ,referitor la prevederile art 105 din Constitutie si nici la art 2 din legea 90/2001.

Conider important si relevant ceea ce a declarat secretarul general al Guvernului, domnul Toni Grebla:

„Din păcate, domnul președinte nu motivează ce anume din prevederile articlolului 105 din Constiuție nu este respectat și nici din aricolul 2 din legea 90/2001.
Răspunsul este unul politicianist și nu are legătură cu prevederile legale și constiuționale”

Repet ,de atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic in ceea ce ma priveste referitor la prevederile art 105 din Constitutie si nici la art 2 din legea 90/2001.
Sunt cetatean roman si am dobandit cetatenia romana prin nastere, indeplinesc toate prevederile legale si constitutionale ca sa fiu membru al Guvernului Romaniei. Este adevarat ca dupa ce mi-am incheiat mandatul de minstru la Ministerul Mediul de Afaceri, am decis sa imi dedic timpul pentru a contribui la consolidarea parteneritului strategic dintre Romania si Statele Unite ale Americii si in acest sens am creat programul Smart Start USA, care faciliteaza accesul companiilor cu capital romanesc pe piata SUA si capitalului american in Romania. Am reusit in luna noiembrie 2018 sa aducem prin intermediul programului cea mai mare delegatie privata de companii romanesti in Statele Unite ,dintre care multe au patruns deja pe piata americana, timp in care am fost plecat in SUA, dar nu mi-am schimbat tara de domiciliu”, a scris Laufer, pe Facebook.

Reclame

CONTESTATIA IN ANULARE DEPUSA DE OMUL DE AFACERI HORIA SIMU,ESTE JUDECATA LUNI LA ICCJ!

14 ian.

Contestaţia în anulare depusă de omul de afaceri Horia Simu, judecată luni la ÎCCJ 16

Contestaţia în anulare depusă de omul de afaceri Horia Simu, condamnat la patru ani de închisoare cu executare pentru cumpărare de influenţă, este judecată luni la ICCJ.

Simu a fost pus în libertate în luna decembrie.. ICCJ a suspendat executarea pedepsei, după ce a acceptat în principiu contestaţia în anulare depusă după ce CCR a decis cu privire la constituirea nelegală a completelor de cinci judecători de la instanţa supremă.

Executarea pedepsei în cazul său a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare.

Şerban Pop a beneficiat şi el de suspendarea executării pedepsei.

DONALD TUSK – FANTE DE OBOR -!

14 ian.

Când am aflat că Donald Tusk a folosit aceleaşi artificii retorice şi în Bulgaria, m-am revoltat. Nu fiindcă m-ar fi înşelat pe mine, ci pentru că a înşelat dragostea românilor.

Românii sunt în stare să iubească spontan pe oricine le zice de bine despre valorile lor, ceea ce la alte neamuri nu se întâmplă.

Chiar cei care ascultă manele, nu Rapsodia I, nu i-au citit pe Eliade, Cioran sau Nichita Stănescu au fost entuziasmaţi de trimiterile lui Tusk. Mai ales că l-a adus în discuție și pe Duckadam.

Brusc, înţelegem că Donald Tusk, ca un fante de Obor, spune aceleaşi vorbe de amor tuturor fetelor frumoase pe care vrea să le aibă, aşadar nu e vorba despre dragoste, ci despre mersul la agăţat.

Le-a zis şi bulgarilor despre poetul Ivan Vazov, actorul Zahari Buharov şi fotbalistul Hristo Stoicikov. Parole, Parole, vorba unui cântec cu Dalida.

De observat că suntem cam uşor de făcut din vorbe. Tusk a fost pe buzele tuturor, pe când ideea Vioricăi Dăncilă că România trebuie tratată cu respect a fost primită cu strâmbare din nas.

Vom primi ceea ce merităm.

Gheorghe Smeoreanu

(Text publicat pe „Criterii naţionale”)

NOUL SEF INTERIMAR AL DNA VREA SA-SI SCAPE ACOLITII DE LA ORADEA!

14 ian.

În 5 ianuarie a.c., a doua zi după difuzarea în spațiul public a unei înregistrări din care rezultă că procurori de la Serviciul Teritorial Oradea al DNA puneau la cale strategii de intimidare a judecătorilor de la Curtea de Apel Oradea, după ce CSM și Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-au sesizat în ziua apariției înregistrării, structura centrală a DNA, reprezentată atunci de fostul procuror șef interimar Anca Jurma, a anunțat printr-un comunicat de presă că se delimitează de practicile procurorilor orădeni și că le-a cerut acestora note explicative. În 10 ianuarie, a doua zi după ce cei cinci procurori de la DNA Oradea au fost audiați la secția specială din Parchetul General, structura centrală a DNA a difuzat un comunicat prin care a anunțat că noul procuror șef interimar, Călin Nistor (prim-adjunct al Laurei Codruța Kovesi în perioada 2013-2018) a dispus efectuarea unui control la DNA Oradea referitor la activitatea de urmărire penală desfășurată în cauzele despre care se discută în înregistrarea apărută.

Comunicat parșiv al DNA

A doua zi însă (vineri, 11 ianuarie), cu o grabă suspectă, structura centrală a DNA a difuzat un nou comunicat de presă, având un conținut eliptic, prin care se încearcă, în mod parșiv, spălarea de păcate a procurorilor de la Serviciul Teritorial Oradea. Înainte de toate este de semnalat că în acest comunicat se folosește sintagma „discuție prezumată a aparține unor procurori de la această unitate de parchet”, după ce prin comunicatul din 5 ianuarie fusese recunoscută implicit autenticitatea înregistrării, autenticitate care a fost recunoscută și de majoritatea procurorilor audiați. Conducerea centrală a DNA a considerat că este cel mai important să precizeze următoarele referitor la numele celor șapte magistrați care au fost vehiculate în discuție: în cazul a doi magistrați nu au existat dosare în lucru în perioada ianuarie – octombrie 2018; alți doi magistrați erau pensionați din 21.03.2013 respectiv 24.11.2015; unul dintre ei se afla în cursul executării unei pedepse de 4 ani închisoare; față de alți doi magistrați (din care unul nu a judecat niciodată cauze penale) s-a dispus ulterior o soluție de clasare.

Conducerea centrală a DNA a omis, cu bună știință, aspectele esențiale ale discuției din 19 ianuarie 2018, din care rezultă clar că fostul procuror șef al DNA Oradea, Cristian Man, îi instigă pe procurorul Cristian Ardelean să înceapă urmărirea penală împotriva a două judecătoare și pe procurorul șef interimar Adrian Muntean, să trimită în judecată alți trei judecători, ca „să le intre frica” și „să fie liniștiți” judecătorii de la Curtea de Apel Oradea. După nici o lună de la această discuție, procurorul Cristian Ardelean a dat curs instigării lui Man și a început urmărirea penală împotriva judecătoarei Adina Cioflan de la Secția Penală a Curții de Apel Oradea, care a dobândit calitate de suspect în 12.02.2018, și a judecătoarei Angela Tod de la Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Bihor, care a dobândit calitatea de suspect în data de 31.01.2018. Judecătoarele Cioflan și Tod au fost anterior colege la Tribunalul Bihor și li s-a fabricat un dosar legat de pronunțarea unor hotărâri prin care au admis restituirea unor taxe. După peste șase luni de investigații, procurorul Ardelean a emis soluție de clasare, cu motivarea că faptele nu există. Soluția de clasare a fost emisă în data de 24.08.2018, pentru ca dosarul să nu fie predat Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, care urma să devină operațională din toamnă și unde puteau fi sesizate abuzurile comise. Nu are nicio relevanță, sub aspectul producerii efectului de intimidare, că una dintre cele două judecătoare nu a judecat cauze penale.
Pe de altă parte, la data discuției, procurorul șef interimar Adrian Muntean avea în lucru un dosar în care dețineau calitatea de suspecți trei foști judecători de la Curtea de Apel Oradea: Mihaela Pătrăuș, Traian Muntean și Mircea Pușcaș. Procurorul Muntean nu a mai reușit să-i trimită în judecată din motive independente de voința sa, respectiv pentru că, în urma unei plângeri formulate de fosta judecătoare Mihaela Părăuș, dosarul a fost preluat de structura centrală a DNA, care a emis soluție de clasare în data de 27.03.2018, cu motivarea că faptele nu există, confirmând astfel caracterul abuziv al acuzațiilor. Nu are nicio relevanță, sub aspectul producerii intimidării, faptul că doi dintre judecători (Mihaela Pătrăuș și Traian Muntean) erau pensionari, iar al treilea (Mircea Pușcaș) se afla în executarea unei pedepse. De altfel, judecătorii Muntean și Pătrăuș au trebuit să se pensioneze din cauza unor dosare penale fabricate de către procurorii de la DNA Oradea, care s-au soldat ulterior cu clasări sau achitări. Scopul intimidării este relevat de însuși fostul procuror șef Ciprian Man, care afirmă textual în cadrul discuției că „trimiterea în judecată a lui Pătrăuș va avea un impact puternic” asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Oradea, invocând în acest sens și faptul că, după pensionare, această judecătoare întreține relații apropiate cu foști colegi, cu unii dintre aceștia (Denisa Vidican, Mihail Udroiu) participând la seminarii profesionale organizate de diverse ONG-uri.

Diversiuni demontate

Conducerea centrală a DNA a omis să spună și că două judecătoare care sunt nominalizate în discuție, dar nu au avut dosare în lucru în perioada ianuarie – octombrie 2018, respectiv Denisa Vidican și Florica Roman, au fost investigate, inculpate și trimise în judecată anterior, alături de alți doi colegi (Ovidiu Galea și Raluca Cuc), de către Man și acoliții săi, într-un dosar care a fost restituit la DNA, și în care structura centrală a emis soluție de clasare, cu motivarea că faptele nu există. Conducerea centrală a DNA a găsit că este mai important să precizeze că doi dintre procurorii participanți la discuție nu-și mai desfășoară activitatea în cadrul Serviciului Teritorial Oradea, fără să îndice motivele, lăsând astfel să planeze ideea că ar fi început curățenia în propria ogradă. Ori, doi dintre participanții la discuții, procurorii Adrian Muntean și Cosmin Pantea, amândoi foști polițiști, au părăsit DNA în cursul anului 2018 din cu totul alte motive decât aplicarea unor sancțiuni disciplinare. După revocarea fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi, procurorul Muntean a solicitat și a obținut transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita, unde a devenit recent prim-procuror, iar procurorul Cosmin Pantea a revenit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș întrucât s-a constatat că nu îndeplinea condițiile de vechime în profesie prevăzute de noua lege care reglementează statutul magistraților.
Comunicatul de vineri al DNA și-a produs efectul pervers urmărit, unele trompete mediatice ale Binomului SRI-DNA concluzionând că din acest comunicat rezultă că niciunul din cei șapte judecători la care se face referire nu a fost investigat ca urmare a presupuselor amenințări. Aceleași trompete mediatice au lansat o intoxicare grosolană încercând să-i victimizeze pe procurorii de la DNA Oradea prin acreditarea ideii că miza scandalului de la Oradea l-ar constitui un dosar în care este anchetat fostul director al Teldrum, Petru Pitiș, cunoscut drept un apropiat al președintelui PSD Liviu Dragnea. Este o manipulare ordinară și spun acest lucru în cunoștință de cauză pentru că personal am adresat Serviciului Teritorial Oradea al DNA, în vara anului 2013, sesizări prin care am solicitat efectuarea de cercetări cu privire la atribuirea dubioasă de către Consiliul Județean Satu Mare către SC Teldrum SA Alexandria a unei lucrări de modernizare a unui drum județean și de către APASERV Satu Mare (operatorul de apă al județului Satu Mare), către 3T Construct SA Piatra Neamț, firmă la care era asociat majoritar și administrator Petre Pitiș, a două lucrări de construire de stații de epurare. După câteva zile mi s-a comunicat că sesizările au fost înaintate structurii centrale a DNA, care le-a retrimis la Oradea după doi ani fiind evidentă tendința de tergiversare și mușamalizare. La sfârșitul lunii noiembrie 2018, după peste cinci ani de la sesizarea DNA, mi-a fost comunicată de către Serviciul Teritorial Oradea, o ordonanță de clasare emisă de procurorul Cristian Ardelean în data de 12.11.2018, referitor la lucrarea de modernizare drumuri atribuită și efectuată de Teldrum. În ordonanță nu se spune nici pâs referitor la lucrările atribuite și realizate de 3T Construct Piatra Neamț. Tergiversarea și mușamalizarea sesizării subsemnatului sunt mai mult decât evidente, astfel că vajnicii procurori anticorupție de la Oradea nu se pot plânge că acum ar fi victimele lui Dragnea, pe care l-au făcut scăpat.

Nistor la Man nu-i scoate ochii

În opinia mea, în spatele acestor intoxicări și manipulări se află noul procuror șef interimar al DNA, Călin Nistor, care are nu numai un interes instituțional ci și un interes personal să acopere și să stingă scandalul de la Oradea. Serviciul Teritorial Oradea al DNA s-a aflat sub coordonarea lui Nistor între 2013-2018, perioadă în care acesta a deținut funcția de prim-adjunct al procurorului șef Laura Codruța Kovesi. Ca atare, acesta a cunoscut problemele de la Oradea și este posibil ca unele abuzuri să se fi comis din dispoziția sa sau, cel puțin, cu știința sa. Nistor s-a înțeles foarte bine cu Ciprian Man, procurorul șef al DNA în perioada 2013-2017, în care au proliferat și au culminat abuzurile la acest serviciu teritorial. Conform unor surse judiciare, în perioada în care a fost detașat la structura centrală (aprilie-septembrie 2017) Man s-a aflat în relații foarte apropiate cu Nistor. Potrivit acestora, Man s-a lăudat că în perioada respectivă ar fi plecat împreună într-o excursie în Egipt și ar fi realizat o escapadă de câteva zile în județul său natal Bihor, în compania a două persoane de sex feminin.
Așa se explică că într-un interviu acordat unei televiziuni după revocarea lui Kovesi, fiind întrebat despre problemele de la DNA Oradea, Nistor a răspuns că în 2018 au fost efectuate două controale la această unitate de parchet și că nu au fost constatate abuzuri, ci doar probleme de management. Așa se explică că Nistor a lansat ultimul comunicat manipulator după ce în ziua precendentă a avut o discuție cu Man la sediul DNA. Nu este exclus ca Man să-l fi șantajat cu faptele comune de vitejie și chiar cu anumite înregistrări. Se știe că tartorele de la DNA Oradea avea obiceiul să înregistreze toate discuțiile la care participa, versiunea cea mai plauzibilă fiind că înregistrarea care a declanșat recentul scandal a fost sustrasă de pe telefonul său. În aceste condiții, singura speranță să se facă lumină este Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție.

KOVESI SI MIRICA FACUTE PRAF…!

14 ian.

Înregistrările date de procuroarea Florentina Mirică demonstrează că ea și Laura Codruța Kovesi făceau dosare judecătorilor și procurorilor din DNA care-i stăteau în gât lui Kovesi și nu-i răspundeau la comenzi, consideră jurnalista Sorina Matei. Jurnalista arată cum ar fi acționat  cele două procuroare în cazul magistraților care nu le erau pe plac. Afirmațiile vin după ce în presă au apărut duminică noi înregistrări cu Anca Jurma și Mirică  în care se vorbea despre noul șef interimar al DNA Călin Nistor, adjunct al instituției în mandatul Laurei Codruța Kovesi.

„Mă bucur că se dovedeşte acum, chiar prin înregistrările date de doamna Mirică, prietena doamnei Kovesi, cam ce făceau amândouă de fapt când erau în DNA. Ele făceau, la secţia I, care era practic în subordinea doamnei Kovesi, în serviciul de combatere a corupţiei din magistratură din cadrul DNA, care era condus de Mirică şi înfiinţat după o idee a lui Kovesi-Titian, dosare nu numai judecătorilor şi ci procurorilor din DNA care-i stăteau în gât, o contrau, nu o slugăreau și nu răspundeau la comenzi.

În înregistrările livrate azi, în care Mirică o înregistrează pe Jurma, Mirică fiind în spume că i s-a infirmat fixaţia ei – rechizitoriul pe DIPI, este vorba de nişte “dosare” care au fost deschise în prima parte a anului 2017 pe o serie de procurori DNA: Nistor, adjunctul DNA, Mihaela Moraru, Doru Ţuluş şi mulţi alţii. Cam pe toată lumea pe care nu sufereau doamna K, doamna Tiţian şi doamna Mirică.
După ce a făcut “dosarele”, în iunie 2017, aşa cum se ştie, Kovesi i-a revocat până la urmă pe Mihaela Moraru şi pe Ţuluş, care îi stăteau în gât, au apărut cu ea şi înregistrări atunci despre ce făcea cu adevărat în DNA, iar pe Nistor nu a putut să-l revoce pentru că, legal, adjuncţii nu pot fi revocaţi decât de ministrul Justiţiei. Dosarele, aşa cum reiese chiar din discuţiile celor două, erau automat înregistrate în penal de prietena Mirică, la secţia Kovesi- Titian, în baza unor plângeri “informe” de la condamnaţi sau diverşi. Adică plângeri care nici nu aveau nici măcar toate datele, fiind incomplete. “Dosarele” au fost ţinute aşa un an şi jumătate, ca mijloc de presiune, ca nimeni să nu vorbească de ce fac madamele şi dacă cineva zice ceva, ea să spună că contestatarii ei sunt “cercetaţi”. Tot de ea practic. Ceea ce în cazul Moraru şi Tuluş s-a şi întâmplat.

Faza tare este că madamele s-au şi lăudat la presa lor că au deschis tuturor dosare, aşa cum a şi apărut în acea perioadă că toţi contestatarii lor din DNA sunt nişte “corupţi”, astfel că împricinaţii au aflat de la jurnalişti de aceste aşa zise dosare, ele ţinându-le acolo în nelucrare, că nu conta dacă au în instituţie nişte oameni să zicem “corupţi”- ca să le soluţioneze, să le trimită în instanţă dacă se probau, conta ca dosarele pe aberaţii să fie ţinute ca mijloc de presiune. Iar acum, în spume că Nistor a ajuns interimar DNA, că Mihaela Moraru s-a întors în DNA, că Nicolae Marin, un alt contestatar, a ajuns şeful DNA Ploieşti, că Lucică Onea a fost revocat, că Titian şi-a luat bocceluţa şi a plecat, la fel şi Mirică şi alţii, ceea ce evident că nu le convine, madamele dau în continuare înregistrările în care tot ele au fript-o pe Jurma, ca să spună că Nistor, care a ajuns de câteva zile la comandat DNA, este de fapt un “corupt” pe dosare făcute chiar de ele, că luase 1 milion de euro şpagă, nu se ştie pentru ce, de la cine, când şi cum, ca şi Mihaela Moraru şi mulţi alţii pe care îi acuzau.

“Dosarele” made by Kovesi-Mirică-Tiţian sunt acum la Secţia de investigare a infracţiunilor din magistratură de la PG, în urma pierderii competenţei DNA pe magistraţi. Circul Struţki cu madamele şi DNA, a scris Sorina Matei pe Facebook.

Presa a publicat duminică o discuție între procurorii Florentina Mirica și Anca Jurma în care cea din urmă îi cere lui Mirică informații despre o plângere care îl vizează pe Călin Nistor. Cauza a fost investigată de Florentina Mirică, însă a fost trimisă noii Sectii pentru investigarea infracțiunilor din justitie de la Parchetul General, care se ocupă acum de dosarele magistraților. Din dialogul între cele două rezultă că plângerea nu contine date elocvente pentru realizarea unei anchete, însă Florentina Mirică, procurorul care avea cauza spre solutionare, susține că nu l-a clasat pentru a nu ridica suspiciuni.

COMUNISMUL NEW -AGE: CALATORII INTERIOARE CARE (NE) COSTA!

14 ian.

În ce fel de lume trăim!? Ce reducție la limite inferioare ale omului, fiindcă au apărut instituții spirituale care măsoară, prin aparatura unor guri special și a altor clișee mistico-elitiste new-age, valoarea intrinsecă a unui om, apoi a mai multora, luați în grupuri omogene, în care doamne-ferește vreunul să ridice nițel mai sus și mai strălucit capul, că i se spune că și-a pierdut dreptul la evoluție, aka nemurire.

pentru asta, dragi prieteni preocupați de așa ceva, ei au inventat institute și academii de spiritualitate, certificate și brevete, care atestă, precum știința, capacitatea foarte concretă și exactă, pragmatică, validabilă , a unui individ din homosapiens (oare chiar sapiens?) , de a-și descătușa forțe mistico-tactice din el, și de a se dezvolta pe o cale spirituală ascendentă, evolutivă, la unison cu alții, exact în același mod.

Cînd toți își unesc puterile și au ceva în comun- lumea spirituală, apăi acela se numește comunism, și proletariatul new-age, însetat ,face spume la gură de atâta prana, că îndrăznesc cu atîta tupeu, să amestec ceva atît de execrabil precum politica, în ceva atît de finuț, nelimitat, întrecut pe sine însuși, ieșit din afara tiparelor, extraordinar și inefabil domeniu precum ”spiritualitatea ” lor. Și nu oricare, ci una care, ghici ce!? A reușit să cuantifice în ceva limitat precum un sistem de măsurare precis inventat de om, puterea interioară, forța sufletească și capacitatea de evoluție a omului, măsurat din cap până în picioare, cu toate forțele lor la vedere, la care adaugă, spre deliciul altor fraieri care se gândesc să pășească în ”tainele absolutiste fără de margini” ale unui domeniu în care Omul are capacități nelimitate și puteri infinite, praf de stele și curiozități neexplorate încă, dar totodată, aceste puteri ale lui, pentru a nu deranja ”natura”, trebuiesc neapărat și obligatoriu, cîndva, CERTIFICATE.

Astfel că industria s-a îmbogățit și se îmbogățește, an de an, cu sute și mii de seminarii, training-uri, cursuri și workshopuri, care  în unele țări și continente însumează adevărate Academii de diverse practici, spre atragerea de cît mai mulți adepți, lingușind și dezmierdând chiar și pe cel mai aparent instruit dintre pământeni. De la titluri precum ”Cum să devii…”, VINDECĂ, Purifică, ”încetează”, Debarasează, spală și iluminează, până la chei bioenergetice de autovindecare, totul despre constelații astrale, ridicând în slăvi chiar și praful de stele (țărâna, mă, țărâna) din care suntem făcuți, atacă, deznoadă și luminează de fapt problema slăbiciunii și vulnerabilității a o mulțime dintre noi.

Căutând printre citatele altora, mai degrabă decît mulți să și le găsească pe ale lor, în ei înșiși, oamenii se lasă pe capete păcăliți, înșelați și conduși, guvernați la propriu pe o cale potrivită culmea, ca o mănușă, tuturor. Aceleași titluri, aceiași autori ( cu fețe care arată precum cadavrele îmbălsămate), care epatează în cunoaștere, aceiași parveniți care au dezertat din adevărata școală a vieții, și s-au înscris cu nesaț în aceste inginerii sociale inconștiente, făcătoare de minuni sociale. Societatea utopică este una din acele minuni sociale, și deși aceștia aplaudă această reușită, de a crea comunități care să se autoguverneze, pe niște principii dictate de mai înainte. Veganism, ecologie, sex cu plante, venerarea naturii, chipuri cioplite, umanizarea animalelor și îndobitocirea omului, toate atrag anual milioane de tineri de pe întreg mapamondul, dorindu-și cu rîvnă și aspirație mare, să-și atingă perfecțiunea, bunătatea și să se alinieze cu sinele, doar pentru că așa li s-a spus via marketing, postări, fotografii și alte meme-uri.

Puțini reușesc să pună la îndoială aceste credințe care nu au nicio noimă, și nici măcar vreo logică, un punct absolut de plecare. Spre deosebire de ei, Biblia e net superioară: Are un început concret, un conținut, o desfășurare a acțiunii și un sfîrșit, dar în new-age, adevărul e haotic, ciupit de ici-colo, așa încât orice fraier să poată crede că este fix ceea ce i se potrivește.

Ingineria socială continuă și în România. De la tehnici de defulare emoțională care costă scump,  și unele chiar și pentru copilași, învățați de mici cu controlul, autocontrolul absolut, până la tehnici de deschidere completă a ființei, sex cu plante, iluzii, halucinații, ritualuri îngrozitoare cu substanțe așa zis- divine, precum ayahuasca, (la care oamenii vomită la propriu, fără să cunoască riscurile spirituale la care se supun), totul pare un miraj. Cu cât te apropii mai tare însă, și pui întrebări pertinente ( nu uitați, se spune că diavolul stă în detalii) , cu atât magia se spulberă, și ești privit cu dispreț. Devii persona non grata: nu imbecil care nu vrea să evolueze, stagnat și blocat în emoții răufăcătoare, și pentru că ești un pericol, vezi-Doamne pentru ceilalți aflați pe cale, ești expulzat precum un embrion cu posibilități infinite și potențial de a deveni o ființă completă și complexă, afară din tribul care te-a înfiat, ca pe un ”muritor nevrednic de absolut” ce ești.

  În ce fel de lume trăim!? Ce reducție la limite inferioare ale omului, fiindcă au apărut instituții spirituale care măsoară, prin aparatura unor guri special și a altor clișee mistico-elitiste new-age, valoarea intrinsecă a unui om, apoi a mai multora, luați în grupuri omogene, în care doamne-ferește vreunul să ridice nițel mai sus și mai strălucit capul, că i se spune că și-a pierdut dreptul la evoluție, aka nemurire.
 
pentru asta, dragi prieteni preocupați de așa ceva, ei au inventat institute și academii de spiritualitate, certificate și brevete, care atestă, precum știința, capacitatea foarte concretă și exactă, pragmatică, validabilă , a unui individ din homosapiens (oare chiar sapiens?) , de a-și descătușa forțe mistico-tactice din el, și de a se dezvolta pe o cale spirituală ascendentă, evolutivă, la unison cu alții, exact în același mod.
 
Cînd toți își unesc puterile și au ceva în comun- lumea spirituală, apăi acela se numește comunism, și proletariatul new-age, însetat ,face spume la gură de atâta prana, că îndrăznesc cu atîta tupeu, să amestec ceva atît de execrabil precum politica, în ceva atît de finuț, nelimitat, întrecut pe sine însuși, ieșit din afara tiparelor, extraordinar și inefabil domeniu precum ”spiritualitatea ” lor. Și nu oricare, ci una care, ghici ce!? A reușit să cuantifice în ceva limitat precum un sistem de măsurare precis inventat de om, puterea interioară, forța sufletească și capacitatea de evoluție a omului, măsurat din cap până în picioare, cu toate forțele lor la vedere, la care adaugă, spre deliciul altor fraieri care se gândesc să pășească în ”tainele absolutiste fără de margini” ale unui domeniu în care Omul are capacități nelimitate și puteri infinite, praf de stele și curiozități neexplorate încă, dar totodată, aceste puteri ale lui, pentru a nu deranja ”natura”, trebuiesc neapărat și obligatoriu, cîndva, CERTIFICATE.
   Astfel că industria s-a îmbogățit și se îmbogățește, an de an, cu sute și mii de seminarii, training-uri, cursuri și workshopuri, care  în unele țări și continente însumează adevărate Academii de diverse practici, spre atragerea de cît mai mulți adepți, lingușind și dezmierdând chiar și pe cel mai aparent instruit dintre pământeni. De la titluri precum ”Cum să devii…”, VINDECĂ, Purifică, ”încetează”, Debarasează, spală și iluminează, până la chei bioenergetice de autovindecare, totul despre constelații astrale, ridicând în slăvi chiar și praful de stele (țărâna, mă, țărâna) din care suntem făcuți, atacă, deznoadă și luminează de fapt problema slăbiciunii și vulnerabilității a o mulțime dintre noi.
    Căutând printre citatele altora, mai degrabă decît mulți să și le găsească pe ale lor, în ei înșiși, oamenii se lasă pe capete păcăliți, înșelați și conduși, guvernați la propriu pe o cale potrivită culmea, ca o mănușă, tuturor. Aceleași titluri, aceiași autori ( cu fețe care arată precum cadavrele îmbălsămate), care epatează în cunoaștere, aceiași parveniți care au dezertat din adevărata școală a vieții, și s-au înscris cu nesaț în aceste inginerii sociale inconștiente, făcătoare de minuni sociale. Societatea utopică este una din acele minuni sociale, și deși aceștia aplaudă această reușită, de a crea comunități care să se autoguverneze, pe niște principii dictate de mai înainte. Veganism, ecologie, sex cu plante, venerarea naturii, chipuri cioplite, umanizarea animalelor și îndobitocirea omului, toate atrag anual milioane de tineri de pe întreg mapamondul, dorindu-și cu rîvnă și aspirație mare, să-și atingă perfecțiunea, bunătatea și să se alinieze cu sinele, doar pentru că așa li s-a spus via marketing, postări, fotografii și alte meme-uri.
   Puțini reușesc să pună la îndoială aceste credințe care nu au nicio noimă, și nici măcar vreo logică, un punct absolut de plecare. Spre deosebire de ei, Biblia e net superioară: Are un început concret, un conținut, o desfășurare a acțiunii și un sfîrșit, dar în new-age, adevărul e haotic, ciupit de ici-colo, așa încât orice fraier să poată crede că este fix ceea ce i se potrivește.
   Ingineria socială continuă și în România. De la tehnici de defulare emoțională care costă scump,  și unele chiar și pentru copilași, învățați de mici cu controlul, autocontrolul absolut, până la tehnici de deschidere completă a ființei, sex cu plante, iluzii, halucinații, ritualuri îngrozitoare cu substanțe așa zis- divine, precum ayahuasca, (la care oamenii vomită la propriu, fără să cunoască riscurile spirituale la care se supun), totul pare un miraj. Cu cât te apropii mai tare însă, și pui întrebări pertinente ( nu uitați, se spune că diavolul stă în detalii) , cu atât magia se spulberă, și ești privit cu dispreț. Devii persona non grata: nu imbecil care nu vrea să evolueze, stagnat și blocat în emoții răufăcătoare, și pentru că ești un pericol, vezi-Doamne pentru ceilalți aflați pe cale, ești expulzat precum un embrion cu posibilități infinite și potențial de a deveni o ființă completă și complexă, afară din tribul care te-a înfiat, ca pe un ”muritor nevrednic de absolut” ce ești.
   Poate oare un domeniu atât de vast precum nevăzutul și tainele divine să certifice oameni, să deschidă academii și să predea cursuri în masă, unor oameni și unor identități atît de diferite, atît de complexe, cu evoluție, gene, educație și moșteniri diferite, motivații diferite (7 miliarde de oameni diferiți, cu amprente și chipuri unice) – poate oare o așa industrie să omogenizeze masele, spre controlul subconștiental al acestora, la nivel de conștiință !?  Nu. dar asta nu înseamnă că nu încearcă. Dar este imposibil, fiindcă atunci domeniul pe care spun ei că-l reprezintă nu este atît de vast, ci este o adunătură infectă de tehnici și practici rudimentare, menite să dezbrace omul de tot ce are mai de preț, inclusiv banul, pentru a adera cu simț al apartenenței la o lume care ”promite” perfecțiunea, și înșeală, fix precum Fata Morgana, privirea celui însetat, neavizat, și mândru în toată-i slava deșartă, în timp ce aleargă grăbit către o iluzorie destinație. Nu-ți trebuie multă minte să stai să vezi.
Cel puțin la moaște e mai ușor: sfîntul e acolo, îl simți, îl miroși, ai o trăire subtilă, nu-ți invadează nimeni fiziologia și nu-ți cere să te învîrți de 3 ori în jurul fîntînii noaptea la lună plină, să porți nu-știu-ce-cristal mov, și să faci plecăciune  zilnic la soare. Dar cînd afundat într-o meditație , ești doar scufundat nițel în propria-ți fiziologie, halucinație e momentul în care dai nas în nas cu te-miri-ce zeități, despre care, fie vorba între noi, psihologic vorbind, ar putea fi ceea ce pentru gură numim ”resturi alimentare”, sau chiar…reziduuri, și pentru cei mai curajoși: excremente….unele chiar ”astrale.” 🙂    (ia d-aici, semizeilor)
Ridiculizând sau nu domeniul, lucrurile se complică de la an la an. Văd tineri seduși de propagandă, refuzând să muncească, trăind permanent într-o reverie, drogați și îmbătați subconștiental , dependenți complet de trib, de grup și cu o obsesie față de tot ceea ce înseamnă new-age.
Ba chiar au ajuns deja să o amestece cu psihologia, numind -o transpersonală.Dar una seacă, lipsită de un început coerent, un conținut relevant, o explicație tehnică, ceva metafizică și foarte multă noimă, care propovăduiește cu tot mai multă obrăznicie o formă diluată, urât pictată, distorsionată și întoarsă pe dos cumplit, a adevărurilor, fie ele mistice, ortodoxe sau altele, precum psihologia.
 Un talmeș-balmeș fără statistică: nimeni nu are interesul să calculeze, să măsoare numărul de minți pierdute în călătoria atent marketată, dar un lucru e clar: se fac bani frumoși la festivaluri pe spinările suferinde, arse și tăbăcite ale acestor tineri naivi, a căror singură vină a fost aspirația și dorința unei vieți lipsite de orice luptă, cu respectul de sine la pământ, proveniți din familii adesea fără repere etice-morale, justițiari, gata să renunțe la tot ceea ce sunt ei, spre a satisface noua lume utopică ce se așează treptat la orizont: globalizarea, și punerea la comun a tot ceea ce reprezintă un om și altul, dar mai cu seamă conștiința lui, firea, ființa și poate chiar  sufletul. Ce primește în schimb? Abundența, raiul și paradisul în această viață, bogății pe pământ și traiul luxos la care alții doar visează. De altfel, așa încep o mare parte din prezentările lor. Să știți că acest neoconsumerism a reușit aici să atingă chiar și cele mai de sus paliere ale piramidei lui Maslow.
Niciun om nu poate primi cu adevărat un certificat de evoluție spirituală de la un alt om. Pentru ca asta să se poată întâmpla cu adevărat, e necesar ca acel om care acordă titlul, meritele și brevetul să fie el mai întâi o autoritate superioară, deja validat și el. Dar vedeți dvs., nu un individ îl validează pe guru, ci grupul în sine… de ce?
Pentru că în grup, rețineți: omul are discernământul redus și abilități de gândire prea mult temperate, pentru a pute întrebări, pentru a cerceta și pentru a se regăsi cu adevărat pe sine.
Într-un timp relativ scurt, mulți dintre indivizi devin lideri spirituali peste noapte, se debarasează de vechile obiceiuri, motivații și năzuințe, se transformă machiavelic la chip (metamorfoză), și îmbrățișează cu și mai mult patos dogma cărora s-au închinat, fără să știe, căzând pe capete, pierduți în vortexul plăcerilor de viață și a unui nonsens pe care-l trăiesc îndobitociți în masă, de la an la an.
Nu, nu tinerii care pleacă din țară m-ar îngrijora, ci cei care plecând sau nu din țară, își pecetluiesc mintea, ființa și conștiința cu adevărate programe ale trufiei și autodivinizării, educând la rândul lor și pe alții, în același duh.
 „Omul crede mai repede ceea ce vrea să fie adevărat.” — Francis Bacon
Să fim vigilenți !

Autor: Andreea R. Hosu

Sursa: Trăsături din front

„FIRESC”,VERSUS „NORMAL”,BATALIA TIMPURILOR!

14 ian.

A te retrage în firesc sau a înainta în normalitate?

„Este normal să acordăm astăzi, într-o Românie modernă, dreptul de a se căsători cuplurilor de homosexuali!”, spun cei care se consideră purtătorii progresului, revoluționarii timpurilor noastre. Da, este normal, însă nu va fi firesc niciodată. Și tortura și războiul nu au putut rezulta și nu pot fi concepute, în practicile oamenilor, decât tocmai în distanța pe care „normalitatea” lor a atins-o față de „firesc”.

Azi, poate mai mult decât oricând, se pune tocmai această întrebare: să ne retragem în „firesc” sau să înaintăm în „normalitate”? Să ne păstrăm aproape de cultură sau să ne prefacem continuu în civilizație? Să fim înțelepți sau inteligenți?

Astăzi, pare că se duce o bătălie cruntă, deși la fel de subterană ca dintotdeauna, între „firesc” și „normal”, atât de crâncenă încât îi sperie din toată ființa pe cei și-au lăsat conștiința impregnată de „firesc”, pe cei numiți, uneori chiar în derâdere, „tradiționaliști”, „conservatori”, „retrograzi”, „inadaptați”.

Ei, obișnuiți a valoriza experiența, istoria, se sperie, poate mai mult intuitiv decât conștient, de practicile sinistre pe care oamenii le-au avut în istorie în ceea ce privește manipularea „normalității”, de repetarea lor. Se îngrozesc azi de aroganța, vanitatea, pretențile exagerate ale celor care se lasă conduși doar de rațiunea proprie, cei ce se numesc „raționaliști”, „progresiști”, „moderni”. Se înfioară de abstractizările la care pot ajunge în rescrierea continuă a legilor lor și retrasarea, astfel, a cadrelor normalității”, cât mai departe de cele ale „firescului”. Ei au intuiția persistenței în greșeală, cu consecințe finale catastrofale, au percepția …înălțării Turnului Babel. Căci ce altceva sugerează această poveste, parabolă eternă, dacă nu încrederea cu care oamenii, lipsiți de umilință față de forțele superioare, față de ceea ce îi depășește, au căutat să răstoarne ordinea firească, l-au căutat pe Dumnezeu, ordinea superioară, a lui Dumnezeu, a Creației, a „firescul”, pentru a o atinge și, inevitabil, supune. Plini de încredere că pot să normeze pe spirală până la Creație, și dincolo de ea…

Conștiința de sine, înțelepciunea, bunul simț, umilința, spiritul dreptății, al adevărului, cu care am fost înzestrați de Natură sau Creator, cum preferați, ne îndeamnă întotdeauna, uneori în momente cheie, alteori prea târziu, să ne întoarcem către „firesc” și să refuzăm rătăcirile omenești, teoretice sau faptice, ale „normalității”.

Oamenii au mers pe firul „normalității”, depărtându-se de „firesc”, uneori cu o aroganță intelectuală deplină, ajungând la abstractizări periculoase, așa cum o fac și azi. Încrederea în propria rațiune a fost cea care a dus la enunțuri precum „Omul este măsura tutoror lucrurilor!”. În ciuda nenumăratelor dovezi contrare. Printre altele, tocmai această încredere absurdă că omul este stăpânul absolut și poate norma totul, că normalitatea sa este singura determinantă, l-a făcut să creadă că a înstăpânit natura, mediul exterior, totul. Natura s-a răzbunat pe alocuri, cu câte un bobârnac, o face practic în continuu cu câte o scatoalcă destinată parcă a-l atenționa pe om să reintre în ordinea „firescului”, să-și reapropie „normalitatea” de preceptele sale eterne. Oamenii au normat egoismul, dar chiar și războiul ca stare permanentă, iar apoi s-au întors cu fața către „firesc”, uluiți, siderați, compleșiți, debusolați, înspăimântați de ceea ce au făcut, de propria „normalitate”.

Normalitatea” își urlă strident superioritatea zgomotoasă

„Firescul” este astăzi supus astăzi unui atac continuu din partea „normalității” impusă de suprastructuri, unele oculte, care au pierdut de mult orice legătură cu lumea reală, cu viața. Astăzi pare că nu se mai regăsește decât în cotloanele uitate ale vieții cotidiene a celor simpli, pe vârfurile de dealuri ale eternității satelor. În rest, domină adaptarea mecanicistă la orientările omenești, la modă, la trend, la regula dictată de sus în jos, la distorsiunea frecvențială a unei medii manipulatoare. În rest, avem doar a fi adaptați la civilizație, o civilizație pentru care cultura, cultura adevărată, e doar un resort teoretic. Uniunea Europeană a șters creștinismul din Constituția sa… Nu e deloc întâmplător, dacă înțelegem asta prin depărtarea de „firesc”. Astăzi, se poartă poate cea mai importantă luptă între înțelepciune, probată și realistă, și inteligență, superficială și speculativă, dar profitabilă, pe termen scurt. „Normalitatea” își urlă strident superioritatea zgomotoasă, își afișează ostentativ primordialitatea! Și totuși…

Nu întâmplător în Parlamentul European se dau legi despre apa din toalete… Omul nou, european, are din nou încrederea că poate să normeze totul, că nimic nu îi poate scăpa, are din nou încredere nețărmurită în rațiunea sa. Iar această încredere, acum, precum în toate timpurile, îl depărtează din nou de „firesc”, în timp ce se dedică cu totul „normalității” sale.

La baza „noii ordini” văzută de progresiști stă ideea că o civilizaţie universală poate fi construită din temelii pe suportul legislativ al unor abstracţiuni, precum drepturile omului, care rămân aceleaşi oriunde şi oricând. Gânditorii raţionalişti ai secolului al XVIII-lea considerau că diversitatea culturilor lumii nu este o condiţie permanentă a omenirii, ci doar o etapă în drumul spre realizarea unei comunităţi universale unice, fondată pe luminile raţiunii şi drepturile unui individ abstract şi atemporal. În acest proiect oamenii deveneau „agenţi raţionali”, reprezentanţi ai civilizaţiei europene „superioare”. Promotorii „noii ordini” sunt mereu flatați să se înfățișeze ca o avangardă, apărând în chip de cuceritori aroganți ai viitorului și victime umile ale trecutului.

Dar întotdeauna a fost la fel: ceva și cineva a stat în calea fericirii universale pentru o categorie privilegiată de o oarecare dezvoltare care s-a considerat avangarda istoriei. Pentru ei mai exista doar un pas până la împlinirea utopiei, iar în calea stăteau mereu retrograzii, cei care cereau o privire înapoi. Motorul acțiunii discreționare a fost mereu același: încrederea nețărmurită în propria rațiune, în puterile nelimitate ale omului de a modelea lumea după propria gândire și voință.

Revoluția franceză a vrut o „tabula rasa” („carte blanche”) pe care să construiască totul pe bazele rațiunii. Ce i-a urmat în „normalitatea” sa a făcut atâtea victime câte monarhia absolutistă nu ar fi îndrăznit. Iar forțele progresiste ale burgheziei au devenit astfel victorioase. Burghezia, victimă, a trebuit să nimicească aristocrația cu năravurile sale ancestrale, pentru a trece ea însăși la exploatarea clasei muncitoare. Avangarda clasei muncitoare, victimă, a trebuit să treacă la exterminarea burgheziei, pentru a trece ea însăși la exploatarea tuturor celor care nu se integrau unei „concepției comuniste despre lume”. Iar astăzi „progresiștii” trebuie să treacă la eliminarea „conservatorilor”, a celor care încă mai țin de istorie, de tradiții, de națiune, pentru a atinge o nouă utopie. Și nu va mai trece mult până când se vor auzi expresii precum „cel mai bun conservator e un conservator mort”. Iar cu această „întâmplare” din istorie ne găsim din nou în parabolă și nu dovedim nimic altceva decât că nu învățăm nimic din istorie, sau mai bine, sau mai rău spus, că istoria ne învață că nu învățăm nimic din istorie.

Poate că românii, și nu numai, fac o confuzie regretabilă atunci când, în vorbirea curentă (și înțelegere, evident), pun semnul egalității, când consideră termenii, noțiunile de „firesc” și „normal” ca fiind sinonime, echivalente, ca desemnând același lucru, situație, stare de fapt din realitate. E poate începutul unei debusolări cu consecințe ireversibile. Auzi spunându-se despre ceva anume că „este normal, firesc”, ca și cum cele două noțiuni s-ar contopi. Pe când poate, cel mai adesea, mai ales astăzi, nu e așa…

Cum ar fi dacă am considera „Firescul”, în mod… firesc, mai aproape de etimologia sa, de „fire”, de ceea ce stă în „firea lucrurilor”? Asta pentru a-l departaja net de „Normal”, de ceea ce e „normă”, „normat” în lumea oamenilor.

Să spunem că „firescul” desemnează datul, ceea ce este dat odată și pentru totdeauna, ceea ce e „în fire”, „din fire”, deci o ordine dincolo de voința sau dispoziția indivizilor umani dintr-un moment dat sau o anumită epocă? „Firescul”, cel din exprimarea și înțelegerea noastră, să fie peren, fără început și sfârșit, să fie și simplu, și atotcuprinzător, un simț înnăscut al ordinii lucrurilor, o intuiție a adevărului metafizic, de dincolo de lumea materială prezentă. Credincioșii oricărei religii vor spune că este „ceea ce e dat de la Dumnezeu”. Să fie conștiința, vocea interioară, care, printre altele, se înfioară în fața cruzimii sau a nedreptății, înainte de a interioriza orice convenție socială, înainte de orice cunoaștere dobândită asupra binelui și a răului.

„Oamenii cu instincte bune”

În acord cu „firescul”, spre un mic exemplu istoric autohton, trebuie că se comportau „oamenii cu instincte bune”, după o expresie folosită la noi în perioada interbelică, pierdută azi, descriere care îi surprindea pe cei care și-au cultivat într-o asemenea măsură aceste simțuri înăscute de bine și frumos încât și-au șlefuit și cizelat astfel natura animalică, creierul reptilian, instinctele, care sunt motorul acțiunilor primare. Ei aproape că nu mai există astăzi…

Să spunem că „normalul” este ordinea oamenilor, exclusiv, deprinsă pe parcursul vieții, normalitatea reglementată, este fabricat, artificial, convențional, ceea ce oamenii acceptă ca adevărurile vremurilor lor, prin raportare la alții și societate.

Poate că avem nevoie de o asemenea distincție în judecata noastră asupra nouă înșine, plecând de la limbaj, în înțelegere și chiar conștiință. Poate… Oricum, pare că dacă te dedai unui asemenea mod de a vedea lumea, nu o mai poți vedea altfel.

În acest caz, privind înapoi, „normalul” pentru noi ar coincide cu „firescul” în unele epoci istorice mai mult, în alte mai puțin, dar nu s-ar suprapune decât în perioadele cele mai faste ale istoriei. Astfel, din păcate, coincidența dintre „normal” și „firesc” e mai degrabă o întâmplare fericită în decursul istoriei decât o constantă.

Așadar, „firescul” este produsul unei ordini superiore, naturale, găsite de oameni la naștere, al unei ordini interiore și exteriore, înnăscute și la îndemână. „Firescul” este de la sine înțeles, înainte de orice explicație, pe când „normalul” este prestabilit, contextual și convențional.

O exagerare metodică: într-o bună zi ar putea deveni „normal” pentru oameni să se străduiască să meargă în mâini, după vreo prescriere medicală în vogă, să spunem, însă nu va ajunge să fie și „firesc” niciodată…

Mergând mai departe, evoluția „firescului” a adus cultura clasică, frumosul romantismului, rezonanțele împletite viu ale marilor compozitori, toate în acord cu spiritul înnăscut al binelui și frumosului. Evoluția „normalului” a adus, spre exemplu, cubismul, dadaismul, suprarealismul, și toate acele curente, considerate, la început, în mod… firesc, „degenerate” sau „spirit denaturat”, „rătăciri” ale spiritului uman. Nu este deloc întâmplător că toate aceste evoluții ale artei lucrează parcă pentru a hrăni senzația de ruptură, de frângere, de dezechilibru…

„Firescul” a creat cultura, „normalul” a creat civilizația…

Ambele au evoluat în istoria oamenilor mai degrabă în câte o spirală, supraînălțându-se pe construcțiile anterioare, iar azi par că își împart lumea și balanța gândirii omenești în mod egal, și o înclină, din când în când, într-o parte și cealaltă.

Religia cu toate păcatele sale și antedatarea, i-a ținut pe oameni în proximitatea „firescului”, împiedicând pierderea, uneori fără revenire, în cadrele „normalității”, pe cât de abstracte, pe atât de autosuficiente.

Mergând și mai departe: evoluția spiritului uman, în cazuri individuale, în cadrele și pe spirala „firescului” duce către atingerea înțelepciunii, care, tocmai de aceea, nu se poate înfățișa decât prin proprietățile de a fi naturală, echilibrată, cuminte, așezată, rezervată, caldă… umană, cu trimitere obligatorie către parabolă și experiență, istorie.

Evoluția, la fel de personală, în cadrele și pe spirala „normalității” strict omenești duce către inteligență, care se înfățișează prin proprietățile de a fi speculativă, individualistă, spontană, nouă, nonconformistă, dezinhibată, rece… pragmatică, care ignoră și chiar sfidează experiența și istoria.

Inteligența „normalului” caută rezultate spectaculoase, iar atunci când le obține întră în „modă”, în normalitatea fierbinte a zilei. Înțelepciunea „firescului” nu e interesată de rezultatul imediat, ci caută acordul tacit al ordinii naturale. Cel înțelept ar putea fi oricând inteligent, deși nu-și propune din principiu, cel doar inteligent nu ar putea niciodată deveni înțelept, deși oricând pretinde și își propune să pară. Problema lumii noastre, care trăiește în prezentul simplu, este că valorizează și e condusă de inteligență, în vreme ce marginalizează înțelepciunea ca relicvă a trecutului…

Dacă în plan intelectual diferența dintre „firesc” și „normal” se transpune în cea dintre „înțelepciune” și „inteligență”, în plan politic ea a dus mereu la confruntarea dintre „conservatorii” prezentului continuu și „revoluționarii” prezentului simplu. Cea mai aprigă astfel de confruntare se numește „Al Doilea Război Mondial”, când, de o parte, fascismul și nazismul își propuneau apărarea culturii, a unei ordini considerate naturale (Adolf Hitler: „Scopul meu este să creez un stat social de o înaltă cultură”. Dar mai ales Goebbels: „Când aud cuvântul ‘cultură’, îmi vine să pun mâna pe pistol”), în vreme ce capitalismul și comunismul năzuiau către progresul și triumful civilizației, a ordinii normate a oamenilor (Winston Churchill: „De această bătălie depinde supraviețuirea civilizației”). Ca să nu fiu acuzat de fascism, cum s-ar putea grăbi unii, precizez: nu vorbim despre mijloace aici, ci despre scopuri asumate.

Autor: Cristian Pătrașcu

Sursa: Anonimus.ro

%d blogeri au apreciat asta: