Arhiva | 9:41 am

ILAN LAUFER A TRANSMIS JOI UN MESAJ DUR DUPA CE GAULEITERUL NAZI KLAUS JOHANNIS,A TRIMIS MOTIVAREA REFUZULUI SAU!

14 ian.

Ilan Laufer, replică dură pentru Klaus Iohannis: Îndeplinesc toate prevederile legale ca să fiu membru al Guvernului României 72
Foto: Facebook/Ilan Laufer

Ilan Laufer a transmis joi un mesaj, după ce președintele Klaus Iohannis a trimis motivarea refuzului său.

Klaus Iohannis i-a transmis premierului Viorica Dăncilă două scrisori în care arată motivele pentru care au fost respinse propunerile de numire în funcțiile de viceprim-ministru, ministrul Dezvoltării regionale şi administrației publice și de ministru al Transporturilor.

Premierul îi propusese pentru aceste funcții pe Ilan Laufer și Olguța Vasilescu, iar apoi, după ce președintele i-a respins, pe Mircea Drăghici și din nou pe Olguța Vasilescu.

„Dragi prieteni, dragi romani.

Referitor la justificarea refuzului numinirii mele in functia de vice-premier si ministru al dezvoltarii, transmisa astazi de Presedinte catre Premier:

Va reamintesc faptul ca recent am ocupat functia de secretar de stat si apoi pe cea de ministru in Guvernul Romaniei, investit in functie chiar de Presedintele Romaniei.
Alaturi de echipa guvernamentala am construit multe proiecte bune pentru Romania si pentru romani, printre care se numara si programul Startup Nation prin intermediul caruia au fost finantate peste 8.000 de companii romanesti , s-au creat aproximativ 20.000 de noi locuri de munca in economia romaneasca, 70% dintre acestea fiind ocupate de tineri absolventi. Am initiat si am trecut in sedinta de guvern legea Prevenirii (Preventiei) care a fost asteptata de peste 25 ani de mediul de afaceri din Romania. De atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic in ceea ce ma priveste ,referitor la prevederile art 105 din Constitutie si nici la art 2 din legea 90/2001.

Conider important si relevant ceea ce a declarat secretarul general al Guvernului, domnul Toni Grebla:

„Din păcate, domnul președinte nu motivează ce anume din prevederile articlolului 105 din Constiuție nu este respectat și nici din aricolul 2 din legea 90/2001.
Răspunsul este unul politicianist și nu are legătură cu prevederile legale și constiuționale”

Repet ,de atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic in ceea ce ma priveste referitor la prevederile art 105 din Constitutie si nici la art 2 din legea 90/2001.
Sunt cetatean roman si am dobandit cetatenia romana prin nastere, indeplinesc toate prevederile legale si constitutionale ca sa fiu membru al Guvernului Romaniei. Este adevarat ca dupa ce mi-am incheiat mandatul de minstru la Ministerul Mediul de Afaceri, am decis sa imi dedic timpul pentru a contribui la consolidarea parteneritului strategic dintre Romania si Statele Unite ale Americii si in acest sens am creat programul Smart Start USA, care faciliteaza accesul companiilor cu capital romanesc pe piata SUA si capitalului american in Romania. Am reusit in luna noiembrie 2018 sa aducem prin intermediul programului cea mai mare delegatie privata de companii romanesti in Statele Unite ,dintre care multe au patruns deja pe piata americana, timp in care am fost plecat in SUA, dar nu mi-am schimbat tara de domiciliu”, a scris Laufer, pe Facebook.

CONTESTATIA IN ANULARE DEPUSA DE OMUL DE AFACERI HORIA SIMU,ESTE JUDECATA LUNI LA ICCJ!

14 ian.

Contestaţia în anulare depusă de omul de afaceri Horia Simu, judecată luni la ÎCCJ 16

Contestaţia în anulare depusă de omul de afaceri Horia Simu, condamnat la patru ani de închisoare cu executare pentru cumpărare de influenţă, este judecată luni la ICCJ.

Simu a fost pus în libertate în luna decembrie.. ICCJ a suspendat executarea pedepsei, după ce a acceptat în principiu contestaţia în anulare depusă după ce CCR a decis cu privire la constituirea nelegală a completelor de cinci judecători de la instanţa supremă.

Executarea pedepsei în cazul său a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare.

Şerban Pop a beneficiat şi el de suspendarea executării pedepsei.

DONALD TUSK – FANTE DE OBOR -!

14 ian.

Când am aflat că Donald Tusk a folosit aceleaşi artificii retorice şi în Bulgaria, m-am revoltat. Nu fiindcă m-ar fi înşelat pe mine, ci pentru că a înşelat dragostea românilor.

Românii sunt în stare să iubească spontan pe oricine le zice de bine despre valorile lor, ceea ce la alte neamuri nu se întâmplă.

Chiar cei care ascultă manele, nu Rapsodia I, nu i-au citit pe Eliade, Cioran sau Nichita Stănescu au fost entuziasmaţi de trimiterile lui Tusk. Mai ales că l-a adus în discuție și pe Duckadam.

Brusc, înţelegem că Donald Tusk, ca un fante de Obor, spune aceleaşi vorbe de amor tuturor fetelor frumoase pe care vrea să le aibă, aşadar nu e vorba despre dragoste, ci despre mersul la agăţat.

Le-a zis şi bulgarilor despre poetul Ivan Vazov, actorul Zahari Buharov şi fotbalistul Hristo Stoicikov. Parole, Parole, vorba unui cântec cu Dalida.

De observat că suntem cam uşor de făcut din vorbe. Tusk a fost pe buzele tuturor, pe când ideea Vioricăi Dăncilă că România trebuie tratată cu respect a fost primită cu strâmbare din nas.

Vom primi ceea ce merităm.

Gheorghe Smeoreanu

(Text publicat pe „Criterii naţionale”)

NOUL SEF INTERIMAR AL DNA VREA SA-SI SCAPE ACOLITII DE LA ORADEA!

14 ian.

În 5 ianuarie a.c., a doua zi după difuzarea în spațiul public a unei înregistrări din care rezultă că procurori de la Serviciul Teritorial Oradea al DNA puneau la cale strategii de intimidare a judecătorilor de la Curtea de Apel Oradea, după ce CSM și Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-au sesizat în ziua apariției înregistrării, structura centrală a DNA, reprezentată atunci de fostul procuror șef interimar Anca Jurma, a anunțat printr-un comunicat de presă că se delimitează de practicile procurorilor orădeni și că le-a cerut acestora note explicative. În 10 ianuarie, a doua zi după ce cei cinci procurori de la DNA Oradea au fost audiați la secția specială din Parchetul General, structura centrală a DNA a difuzat un comunicat prin care a anunțat că noul procuror șef interimar, Călin Nistor (prim-adjunct al Laurei Codruța Kovesi în perioada 2013-2018) a dispus efectuarea unui control la DNA Oradea referitor la activitatea de urmărire penală desfășurată în cauzele despre care se discută în înregistrarea apărută.

Comunicat parșiv al DNA

A doua zi însă (vineri, 11 ianuarie), cu o grabă suspectă, structura centrală a DNA a difuzat un nou comunicat de presă, având un conținut eliptic, prin care se încearcă, în mod parșiv, spălarea de păcate a procurorilor de la Serviciul Teritorial Oradea. Înainte de toate este de semnalat că în acest comunicat se folosește sintagma „discuție prezumată a aparține unor procurori de la această unitate de parchet”, după ce prin comunicatul din 5 ianuarie fusese recunoscută implicit autenticitatea înregistrării, autenticitate care a fost recunoscută și de majoritatea procurorilor audiați. Conducerea centrală a DNA a considerat că este cel mai important să precizeze următoarele referitor la numele celor șapte magistrați care au fost vehiculate în discuție: în cazul a doi magistrați nu au existat dosare în lucru în perioada ianuarie – octombrie 2018; alți doi magistrați erau pensionați din 21.03.2013 respectiv 24.11.2015; unul dintre ei se afla în cursul executării unei pedepse de 4 ani închisoare; față de alți doi magistrați (din care unul nu a judecat niciodată cauze penale) s-a dispus ulterior o soluție de clasare.

Conducerea centrală a DNA a omis, cu bună știință, aspectele esențiale ale discuției din 19 ianuarie 2018, din care rezultă clar că fostul procuror șef al DNA Oradea, Cristian Man, îi instigă pe procurorul Cristian Ardelean să înceapă urmărirea penală împotriva a două judecătoare și pe procurorul șef interimar Adrian Muntean, să trimită în judecată alți trei judecători, ca „să le intre frica” și „să fie liniștiți” judecătorii de la Curtea de Apel Oradea. După nici o lună de la această discuție, procurorul Cristian Ardelean a dat curs instigării lui Man și a început urmărirea penală împotriva judecătoarei Adina Cioflan de la Secția Penală a Curții de Apel Oradea, care a dobândit calitate de suspect în 12.02.2018, și a judecătoarei Angela Tod de la Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Bihor, care a dobândit calitatea de suspect în data de 31.01.2018. Judecătoarele Cioflan și Tod au fost anterior colege la Tribunalul Bihor și li s-a fabricat un dosar legat de pronunțarea unor hotărâri prin care au admis restituirea unor taxe. După peste șase luni de investigații, procurorul Ardelean a emis soluție de clasare, cu motivarea că faptele nu există. Soluția de clasare a fost emisă în data de 24.08.2018, pentru ca dosarul să nu fie predat Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, care urma să devină operațională din toamnă și unde puteau fi sesizate abuzurile comise. Nu are nicio relevanță, sub aspectul producerii efectului de intimidare, că una dintre cele două judecătoare nu a judecat cauze penale.
Pe de altă parte, la data discuției, procurorul șef interimar Adrian Muntean avea în lucru un dosar în care dețineau calitatea de suspecți trei foști judecători de la Curtea de Apel Oradea: Mihaela Pătrăuș, Traian Muntean și Mircea Pușcaș. Procurorul Muntean nu a mai reușit să-i trimită în judecată din motive independente de voința sa, respectiv pentru că, în urma unei plângeri formulate de fosta judecătoare Mihaela Părăuș, dosarul a fost preluat de structura centrală a DNA, care a emis soluție de clasare în data de 27.03.2018, cu motivarea că faptele nu există, confirmând astfel caracterul abuziv al acuzațiilor. Nu are nicio relevanță, sub aspectul producerii intimidării, faptul că doi dintre judecători (Mihaela Pătrăuș și Traian Muntean) erau pensionari, iar al treilea (Mircea Pușcaș) se afla în executarea unei pedepse. De altfel, judecătorii Muntean și Pătrăuș au trebuit să se pensioneze din cauza unor dosare penale fabricate de către procurorii de la DNA Oradea, care s-au soldat ulterior cu clasări sau achitări. Scopul intimidării este relevat de însuși fostul procuror șef Ciprian Man, care afirmă textual în cadrul discuției că „trimiterea în judecată a lui Pătrăuș va avea un impact puternic” asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Oradea, invocând în acest sens și faptul că, după pensionare, această judecătoare întreține relații apropiate cu foști colegi, cu unii dintre aceștia (Denisa Vidican, Mihail Udroiu) participând la seminarii profesionale organizate de diverse ONG-uri.

Diversiuni demontate

Conducerea centrală a DNA a omis să spună și că două judecătoare care sunt nominalizate în discuție, dar nu au avut dosare în lucru în perioada ianuarie – octombrie 2018, respectiv Denisa Vidican și Florica Roman, au fost investigate, inculpate și trimise în judecată anterior, alături de alți doi colegi (Ovidiu Galea și Raluca Cuc), de către Man și acoliții săi, într-un dosar care a fost restituit la DNA, și în care structura centrală a emis soluție de clasare, cu motivarea că faptele nu există. Conducerea centrală a DNA a găsit că este mai important să precizeze că doi dintre procurorii participanți la discuție nu-și mai desfășoară activitatea în cadrul Serviciului Teritorial Oradea, fără să îndice motivele, lăsând astfel să planeze ideea că ar fi început curățenia în propria ogradă. Ori, doi dintre participanții la discuții, procurorii Adrian Muntean și Cosmin Pantea, amândoi foști polițiști, au părăsit DNA în cursul anului 2018 din cu totul alte motive decât aplicarea unor sancțiuni disciplinare. După revocarea fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi, procurorul Muntean a solicitat și a obținut transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita, unde a devenit recent prim-procuror, iar procurorul Cosmin Pantea a revenit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș întrucât s-a constatat că nu îndeplinea condițiile de vechime în profesie prevăzute de noua lege care reglementează statutul magistraților.
Comunicatul de vineri al DNA și-a produs efectul pervers urmărit, unele trompete mediatice ale Binomului SRI-DNA concluzionând că din acest comunicat rezultă că niciunul din cei șapte judecători la care se face referire nu a fost investigat ca urmare a presupuselor amenințări. Aceleași trompete mediatice au lansat o intoxicare grosolană încercând să-i victimizeze pe procurorii de la DNA Oradea prin acreditarea ideii că miza scandalului de la Oradea l-ar constitui un dosar în care este anchetat fostul director al Teldrum, Petru Pitiș, cunoscut drept un apropiat al președintelui PSD Liviu Dragnea. Este o manipulare ordinară și spun acest lucru în cunoștință de cauză pentru că personal am adresat Serviciului Teritorial Oradea al DNA, în vara anului 2013, sesizări prin care am solicitat efectuarea de cercetări cu privire la atribuirea dubioasă de către Consiliul Județean Satu Mare către SC Teldrum SA Alexandria a unei lucrări de modernizare a unui drum județean și de către APASERV Satu Mare (operatorul de apă al județului Satu Mare), către 3T Construct SA Piatra Neamț, firmă la care era asociat majoritar și administrator Petre Pitiș, a două lucrări de construire de stații de epurare. După câteva zile mi s-a comunicat că sesizările au fost înaintate structurii centrale a DNA, care le-a retrimis la Oradea după doi ani fiind evidentă tendința de tergiversare și mușamalizare. La sfârșitul lunii noiembrie 2018, după peste cinci ani de la sesizarea DNA, mi-a fost comunicată de către Serviciul Teritorial Oradea, o ordonanță de clasare emisă de procurorul Cristian Ardelean în data de 12.11.2018, referitor la lucrarea de modernizare drumuri atribuită și efectuată de Teldrum. În ordonanță nu se spune nici pâs referitor la lucrările atribuite și realizate de 3T Construct Piatra Neamț. Tergiversarea și mușamalizarea sesizării subsemnatului sunt mai mult decât evidente, astfel că vajnicii procurori anticorupție de la Oradea nu se pot plânge că acum ar fi victimele lui Dragnea, pe care l-au făcut scăpat.

Nistor la Man nu-i scoate ochii

În opinia mea, în spatele acestor intoxicări și manipulări se află noul procuror șef interimar al DNA, Călin Nistor, care are nu numai un interes instituțional ci și un interes personal să acopere și să stingă scandalul de la Oradea. Serviciul Teritorial Oradea al DNA s-a aflat sub coordonarea lui Nistor între 2013-2018, perioadă în care acesta a deținut funcția de prim-adjunct al procurorului șef Laura Codruța Kovesi. Ca atare, acesta a cunoscut problemele de la Oradea și este posibil ca unele abuzuri să se fi comis din dispoziția sa sau, cel puțin, cu știința sa. Nistor s-a înțeles foarte bine cu Ciprian Man, procurorul șef al DNA în perioada 2013-2017, în care au proliferat și au culminat abuzurile la acest serviciu teritorial. Conform unor surse judiciare, în perioada în care a fost detașat la structura centrală (aprilie-septembrie 2017) Man s-a aflat în relații foarte apropiate cu Nistor. Potrivit acestora, Man s-a lăudat că în perioada respectivă ar fi plecat împreună într-o excursie în Egipt și ar fi realizat o escapadă de câteva zile în județul său natal Bihor, în compania a două persoane de sex feminin.
Așa se explică că într-un interviu acordat unei televiziuni după revocarea lui Kovesi, fiind întrebat despre problemele de la DNA Oradea, Nistor a răspuns că în 2018 au fost efectuate două controale la această unitate de parchet și că nu au fost constatate abuzuri, ci doar probleme de management. Așa se explică că Nistor a lansat ultimul comunicat manipulator după ce în ziua precendentă a avut o discuție cu Man la sediul DNA. Nu este exclus ca Man să-l fi șantajat cu faptele comune de vitejie și chiar cu anumite înregistrări. Se știe că tartorele de la DNA Oradea avea obiceiul să înregistreze toate discuțiile la care participa, versiunea cea mai plauzibilă fiind că înregistrarea care a declanșat recentul scandal a fost sustrasă de pe telefonul său. În aceste condiții, singura speranță să se facă lumină este Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție.

KOVESI SI MIRICA FACUTE PRAF…!

14 ian.

Înregistrările date de procuroarea Florentina Mirică demonstrează că ea și Laura Codruța Kovesi făceau dosare judecătorilor și procurorilor din DNA care-i stăteau în gât lui Kovesi și nu-i răspundeau la comenzi, consideră jurnalista Sorina Matei. Jurnalista arată cum ar fi acționat  cele două procuroare în cazul magistraților care nu le erau pe plac. Afirmațiile vin după ce în presă au apărut duminică noi înregistrări cu Anca Jurma și Mirică  în care se vorbea despre noul șef interimar al DNA Călin Nistor, adjunct al instituției în mandatul Laurei Codruța Kovesi.

„Mă bucur că se dovedeşte acum, chiar prin înregistrările date de doamna Mirică, prietena doamnei Kovesi, cam ce făceau amândouă de fapt când erau în DNA. Ele făceau, la secţia I, care era practic în subordinea doamnei Kovesi, în serviciul de combatere a corupţiei din magistratură din cadrul DNA, care era condus de Mirică şi înfiinţat după o idee a lui Kovesi-Titian, dosare nu numai judecătorilor şi ci procurorilor din DNA care-i stăteau în gât, o contrau, nu o slugăreau și nu răspundeau la comenzi.

În înregistrările livrate azi, în care Mirică o înregistrează pe Jurma, Mirică fiind în spume că i s-a infirmat fixaţia ei – rechizitoriul pe DIPI, este vorba de nişte “dosare” care au fost deschise în prima parte a anului 2017 pe o serie de procurori DNA: Nistor, adjunctul DNA, Mihaela Moraru, Doru Ţuluş şi mulţi alţii. Cam pe toată lumea pe care nu sufereau doamna K, doamna Tiţian şi doamna Mirică.
După ce a făcut “dosarele”, în iunie 2017, aşa cum se ştie, Kovesi i-a revocat până la urmă pe Mihaela Moraru şi pe Ţuluş, care îi stăteau în gât, au apărut cu ea şi înregistrări atunci despre ce făcea cu adevărat în DNA, iar pe Nistor nu a putut să-l revoce pentru că, legal, adjuncţii nu pot fi revocaţi decât de ministrul Justiţiei. Dosarele, aşa cum reiese chiar din discuţiile celor două, erau automat înregistrate în penal de prietena Mirică, la secţia Kovesi- Titian, în baza unor plângeri “informe” de la condamnaţi sau diverşi. Adică plângeri care nici nu aveau nici măcar toate datele, fiind incomplete. “Dosarele” au fost ţinute aşa un an şi jumătate, ca mijloc de presiune, ca nimeni să nu vorbească de ce fac madamele şi dacă cineva zice ceva, ea să spună că contestatarii ei sunt “cercetaţi”. Tot de ea practic. Ceea ce în cazul Moraru şi Tuluş s-a şi întâmplat.

Faza tare este că madamele s-au şi lăudat la presa lor că au deschis tuturor dosare, aşa cum a şi apărut în acea perioadă că toţi contestatarii lor din DNA sunt nişte “corupţi”, astfel că împricinaţii au aflat de la jurnalişti de aceste aşa zise dosare, ele ţinându-le acolo în nelucrare, că nu conta dacă au în instituţie nişte oameni să zicem “corupţi”- ca să le soluţioneze, să le trimită în instanţă dacă se probau, conta ca dosarele pe aberaţii să fie ţinute ca mijloc de presiune. Iar acum, în spume că Nistor a ajuns interimar DNA, că Mihaela Moraru s-a întors în DNA, că Nicolae Marin, un alt contestatar, a ajuns şeful DNA Ploieşti, că Lucică Onea a fost revocat, că Titian şi-a luat bocceluţa şi a plecat, la fel şi Mirică şi alţii, ceea ce evident că nu le convine, madamele dau în continuare înregistrările în care tot ele au fript-o pe Jurma, ca să spună că Nistor, care a ajuns de câteva zile la comandat DNA, este de fapt un “corupt” pe dosare făcute chiar de ele, că luase 1 milion de euro şpagă, nu se ştie pentru ce, de la cine, când şi cum, ca şi Mihaela Moraru şi mulţi alţii pe care îi acuzau.

“Dosarele” made by Kovesi-Mirică-Tiţian sunt acum la Secţia de investigare a infracţiunilor din magistratură de la PG, în urma pierderii competenţei DNA pe magistraţi. Circul Struţki cu madamele şi DNA, a scris Sorina Matei pe Facebook.

Presa a publicat duminică o discuție între procurorii Florentina Mirica și Anca Jurma în care cea din urmă îi cere lui Mirică informații despre o plângere care îl vizează pe Călin Nistor. Cauza a fost investigată de Florentina Mirică, însă a fost trimisă noii Sectii pentru investigarea infracțiunilor din justitie de la Parchetul General, care se ocupă acum de dosarele magistraților. Din dialogul între cele două rezultă că plângerea nu contine date elocvente pentru realizarea unei anchete, însă Florentina Mirică, procurorul care avea cauza spre solutionare, susține că nu l-a clasat pentru a nu ridica suspiciuni.

COMUNISMUL NEW -AGE: CALATORII INTERIOARE CARE (NE) COSTA!

14 ian.

În ce fel de lume trăim!? Ce reducție la limite inferioare ale omului, fiindcă au apărut instituții spirituale care măsoară, prin aparatura unor guri special și a altor clișee mistico-elitiste new-age, valoarea intrinsecă a unui om, apoi a mai multora, luați în grupuri omogene, în care doamne-ferește vreunul să ridice nițel mai sus și mai strălucit capul, că i se spune că și-a pierdut dreptul la evoluție, aka nemurire.

pentru asta, dragi prieteni preocupați de așa ceva, ei au inventat institute și academii de spiritualitate, certificate și brevete, care atestă, precum știința, capacitatea foarte concretă și exactă, pragmatică, validabilă , a unui individ din homosapiens (oare chiar sapiens?) , de a-și descătușa forțe mistico-tactice din el, și de a se dezvolta pe o cale spirituală ascendentă, evolutivă, la unison cu alții, exact în același mod.

Cînd toți își unesc puterile și au ceva în comun- lumea spirituală, apăi acela se numește comunism, și proletariatul new-age, însetat ,face spume la gură de atâta prana, că îndrăznesc cu atîta tupeu, să amestec ceva atît de execrabil precum politica, în ceva atît de finuț, nelimitat, întrecut pe sine însuși, ieșit din afara tiparelor, extraordinar și inefabil domeniu precum ”spiritualitatea ” lor. Și nu oricare, ci una care, ghici ce!? A reușit să cuantifice în ceva limitat precum un sistem de măsurare precis inventat de om, puterea interioară, forța sufletească și capacitatea de evoluție a omului, măsurat din cap până în picioare, cu toate forțele lor la vedere, la care adaugă, spre deliciul altor fraieri care se gândesc să pășească în ”tainele absolutiste fără de margini” ale unui domeniu în care Omul are capacități nelimitate și puteri infinite, praf de stele și curiozități neexplorate încă, dar totodată, aceste puteri ale lui, pentru a nu deranja ”natura”, trebuiesc neapărat și obligatoriu, cîndva, CERTIFICATE.

Astfel că industria s-a îmbogățit și se îmbogățește, an de an, cu sute și mii de seminarii, training-uri, cursuri și workshopuri, care  în unele țări și continente însumează adevărate Academii de diverse practici, spre atragerea de cît mai mulți adepți, lingușind și dezmierdând chiar și pe cel mai aparent instruit dintre pământeni. De la titluri precum ”Cum să devii…”, VINDECĂ, Purifică, ”încetează”, Debarasează, spală și iluminează, până la chei bioenergetice de autovindecare, totul despre constelații astrale, ridicând în slăvi chiar și praful de stele (țărâna, mă, țărâna) din care suntem făcuți, atacă, deznoadă și luminează de fapt problema slăbiciunii și vulnerabilității a o mulțime dintre noi.

Căutând printre citatele altora, mai degrabă decît mulți să și le găsească pe ale lor, în ei înșiși, oamenii se lasă pe capete păcăliți, înșelați și conduși, guvernați la propriu pe o cale potrivită culmea, ca o mănușă, tuturor. Aceleași titluri, aceiași autori ( cu fețe care arată precum cadavrele îmbălsămate), care epatează în cunoaștere, aceiași parveniți care au dezertat din adevărata școală a vieții, și s-au înscris cu nesaț în aceste inginerii sociale inconștiente, făcătoare de minuni sociale. Societatea utopică este una din acele minuni sociale, și deși aceștia aplaudă această reușită, de a crea comunități care să se autoguverneze, pe niște principii dictate de mai înainte. Veganism, ecologie, sex cu plante, venerarea naturii, chipuri cioplite, umanizarea animalelor și îndobitocirea omului, toate atrag anual milioane de tineri de pe întreg mapamondul, dorindu-și cu rîvnă și aspirație mare, să-și atingă perfecțiunea, bunătatea și să se alinieze cu sinele, doar pentru că așa li s-a spus via marketing, postări, fotografii și alte meme-uri.

Puțini reușesc să pună la îndoială aceste credințe care nu au nicio noimă, și nici măcar vreo logică, un punct absolut de plecare. Spre deosebire de ei, Biblia e net superioară: Are un început concret, un conținut, o desfășurare a acțiunii și un sfîrșit, dar în new-age, adevărul e haotic, ciupit de ici-colo, așa încât orice fraier să poată crede că este fix ceea ce i se potrivește.

Ingineria socială continuă și în România. De la tehnici de defulare emoțională care costă scump,  și unele chiar și pentru copilași, învățați de mici cu controlul, autocontrolul absolut, până la tehnici de deschidere completă a ființei, sex cu plante, iluzii, halucinații, ritualuri îngrozitoare cu substanțe așa zis- divine, precum ayahuasca, (la care oamenii vomită la propriu, fără să cunoască riscurile spirituale la care se supun), totul pare un miraj. Cu cât te apropii mai tare însă, și pui întrebări pertinente ( nu uitați, se spune că diavolul stă în detalii) , cu atât magia se spulberă, și ești privit cu dispreț. Devii persona non grata: nu imbecil care nu vrea să evolueze, stagnat și blocat în emoții răufăcătoare, și pentru că ești un pericol, vezi-Doamne pentru ceilalți aflați pe cale, ești expulzat precum un embrion cu posibilități infinite și potențial de a deveni o ființă completă și complexă, afară din tribul care te-a înfiat, ca pe un ”muritor nevrednic de absolut” ce ești.

  În ce fel de lume trăim!? Ce reducție la limite inferioare ale omului, fiindcă au apărut instituții spirituale care măsoară, prin aparatura unor guri special și a altor clișee mistico-elitiste new-age, valoarea intrinsecă a unui om, apoi a mai multora, luați în grupuri omogene, în care doamne-ferește vreunul să ridice nițel mai sus și mai strălucit capul, că i se spune că și-a pierdut dreptul la evoluție, aka nemurire.
 
pentru asta, dragi prieteni preocupați de așa ceva, ei au inventat institute și academii de spiritualitate, certificate și brevete, care atestă, precum știința, capacitatea foarte concretă și exactă, pragmatică, validabilă , a unui individ din homosapiens (oare chiar sapiens?) , de a-și descătușa forțe mistico-tactice din el, și de a se dezvolta pe o cale spirituală ascendentă, evolutivă, la unison cu alții, exact în același mod.
 
Cînd toți își unesc puterile și au ceva în comun- lumea spirituală, apăi acela se numește comunism, și proletariatul new-age, însetat ,face spume la gură de atâta prana, că îndrăznesc cu atîta tupeu, să amestec ceva atît de execrabil precum politica, în ceva atît de finuț, nelimitat, întrecut pe sine însuși, ieșit din afara tiparelor, extraordinar și inefabil domeniu precum ”spiritualitatea ” lor. Și nu oricare, ci una care, ghici ce!? A reușit să cuantifice în ceva limitat precum un sistem de măsurare precis inventat de om, puterea interioară, forța sufletească și capacitatea de evoluție a omului, măsurat din cap până în picioare, cu toate forțele lor la vedere, la care adaugă, spre deliciul altor fraieri care se gândesc să pășească în ”tainele absolutiste fără de margini” ale unui domeniu în care Omul are capacități nelimitate și puteri infinite, praf de stele și curiozități neexplorate încă, dar totodată, aceste puteri ale lui, pentru a nu deranja ”natura”, trebuiesc neapărat și obligatoriu, cîndva, CERTIFICATE.
   Astfel că industria s-a îmbogățit și se îmbogățește, an de an, cu sute și mii de seminarii, training-uri, cursuri și workshopuri, care  în unele țări și continente însumează adevărate Academii de diverse practici, spre atragerea de cît mai mulți adepți, lingușind și dezmierdând chiar și pe cel mai aparent instruit dintre pământeni. De la titluri precum ”Cum să devii…”, VINDECĂ, Purifică, ”încetează”, Debarasează, spală și iluminează, până la chei bioenergetice de autovindecare, totul despre constelații astrale, ridicând în slăvi chiar și praful de stele (țărâna, mă, țărâna) din care suntem făcuți, atacă, deznoadă și luminează de fapt problema slăbiciunii și vulnerabilității a o mulțime dintre noi.
    Căutând printre citatele altora, mai degrabă decît mulți să și le găsească pe ale lor, în ei înșiși, oamenii se lasă pe capete păcăliți, înșelați și conduși, guvernați la propriu pe o cale potrivită culmea, ca o mănușă, tuturor. Aceleași titluri, aceiași autori ( cu fețe care arată precum cadavrele îmbălsămate), care epatează în cunoaștere, aceiași parveniți care au dezertat din adevărata școală a vieții, și s-au înscris cu nesaț în aceste inginerii sociale inconștiente, făcătoare de minuni sociale. Societatea utopică este una din acele minuni sociale, și deși aceștia aplaudă această reușită, de a crea comunități care să se autoguverneze, pe niște principii dictate de mai înainte. Veganism, ecologie, sex cu plante, venerarea naturii, chipuri cioplite, umanizarea animalelor și îndobitocirea omului, toate atrag anual milioane de tineri de pe întreg mapamondul, dorindu-și cu rîvnă și aspirație mare, să-și atingă perfecțiunea, bunătatea și să se alinieze cu sinele, doar pentru că așa li s-a spus via marketing, postări, fotografii și alte meme-uri.
   Puțini reușesc să pună la îndoială aceste credințe care nu au nicio noimă, și nici măcar vreo logică, un punct absolut de plecare. Spre deosebire de ei, Biblia e net superioară: Are un început concret, un conținut, o desfășurare a acțiunii și un sfîrșit, dar în new-age, adevărul e haotic, ciupit de ici-colo, așa încât orice fraier să poată crede că este fix ceea ce i se potrivește.
   Ingineria socială continuă și în România. De la tehnici de defulare emoțională care costă scump,  și unele chiar și pentru copilași, învățați de mici cu controlul, autocontrolul absolut, până la tehnici de deschidere completă a ființei, sex cu plante, iluzii, halucinații, ritualuri îngrozitoare cu substanțe așa zis- divine, precum ayahuasca, (la care oamenii vomită la propriu, fără să cunoască riscurile spirituale la care se supun), totul pare un miraj. Cu cât te apropii mai tare însă, și pui întrebări pertinente ( nu uitați, se spune că diavolul stă în detalii) , cu atât magia se spulberă, și ești privit cu dispreț. Devii persona non grata: nu imbecil care nu vrea să evolueze, stagnat și blocat în emoții răufăcătoare, și pentru că ești un pericol, vezi-Doamne pentru ceilalți aflați pe cale, ești expulzat precum un embrion cu posibilități infinite și potențial de a deveni o ființă completă și complexă, afară din tribul care te-a înfiat, ca pe un ”muritor nevrednic de absolut” ce ești.
   Poate oare un domeniu atât de vast precum nevăzutul și tainele divine să certifice oameni, să deschidă academii și să predea cursuri în masă, unor oameni și unor identități atît de diferite, atît de complexe, cu evoluție, gene, educație și moșteniri diferite, motivații diferite (7 miliarde de oameni diferiți, cu amprente și chipuri unice) – poate oare o așa industrie să omogenizeze masele, spre controlul subconștiental al acestora, la nivel de conștiință !?  Nu. dar asta nu înseamnă că nu încearcă. Dar este imposibil, fiindcă atunci domeniul pe care spun ei că-l reprezintă nu este atît de vast, ci este o adunătură infectă de tehnici și practici rudimentare, menite să dezbrace omul de tot ce are mai de preț, inclusiv banul, pentru a adera cu simț al apartenenței la o lume care ”promite” perfecțiunea, și înșeală, fix precum Fata Morgana, privirea celui însetat, neavizat, și mândru în toată-i slava deșartă, în timp ce aleargă grăbit către o iluzorie destinație. Nu-ți trebuie multă minte să stai să vezi.
Cel puțin la moaște e mai ușor: sfîntul e acolo, îl simți, îl miroși, ai o trăire subtilă, nu-ți invadează nimeni fiziologia și nu-ți cere să te învîrți de 3 ori în jurul fîntînii noaptea la lună plină, să porți nu-știu-ce-cristal mov, și să faci plecăciune  zilnic la soare. Dar cînd afundat într-o meditație , ești doar scufundat nițel în propria-ți fiziologie, halucinație e momentul în care dai nas în nas cu te-miri-ce zeități, despre care, fie vorba între noi, psihologic vorbind, ar putea fi ceea ce pentru gură numim ”resturi alimentare”, sau chiar…reziduuri, și pentru cei mai curajoși: excremente….unele chiar ”astrale.” 🙂    (ia d-aici, semizeilor)
Ridiculizând sau nu domeniul, lucrurile se complică de la an la an. Văd tineri seduși de propagandă, refuzând să muncească, trăind permanent într-o reverie, drogați și îmbătați subconștiental , dependenți complet de trib, de grup și cu o obsesie față de tot ceea ce înseamnă new-age.
Ba chiar au ajuns deja să o amestece cu psihologia, numind -o transpersonală.Dar una seacă, lipsită de un început coerent, un conținut relevant, o explicație tehnică, ceva metafizică și foarte multă noimă, care propovăduiește cu tot mai multă obrăznicie o formă diluată, urât pictată, distorsionată și întoarsă pe dos cumplit, a adevărurilor, fie ele mistice, ortodoxe sau altele, precum psihologia.
 Un talmeș-balmeș fără statistică: nimeni nu are interesul să calculeze, să măsoare numărul de minți pierdute în călătoria atent marketată, dar un lucru e clar: se fac bani frumoși la festivaluri pe spinările suferinde, arse și tăbăcite ale acestor tineri naivi, a căror singură vină a fost aspirația și dorința unei vieți lipsite de orice luptă, cu respectul de sine la pământ, proveniți din familii adesea fără repere etice-morale, justițiari, gata să renunțe la tot ceea ce sunt ei, spre a satisface noua lume utopică ce se așează treptat la orizont: globalizarea, și punerea la comun a tot ceea ce reprezintă un om și altul, dar mai cu seamă conștiința lui, firea, ființa și poate chiar  sufletul. Ce primește în schimb? Abundența, raiul și paradisul în această viață, bogății pe pământ și traiul luxos la care alții doar visează. De altfel, așa încep o mare parte din prezentările lor. Să știți că acest neoconsumerism a reușit aici să atingă chiar și cele mai de sus paliere ale piramidei lui Maslow.
Niciun om nu poate primi cu adevărat un certificat de evoluție spirituală de la un alt om. Pentru ca asta să se poată întâmpla cu adevărat, e necesar ca acel om care acordă titlul, meritele și brevetul să fie el mai întâi o autoritate superioară, deja validat și el. Dar vedeți dvs., nu un individ îl validează pe guru, ci grupul în sine… de ce?
Pentru că în grup, rețineți: omul are discernământul redus și abilități de gândire prea mult temperate, pentru a pute întrebări, pentru a cerceta și pentru a se regăsi cu adevărat pe sine.
Într-un timp relativ scurt, mulți dintre indivizi devin lideri spirituali peste noapte, se debarasează de vechile obiceiuri, motivații și năzuințe, se transformă machiavelic la chip (metamorfoză), și îmbrățișează cu și mai mult patos dogma cărora s-au închinat, fără să știe, căzând pe capete, pierduți în vortexul plăcerilor de viață și a unui nonsens pe care-l trăiesc îndobitociți în masă, de la an la an.
Nu, nu tinerii care pleacă din țară m-ar îngrijora, ci cei care plecând sau nu din țară, își pecetluiesc mintea, ființa și conștiința cu adevărate programe ale trufiei și autodivinizării, educând la rândul lor și pe alții, în același duh.
 „Omul crede mai repede ceea ce vrea să fie adevărat.” — Francis Bacon
Să fim vigilenți !

Autor: Andreea R. Hosu

Sursa: Trăsături din front

„FIRESC”,VERSUS „NORMAL”,BATALIA TIMPURILOR!

14 ian.

A te retrage în firesc sau a înainta în normalitate?

„Este normal să acordăm astăzi, într-o Românie modernă, dreptul de a se căsători cuplurilor de homosexuali!”, spun cei care se consideră purtătorii progresului, revoluționarii timpurilor noastre. Da, este normal, însă nu va fi firesc niciodată. Și tortura și războiul nu au putut rezulta și nu pot fi concepute, în practicile oamenilor, decât tocmai în distanța pe care „normalitatea” lor a atins-o față de „firesc”.

Azi, poate mai mult decât oricând, se pune tocmai această întrebare: să ne retragem în „firesc” sau să înaintăm în „normalitate”? Să ne păstrăm aproape de cultură sau să ne prefacem continuu în civilizație? Să fim înțelepți sau inteligenți?

Astăzi, pare că se duce o bătălie cruntă, deși la fel de subterană ca dintotdeauna, între „firesc” și „normal”, atât de crâncenă încât îi sperie din toată ființa pe cei și-au lăsat conștiința impregnată de „firesc”, pe cei numiți, uneori chiar în derâdere, „tradiționaliști”, „conservatori”, „retrograzi”, „inadaptați”.

Ei, obișnuiți a valoriza experiența, istoria, se sperie, poate mai mult intuitiv decât conștient, de practicile sinistre pe care oamenii le-au avut în istorie în ceea ce privește manipularea „normalității”, de repetarea lor. Se îngrozesc azi de aroganța, vanitatea, pretențile exagerate ale celor care se lasă conduși doar de rațiunea proprie, cei ce se numesc „raționaliști”, „progresiști”, „moderni”. Se înfioară de abstractizările la care pot ajunge în rescrierea continuă a legilor lor și retrasarea, astfel, a cadrelor normalității”, cât mai departe de cele ale „firescului”. Ei au intuiția persistenței în greșeală, cu consecințe finale catastrofale, au percepția …înălțării Turnului Babel. Căci ce altceva sugerează această poveste, parabolă eternă, dacă nu încrederea cu care oamenii, lipsiți de umilință față de forțele superioare, față de ceea ce îi depășește, au căutat să răstoarne ordinea firească, l-au căutat pe Dumnezeu, ordinea superioară, a lui Dumnezeu, a Creației, a „firescul”, pentru a o atinge și, inevitabil, supune. Plini de încredere că pot să normeze pe spirală până la Creație, și dincolo de ea…

Conștiința de sine, înțelepciunea, bunul simț, umilința, spiritul dreptății, al adevărului, cu care am fost înzestrați de Natură sau Creator, cum preferați, ne îndeamnă întotdeauna, uneori în momente cheie, alteori prea târziu, să ne întoarcem către „firesc” și să refuzăm rătăcirile omenești, teoretice sau faptice, ale „normalității”.

Oamenii au mers pe firul „normalității”, depărtându-se de „firesc”, uneori cu o aroganță intelectuală deplină, ajungând la abstractizări periculoase, așa cum o fac și azi. Încrederea în propria rațiune a fost cea care a dus la enunțuri precum „Omul este măsura tutoror lucrurilor!”. În ciuda nenumăratelor dovezi contrare. Printre altele, tocmai această încredere absurdă că omul este stăpânul absolut și poate norma totul, că normalitatea sa este singura determinantă, l-a făcut să creadă că a înstăpânit natura, mediul exterior, totul. Natura s-a răzbunat pe alocuri, cu câte un bobârnac, o face practic în continuu cu câte o scatoalcă destinată parcă a-l atenționa pe om să reintre în ordinea „firescului”, să-și reapropie „normalitatea” de preceptele sale eterne. Oamenii au normat egoismul, dar chiar și războiul ca stare permanentă, iar apoi s-au întors cu fața către „firesc”, uluiți, siderați, compleșiți, debusolați, înspăimântați de ceea ce au făcut, de propria „normalitate”.

Normalitatea” își urlă strident superioritatea zgomotoasă

„Firescul” este astăzi supus astăzi unui atac continuu din partea „normalității” impusă de suprastructuri, unele oculte, care au pierdut de mult orice legătură cu lumea reală, cu viața. Astăzi pare că nu se mai regăsește decât în cotloanele uitate ale vieții cotidiene a celor simpli, pe vârfurile de dealuri ale eternității satelor. În rest, domină adaptarea mecanicistă la orientările omenești, la modă, la trend, la regula dictată de sus în jos, la distorsiunea frecvențială a unei medii manipulatoare. În rest, avem doar a fi adaptați la civilizație, o civilizație pentru care cultura, cultura adevărată, e doar un resort teoretic. Uniunea Europeană a șters creștinismul din Constituția sa… Nu e deloc întâmplător, dacă înțelegem asta prin depărtarea de „firesc”. Astăzi, se poartă poate cea mai importantă luptă între înțelepciune, probată și realistă, și inteligență, superficială și speculativă, dar profitabilă, pe termen scurt. „Normalitatea” își urlă strident superioritatea zgomotoasă, își afișează ostentativ primordialitatea! Și totuși…

Nu întâmplător în Parlamentul European se dau legi despre apa din toalete… Omul nou, european, are din nou încrederea că poate să normeze totul, că nimic nu îi poate scăpa, are din nou încredere nețărmurită în rațiunea sa. Iar această încredere, acum, precum în toate timpurile, îl depărtează din nou de „firesc”, în timp ce se dedică cu totul „normalității” sale.

La baza „noii ordini” văzută de progresiști stă ideea că o civilizaţie universală poate fi construită din temelii pe suportul legislativ al unor abstracţiuni, precum drepturile omului, care rămân aceleaşi oriunde şi oricând. Gânditorii raţionalişti ai secolului al XVIII-lea considerau că diversitatea culturilor lumii nu este o condiţie permanentă a omenirii, ci doar o etapă în drumul spre realizarea unei comunităţi universale unice, fondată pe luminile raţiunii şi drepturile unui individ abstract şi atemporal. În acest proiect oamenii deveneau „agenţi raţionali”, reprezentanţi ai civilizaţiei europene „superioare”. Promotorii „noii ordini” sunt mereu flatați să se înfățișeze ca o avangardă, apărând în chip de cuceritori aroganți ai viitorului și victime umile ale trecutului.

Dar întotdeauna a fost la fel: ceva și cineva a stat în calea fericirii universale pentru o categorie privilegiată de o oarecare dezvoltare care s-a considerat avangarda istoriei. Pentru ei mai exista doar un pas până la împlinirea utopiei, iar în calea stăteau mereu retrograzii, cei care cereau o privire înapoi. Motorul acțiunii discreționare a fost mereu același: încrederea nețărmurită în propria rațiune, în puterile nelimitate ale omului de a modelea lumea după propria gândire și voință.

Revoluția franceză a vrut o „tabula rasa” („carte blanche”) pe care să construiască totul pe bazele rațiunii. Ce i-a urmat în „normalitatea” sa a făcut atâtea victime câte monarhia absolutistă nu ar fi îndrăznit. Iar forțele progresiste ale burgheziei au devenit astfel victorioase. Burghezia, victimă, a trebuit să nimicească aristocrația cu năravurile sale ancestrale, pentru a trece ea însăși la exploatarea clasei muncitoare. Avangarda clasei muncitoare, victimă, a trebuit să treacă la exterminarea burgheziei, pentru a trece ea însăși la exploatarea tuturor celor care nu se integrau unei „concepției comuniste despre lume”. Iar astăzi „progresiștii” trebuie să treacă la eliminarea „conservatorilor”, a celor care încă mai țin de istorie, de tradiții, de națiune, pentru a atinge o nouă utopie. Și nu va mai trece mult până când se vor auzi expresii precum „cel mai bun conservator e un conservator mort”. Iar cu această „întâmplare” din istorie ne găsim din nou în parabolă și nu dovedim nimic altceva decât că nu învățăm nimic din istorie, sau mai bine, sau mai rău spus, că istoria ne învață că nu învățăm nimic din istorie.

Poate că românii, și nu numai, fac o confuzie regretabilă atunci când, în vorbirea curentă (și înțelegere, evident), pun semnul egalității, când consideră termenii, noțiunile de „firesc” și „normal” ca fiind sinonime, echivalente, ca desemnând același lucru, situație, stare de fapt din realitate. E poate începutul unei debusolări cu consecințe ireversibile. Auzi spunându-se despre ceva anume că „este normal, firesc”, ca și cum cele două noțiuni s-ar contopi. Pe când poate, cel mai adesea, mai ales astăzi, nu e așa…

Cum ar fi dacă am considera „Firescul”, în mod… firesc, mai aproape de etimologia sa, de „fire”, de ceea ce stă în „firea lucrurilor”? Asta pentru a-l departaja net de „Normal”, de ceea ce e „normă”, „normat” în lumea oamenilor.

Să spunem că „firescul” desemnează datul, ceea ce este dat odată și pentru totdeauna, ceea ce e „în fire”, „din fire”, deci o ordine dincolo de voința sau dispoziția indivizilor umani dintr-un moment dat sau o anumită epocă? „Firescul”, cel din exprimarea și înțelegerea noastră, să fie peren, fără început și sfârșit, să fie și simplu, și atotcuprinzător, un simț înnăscut al ordinii lucrurilor, o intuiție a adevărului metafizic, de dincolo de lumea materială prezentă. Credincioșii oricărei religii vor spune că este „ceea ce e dat de la Dumnezeu”. Să fie conștiința, vocea interioară, care, printre altele, se înfioară în fața cruzimii sau a nedreptății, înainte de a interioriza orice convenție socială, înainte de orice cunoaștere dobândită asupra binelui și a răului.

„Oamenii cu instincte bune”

În acord cu „firescul”, spre un mic exemplu istoric autohton, trebuie că se comportau „oamenii cu instincte bune”, după o expresie folosită la noi în perioada interbelică, pierdută azi, descriere care îi surprindea pe cei care și-au cultivat într-o asemenea măsură aceste simțuri înăscute de bine și frumos încât și-au șlefuit și cizelat astfel natura animalică, creierul reptilian, instinctele, care sunt motorul acțiunilor primare. Ei aproape că nu mai există astăzi…

Să spunem că „normalul” este ordinea oamenilor, exclusiv, deprinsă pe parcursul vieții, normalitatea reglementată, este fabricat, artificial, convențional, ceea ce oamenii acceptă ca adevărurile vremurilor lor, prin raportare la alții și societate.

Poate că avem nevoie de o asemenea distincție în judecata noastră asupra nouă înșine, plecând de la limbaj, în înțelegere și chiar conștiință. Poate… Oricum, pare că dacă te dedai unui asemenea mod de a vedea lumea, nu o mai poți vedea altfel.

În acest caz, privind înapoi, „normalul” pentru noi ar coincide cu „firescul” în unele epoci istorice mai mult, în alte mai puțin, dar nu s-ar suprapune decât în perioadele cele mai faste ale istoriei. Astfel, din păcate, coincidența dintre „normal” și „firesc” e mai degrabă o întâmplare fericită în decursul istoriei decât o constantă.

Așadar, „firescul” este produsul unei ordini superiore, naturale, găsite de oameni la naștere, al unei ordini interiore și exteriore, înnăscute și la îndemână. „Firescul” este de la sine înțeles, înainte de orice explicație, pe când „normalul” este prestabilit, contextual și convențional.

O exagerare metodică: într-o bună zi ar putea deveni „normal” pentru oameni să se străduiască să meargă în mâini, după vreo prescriere medicală în vogă, să spunem, însă nu va ajunge să fie și „firesc” niciodată…

Mergând mai departe, evoluția „firescului” a adus cultura clasică, frumosul romantismului, rezonanțele împletite viu ale marilor compozitori, toate în acord cu spiritul înnăscut al binelui și frumosului. Evoluția „normalului” a adus, spre exemplu, cubismul, dadaismul, suprarealismul, și toate acele curente, considerate, la început, în mod… firesc, „degenerate” sau „spirit denaturat”, „rătăciri” ale spiritului uman. Nu este deloc întâmplător că toate aceste evoluții ale artei lucrează parcă pentru a hrăni senzația de ruptură, de frângere, de dezechilibru…

„Firescul” a creat cultura, „normalul” a creat civilizația…

Ambele au evoluat în istoria oamenilor mai degrabă în câte o spirală, supraînălțându-se pe construcțiile anterioare, iar azi par că își împart lumea și balanța gândirii omenești în mod egal, și o înclină, din când în când, într-o parte și cealaltă.

Religia cu toate păcatele sale și antedatarea, i-a ținut pe oameni în proximitatea „firescului”, împiedicând pierderea, uneori fără revenire, în cadrele „normalității”, pe cât de abstracte, pe atât de autosuficiente.

Mergând și mai departe: evoluția spiritului uman, în cazuri individuale, în cadrele și pe spirala „firescului” duce către atingerea înțelepciunii, care, tocmai de aceea, nu se poate înfățișa decât prin proprietățile de a fi naturală, echilibrată, cuminte, așezată, rezervată, caldă… umană, cu trimitere obligatorie către parabolă și experiență, istorie.

Evoluția, la fel de personală, în cadrele și pe spirala „normalității” strict omenești duce către inteligență, care se înfățișează prin proprietățile de a fi speculativă, individualistă, spontană, nouă, nonconformistă, dezinhibată, rece… pragmatică, care ignoră și chiar sfidează experiența și istoria.

Inteligența „normalului” caută rezultate spectaculoase, iar atunci când le obține întră în „modă”, în normalitatea fierbinte a zilei. Înțelepciunea „firescului” nu e interesată de rezultatul imediat, ci caută acordul tacit al ordinii naturale. Cel înțelept ar putea fi oricând inteligent, deși nu-și propune din principiu, cel doar inteligent nu ar putea niciodată deveni înțelept, deși oricând pretinde și își propune să pară. Problema lumii noastre, care trăiește în prezentul simplu, este că valorizează și e condusă de inteligență, în vreme ce marginalizează înțelepciunea ca relicvă a trecutului…

Dacă în plan intelectual diferența dintre „firesc” și „normal” se transpune în cea dintre „înțelepciune” și „inteligență”, în plan politic ea a dus mereu la confruntarea dintre „conservatorii” prezentului continuu și „revoluționarii” prezentului simplu. Cea mai aprigă astfel de confruntare se numește „Al Doilea Război Mondial”, când, de o parte, fascismul și nazismul își propuneau apărarea culturii, a unei ordini considerate naturale (Adolf Hitler: „Scopul meu este să creez un stat social de o înaltă cultură”. Dar mai ales Goebbels: „Când aud cuvântul ‘cultură’, îmi vine să pun mâna pe pistol”), în vreme ce capitalismul și comunismul năzuiau către progresul și triumful civilizației, a ordinii normate a oamenilor (Winston Churchill: „De această bătălie depinde supraviețuirea civilizației”). Ca să nu fiu acuzat de fascism, cum s-ar putea grăbi unii, precizez: nu vorbim despre mijloace aici, ci despre scopuri asumate.

Autor: Cristian Pătrașcu

Sursa: Anonimus.ro

ZERO HEDGE: DESPRE FALIMENTUL GLOBALISMULUI PROGRESIST NEOMARXIST CARE A DUS LA PAUPERIZAREA CLASELOR SOCIALE DIN USA SI EUROPA!

14 ian.

Despre falimentul Globalismului Progresist

De-a lungul timpului, o profundă nemulțumire în rândul muncitorilor și a țărănimii dar și a întregii clase de mijloc ruinate, a crescut într-un sistem economic care este în mod clar împotriva lor, unde distribuția înclinată a câștigurilor de capital și evaziunea fiscală larg răspândită din partea afacerilor mari este camuflată ca o creștere economică în creștere. Când s-au prăbușit în ultima recesiune, instituțiile financiare responsabile au fost salvate folosind banii contribuabililor, în loc să se confrunte cu consecințele propriilor falimente.

Înainte de lansarea protestelor „Vestelor Galbene”, referendumul pentru Brexit din Marea Britanie în 2016 a scos la iveală aceste diviziuni de clasă profunde în cadrul Uniunii Europene. Unul dintre cele mai importante evenimente de pe continent de la cel de-al doilea război mondial încoace, Brexitul a amenințat în cele din urmă că va schimba statutul Occidentului în ordinea postbelică în ansamblu. Brexitul s-a manifestat prin diviziunile din interiorul partidelor politice din Marea Britanie, în special din interiorul Torys, care a suferit de ani de zile o dispută internă asupra UE. Cei aflați la putere au fost orbi față de semnele de avertizare a nemulțumirii maselor față de o economie mondială în criză și au fost șocați de plebiscitul în care clasa muncitoare și țărănimea autohtonă britanică le-a sfidat puterile pe care și le credeau de neînvins.

În general, britanicii bineînțeles au rămas afectați fiind cei care sufereau cel mai mult din Vestul Europei de distrugerea industriei, de șomaj și de austeritate. De aceea au ales în mod copleșitor să plece în ceea ce a fost descris de mass-media drept o „revoltă țărănească masivă”. Brexitul a lovit legăturile între țările UE deoarece acum este în joc o eventuală desființare a întregului bloc.

Euroscepticismul nu este, în nici un caz, un fenomen distinct britanic, deoarece neîncrederea a crescut în țările afectate cel mai greu de neoliberalismul ce a mers mână-n mână cu progresismul-neomarxist, cum ar fi Grecia (80%) urmată de Spania și Franța.

De fapt, înainte de a exista Brexit, exista o teamă între elite cu privire la un „Grexit”.

Ca răspuns la criza datoriilor fără precedent, realizată de Fondul Monetar Internațional (FMI), poporul grec a ales Coaliția Stângii Radicale, SYRIZA, la majoritatea locurilor legislative în Parlamentul Elen în timpul referendumului său de salvare din 2015. Din nefericire, alianța neomarxistă Syryiza s-a dovedit a nu fi altceva decât un cal troian al progresimului-soroșist internaționalist. SYRIZA a fost aleasă pe baza promisiunii sale de a anula termenele de aderare a Greciei la UE, însă, la scurt timp după preluarea mandatului, și-a trădat electoratul și a fost de acord cu privatizarea în masă propusă de troică. Chiar și fostul său ministru de finanțe, Yanis Varousfakis, a recunoscut că SYRIZA este o „opoziție” și o „auxiliară” controlată de Fundația Soros.

În afară de amnezia colectivă de care a suferit decenii la rând electoraul cu privire la politicile neoliberale și globaliste ale progresistei UE, se pare că și progresismul modern are nevoie de o lecție istorică privind originea federației numite UE.

În urma devastării celui de-al doilea război mondial, Tratatul de la Paris din 1951 a stabilit nucleul UE în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, o uniune cooperatistă formată din Franța, Italia, Germania de Vest și cele trei state Benelux (Belgia, Olanda). În Carta de înfiinșare a noii organizații europene s-a declarat:

„Prin semnarea acestui tratat, părțile implicate dau dovada hotărârii lor de a crea prima instituție supranațională și, astfel, pun o adevărată bază a unei Europe organizate. Această Europă rămâne deschisă tuturor țărilor europene care au libertatea de alegere. Sperăm profund că alte țări se vor alătura noastră în efortul nostru comun „.

Ideea formării unei uniuni „supranaționale” a fost concepută de omul de stat francez Robert Schuman, care în timpul izbucnirii celui de-al doilea război mondial a servit ca subsecretar de stat pentru refugiați în guvernul Reynaud. Când Germania nazistă a invadat Franța în 1940, Schuman a votat de bună voie să acorde puteri dictatoriale absolute lui Mareșalului Philippe Pétain pentru a deveni șef al statului nou-format și al guvernului de la Vichy, regimul marionetă care a condus Franța ocupată nazist până la invazia aliaților din 1944. Prin aceasta, Schuman și-a păstrat poziția în parlament, deși a ales mai târziu să demisioneze. După război, precum toți colaboratorii de la Vichy fiind acuzați de colaboraționism, Schuman a fost inițial acuzat și el de infracțiunea de indignitate națională („nevrednicia națională”) și a fost destituit de drepturile sale civile ca trădător.

Peste 4.000 de presupuși colaboraționiști au fost executați sumar după operațiunea Overlord și aterizările din Normandia, dar viitorul designer din UE a fost destul de norocos să aibă prieteni în locuri înalte. Susținerea lui Schuman a fost acordată de nimeni altul decât de generalul Charles de Gaulle, liderul rezistenței în timpul războiului și viitorul președinte francez. Imediat reputația lui Schuman a fost reabilitată și activitatea lui din timpul războiului a fost albită. Chiar dacă el a votat cu bună știință autoritatea deplină a lui Pétain, păstrarea postului său în guvernul de la Vichy a fost acoperită cumva, fără știrea sau cu consimțământul lui.

Schuman este oficial considerat unul dintre cei unsprezece bărbați care au fost „părinți fondatori” ai ceea ce a devenit mai târziu UE. Una dintre celelalte figuri importante care au contribuit la integrarea federală a continentului a fost Konrad Adenauer, primul cancelar al Republicii Federale Germania. Procesele de la Nürnberg au încercat și au executat majoritatea conducerii de vârf a partidului nazist, însă guvernul postbelic care a devenit Germania de Vest a fost saturat de foști oficiali ai celui de-al Treilea Reich. În pofida politicii de denazificare postbelice, înscrisă în acordul de la Potsdam, numeroase persoane care au participat direct la Holocaust au fost numite în funcții înalte în administrația lui Adenauer și nu au fost niciodată urmărite penal pentru atrocitățile lor.

Un astfel de criminal de război a fost fostul Minister al Afacerilor Interne și dramaturg al statutului de rasă din Nuremberg, Hans Globke , care a devenit mâna dreaptă al lui Adenauer ajuns șef de stat. De asemenea, Adenauer a lovit cu succes aliații prin a elibera majoritatea criminalilor de război din Wehrmacht aflați în custodia lui, câștigând sprijinul generalului american și al viitorului președinte Dwight Eisenhower. În 1951, motivat de dorința de a reînarma și de a integra rapid Germania de Vest în NATO în noul Război Rece, politica de denazificare a fost încheiată prematur, iar nenumărați infractori au avut permisiunea de a reintra în ramuri ale administrației publice, militare și publice. Crimele lor împotriva umanității au făcut un loc unei mai mari priorități imperialiste de re=înamrmare împotriva Germaniei de Est și a sovieticilor, ce erau și mai hrăpăreți în expansiunea lor din Europa Centrală și de Est.

În anii care au urmat celui de-al doilea război mondial, a existat, de asemenea, o îngrijorare în rândul elitei cu privire la anti-americanismului din Europa de Vest. Prima conferința anuală a Grupului Bilderberg (înființat în 1954), de către prințul Bernard din Olanda, el însuși fost membru al Corpului Reiter-SS și membru al partidului nazist, s-a axat pe promovarea „Atlanticismului” și pe facilitarea cooperării dintre liderii americani și europeni. Invitațiile la reuniunile clubului Bilderberg au fost extinse doar la cele mai exclusiviste pârghii din politică, din mediul academic, din mass-media, din industrie și din finanțe. În 2009, WikiLeaks a dezvăluit ce anume s-a discutat în acele adunări infame…S-a stabilit agenda ascunsă a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, și mai târziu cea a UE:

„E. Unitatea europeană: Discuția pe această temă a dezvăluit sprijinul general pentru ideea integrării și unificării europene în rândul participanților din cele șase țări ale Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și recunoașterea urgenței problemei. În timp ce membrii grupului aveau opinii diferite cu privire la metoda prin care ar fi putut fi înființată o piață comună, a existat o recunoaștere generală a pericolelor inerente piețelor actuale divizate ale Europei și a necesității urgente de a aduce poporul german, împreună cu celelalte popoare ale Europei, într-o piață comună. Că cele șase țări ale Comunității Cărbunelui și Oțelului au hotărât cu siguranță să creeze o piață comună și că experții lucrează acum la acest lucru a fost considerat a fi cel mai încurajator pas înainte și s-a sperat că alte țări vor urma ulterior”.

Prințul Bernard a prezidat prima întâlnire anuală Bilderberg în 1954.

La conferința din 1955, s-a discutat chiar ideea rudimentară privind o monedă europeană sau ceea ce a devenit zona euro, cu trei ani înainte de Tratatul de la Roma care a înființat Comunitatea Economică Europeană, și asta fără cunoștința publicului. Cităm:

„Un vorbitor european și-a exprimat îngrijorarea cu privire la necesitatea de a realiza o monedă comună și a indicat că, în opinia sa, acest lucru implica în mod necesar crearea unei autorități politice centrale”.

Misterioasele întâlniri Bilderberg sunt încă ținute până în ziua de azi sub confidențialitate notorică și sunt frecvent obiectul unor speculații sălbatice. Ne putem imagina că un subiect din spatele scenei, la întâlnirea de anul acesta, ar fi modul de abordare „a creșterii populismului anti-UE și a revoltelor”, cum ar fi cel preconizat al „Vestelor Galbene”

Exploatarea hitleristică a fost realizată pe viziunea Führerului privind o federație europeană în cel de-al Treilea Reich – în multe privințe, UE-ul este o realizare rebranduită a planurilor sale de construire a imperiilor, doar că e de extremă stângă construită mai degrabă pe modelul URSS-ului sovietic. Cât de ironic este faptul că liberalii se agață de o uniune politică progresisto-multinațională înființată de foști marxiști.

În timp ce naționalismul a jucat un rol esențial în Brexit, există o isterie produsă de instituția care a redus cu succes raza complexă a motivelor votului „Părăsiți UE-ul”.

Acum se repetă acest tipar, prin protestul Vestelor Galbene. Un astfel de protest demonstrează o mânie reală împotriva globalismului progresist. Ecouri ale acestui fapt pot fi văzute în SUA cu răspunsul vapid la articolul recent al jurnalistei Angela Nagle despre criza de migrare de pe granița sudică a SUA. Stânga progresistă a construit un om de paie în atacul lor asupra lui Nagle, care a îndrăznit să recunoască faptul că instituția sa vrea doar „frontiere deschise” pentru o ofertă nesfârșită de forță de muncă redusă din regiuni din sudul lumii destabilizate de conflicte american și de liberalizarea comerțului.

Nu există nici o îndoială că Brexit-ul și Trump au împins și butonul xenofobiei și că cele două evenimente majore nu ar fi putut să vină fără ea. Cu toate acestea, critica nu înseamnă nimic, atunci când vine de la nimicitorii morali care pretind că „stau cu refugiații”, sprijinind în același timp politicile intervenționiste foarte „umanitare” care i-au determinat pe aceștia să se deplaseze cu milioanele.

Autohtonismul pus în pericol, nu a fost singurul motiv pentru care majoritatea britanicilor a votat să părăsească UE-ul, iar numeroase minorități din clasa muncitoare au fost, de asemenea, Brexiteri . Desigur, nu muncitorii și nu migranții sunt adevărata cauză a nenorocirii lor. La urma urmei, ci globalismul progresist care a puaperizat sute d emilioane de oameni în Statele Unite și în Europa.

În mod fundamental, migranții caută azil pe usa Europei din cauza conclictelor din zonă generate de progresismul-globalist al Planetei și implicării sale în toate colțurile Planetei. Deja disperat să-și reinventeze acum și un nou dușman în Rusia, în ciuda uzurii morale a Rusiei, învinsă anterior la fundul gol, în urma Războiului Rece, șocul referendumului pentru Brexit a subminat în mod inconsecvent capacitatea NATO de a exercita o presiune asupra Moscovei și Beijingului, un pas înainte pentru diminuarea păcii mondiale pe termen lung.

Rasismul poate fi istoric calcâiul lui Ahile al clasei muncitoare, dar Brexit-ul, alegerea lui Trump și Vestele Galbene reprezintă spiritul sfidării oamenilor muncii, deși este unul plin de confuzie politică care are nevoie de îndrumare.

 

(FLUIERUL)

JACOB ROTHSCHILD:NOUA ORDINE ECONOMICA MONDIALA IN PERICOL!

14 ian.

 

Celebrul bancher Jacob Rothschild și-a exprimat îngrijorarea cu privire la sistemul financiar global înființat după cel de-al Doilea Război Mondial. El a atras atenţia în legătură cu problemele care pun în pericol ordinea economică mondială.

 Banchetul miliardar Jacob Rothschild a atras atenția cu privire la războiul comercial dintre Statele Unite și China și la criza din zona euro, acestea constituind, în opinia sa, problemele principale care pun în pericol ordinea economică.

„La atentatele din 11/09 și la criza financiară din 2008, puterile lumii au lucrat împreună, având o abordare comună. Astăzi, cooperarea se dovedește a fi mult mai dificilă. Acest lucru pune în pericol ordinea economică și securitatea postbelică”, a avertizat Rothschild în comentariile sale privitoare la rezultatele semestriale ale trustului său de investiții.

În economie, ordinea postbelică se referă, de regulă, la un sistem de management monetar care a condus la ascensiunea dolarului american ca monedă dominantă.

„În aceste circumstanțe, politica noastră este să ne menținem expunerea limitată pe acțiunile cotate și să intrăm în noi angajamente cu multă precauție”, a adăugat Rothschild.

Trustul de investiții al lui Rothschild, RIT Capital Partners, are o expunere scăzută de 47% pe piața de valori, un procent istoric. Acesta este îngrijorat de faptul că creşterea preţurilor, pe parcursul a 10 ani, pe piaţa de acțiuni se va încheia.

Rothschild a atras atenţia şi asupra nivelurilor „potențial distructive” ale datoriilor în Europa, precum şi asupra războaielor comerciale ca fiind probleme majore ce pot afecta economia globală.

„Probabil că vor continua să existe probleme pe piețele emergente, însoțite de creșterea ratelor dobânzilor și de politica monetară a Fed-ului american, care a redus lichiditatea dolarului la nivel global”, a mai spus bancherul.

Potrivit lui Rothschild, lipsa unui răspuns coordonat la nivel internațional la provocările globale era puțin probabilă într-o epocă în care predominau lideri populiști și protecționiști, precum președintele american Donald Trump.”[1]

SURSE

  1. https://ro.sputnik.md/economics/20180809/21114716/jacob-rothschild-ordine-ecomica-mondiala-pericole.html
  2. Foto: Internet

https://www.dir.org.ro

” MARE TRAGEDIE”,CONCERNUL AMERICAN MONSANTO PARASESTE ROMANIA,NE PLEACA CHIMICALELE!

14 ian.

Agricultura românească a fost CONTAMINATĂ CU UN PESTICID CANCERIGEN, fabricat de un GIGANT AMERICAN.

Compania Monsanto, principalul producător de pesticide din România, a fost obligată să îi plătească unui grădinar american despăgubiri în valoare de 289 de milioane de dolari. Gigantul din industria agrochimică a fost acuzat că unul dintre insecticidele pe care le fabrică, Roundup, este cancerigen. Anul trecut, Monsanto a avut în România o cifră de afaceri de aproximativ 95 de milioane de euro. În acest context, Emil Dumitru, președintele uneia dintre cele mai mari asociații agricole din România, susține că nu există niciun motiv pentru consumatorii români să se îngrijoreze, că aceste produse sunt acreditate, chiar dacă asupra lor planează o mare umbră de îndoială. El este contrazis de un oficial din cadrul Ministerului Agriculturii, care, sub rezerva anonimatului, a susținut pentru „Evenimentul zilei” că Monsanto ne-a chimizat pământurile agricole la nivel industrial cu substanțe cancerigene, că la mijlloc este vorba despre acte criminale și că DIICOT ar trebui să se autosesizeze.

Monsanto a suferit o lovitură grea luna aceasta. După un proces, de-a lungul căruia avocații lui Dewayne Johnson (foto) au susținut că Monsanto știa și tăinuia faptul că produsul Roundup ar putea cauza cancerul, juriul Curții Supreme din San Francisco a dat un verdict extraordinar: compania trebuie să îi plătească grădinarului de 46 de ani, aflat pe moarte, daune în valoare de 289 de milioane de dolari. Sentința istorică dă astfel speranțe celor 5.000 de americani care au formulat plângeri asemănătoare cu cele ale lui Dewayne Johnson.

 

„Nu există birou unde să nu fie infiltrată compania Monsanto”

„Monsanto este de cel puțin 15 ani în România și asta din cauza lipsei de determinare a guvernului, care nu a realizat acte normative pentru a combate real autorizarea substanțelor. În prezent, Autoritatea Națională Fitosanitară, care de-abia de câțiva ani și-a încropit un laborator, dotat cu o tehnologie veche de 20 de ani, autorizează aceste pesticide. Autorizarea se face după ureche. Dacă presiunea politică e mare, lucrurile se mișcă rapid, se introduc produsele în consumul tehnologic. România a fost salvată, într-un fel, de integrarea în Uniunea Europeană. Până în 2007, Monsanto a băgat toate mizeriile posibile în terenurile noastre. Odată cu intrarea în UE ne-am supus automat unor reglementări, iar Monsanto nu a mai fost lăsată de capul ei. (…)Asta e atentat la siguranța națională, ceea ce se întâmplă după ’89. Dacă se face o plângere penală și dacă se apucă DIICOT-ul să studieze toate actele normative sau ordinele ministrului va constata că la mijloc este vorba de acte criminale. Însă nu le studiază nimeni, pentru că atunci când spui Monsanto prin minister nu există birou pe unde să nu fie infiltrată. Lucrurile sunt foarte grave, uitați-vă pe cifra de afaceri pe care a atins-o în România”, a declarat, sub rezerva anonimatului, un oficial din Ministerul Agriculturii pentru EVZ.

Două tipuri de solare: unul pentru producția proprie, altul pentru legumele de vânzare

Potrivit sursei noastre, aflăm că fermierii din Vidra, renumiți pentru legumele lor gustoase, sunt foarte conștienți de nocivitatea acestor pesticide. De aceea, aceștia au ajuns să-și construiască două tipuri de solare: unele mici, separate, pentru producția proprie, și altele mai mari, pentru produsele pe care le scot la vânzare.

Însă, când am discutat despre situația Monsanto din România cu Emil Dumitru, președintele Federației Naționale PRO AGRO, acesta ne-a declarat că românul nu ar trebui să se îngrijoreze cu privire la produsele Monsanto, că acestea sunt acreditate, că el însuși le folosește și că „n-are rost să comentăm pe niște date pe care EFSA le are în baza unor studii”

Producția ecologică din România, afectată de interesele Monsanto

Producția ecologică nu este o poveste. UE încurajează de 20 de ani producția ecologică, căci este mai prietenoasă cu mediul și mai sănătoasă pentru consumator, chiar dacă presupune, în primă fază, costuri mai mari decât cea convențională. Specialiștii susțin că avem un potențial extraordinar pe această nișă, pe care nu îl punem în valoare din cauza interesului marilor companii de a-și vinde pe bandă rulantă produsele. Mai mult decât atât, subvențiile acordate de Uniunea Europeană pentru conversia terenurilor și producțiilor în sistem ecologic sunt foarte valoroase, dar cum în România totul e programat să se întâmple invers decât normal, avem un procent extrem de mic de culturi ecologice.

În plus față de acestea, ni s-a precizat că soluțiile alternative au ajuns la un nivel atât de înalt încât rivalizează cu chimizarea Monsanto. De exemplu, pentru a nu se mai utiliza insecticide în cazul gândacului de cartof, fermierii pot folosi o altă specie de gândaci, care îl mănâncă. Practic, acest sistem alternativ care mizează pe lanțul trofic propune schimbarea unei paradigme învechite de agricultură cu una nouă, armonizată cu interesul țării.

De ce susțin fermierii români chimizarea

„Este o nișă de producție de luat în seamă, dar nu avem cum să asigurăm hrana celor 500 de milioane de locuitori ai Europei doar cu producția ecologică. Ușor-ușor va crește, dar în niciun caz nu se poate pune în discuție ca o alternativă la cultura convențională pentru că avem nevoie, întâi de toate, de un consumator care să aibă un venit pe măsură, produsele ecologice fiind obținute din producții mai mici, care angrenează multe resurse umane. Astăzi, noi utilizăm produse de protecție a plantelor cu gradul 4 de toxicitate, adică cele mai puțin toxice, nu cum se întâmpla înainte de Revoluție, când se foloseau produse de gradul 1 și 2. Nu putem să obținem, de exemplu, porumb în sistem ecologic atâta timp cât ne-ar trebui o resursă umană foarte mare, pe care nu o mai găsim și nici nu este dispusă să se angajeze. Plus de asta, gândiți-vă că suntem într-o competiție mondială, porumbul din România se întâlnește pe piață cu cel din America, al nostru este convențional, al americanilor poate să fie modificat genetic. Din păcate, trebuie să vă spun că, la nivel de percepție, consumatorul european asociază modificarea genetică cu o chestiune foarte rea. Practic, ca să înțelegeți diferența dintre o soia convențională și una modificată genetic, o soie convențională nu are inserată o rezistență într-o secvență de ADN, să zicem, la un erbicid care se numește glifosat și care odată aplicat lasă terenul curat de buruiueni, pe când pentru cea convențională trebuie să aplici 2-3 tratamente chimice ca să combați aceeași buruiană. Și, atunci, mă întreb retoric: care dintre cele două culturi este mai dăunătoare solului?”, a declarat Emil Dumitru, președinte AGRO PRO.

Specialiștii recomandă tratarea ecologică

În opoziție cu cele de mai sus, iată ce zice un specialist, cadru didactic, care a preferat să rămână anonim: „Referitor la organismele modificate genetic, țin să precizez că momentan nu avem studii care să demonstreze 100% că modificarea și consumarea acestor produse nu poate determina, în timp, modificări genetice inclusiv la animale și om. Astfel, este mai recomandat să tratezi friendly, adică în sistem ecologic, decât să modifici și să chimizezi planta. S-a dovedit, de asemenea, că prin utilizarea unor substanțe alternative, extrase din mediu, deci nu de sinteză, se pot obține producții mari”.

  • Iată și un raționament pentru fermierii care se tem că nu-și vor mai atinge obiectivele de vânzări: un hectar cultivat în sistem ecologic produce 1.500-2.500 de kg de grâu, iar prețul unui kilogram este de 1,5 lei. În sistem chimizat, un hectar produce 9.000-10.000 de kg de grâu, iar prețul unui kilogram este de 0,5 lei. Astfel, cifrele sunt foarte apropiate, grâul ecologic de pe un hectar valorează aproximativ 3.750 lei, iar cel de pe hectarul chimizat 4.500 lei.

Nu avem niciun studiu care să ne arate câte hectare sunt chimizate

Monsanto vinde foarte bine în România și a distrus agricultura pentru că a chimizat. Între anii ’80 și ’90, Europa a chimizat în disperare, iar costurile de decontaminare sunt foarte mari. În România avem la șes milioane de hectare curate, iar odată cu mizeria anilor ’90, există grava suspiciune că s-au adus îngrășăminte cu vagoanele de la ucrainieni, de la un combinat chimic apropiat de Cernobîl, anume Krivoi Rog. Ministerul Agriculturii trebuie să comunice, o dată la 5 ani, câte hectare sunt contamintate, câte nu. Acest lucru nu se întâmplă la noi. Pe de altă parte, s-a constatat că chimizarea execesivă determină, în timp, rezistența. UE are deja reglementări foarte clare, doar că sunt cu titlul de recomandări. Revenind la Monsanto, guvernul SUA se dezice încet-încet de această companie. Americanii au dezvoltat, în ultimii 20 de ani, un program de hiperindustrializare, dar au ajuns la concluzia că și-au distrus mediul încojurător. Prin urmare, Monsanto s-a mutat în alte țări. Prima țintă a fost Argentina, unde au distrus suprafețe mari din pădurile Amazonului”, conform sursei EVZ.

Secretul ungurilor

Conform specialistului contactat, problema în România nu constă neapărat în utilizarea anumitor substanțe, ci, atenție, în lipsa de expertiză de la nivelul terenurilor: „Pe vremea comuniștilor existau cooperative și experți. După ’90, n-am făcut altceva decât să distrugem ceea ce am construit în zeci de ani, anume un sistem autarhic după modelul chinez. Unul dintre cei care s-au luptat împotriva acestor mizerii a fost Victor Surdu, care s-a certat și cu Iliescu, opunându-se distrugerii cooperativelor și CAP-urilor. Ungurii nu le-au distrus, iar acum au o industrie mai puternică decât a noastră”.

„Statul își îmbolnăvește cu bună știință populația”

Un alt aspect menționat de sursă și care are loc din cauza haosului constituțional din România este următorul: la noi, tot ce înseamnă producție internă, de la cereale și până la legumele și fructele care se vând la tarabele piețelor din întreaga țară, este controlată de direcțiile Ministerului Agricol. Ce înseamnă, mai exact, acest lucru?

În București, de exemplu, există aproximativ 70 de piețe. În același timp, în cadrul direcțiilor Ministerului Agriculturii nu există mai mult de 4-5 persoane care controlează produsele înainte de a fi puse pe piață. Deci, controlul este mai degrabă fictiv. Și atunci, în calitate de consumator, îți pui următoarele întrebări: ce să mănânc? Produsele țăranilor verificate de 4-5 persoane sau cele din import, care sunt verificate la graniță, atunci când dintr-un tir se iau câteva produse, se sigilează și se trimit pentru verificare la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor? Sursa noastră susține că, în cazul produselor din import, avem cât de cât o certitudine, dat fiind că există măcar o procedură. „Cu totul altfel stau însă lucrurile în cazul fructelor și al legumelor de la tarabele țăranilor. Nimeni nu a făcut niciun studiu serios în cadrul căruia să analizeze, pe o eșantionare într-adevăr reprezentantivă, produsele care se vând la tarabele din piețele noastre. Nimeni nu a făcut acest lucru, în mare parte pentru că un astfel de studiu ajunge la peste 10.000 de euro și pentru că din rezultate ar reieși haosul care se întâmplă în România și faptul că Statul își îmbolnăvește cu bună știință populația, prin inacțiune”, conform sursei.

O anomalie pentru care plătim

În România, se acceptă importul de organisme modificate genetic, dar este interzistă cultivarea. „Dacă avem voie să le consumăm, de ce nu ni se permite să le producem în România? De ce trebuie să plătim comision nu știu cărei firme americane? În alte țări comunitare, ambele lucruri sunt interzise”, ne-a spus un oficial din Ministerul Agriculturii.

Ce spun autoritățile

După câteva zile de sunat în gol la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Autoritatea Națională Fitosanitară, Ministerul Agriculturii sau Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (reprezentanții cu greu răspund la telefoanele afișate, unde mai pui că nu poți întreba sau sesiza ceva decât prin formulare online) ni se răspunde. Doar că în urma pronunțării cuvântului „Monsanto”, fie ni s-a comunicat că momentan nu există vreo persoană care să ne ofere informații, fie am fost anunțați că le vom primi pe mail. Astfel, biroul de presă al Ministerului Agriculturii ne-a transmis un document din care aflăm că în Uniunea Europeană perioada de aprobare a glifosatului, substanță de bază a insecticidelor Monsanto, a expirat în 2016 și că, pe acest fond, Comisia Europeană a mandatat Agenția Europenă pentru Siguranța Alimentară (EFSA) să reevalueze dosarul substanței active, privind plasarea pe piață a produselor de protecție a plantelor.

Germania, primul stat UE care raportează glifosatul

Tot din răspunsul Ministerului Agriculturii aflăm că statul membru raportor pentru glifosat a fost Germania și că acesta a solicitat Comitetului pentru evaluarea riscului (RAC) din cadrul Agenției Europene a Chimicalelor (ECHA) studii privind carcinogenitatea glifosatului. Raportul de evaluare a dosarului substanței active glifosat a demonstrat că această substanță activă nu trebuie clasificată ca fiind carcinogenă, mutagenă sau toxică pentru reproducere. De asemenea, EFSA a demonstrat că glifosatul nu are proprietăți de perturbare endocrină prin modul de acțiune estrogen, androgen sau tiroidian, toate acestea fiind bazate pe date disponibile în domeniul toxicologiei. Atenție, însă! În ciuda faptului că utilizarea produselor de protecție a plantelor pe bază de glifosat a fost permisă pe o perioadă de 5 ani, între timp cazul Monsanto din SUA face mare vâlvă. Totodată, Franța începe să elimine progresiv această substanță din agricultură, vrând să preia răspunderea Germaniei de a evalua pesticidele care au la bază glifosatul.

Așadar, chiar dacă justiția americană a obligat Monsanto să achite daune uriașe, chiar dacă Germania a raportat această substanță, iar Franța vrea să o elimine din agricultură, pentru statul român toate acestea nu reprezintă nicicum un semnal de alarmă.

https://evz.ro/

REMEMBER ROMANI.FOAMETEA ORGANIZATA DE SOVIETICI IN BASARABIA SI BUKOVINA DE NORD IN 1046-1947:CADAVRE ARUNCATE DUPA GARDUL CIMITIRULUI!

14 ian.

Imagini pentru foametea din basarabia photos

 

Foametea organizată de sovietici în Basarabia si Bukovina de Nord în 1946-1947: Cadavre aruncate după gardul cimitirului

Foametea organizată în Basarabiasi Bukovina de Nord

de regimul sovietic de ocupație a fost probabil cea mai tragică pagină din istoria noastră.

Imediat după ocupația Basarabieisi Bukovina de Nord, „mașina morții” se extinde și asupra  locuitorilor de aici și începe încă în 1944, prin impozitarea țăranilor.

Istoricul Mariana Țăranu, care a studiat acest fenomen, povestește prin ce metode a fost răspândită foametea în Basarabia:

„Foametea în Basarabia a fost promovată la nivel de politică de stat. Înfometarea constantă, această politică criminală de înfometare a populației a avut consecințe grave, una dintre acestea fiind canibalismul.

Puține de tot erau familiile care au reușit să-și salveze toți membrii de la moarte în timpul foametei organizate. 

De cele mai mult ori familiile nu aveau putere să-și înmormânteze decedații, îi târau până ca cimitir și îi lăsau sau îi scoteau doar până la poartă. Cele mai multe decese au fost în iarna 1946 – primăvara 1947. Aduse la cimitir, cadavrele erau aruncate după gard.

În primăvară, la indicația administrației sătești, au fost săpate gropi comune unde au fost aruncate cadavrele. Nu se mai făceau sicrie, nu erau preoți care să facă slujbe de pomenire. Mulți nu știu unde le sunt înmormântate rudele.

În primii ani după foamete nu vorbeau despre aceasta.

Am documentat un caz în regiunea găgăuză, când au murit patru frați și tatăl nu-i putea înmormânta și i-a ținut în beci. Primăvara, cineva de la sovietul sătesc i-a pus pe toți în căruță și i-a dus și i-a aruncat în groapa comună.

Foarte puțini oameni spun că mama a dat de pomană o cană de chișleag, sau un boț de macucă. Dar aceasta era un lux în acele timpuri.

Dar astăzi, în R. Moldova nu avem un monument al victimelor foamei, ridicat la inițiativa administrație centrale.

În perioada sovietică noi am fost puși în situația să renunțăm la memorie.

Dar la trei decenii de la declararea independenței noi nu păstrăm memoria celor care au murit prin înfometare. Dacă vorbim despre foamete, fiecare familie își are morții săi în timpul foametei.

În acea perioadă, 20% din populație a murit de foame”.

(https://radiochisinau.md/basarabia-100-in-r-moldova-nu-exista-un-monument-al-victimelor-foamei ).

Yves Cochet: pentru a salva planeta, trebuie sa „limitam nasterile noastre”

14 ian.

Invictus

Yves Cochet: pentru a salva planeta, trebuie sa „limitam nasterile noastre” si „primim mai bine imigrantii”.

*Franta e in flacari, in sfarsit francezii s-au trezit si nu mai vor imigranti, si acest socialist vrea mai multi imigranti si mai putini francezi.

maraches

Intr-un interviu acordat la L’Obs, fostul ministru al Mediului Inconjurator, Yves Cochet, propune masuri pentru a incuraja francezii sa aiba mai putini copii ca sa se reduca costul ecologic al populatiei, si sa primeasca mai multi imigranti. O solutie de soc al acestui aparator al descresterii natalitatii, te face sa reactionezi.

„Sa inversam politica noastra de incurajare a ratei natalitatii”! Intr-un interviu publicat in revista L’Obs din data de 3 ianuarie, Yves Cochet dezvaluie solutii radicale pentru a salva planeta de schimbarile climatice. Propune masuri pentru ca „francezii sa faca mai putini copii” si „o mai buna primire a imigrantilor care bat la usa noastra”

Vezi articolul original 346 de cuvinte mai mult

Bolton promite Israelului: SUA nu se retrage din Siria „pana cand nu se indeplinesc multiple conditii”

14 ian.

Invictus

JOHN BOLTON, who is part-Jewish care este partial evreu si un sionist extrem de infocat, a facut o calatorie in Israel in weekend si s-a intalnit cu premierul israelian Benjamin Netanyahu doar pentru a anunta duminica ca SUA nu va iesi din Siria pana cand anumite „obiective” sunt realizate.

Din Antiwar:

In timpul vizitei sale in Israel, National Security Adviser John Bolton was openly contradicting President Trump on the withdrawal from Syria, Consilierul pentru Securitatea Nationala, John Bolton, l-a contrazis in mod deschis pe presedintele Trump cu privire la retragerea din Siria, si a sugerat ca nu va exista nicio retragere pana cand nu vor fi indeplinite multiple conditii.

Bolton a spus ca focarele ISIS sunt neinvinse si ca SUA ar trebui sa le elimine inainte de o retragere. El a mai spus ca trebuie sa existe garantii de siguranta atat pentru kurzi, as well as for Israel

Vezi articolul original 515 cuvinte mai mult

J.ALVAREZ – LA TEMPERATURA!

14 ian.

HELENE ROLLES – PARTIR AVEC TOI!

14 ian.

%d blogeri au apreciat: