Arhiva | 11:35 am

KLAUS JOHANNIS TREBUIA SUSPENDAT DEMULT!

17 ian.

Luni, 14 ianuarie 2019, a fost o zi fericită pentru Klaus Iohannis, sau cum ar spune el, în deficit major de simț al limbii, o zi frumoasă. A avut ocazia să împartă niște tinichele. Îl fericesc astfel de momente, pentru că nimic nu-i mai pe rostul lui decît faptele de protocol, goale de conținut, ca o tobă spartă, dar în care o are alături, umăr la umăr, pe Delia Dinu, și pe de altă parte, pentru că vede micșorîndu-se nițel depozitul de decorații din beciurile Administrației prezidențiale.

Imagini pentru IOHANNIS,POZE

La finele declarației de presă, prin nimic deosebită de alte și alte înșiruiri de clișee ostenite din fondul principal de clișee al mandatului, Klaus Iohannis a admis o miniconferință de presă. În cadrul ei, așa cum era de așteptat, s-a purtat un dialog despre conflictul dintre el și Guvern în chestiunea remanierilor a doi miniștri și numirea altora în locul lor. Citez din stenograma discuției:

”Reporter : Săptămîna trecută aţi motivat respingerea propunerilor făcute de PSD pentru cele două ministere: Ministerul Dezvoltării şi Transporturilor, iar între timp a venit un răspuns de la Palatul Victoria. Dna premier vă cere din nou să acceptaţi cele două propuneri pentru cele două ministere. Ce veţi face dvs, susţinînd în acelaşi timp că sînt două propuneri legale, care îndeplinesc funcţiile legale?

Klaus Iohannis: Da, aceste două propuneri vor fi refuzate în cursul acestei săptămîni. Întro zi, două vor fi finalizate documentele şi reexpediate la guvern.

Reporter: Care sînt motivele?

Klaus Iohannis: Astea o să le citiţi cînd o să vedeţi scrisorile.

Reporter: Dvs aţi motivat primul refuz pe care l-aţi avut în privinţa dlui Ilan Laufer. Aţi spus că este vorba despre motive de legalitate. Ce anume, ce condiţii de legalitate nu a îndeplinit Ilan Laufer?

Klaus Iohannis: Exact acelea care sînt înscrise în scrisorile pe care le-am trimis prim-ministrului. Sunt chestiuni juridice care trebuie foarte bine studiate şi recomand să se studieze. (…)

Reporter: Care sînt motivele pentru care i-aţi refuzat pe cei doi? Au condamnări penale? Sau care au fost motivele?

Klaus Iohannis: Sînt motivele invocate în scrisoare. Vă rog s-o studiaţi, rezultă totul de acolo.”

Nu știu cine a purtat din partea presei acest dialog. Nu cred că e vorba de vreun ziarist de la TV SRI Unu (Digi 24 ) sau TV SRI Doi (Realitatea TV). De fapt, n-are importanță cine a insistat ca președintele să se justifice. Are importanță că președintele României, cel care se dă huța la Cotroceni pe banii contribuabililor și e protejat de Garda pretoriană a lui Lucian Pahonțu, tot pe banii de la Buget, are obligația de a explica nu presei, nu PSD, nu Vioricăi Dăncilă sau lui Liviu Dragnea, ci opiniei publice de ce a refuzat mai nou pe Olguța Vasilescu și pe Mircea Drăghici. Tot ceea ce face el de vreo lună de zile în chestiunea revocării nu e un fleac, un fel de partidă de table în weekendul de la Sibiu. E o chestiune care interesează opinia publică. Întreaga opinie publică și nu numai cea întruchipată de electoratul PSD. Pînă la urmă Guvernul nu e al PSD, așa cum președinția nu e a familiei Iohannis, alături de multele case de la Sibiu și de aiurea. E Guvernul României. Repet ce am mai spus de atîtea ori. Ca parte a Puterii executive, Klaus Iohannis nu e obligat să semneze ca primarul. Principiul dublei chei îl obligă să cumpănească înainte de a semna propunerile de miniștri. Și dacă o face și dacă nu o face, el are însă datoria – una dintre datoriile minime de președinte – să se explice, să se justifice. Nu în fața Guvernului sau a PSD, ci în fața presei, purtătoarea de cuvînt a opiniei publice. Ce face Klaus Iohannis? La întrebarea pusă în numele opiniei publice el răspunde arogant, plin de el (nu e El Președinte cu p mare!) ca presa să studieze scrisorile trimise Guvernului. Presa independentă le-a studiat. Și în afară de argumente Așa vreau eu! Dacă nu vă convine, vă vîră SRI microfoane și în fund, iar Augustin Lazăr vă cheamă la Parchet!, presa independentă n-a găsit. Dar chiar și în aceste condiții, un președinte de republică democratică, un președinte de standarde europene, care știe că vremea lui Statul sînt eu! a apus de cîteva secole, un președinte conștient că nu e unsul lui Dumnezeu, ci un Înalt fucnționar, în slujba cetățenilor, catadicsește să se explice și să se justifice opiniei publice. Numai și pentru astfel de aroganțe insultătoare, de tip care nu dă doi bani pe propriul popor, Klaus Iohannsi trebuia suspendat de mult.

De ce se poartă așa de sfidător Klaus Iohannis?

E o întrebare legitimă într-un an electoral.

Din două motive.

Unul se referă la asigurările date de instituțiile de forță că-l vor face din nou președinte. Piară țara, dar Șeful trebuie să rămînă la Cotroceni. Prin urmare, pe candidatul PNL Klaus Iohannis îl doare undeva de ce spune opinia publică, de ce bombăne electoratul. Important e să nu bombăne Noua Securitate. Și din cîte se vede, răzgîiată de Klaus Iohannis, Noua Securitate nici vorbă să bombăne.

Un alt motiv ține de sacrificarea de către PSD a interesului național de dragul măruntelor calcule electorale.

La una dintre emisiunile lui Victor Ciutacu de la România TV, am dezvoltat o teorie a mea mai veche. Potrivit Constituției, singura instituție care-l poate sancționa pe Klaus Iohannis e Parlamentul. Președintele, beneficiar al unei imunități anticonstituționale conferite din vremea lui Traian Băsescu de CCR condusă de jurisconsultul de CAP Augustin Zăgrean, poate să comită orice infracțiune. Poate să ucidă un om. Din punct de vedere penal are imunitate. Va fi anchetat după expirarea mandatului. Și dacă îl obține și pe al doilea, Klaus Iohannis poate comite liniștit crime în serie. Va fi anchetat pentru ele abia în 2024, cînd va încheia al doilea mandat. Parlamentul e singura instituție însă față de care Klaus Iohannis n-are imunitate. La emisiune am reiterat teza obligației constituționale a Parlamentului de a-l suspenda pe Klaus Iohannis. Cu orice preț. Chiar cu cel al pierderii puterii. Argumentele PSD-iștilor că o suspendare ar duce la creșterea capitalului electoral al lui Klaus Iohannis țin de mizeria politicianismului. Au fost în istoria României politicieni care au riscat plutonul de execuție fără a se gîndi o clipă că, dacă nu fac nimic, ar avea șanse să moară în patul lor, de bătrînețe.

Tot ceea ce face acum Klaus Iohannis stă sub semnul Puțin îmi pasă, nu vă puteți permite să mă sancționați. E ca un conducător auto care încalcă toate regulile de circulație știind că nare cine să-l fluiere, pentru că nimeni n-are curaj să-l tragă pe dreapta. Încurajat de lașitatea PSD-istă, el va spori numărul de gesturi aberante, de încălcări ale Constituției, ale statului de drept și ale bunului-simț. Nu e greu să ne imaginăm că fără a se teme o clipă de suspendare el va escalada conflictul cu Guvernul. Ar fi o imposibilitate să-l vedem intrînd în Guvern umăr la umăr cu Delia Dinu pentru a înlocui miniștrii cu proprii consilieri. Liderii PSD nu văd că nu mai e vorba de un conflict între președinte și Guvern, ci un conflict între Klaus Iohannis și minima responsabilitate. Cu orice risc, inclusiv cu cel al pierderii alegerilor, PSD are datoria de a-l suspenda pe Klaus Iohannis. O datorie patriotică.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Evenimentul zilei

Reclame

UN NOU ATAC INTRE PRESIDENTIE SI PALATUL VICTORIA:”ROMANIA NU ARE INCA BUGET….!”

17 ian.

Imagine similară

Administraţia Prezidenţială a precizat, miercuri, că afirmaţiile ministrului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat, Ştefan-Radu Oprea, referitoare la întârzierea proiectului de buget pentru anul 2019 din cauza lipsei avizului Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) sunt false şi constituie o încercare de discreditare a CSAT. Preşedinţia subliniază că România nu are încă buget pentru anul în curs exclusiv din cauza incapacităţii Guvernului de a concepe, până la această dată, un proiect de buget sustenabil

„Afirmaţiile potrivit cărora proiectul de buget pentru anul 2019 este întârziat din cauza lipsei avizului Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt false şi constituie o încercare de a discredita o instituţie fundamentală a statului, cu responsabilităţi constituţionale în domeniul apărării şi securităţii naţionale. România nu are încă buget pentru anul în curs exclusiv din cauza incapacităţii Guvernului de a concepe, până la această dată, un proiect de buget sustenabil”, arată Administraţia Prezidenţială într-un comunicat.
Preşedinţia aminteşte că, în şedinţa CSAT din data de 19 decembrie 2018, au fost avizate propunerile de buget pentru anul 2019 ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, iar aceste informaţii au fost făcute publice la finalul şedinţei.
Precizările Administraţiei Prezidenţiale vin în urma afirmaţiilor ministrului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat, Ştefan-Radu Oprea, conform cărora întârzierea proiectului de buget pentru anul 2019 a fost cauzată de lipsa avizului Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

CUM VA FI 2019?

17 ian.

Cum va fi 2019 ? Date fiind nesiguranțele cu care s-a închis 2018, întrebarea este înconjurată de necunoscute mai mari. Explicația este că trăim discontinuitatea creată în anul tocmai încheiat de cîteva depășiri ale liniilor roșii de până mai ieri.

În viața internațională, încercarea Franței de a crea armata Europei de Vest a pus în chestiune solidaritatea transatlantică postbelică. Ea mizează pe o transformare a rolurilor în lume. Pe de altă parte, ofensiva din SUA la adresa președintelui și noua compunere a Congresului arată o democrație schimbată. Uniunea Europeană de acum slăbește proiectul originar al “unirii tot mai strânse a națiunilor” continentului, câtă vreme cetățenii rămân excedați de birocrația formată între timp.

Pentru prima oară după 1989, președinția României nu-și mai asumă nici retoric “statul de drept democratic”, prevăzut de Constituție, și încalcă manifest legea fundamentală. Gest și imatur și indecent – cu atât mai mult la treizeci de ani de la cotitura istorică din 1989!

Unii naivi mai cred că “asta-i politică!”. Nu, nu mai este politică, este simplă suficiență și carență de cultură. Întrebarea dacă nu cumva proaste decizii țin nu de politică, ci de slaba pregătire a actorilor devine tot mai justificată. Cu asemenea penibilități, România se va confrunta mai departe! Și cu asaltul unor inși neinformați de oriunde, care împiedică deocamdată o discuție pe fapte a situației din România!

A fost practic minimalizat Centenarul statului, iar acum se subminează alte lucruri importante. După ce și-a făcut țăndări meritocrația, câtă mai era, instalând amatorismul, după ce și-a făcut praf mediocra justiție cu “protocoale de cooperare” dintre judecători, procurori și serviciile secrete, unice în Europa, România își distruge bruma de legalitate. Legitimarea era oricum sub atac de un deceniu. Nefiind în stare de un program, opoziția de azi vrea guvernarea punând cătușe celorlalți. Social-democrații își asumă ținte importante – consumul intern ca motor economic, normalizarea justiției, controlul resurselor interne – dar se mișcă încet sub asaltul din umbră. Serviciile secrete, ca nicăieri, înființează partide, impun prim miniștri, conduc instituții publice, selectează “elita”. Place sau nu, România cochetează iarăși, pe nesimțite, cu structura personalizată și securistă de tristă amintire, doar că sub parole noi – “stat de drept”, “europenism”, “atlantism” – luate vădit în deșert. Nu se înțelege că nu numai statul de drept, dar nici libertățile și drepturile cetățenilor, nici democrația nu sunt negociabile.

Anul 2019 pornește cu premisa fatală a acestei discontinuității. Ce va fi?

Sesizând schimbările din lume, am publicat Ascensiunea globală a Chinei (2015), Societatea nesigură (2016), Ordinea viitoare a lumii (2017), Identitatea națională și modernitatea (2018), în care am anticipat evoluții care se confirmă. A sporit ponderea globală a Chinei, s-au extins nesiguranțele din societăți, s-a intrat într-o geometrie variabilă a supraputerilor, iar afirmarea identităților este de neoprit. În fiecare dintre aceste cărți m-am exprimat detaliat, încât nu-mi rămâne să spun decât că evoluțiile semnalate vor continua în 2019.

Dacă este, totuși, să specific mai mult anul 2019, atunci m-aș referi la situația din România, din Uniunea Europeană și din sistemul internațional. Voi caracteriza, inevitabil rezumativ, evoluții în economie, în care includ, de asemenea, ştiinţa şi tehnologia; în politică, în care includ şi valorile organizatoare şi armata; în administraţie, în care includ şi sistemul de drept; în cultură, în care includ şi educaţia şi reflexivitatea.

Economia României va resimți o însănătoșire grație motorului consum intern (măriri de salarii, de pensii, creare de joburi, reimplicarea statului ca acționar în mari firme), reaprins în ultimul an. O piață internă viabilă atrage capitaluri. Cu șansă, agricultura poate să răstoarne în bine balanța import-export la produse de consum curent. În Uniunea Europeană începe aplicarea Brexitului, iar dificultățile sociale din Franța și alte țări vor afecta încrederea. Statele Unite vor avea mai departe beneficiile noii legislații fiscale. În lume poate surveni o criză financiară, dar probabilitatea ei în anul ce vine este dependentă mai mult de atmosferă, decât de decizii. Retehnologizările vor continua viguros, companiile se ierarhizează din nou.

Politica din țară va fi una de hărțuială. Unii se și preocupă deja mai puțin de soluții, cât de propagandă. Publicului i se vor oferi pastile expirate, scoase dintre resturile unor institute, de genul “România educată”. Criza de oameni de stat se va resimți dureros. Reacția civică și etică a puținelor capete care gândesc responsabil este prea slabă.

În Europa, înaintează decepția față de partide tradiționale, față de parlamente. Sunt extinse rețelele nonguvernamentale, ideologia multora este doar anarhistă, de tipul “resist”, iar ceea ce va rezulta poate fi orice între democratură și dictatură. Se alimentează din nou teme ale anilor treizeci.

Ca fapt social, pe scenă intră cohorte – de IT-iști, hotelieri, comunicatori, cercetători și universitari de mucava etc. – al căror impact nu l-a lămurit încă nimeni. Ei nu sunt proletariatul traditional, legat de profesii concrete și neinformat, dar nici nu au, obiectiv, altă condiție decât cea a proletariatului – un proletariat cu bani în cont și BMW, dar tot fără cultură. Conduita lor poate avea greutate în situația în care creștin-democrația europeană s-a lăsat copleșită de “populari” mussolinieni, liberalismul nu a fost în stare de sincronizare, iar social-democrația nu și-a lămurit concepția sub globalizare și digitalizare. Acolo unde sunt neclintite, democrațiile meritocratice vor procura mai departe avantaje societăților respective.

Nu vor fi, din păcate, nici în 2019, politici de lungă respirație. În România, riscul este acum de a se distruge modesta fibră democratică a ultimelor decenii. Politica sălbăticită a încălcării Constituției ignoră o întrebare simplă: cum vrei să conduci o țară când cel puțin jumătate dintre cetățeni vor fi împotrivă? Politica internă de învrăjbire și politica externă de excursii nu pot fi salvate nici chiar prin activarea statului paralel ce parazitează România de azi.

Administrația din România s-a blocat în dificultățile tripartiției puterilor în stat. Acum, justițiocrația este maladia, alături de folosirea unipersonală a puterii, în vreme ce se caută torpilarea parlamentului, singura întruchipare a suveranității poporului. Sub pretextul “statului de drept”, unii năzuiesc, de fapt, cum se observă ușor, la un stat disciplinar cu ajutorul câtorva generali și justițiari.

Uniunea Europeană va înfrunta imperativul reorganizării. Nemulțumirile nu au, deocamdată, cum să se reducă. Nu sunt semne de trezire, chiar dacă cei mai mari economiști și sociologi europeni, francezi, germani și englezi, spun fără ezitare că reforma instituțională a Uniunii – prin înlocuirea “democrației interguvernamentale” a Consiliului European cu o democrație efectivă și recunoscând un rol clar Parlamentului, după o cu totul altă selectare a membrilor acestuia – nu va putea fi amânată.

Prea ruptă de nevoile societății, cultura de la noi va oscila și în 2019 între istorie propagandistică și snobism, între naționalism rudimentar și internaționalism descărnat. Vor fi tot prea puține elaborări intelectuale din partea unui patriotism luminat și sincronizat. Flatări ale politicilor vetuste vor trece, fals, drept evenimente. Universități de referință se lasă prăbușite în confortul indiferenței, unele de-a dreptul în securism. Continuă deprecierea operei temeinice de autor, iar ruptura de tematica civică și etică a culturii este la fel de adâncă pe cât era de inacceptabilă altădată trădarea dimensiunii estetice. În aceste condiții, emigrarea profesioniștilor va continua.

Cercetarea științifică este năvalnică în laboratoarele și catedrele SUA, Chinei, Israelului, Germaniei, Angliei, Rusiei și va schimba, în continuare, mințile și lumea. Efervescența intelectuală urcă din nou în numeroase țări și vor apărea noi ipoteze și viziuni. Este un timp al inovației intelectuale și culturale, ce acompaniază de obicei schimbarea lumii și va diferenția și mai mult țările.

Ipoteza geometriei variabile a supraputerilor, ca miez al istoriei ce se face, câștigă în evidență. Statele Unite rămân, prin economia, instituțiile, universitățile lor, mai dinamice și mai inovative decât restul lumii. Dar noi aranjamente între supraputerile nucleare (SUA, Rusia, China), politice (SUA, China), economice (SUA, China), culturale (SUA, China, Uniunea Europeană) vor trebui găsite. Soluția Kissinger-Nixon de gestionare a lumii prin acorduri majore va reveni lent în actualitate. Nu poate fi concurată forța Americii, dar aterizarea navei chineze pe cealaltă parte a Lunii, rachetele supersonice ale Rusiei, manevrele Iranului în Atlantic, proliferarea armelor vor da de gândit. Germania, Turcia, Polonia, Brazilia, Israelul, Coreea urcă. 2019 nu va fi cu mari decizii, ci cu frământări în căutarea avantajelor imediate. Indiferent de soarta președinției lui Donald Trump, corectura globalizării, pe care a inițiat-o, va continua.

http://www.andreimarga.eu

URLETELE REALITATII TV!

17 ian.

Sancțiunile aplicate presei stîrnesc, întotdeauna, un enorm tărăboi. Mai ales în Europa de Est, unde mai persistă amintiri ale jurnalisticii practicate în spatele Cortinei de fier. Teama de o întoarcere la interdicțiile și presiunile din anii comunismului este reală. În același timp, amintirile oferă o acoperire oricui vrea să protesteze pe seama unor măsuri luate în exercitarea acestei profesii. Explicația este nespus de simplă. În România zilelor noastre, nu există nici o reglementare în domeniul presei. Nici una a statului roman și nici una a comunității profesionale. Nicăieri în Europa o asemenea libertate împinsă pînă la iresponsabilitate nu este permisă. Există asociații și reguli, chiar și legi, care nu permit asemenea comportamente scăpate de sub controlul normelor profesionale și morale. În România, autoreglementarea și codurile deontologice nu există decît pe hîrtie. Oricine poate face scandal în numele ideii de libertatea presei, deși se apără de o înjurătură, de o calomnie sau de o dezinformare.

Nu sunt adeptul sancțiunii aplicată Realității TV. Dar nici nu mai poate continua în acest stil. Numai susținătorii fanatici pot trece peste grohăielile propagandistice ale amfitrionului ”Jocuri de putere”. Ca un logo al absurdului, imaginea emisiunilor sale este un Rareș Bogdan care joacă șah cu el însuși. La un moment dat, cînd ceva nu-i convine, judecata lui Rareș Bogdan se întunecă, fața i se înroșește și începe să țipe,umflîndu-se ca un curcan. Strigă către oamenii din regie și către producător să nu mai aplice reguli de bază în difuzarea imaginii. După ce a fost sancționat de Consiliul Național al Audiovizualului pentru reflectarea mitingului din 10 august, Rareș Bogdan și a lui copie feminină, Denise Rifai, au început să urle că au fost sancționați pentru ce au transmis în 10 august. Fals! Afirmația lor conține o crasă dezinformare a publicului Realitatea TV dar și a celui care nu urmărește postul, dar află de scandal, sau a funcționarilor europeni la care se plîng. Să ne înțelegem! Realitatea TV a transmis ce au transmis toți și nu a fost sancționată cu întreruperea emisiei preț de 10 minute din catastrofa verbală a Denisei Rifai. Și nu pentru ce au transmis în 10 august, ci pentru felul cum au făcut-o. Din păcate, cei de la CNA nu sunt pregătiți pentru o asemenea reacție isterică și nu au prezentat publicului larg materialul pe baza căruia au emis sancțiunea. În mod normal, ar fi trebuit ca, imediat după comunicarea sancțiunii pe un site al CNA-ului și într-un document transmis tuturor redacțiilor, să prezinte fragmente din propozițiile fără nici o legătură cu jurnalismul strigate de Rareș Bogdan și de Doru Mărieș. I-am văzut și m-am crucit. Nu era nici propagandă, nici militantism, necum jurnalism! Era o isterie fără cap și fără coadă, un fel de lătrat propagandistic, de oameni care numai că nu-și smulgeau cămășile de pe piept ca să ceară jandarmilor să tragă și-n ei. Rareș Bogdan este plin de asemenea antecedente isterice, de tip Vatra Românească și #Rezist. Subțirimea sa intelectuală îl determină ca în situații tensionate să răbufnească dincolo de comportamentul logic, de norme profesionale și chiar de bunul simț. Adeseori el se poartă de parcă ar fi un soi de penibil conducător de oști, scăpat într-un studio de televiziune. Din păcate, în 10 august, de la un moment dat, a fost însoțit și de Doru Mărieș, încins de parcă s-ar fi luat de guler cu Ion Iliescu și cu cei care au tras în mulțime la Revoluție. Am un respect deosbit față de prestația lui Doru Mărieș. Este printre puținii români care au luptat aproape trei decenii pentru aflarea adevărului din Decembire 1989. Înțeleg că mistificarea evenimentelor și lupta pentru adevăr i-au întors viața pe dos. Dar, de la această nefericire pînă la răbufnirile din 10 august, este o cale lungă. Condiția sa mai nouă de comentator politic este de un penibil militantism și atîta tot.

Geaba protestează și Administrația Prezidențială. Arată doar o poziție partizană față de abaterile singurei televiziuni care îl apără, orbește, pe Iohannis. Dacă în 10 august președintele era pe drum spre Sibiu, n-are decît să ceară o redifuzare, într-un grup restrîns, a celor două ore de vîlvătaie civică și verbală a celor doi. Și să-și imagineze și el cum ar fi fost ca Rareș Bogdan și Doru Mărieș să înceapă să strige:

-Bă, Iohannis, băi, oprește-i mă, nenorocitule!

N-are decît să schimbe puțin adresantul isteriilor și grosolăniilor și să le mute pe seama sa sau a nevestei sale, a lui Orban sau a lui Băsescu. Și pe urmă să dea comunicate.

Ne aflăm în fața celei de-a doua sancțiuni aplicate unei televiziuni. Într-o altă perioadă, CNA-ul a suspendat emisia și mai apoi licența OTV-ului. Acum situația este pe cale de a se repeta. Atîta doar că ne aflăm în fața unui OTV politic, protejat de data aceasta de SRI și de președinte. Și care a devenit un fel de portavoce a curentului #Rezist.

Președintele Klaus Iohannis sare orbește în apărarea postului Realitatea TV, principalul său organ de presă. Se face că nu vede excesele pupilului său și se face că nu știe nimic despre situația aberantă a neplăților fiscale tolerate acestui post. Celorlalte ziare, site-uri, radiouri sau televiziuni, la prima datorie către ANAF, li se blochează conturile. Realității TV, nu. În același timp, președintele Iohannis n-are nici o jenă din a se folosi și din a apăra un post de televiziune furat (zice DNA-ul, sub semnătura procurorului Carmen Damian) unui alt proprietar.

Pentru a lămuri puțin lucrurile, Consiliul Național al Audiovizualului ar putea să distribuie tuturor materialul în baza căruia a decis sancțiunea. Sau să posteze pe un site fragmente din limbajul și comportamentul delirant al lui Rareș Bogdan și Doru Mărieș.

Abia atunci vom putea revedea cu sînge rece ce înseamnă să o iei razna în presă.

CUM JUSTIFICA AUGUSTIN LAZAR LIPSA LUI CARMEN JOHANNIS DE LA AUDIERI!

17 ian.

Procurorul general Augustin Lazăr a reacţionat la postarea PSD referitoare la faptul că permite absenţa soţiei preşedintelui României, Carmen Iohannis, de la audieri, în schimb nefiind revocat, şi spune că respinge aceste scenarii, iar procurorii nu îşi exercită atribuţiile ca împuternicire din partea vreunei guvernări.

„Ministerul Public este alcătuit din procurori care îşi exercită, conştient şi hotărât, atribuţiile constituţionale, în baza unui mandat al societăţii (art. 131 din Constituţia României), iar nu ca împuternicire din partea vreunei guvernări. În atribuţiile lor procurorii români reprezintă interesul public, interesele generale ale societăţii şi nu interese partizane şi refuză controlul politic.În desfăşurarea anchetei procurorul de caz este suveran, intervenţia procurorilor ierarhic superiori în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei fiind interzisă”, se arată în reacţia lui Augustin Lazăr.

Acesta spune şi că respinge „sugestiile mascate de a interveni în derularea unor anchete”: „De altfel, articolul 3 alineatul (1¹) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor modificată şi completată prevede: „Procurorii sunt independenţi în dispunerea soluţiilor în condiţiile prevăzute de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.”

Amintim aici şi explicaţiile Cartei de la Roma (adoptată ca urmare a Opiniei nr. 9 din 2014 a Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei) care la punctul nr. 34 enunţă „Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că este necesar să se insiste ca într-o societate democratică, atât instanţele judecătoreşti cât şi autorităţile de urmărire penală să rămână libere de orice presiune politică. Rezultă că procurorii trebuie să fie autonomi atunci când iau decizii şi atunci când cooperează cu alte instituţii, trebuie să-şi poată îndeplini îndatoririle liberi de orice presiune externă sau interferenţă din partea puterii executive ori din partea Parlamantului, ţinând seama de separaţia puterilor în stat şi de responsabilitatea acestora.”

Faţă de cele arătate, procurorul general respinge sugestiile mascate de a interveni în derularea anumitor anchete penale, subliniind şi pe această cale că procurorii sunt suverani în desfăşurarea anchetelor repartizate. De altfel, Carta de la Roma anterior amintită subliniază la punctul nr. 36: „Statele trebuie să se asigure că procurorii sunt apţi să îşi îndeplinească atribuţiile fără intimidări, imixtiuni, hărţuire, interferenţă nepotrivită sau expunere nejustificată la răspundere civilă, penală sau de altă natură.”, se mai arată în răspuns.

PSD a criticat, pe Facebook, absenţa de la audierile de la PG a soţiei preşedintelui, Carmen Iohannis, spunând că Augustin Lazăr nu este revocat, dar la schimb tolerează aceste absenţe, toţi crezându-se mai presupus de lege.

„Augustin Lazăr e şeful Parchetului care tolerează absenţele de la audieri ale soţiei prezidenţiale. La schimb, Iohannis refuză revocarea lui Lazăr. Şi soţia, şi Lazăr, şi Iohannis se cred deasupra legii şi a Constituţiei. (Dovada că Augustin Lazăr a semnat clasarea dosarului lui Klaus Iohannis”, scrie într-o postare pe Facebook, pe pagina PSD.

Social democraţii fac trimitere şi la informaţiile făcute publice de Antena 3, potrivit cărora Augustin Lazăr a semnat, în 2014, după alegerile prezidenţiale, o ordonanţă în care se face referire la dispunerea clasării unui dosar în care era vizat Klaus Iohannis. Lazăr era la acea vreme procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

SEFA UNIUNII JUDECATORILOR REACTIONEAZA DUPA DECIZIA CCR:”PROTOCOALELE AU STIRBIT…!”

17 ian.

dana-girbovan

Dana Gîrbovan, preşedintele UNJR, spune că decizia CCR privind protocoalele constată un grav conflict între puterile statului, având în vedere că încalcă drepturile cetăţenilor şi din comunicatul Curţii rezultă că protocoalele au ştirbit competenţele instanţelor în înfăptuirea justiţiei.

Mesajul judecătoarei integral:

Decizia Curtii Constitutionale de azi, 16 ianuarie 2019, prin care a admis ca protocoalele secrete dintre SRI si Ministerul Public au incalcat Constitutia si separatia puterilor in stat, constata unul din cele mai grave conflicte dintre puterile statului, gravitatea fiind data atat de intinderea in timp a acestui conflict – din 2009 in prezent – cat si de consecintele negative ale acestuia asupra infaptuirii justitiei, cu incalcarea samavolnica a drepturilor fundamentale ale cetatenilor.

O analiza completa a efectelor deciziei CCR va putea fi facuta abia dupa ce Curtea va publica considerentele acesteia.

Pana atunci insa, din comunicatul Curtii rezulta un fapt de o gravitate fara precedent: incheierea protocoalelor secrete intre Ministerul Public si SRI au stirbit competentele Inaltei Curti de Casatie si Justitiei si ale instantelor judecatoresti in indeplinirea rolului lor constitutional de infaptuire a justitiei.

Prin aceste protocoale au fost completate sau modificate in secret norme de procedura penala, acordand competente SRI acolo unde legea ii interzicea, fara ca nici macar judecatorii sa aiba cunostinta de continutul acestora.

Curtea Constitutionala reda puterii judecatoresti atributul constitutional de a decide cu privire la efectele concrete ale acestora, aratand ca instantele „vor verifica, in cauzele pendinte, in ce masura s-a produs o incalcare a dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala si vor dispune masurile legale corespunzatoare”.

Orice persoana care intelege in substanta sa importanta puterii judecatoresti intr-un stat de drept – si nu le rezuma la sloganuri si discursuri sterile – intelege si gravitatea exceptionala a faptului ca, in Romania, au fost institutii care s-au situat mai presus de lege si Constitutie, aducand prin aceasta atingere rolului instantelor judecatoresti in infaptuirea justitiei.

Semnatarii acestor protocoale trebuie sa-si asume raspunderea pentru consecintele acestora.

Tot foarte grav este faptul ca SRI a actionat in tot acest rastimp in afara unui control parlamentar real, fapt ce in sine constituie o amenintare foarte serioasa la adresa democratiei din Romania.

„As with all oversight, it should be remembered that while the oversight body must have sufficient powers on paper, it is how it exercises these powers in practice which is important” a subliniat Comisia de la Venetia in Opinia 719/2013 privind controlul democratic asupra serviciilor de informatii.

De cativa ani UNJR a aratat, in mod repetat, ca protocoalele secrete incheiate intre SRI si diferitele institutii din sistemul judiciar „au fost adevarate bombe puse la temelia statului de drept”.

MEDEL, o asociatie profesionala a judecatorilor si procurorilor europeni, a condamnat de asemenea, in repetate randuri, incheierea de protocoale secrete intre institutiile din cadrul autoritatii judecatoresti si SRI, ce submineaza statul de drept, democratia, independenta sistemului judiciar si dreptul la un proces echitabil, incalcand astfel drepturile fundamentale ale romanilor protejate de Constitutie si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

http://www.unjr.ro/…/rezolutie-a-magistratilor-europeni-de…/

Aceasta decizie a Curtii Constitutionale nu rezolva insa toate problemele legate de emiterea de acte secrete care au vizat administrarea si/sau infaptuirea justitiei.

Deciziile CSAT, pe care s-au fundamentat aceste protocoale, de exemplu, sunt in continuare clasificate sau nepublicate, motiv pentru care vom continua eforturile in vederea publicarii tuturor acestor acte secrete care au afectat independenta, administrarea si infaptuirea justitiei.

BREXIT.MAY SUPRAVIETUIESTE LA LIMITA!

17 ian.

Camera Comunelor a respins la limită, miercuri seară, moţiunea de cenzură depusă de opoziţia laburistă la adresa Guvernului Theresa May, care rămâne astfel în funcţie şi încearcă să găsească soluţii pentru depăşirea impasului în procedura Brexit.

În favoarea demiterii Guvernului Theresa May s-au pronunţat 306 deputaţi britanici, iar împotrivă 325, informează postul Sky News.

Premierul Theresa May a salutat miercuri seara susţinerea Guveenului său în Camera Comunelor, care a respins – cu ajutorul micului partid unionist nord-irlandez DUP – moţiunea laburistă contra Executivului, a declarat că îşi ia datoria în serios şi că Guvernul va continua să acţioneze în vederea ieşirii regatului Unit din Uniunea Europeană, relatează BBC News.

May a anunţat că Guvernul a propus o serie de întâlniri cu parlamentari de rang înalt şi a invitat liderii partidelor să acţioneze în vederea ieşirii din impas. Aceste reuniuni încep miercuri noaptea, după vot. May a declarat că abordează aceste întâlniri ”într-un spirit constructiv” şi îi îndeamnă pe politicieni să facă la fel.

”Sunt pregătită să coopereze cu orice membru al acestei Camere pentru a asigura Brexitul”, a declarat ea. ”Vom continua să acţionăm în vederea prosperităţii. Vom continua să acţionăm în vederea respectării rezultatului referendumului Brexitului. Cred că această datorie este împărtăşită de către toţi membrii acestei Camere”, a declarat ea.

”În zilele următoare, voi organiza reuniuni cu şefii partidelor. Guvernul abordează aceste reuniuni într-un spirit constructiv. Trebuie să obţinem rezultate. Vom reveni luni în Cameră pentru a prezenta un nou text”, a spus May.

%d blogeri au apreciat asta: