Arhiva | 11:59 am

TREI TEME DE ATAC: JOHANNIS SI INCALCAREA CONSTITUTIEI,JOHANNIS SI SABOTAREA GUVERNULUI ROMANIEI, JOHANNIS SI COMPLICITATEA CU AUGUSTIN LAZAR!

18 ian.

Organizarea unui miting mare e o problemă complicată. Mobilizare, responsabilitate, costuri, transport, recuzită, coordonare, timp pierdut de participanți.

Practic, zeci de șefuleți din zeci de locuri din țară trebuie să colaboreze, să se sincronizeze, să fie coerenți în legătură cu un plan făcut de alții, de la centru, să iasă din comoditatea rutinei lor de zi cu zi pentru a deveni pentru câteva ore conducători de oști.

Al naibii de neplăcut!

Pe de altă parte, nici statul cu mâinile-n sân când președintele țării își bate joc de tine sistematic, încălcând constituția, sabotând guvernul, sprijinind o justiție dedicată pe față abuzurilor și poliției politice, nu este o atitudine ușor de înghițit. Pasivitatea înseamnă să-l încurajezi în fărădelegi.

Atunci ce s-ar putea face? Cumva în locul unui miting mare mai multe mitinguri mici?

Am promis, într-un articol anterior, o idee ieftină și eficientă de a-l sancționa pe Klaus Iohannis atacându-l exact acolo unde îl doare mai tare: la campania electorală și la statul paralel.

Se știe că PSD are cea mai puternică rețea de filiale teritoriale din România. Și cel mai mare număr de membri de partid cu carnet. Mai ales în zona rurală și în orașele mici și mijlocii. Ce fac acești oameni pentru partidul lor în mod concret? Se duc o dată la patru ani la vot și cam atât. În rest privesc televizorul și se umplu de nervi văzând indolența prezidențială și ipocrizia opoziției. Iar uneori, din ce în ce mai des în ultima vreme, se oțărăsc la șefii lor locali că dece aceștia nu fac nimic, că dece partidul închide ochii și nu pune odată piciorul în prag pentru a-l rezolva pe „neamț”? Că doar au puterea! Sau nu o au?

Așa că iată ce propun eu: să fie pus puțin la treabă poporul pesedist din teritoriu, să i se ofere o supapă prin care să-și mai descarce năduful și să-și activeze și spiritul de dreptate, combativitatea de prea mult timp adormită. Cred că de-abia așteaptă.

Într-o sâmbătă (sau duminică) să apară pe toate posturile de știri vestea că undeva, în zona orașelor de sub 30 000 de locuitori, la Dorohoi sau la Rădăuți sau la Petrila, a avut loc un miting anti Iohannis la care au participat 100 de români. Protestul a avut trei teme de atac: Iohannis și încălcarea Constituției, Iohannis și sabotarea guvernului, Iohannis și complicitatea cu Augustin Lazăr.

Credeți că e greu, ori costisitor ca într-o comunitate de 30 000 de oameni să poată fi mobilizați 100, loco, pentru o oră, doar așa cât să se audă niște nemulțumiri până la București și să perceapă țara o scânteie? Eu cred că ar fi  extrem de simplu și de ieftin.

După care, peste o săptămână, protestul să se repete cu aceleași trei teme, dar de data asta în 10 orașe sub 30 000 locuitori și in 2 orașe cu populație între 30 000 și 50 000 de locuitori. Să zicem Alexandria și Slobozia. Iar aici să participe câte 500 de localnici ca să se vadă un progres și, totodată, mobilizarea să fie ușor de realizat.

Apoi, în a treia săptămână, 20 de orașe din prima categorie, 10 din a doua și, în premieră, 1-2 orașe cu peste 100 000 locuitori (Craiova și Galați, de exemplu) în care să iasă 1000 de protestatari. Nu neapărat mai mulți, ca să fie în continuare simplu și ieftin pentru organizatori. Și ca să existe potențial de creștere pentru viitor.

Credeți că după o astfel de evoluție va mai fi nevoie și de o a patra săptămână de proteste? Eu cred că nu. Și mă bazez pe faptul că, dacă instituțiile de forță abuzive se tem de ceva, atunci ele se tem de furia populară.

Dacă acum lui Klaus Iohannis nu-i e frică de suspendare, dacă știe că oricât de penal s-ar comporta este protejat de imunitate, nu la fel de indiferent ar rămâne în fața unor mișcări care să împânzească toată țara cu sloganuri ridiculizante la adresa lui, care să-i caricaturizeze până la fibra sa intimă, de plastic, lipsa de patriotism, lașitatea și complicitatea cu statul mafiot.

Toate bizareriile pe care le face Klaus Iohhanis acum au două explicații: intrarea în campania electorală și tutela statului paralel.

Proteste la adresa lui impregnate de miștouri folclorice, o prezentare permanentă, la știri, a contrastului dintre bățoșenia sa germanică și hachițele lui de vedetă eșuată, o imagine de președinte – Bulă ajuns, vai, de râsul curcilor, i-ar face imaginea franjuri și campania electorală o alegorie a ideii de „așa nu”.

Cât despre statul paralel, câteva mii de români în stradă nemulțumiți de președintele lor, un bulgăre de proteste crescând de la săptămână la săptămână, asta chiar că ar reprezenta răul insuportabil și motivul reorientării către o altă marionetă.

Iohannis, în delirul care l-a cuprins, nu trebuie lăsat să aibă inițiativa. Trebuie pus în devensivă și dus în ridicol. Pe un personaj atât de infatuat și de constipat ca el, nimic nu-l descumpănește mai tare decât ironia semenilor.

Așa că hai să-i dăm șifonierului gotic de la Cotroceni ceea ce merită: un furnir daurit de Dorohoi, o lavandă antimolii de Alexandria și niște flit de Craiova, atât pentru uz extern cât și pentru uz intern.

Sursa: Contele de Saint Germain

Reclame

PARLAMENTUL EUROPEAN IN CARDASIE CU MONICA MACOVEI SI CEILALTI TRADATORI AI ROMANIEI DIN GRUPUL EUROPARLAMENTAR PNDL A VOTAT: „ROMANIA VA PUTEA FI SANCTIONATA LA PROPUNEREA COMISIEI EUROPENE PENTRU ORICE PRESUPUSE INCALCARI ALE „STATULUI DE DREPT!”

18 ian.

Parlamentul European a votat: România va putea fi sancționată la propunerea Comisiei Europene pentru orice presupuse încălcări ale “statului de drept”. Ca și orice altă țară din estul Europei cu politici suveraniste, ca și orice altă țară care îndrăznește sa nu se supună globaliștilor de la Bruxelles!

Și noi vom fi sigur primii “sancționați”, deși nu există niciun criteriu obiectiv care sa poată duce la concluzia ca sunt încălcate regulile și bunele practici ale “statului de drept”!

Vom fi sancționați pentru ca suntem considerați cetățeni de rang secund in Europa, suntem priviți ca “lumea a treia” a “lumii civilizate”.

Vom fi sancționați pentru ca nu se dorește sa recuperam, măcar in parte, decalajul fata de “vestul” dezvoltat!

Vom fi sancționați pentru ca trebuie sa rămânem furnizori de materie prima și forța de munca!

Vom fi sancționați pentru ca trebuie doar sa contribuim la bugetul UE și nu sa beneficiem de fonduri de coeziune!

Vom fi sancționați pentru ca globaliștii de la Bruxelles și Berlin și-au instalat “cozi de topor” in fruntea celor mai importante instituții ale României, care sabotează interesele legitime ale poporului român!

Confruntați cu acest pericol iminent, va propun ca alături de Alianța Națională (PAN) sa ne gândim dacă nu a venit vremea sa cântărim avantajele și dezavantajele rămânerii in UE!

A venit vremea sa vedem dacă nu ne costa prea mult sa rămânem intr-o “familie” care nu ne iubește și nu ne dorește! Intr-o familie care vrea doar sa ia de la noi, fără sa ne dea nimic in schimb!

A venit vremea sa vedem cine sunt euro-parlamentarii români care au votat împotriva României!

DA! A venit vremea sa ne punem întrebarea:

#RoExit?

#CurajȘiViziune!

#AlianțaNațională.

Autor: Dan Chitic

Sursa: Dan Chitic Facebook

PARCHETUL GENERAL REFUZA SA ANCHETEZE ABUZURILE PROCURORULUI CEAUSIST MONICA GHERGHESCU-MACOVEI FIICA DE SECURIST!

18 ian.

De ce nu anchetează Parchetul General abuzurile comise în gestionarea arhivei SIPA?

Instituția condusă de Augustin Lazăr ignoră sesizarea primită în urmă cu 6 luni de la Comisia Parlamentare de Anchetă în legătură cu săvârșirea unor fapte deosebit de grave de către fostul ministru de Justiție Monica Macovei.

Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție (SIPA) este fostul serviciu secret al Ministerului de Justiție, care se ocupa, în principal, cu supravegherea magistraților.

În data de 21 noiembrie 2018, Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție informații publice în legătură cu măsurile dispuse de procurori în urma raportului întocmit de Comisia Parlamentară de Anchetă privind arhiva SIPA. (link solicitare FACIAS PICCJ)

În 4 decembrie 2018, într-un răspuns pentru FACIAS, Parchetul General comunica faptul că „nu a fost identificată nicio lucrare având ca obiect aspectele sesizate de dumneavoastră”. (link răspuns PICCJ)

Potrivit unui document aflat în posesia FACIAS, Camera Deputaților a transmis Raportul Comisiei SIPA către Parchetul General încă din data de 5 iulie 2018. (link răspuns secretariat CDEP)

Deși, potrivit Codului de Procedură Penală, Parchetul era obligat să examineze sesizarea primită din partea Comisiei Parlamentare de Anchetă, procurorii au decis să o ignore pur și simplu.

Refuzul Parchetului General de ancheta faptele comise în gestionarea arhivei SIPA este cu atât mai gravă, cu cât Comisia Parlamentară de Anchetă a constatat posibila săvârșire a unor fapte penale, unele chiar de punere în pericol a siguranței naționale.

Astfel, în Capitolul IV – Propuneri din Raportul Final al Comisiei Parlamentare de Anchetă se consemnează trimiterea raportului privind arhiva SIPA către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție „în vederea îndeplinirii competențelor legale, urmând a stabili:

  1. Dacă emiterea H.G. nr. 127/2006 a fost de natură să aducă prejudicii siguranței naționale;
  2. Dacă acțiunea doamnei ministru Monica Luisa Macovei, de a sigila fișetele în care ofițerii operativi ai fostei D.G.P.A. depozitau documente de lucru, întrunește elementele constitutive ale faptei prevăzute și sancționate de art. 248 din Codul penal în vigoare la data săvârșirii faptei;
  3. Dacă fapta domnului Ovidiu Ioan Stoian, de a pune la dispoziția doamnei ministru Luisa Monica Macovei documente clasificate, întrunește elementele constitutive ale faptei prevăzute și sancționate de art. 252 din Codul penal în vigoare la data săvârșirii faptei;
  4. Dacă fapta doamnei ministru Monica Luisa Macovei, care, abuzând de prerogativele funcției sale și având un ascendent asupra subordonaților săi, i-a determinat pe aceștia să nu respecte regulile privind protecția informațiilor clasificate, întrunește elementele constitutive ale faptei prevăzute și sancționate de art. 248 din Codul penal în vigoare la data săvârșirii faptei;
  5. Dacă, prin ridicarea și scoaterea din arhiva fostei D.G.P.A., de către doamna ministru Monica Luisa Macovei, a registrului de evidență a documentelor aferent anului 2003-2004, sunt întrunite, astfel, elementele constitutive ale faptei prevăzute și sancționate de art. 169 alin. (2) din Codul penal în vigoare la data săvârșirii faptei sau dacă informațiile cuprinse în acest registru ar fi putut fi folosite de către doamna ministru pentru identificarea unor documente cu care să șantajeze magistrații sau alte persoane publice pe care acestea le vizau”. (link extras din Raportul Comisiei de Anchetă)

FACIAS solicită Parchetului General să respecte legea și să ancheteze faptele deosebit de grave sesizate de Comisia Parlamentară de Anchetă privind arhiva SIPA. Solicităm, de asemenea, Consiliului Superior al Magistraturii și Inspecției Judiciare să cerceteze motivele pentru care Parchetul General refuză să dea curs sesizării transmise în urmă cu 6 luni de Comisia Parlamentară de Anchetă.

Biroul de presă al FACIAS

9 ianuarie 2019

Sursa: Fundația Pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului

MEDICUL CAMELIA SMICALA: AM SPUS DE NENUMARATE ORI CA LA BAZA SISTEMULUI DE PROTECTIE A COPILULUI DIN FINLANDA STA O AFACERE DE PEDOFILIE.ACUM,DOVEZILE INCEP SA IASA LA IVEALA!

18 ian.

Medicul Camlia Smicală scrie, într-o nouă postare pe Facebook, că dezvăluiri recente, apărute în presa finlandeză, despre o serie de cazuri de pedofilie, precum și statisticile care arată că numărul agresiunilor sexuale comise asupra copiilor depășesc 60 de procente, nu fac decât să confirme ceea ce ea spune încă de la începutul luptei cu Lastensuojelu, echivalentul finlandez al Barnevernetului norvegian, care i-au luat de lângă ea cei doi copii. Camelia Smicală prezintă și un scurt bilanț a ceea ce a reușit de când se luptă cu sistemul finlandez de protecție a copilului.
„Am spus-o de nenumarate ori in public ca la baza sistemului de protectie a copilului din Finlanda sta o afacere de pedofilie .Din cate imi amintesc ,in interviul dat domnului Victor Roncea,acum cativa ani ,am spus ca ,se urmareste legalizarea pedofiliei. Acum ,dovezile incep sa iasa la iveala.
KRP, fortele speciale finlandeze, afirmă ca aceste cazuri de pedofilie aparute in presa ,sunt doar varful icebergului .Conform statisticilor ,cazurile de agresiune sexuala asupra minorilor ,sunt ,peste 60% comise de catre finlandezi(numai ca  acestea nu prea ies in presa si nici nu prea sunt condamnate )
PS .de cand ma lupt cu sistemul am pierdut tot ce am muncit timp de 22 de ani, am fost condamnata pentru ca noi am fost agresati ,samd dar,am obtinut si urmatoarele:
-KRP a inceput anchetarea caselor de copii din Finlanda si au descoperit ca acolo se intampla lucruri extrem de grave, de la agresiune fizica,psihica ,pana la privare de libertate.Cercetarea continua
-procurorul general al Finlandei(care ne-a respins absolut toate cererile de cercetare a abuzurilor facute asupra noastra)a fost demis si se afla cercetat penal pentru coruptie
-Seful politiei centrale finlandeze(care si el a refuzat cercetarea politiei in cazul nostru ) a fost demis si se afla in cercetare pentru coruptie.
-Avocatul Poporului din Finlanda a facut si el o cercetare in casele de copii din Finlanda si a ajuns la aceleasi concluzii ca si politia. Cercetarea continua si se urmareste ca anul acesta sa fie ascultati toti copiii din casele de copii.
–Serviciile secrete finlandeze cu siguranta au invatat binisor limba romana de cand ne urmaresc.
Asteptam ancheta in justitie ,pentru ca acolo e jale!!!!!!!”, a scris Camelia Smicală.

THE INDEPENDENT.BREXIT:ARMATA BRITANICA SOLICITATA IN PREGATIREA DE IESIRE FARA ACOD!

18 ian.

Militarii Britanici

Trupele vor fi desfăşurate în toată țara pentru a ajuta în pregătirile pentru un Brexit fără acord, a anunțat joi guvernul britanic.

Miniștrii au emis o înștiințare oficială prin care solicită rezerviștilor britanici să intervină pentru a ajuta în amelioarea impactului unui Brexit fără acord „în ceea ce privește asistenţa socială, sănătatea și securitatea cetățenilor britanici și stabilitatea economică a Regatului Unit”, potrivit The Independent.

Gavin Williamson, secretarul pentru Apărare, a anunţat luna trecută că 3.500 de militari sunt gata să intervină pentru a acorda ajutor în cazul unei ieşiri fără acord. Aproximativ 350 dintre aceştia au fost în prezent solicitaţi şi dislocaţi.

Într-un comunicat, ministrul Apărării, Mark Lancaster, a declarat că trupele vor îndeplini o serie de sarcini, printre care sporirea operațiunilor armatei, cooperarea cu alte autorități și furnizarea de competențe de specialitate. De asemenea, militarii vor fi trimiși să ajute la centrele de comandă regionale și vor fi însărcinați cu implementarea unor pregătiri în cazul unei ieşiri fără acord, efectuate de alte departamente guvernamentale.

Trupele vor fi inițial desfășurate pentru un an, începând cu 10 februarie.

Deputatul Ian Murray, de la Partidul Laburist, susținător al campaniei „Best for Britain” pentru organizarea unui alt referendum, a declarat că apelul adresat rezerviştilor arată „cât de grav este pericolul unui Brexit fără acord”.

„Este uimitor că soldații sunt pregătiţi de intervenţie având în vedere riscul izbucnirii unei crize constituționale determinate de guvern. Un scenariu fără acord ar trebui exclus imediat de prim-ministru, pentru a evita acest haos. Nu există absolut niciun sprijin parlamentar pentru acest lucru”, a declarat Ian Murray.

Prim-ministrul a anunțat că plănuieşte să poarte discuţii cu partidele în încercarea de a se ajunge la un rezultat care să îi mulţumească pe deputați, dar a respins solicitarea lui Jeremy Corbyn de a exclude opțiunea unei ieşiri fără acord înainte de începerea dezbaterilor.

BUCUREŞTI, 17 ian – Sputnik, Doina Crainic.

https://ro.sputnik.md/

O ISTORIE A ZILEI DE 18 IANUARIE. VIDEO – TODAY IN HISTORY

18 ian.

CER SI PAMANT ROMANESC

18 ianuarie, istoricul zilei

Anul 350 – A murit  împăratul roman Constant.

Imagini pentru flavius iulius constans emperor photos

Flavius Iulius Constans (n. 320) a domnit din 337 până în 350.

Era fiul cel mai mic al lui Constantin cel Mare și al Faustei, ridicat în 335 la rang de caesar. A devenit în 337, la moartea tatălui său, împreună cu cei doi frați, Constantin II și Constanțiu II, augustus, încredințindu-i-se guvernarea Italiei, Illyricum-ului și Africii. Încercarea fratelui său Constantin II de a-l tutela, urmată de invadarea Italiei, s-a soldatcu moartea acestuia în lupta de la Aquileia (340), Constant extinzându-și stăpânirea și asupra Galliei, Hispaniei și Britanniei.

Severitatea atitudinii față de armată și austeritatea politicii sale fiscale declanșează conspirația lui Flavius Magnus Magnentius, care este proclamat împărat la Autun, în Galia. Nevoit să fugă, Constant a fost ucis în apropiere de Pirinei, în anul 350.

1535 –  Intemeierea orașului sud american Lima.

     

Conchistadorul spaniol Francisco Pizarro fondeaza  oficial…

Vezi articolul original 1.458 de cuvinte mai mult

SOCIETATEA „EMKE” SI POLITICA DE MAGHIARIZARE FORTATA A ROMANILOR DIN TRANSILVANIA!

18 ian.

 

 

 

Pentru strategii politicii ungare devenise un coșmar statutul de populație net majoritară pe care românii îl aveau până la Tisa. Acest atu urma să fie decisiv cât de curând, când introducerea inevitabilă a votului universal va impune voința românilor, interesele naționale ale acestora.

Singura soluție la care se puteau gândi politicienii maghiari era, pe termen scurt, să falsifice rezultatele recensămintelor, iar pe termen mai lung să modifice realitatea demografică prin două acțiuni:

(1) intensificarea politicii de maghiarizare a românilor și

(2) declanșarea unei vaste acțiuni de colonizare a Transilvaniei cu efective umane ungurești strămutate din pustă.

O politică de maghiarizare a românilor din Transilvania s-a dus aproape dintotdeauna, la început indirect, prin impunerea catolicismului, mai târziu a luteranismului. Această politică a avut rezultate destul de substanțiale la nivelul nobilimii românești din Ardeal, obligați fiind nobilii români să aleagă între păstrarea privilegiilor feudale și religia ortodoxă. Mulți nobili români au cedat, au abandonat ortodoxia, iar acesta a fost primul pas spre deznaționalizare, spre maghiarizarea lor propriu zis forțată.

Marea majoritate a românilor au rămas însă drept-credincioși. Stratagema imaginată prin înființarea Bisericii greco-catolice, unită cu Roma, nu și-a atins scopul, căci nu a avut ca rezultat slăbirea românismului, ci dimpotrivă, l-a revigorat, l-a pus pe temelii noi, și mai puternice.

Catolicismul la români nu a dus la scindare națională, cum s-au petrecut lucrurile la sârbo-croați, ci la întărirea sentimentului național românesc!… Este unul din paradoxurile istoriei noastre. Unul din momentele în care un plan urzit împotriva intereselor fundamentale românești sfârșește prin a se „răsuci” în favoarea intereselor noastre naționale.

Astfel că anul 1867 ne găsește pe noi, românii, în postura de populație majoritară în cifre absolute în Ardeal, până departe, la Tisa.

Anul 1867 este anul în care, prin intrigi de alcov și șantaj, Viena este nevoită să proclame dualismul austro-ungar, gest politic sinucigaș, cum s-a văzut destul de repede, după o jumătate de veac.

O jumătate de veac în care Budapesta a avut însă mână liberă din partea curții imperiale să-și facă propria politică internă, îndeosebi în privința politicii de maghiarizare a tuturor cetățenilor de altă etnie decât cea hungară!

Aceasta a fost ideea nebunească, bolnavă, care a devenit politică de stat în perioada dualismului austro-ungar.

S-ar zice că a fost o politică falimentară. Dar nu este adevărat. E drept, în Transilvania partida a fost pierdută de strategii Budapestei, dar în restul țării a avut rezultate nesperat de bune. Mă refer la numărul mare de ne-maghiari care, din varii motive, au accepat statutul de maghiari.

Aproape un milion dintre maghiarii din Ungaria de azi sunt urmașii unor germani maghiarizați. Sute de mii de evrei s-au declarat și s-au simțit maghiari la toate recensămintele, până a venit dezmeticirea din 1944, când evreii s-au trezit respinși de maghiari și trimiși la Auschwitz ca etnie ne-maghiară inferioară și nocivă pentru viitorul marii națiuni hungare.

Pe scurt, pe teritoriul Ungariei de azi, politica de maghiarizare forțată declanșată după 1867 a fost un succes, al cărei rezultat este unul scontat chiar de teoreticienii maghiarizării: maghiarii sunt astăzi poporul cel mai corcit din Europa. Așa a fost proiectul lor, să facă din Ungaria un „creuzet” al popoarelor, din al căror amestec să se nască națiunea maghiară, o națiune superioară care va cuceri întreaga lume…

Revenim la Transilvania. În mare, românii și-au salvat statutul de populație majoritară, pierzînd ceva procente însă. Numărul românilor transilvăneni maghiarizați fiind destul de însemnat. La aceștia se adaugă maghiarii colonizați în Transilvania după 1867 în cadrul politicii de diminuare a ponderii demografice a românilor. S-a urmărit obținerea prin colonizare a unui coridor de maghiari care să facă legătura cu zona secuiască, aflată în situația de a fi o insulă de populație înconjurată de români, statut de care nu s-a putut „lecui” nici până azi!

Se adaugă, de asemenea, un număr însemnat de maghiari colonizați în Transilvania în cei patru ani de ocupație din vremea dictatului de la Viena(1940-1944). La încheierea războiului s-au mai adăugat vreo două sute de mii de maghiari din Voivodina, care s-au refugiat în Transilvania, după ce deveniseră indezirabili și erau amenințați de răzbunarea sârbilor asupriți și abuzați în timpul ocupației horthyste a Voivodinei.

Date fiind cele de mai sus, facem o primă constatare: maghiarii din România de azi nu sunt toți urmașii maghiarilor care locuiau în Transilvania la 1867, anul instaurării dualismului și al declanșării unui proces sistematic, oficializat, instituționalizat, de maghiarizare a românilor aflați sub autoritatea Budapestei. O bună parte dintre maghiarii de azi din Transilvania își datorează prezența pe teritoriul transilvan măsurilor vexatorii, abuzive, de esență colonialistă, luate de guvernul ungar când ocazia s-a ivit. 

Oare putem spune că acești maghiari au aceleași drepturi cu maghiarii aflați în Transilvania dinainte de 1867? Abuzurile nasc drepturi? Noi credem că nu!

Desigur, nu putem stabili în persoană care sunt maghiarii transilvăneni de secole, le-aș zice chiar autohtoni, și care sunt ceilalți maghiari, aduși în Transilvania pentru a crea o diversiune, un fals istoric. Dar putem aproxima destul de corect care este numărul real al urmașilor.  După părerea mea ar fi vorba de o jumătate de milion de maghiari colonizați după 1867 în Transilvania, cu intenția de a falsifica realitatea demografică din această regiune.

Propun așadar să facem din anul 1867 un punct cardinal al politicii față de maghiarii din România. Anul 1867 este anul în care debutează și strategia de falsificare a realității prin maghiarizarea numelor de localități. De aceea propun ca numele maghiare de localități introduse/inventate după 1867 să nu fie recunoscute ca nume reale de localitate. Fac și ele parte din falsurile la care s-a pretat Budapesta în încercările ei disperate de a păstra ceea ce nu-i aparține.

  În localitățile în care în 1867 maghiarii erau sub 20 la sută, iar azi sunt peste 20 la sută, avem toate motivele să credem că ponderea a crescut ca efect al politicii de maghiarizare a Transilvaniei, o politică ale cărei rezultate injuste și nefaste nu avem de ce să le validăm, căci ar însemna să continuăm malefica politică de maghiarizare.

Trebuie să facem deosebirea între comunitățile maghiare istoricește constituite corect, normal, în mod natural, și comunitățile maghiare constituite sau mărite prin abuz și fals, prin colonizări menite să falsifice realitatea demografică!

*

Cităm din Transilvania – Invincibile Argumentum:

 

„Politicienii Ungariei de odinioară, de după 1867, au organizat o politică complexă de maghiarizare: “pretindem ca cetăţenii noştri de altă limbă să înţeleagă şi să simtă ungureşte”, declara, aproape oficial, volumul jubiliar al societăţii “Emke”, asociaţie ce s-a aflat în fruntea eforturilor de maghiarizare.

Numai că pretenţia astfel formulată devenea de-a dreptul odioasă, căci se referea la “cetăţenii de altă limbă” care alcătuiau majoritatea populaţiei din Ungaria!…

Maghiarizarea, în speţă a Ardealului, a românilor – dar şi a sârbilor, saşilor, șvabilor, armenilor, evreilor, slovacilor etc., s-a încercat în primul rând prin şcoli.

Mai întâi s-a urmărit desfiinţarea a cât mai multe şcoli româneşti, deşi aceste şcoli nu se ţineau din subvenţia statului, ci numai din subvenţia cetăţenilor români, doritori cu tot dinadinsul să-şi dea copiii la o şcoală care să nu-i înstrăineze de părinţii lor. Adeseori, şcoala românească era transformată în şcoală de stat, cu predare numai în limba maghiară, autorităţile impunând contribuabililor români să susţină mai departe material şcoala! Îndeosebi învăţămîntul românesc secundar a avut de suferit de pe urma acestei politici de maghiarizare.

Acestei politici nu trebuia să-i scape nici copiii preşcolari:

Am dat multă atenţie azilurilor de copii – mărturiseşte acelaşi volum jubiliar «Emke», la p. 528 – ţinând seamă între altele de necesitatea ca cetăţeanul începând cu învăţatul de a vorbi (s. n.) până la terminarea şcolii, dar şi mai târziu, printr-o păstorire potrivită, să fie înconjurat cu instituţiuni care cultivă ideea de stat ungar şi limba maghiară”.

Anuarul aceleiaşi societăţi “culturale”, pe anul 1892-93, prezintă şi unele rezultate mai spectaculoase, cu care se putea lăuda: “Aici la Bârghiş, unde faţă de 800 de valahi abia sunt 200 de unguri, copiii valahi din azil vorbesc ungureşte mai corect decât ungurii”.

 În acelaşi volum, la p. 236, găsim şi această mărturisire de credinţă: „Este adevărat că societatea «Emke» este fanatică, este sigur deci că ea este şi şovinistă. Dar ce naiba am face astăzi dacă Ardealul nu ar fi fost fanatic şi şovinist? Şi cu ce perspectivă de viitor ne-am încuraja dacă «Emke» nu ar fi acolo şi dacă n-ar fi ceea ce este?!”

Zelul maghiarizării mergea până la măsuri ce par azi imaginate de un scriitor desăvârşit în arta grotescului şi a absurdului, în nici un caz reale. Şi totuşi citim în „Magyarország” din 26 mai 1904 recomandarea făcută şcolilor ca „în timp ce copiii se joacă, să li se interzică jocul acelora care nu vorbesc limba maghiară”… Adică copiii români, sârbi, slovaci, saşi…

Această societate „fanatică şi şovinistă”, după cum ea însăşi se proclamă, cu vădită satisfacţie, iar nu „culturală” cum i se zice astăzi, a patronat şi acţiunea atât de stupidă de maghiarizare a numelor, a dus şi la crearea unei instituţii specializate, Societatea Centrală de maghiarizare a numelor, ce a emis diferite ordonanţe şi instrucţiuni, menite să convingă populaţia nemaghiară să adopte nume de familie maghiare (numele de botez oricum erau înregistrate în forma lor maghiarizată).

Acţiunea aceasta, îndeosebi prin şantaj, a avut un oarecare succes la cei ce lucrau ca funcţionari publici ori în întreprinderi de stat. Succes formal, căci odată cu numele, cei mai mulţi dintre români nu şi-au schimbat şi sufletul!… Oferindu-ne azi paradoxul de a avea mulţi români în Ardeal cu nume ungureşti…

Societatea amintită a editat şi o cărticică, pentru uzul mai patrioţilor: Cum să ne maghiarizăm numele!!…

În acest context se cuvine să precizăm că această stratagemă penibilă, jalnică, a fost aplicată și în celelalte state vecine, unde locuiesc mulți români. Li s-au bulgarizat numele, li s-au rusificat sau sârbizat!

Pretutindeni în jurul României sau mai departe, în Grecia bunăoară, românii, ca minoritate etnică, au fost supuși unui regim de dez-naționalizare vecin cu genocidul! Noi, românii, facem figură aparte și de această dată: în niciun moment al istoriei noastre nu am obligat pe cineva să-și schimbe numele moștenit de la părinți! Să-și ia un nume românesc! Să sporească astfel prin fals procentul demografic, „țifra obștei”!

Pentru această parte a Europei, comportamentul românesc, la nivelul mentalului colectiv și al politicii de stat, este fără pereche de corectl, de normal!

*

Realitatea celor aproape trei milioane de români, care ocupau Ardealul printr-o dispunere continuă de aşezări, a stârnit şi o politică de colonizare a Ardealului cu maghiari aduşi din alte părţi ale Ungariei, îndeosebi „din pustă”. În scopul limpede mărturisit de a contracara preponderenţa românilor, de a micşora procentul net majoritar românesc.

Odată cu înfiinţarea societăţii «Emke» s-a pornit un curent pentru colonizări. La 12 mai 1886 s-a înfiinţat «Secţia colonizării secuilor» a societăţii «Emke», sub preşedinţia contelui Bánffy Béla şi a deputatului Horváth Gyula. Statul, în această privinţă a şi stabilit principiul colonizării, desemnând ca teren al acţiunii mijlocul Ardealului, Câmpia, părţile mărginaşe Secuimei şi împrejurimile de-a lungul râurilor, spre ţara mamă. Statul a realizat colonizări în 21 de locuri, ceea ce constatăm cu mulţumire. Opt colonizări au avut loc în Ardeal, iar 13 în Caraş-Severin în Banat. În judeţul Cojocna colonizarea din Sărmaşul Mare  (1894), din Cara (1903), de asemenea colonizările din judeţul Turda (Ludoş, Drighin), precum şi cea din Viţa (judeţul Solnoc-Dobâca) au întărit Câmpia Ardealului. (…) «Ereklye Muzeum» a făcut mult pentru acţiunea lui «Emke» de a coloniza comunele Terihas, Nimigea şi Baia-Mare. Am făcut propunerea la minister ca Nimigea să fie alipită la judeţul Solnoc-Dobâca. Am desemnat guvernului ca locuri potrivite pentru colonizare comunele Feldioara, Armeni, Pişchi şi Pociovalişte” (după acelaşi volum jubiliar din 1910, p. 390).

După o mie de ani, Ardealul era pentru «Emke» şi autorităţile de la Budapesta, tot o terra deserta, la dispoziţia bunului plac al unor falsificatori ai istoriei. Căci această colonizare artificială a Ardealului nu urmărea decât acest scop: să falsifice, să mintă istoria!

În aşteptarea momentului ce nu mai putea fi amânat la nesfârşit, când sistemul electoral de tip feudal ce mai funcţiona încă în Ungaria avea să fie abrogat şi înlocuit cu votul universal, plebiscitar, «Emke» încerca să sporească numărul viitorilor votanţi pentru o Transilvanie a Ungariei, încerca să inverseze raportul numeric dintre naţionalităţile Ardealului.

Rezultatul n-a apucat să fie cel scontat de «Emke» şi guvernul budapestan. Dar nu se poate spune nici că truda le-a fost zadarnică. „Minţiţi, minţiţi! Ceva tot se prinde!” Astfel că până în 1918, ca rezultat al acestor colonizări, o serie de comune care mărgineau spre vest teritoriul preponderent românesc, au devenit, cu forţa, maghiare.

Comisia internaţională de pe lângă Conferinţa de pace de la Paris, care a anchetat pe teren delimitarea demografică dintre cele două state, n-a luat în consideraţie decât starea de fapt din acel moment, fără să mai ţină seama de felul în care s-a ajuns la ea. Astfel încât, la încheierea păcii, frontierele de apus ale României nu au fost cele „fireşti” și drepte, ci ele au suferit o revizuire sui-generis, prin colonizările maghiare făcute în anii imediat premergători primului război mondial.

Căci da, se poate vorbi de un revizionism maghiar înainte de Trianon, a cărui expresie a fost politica de colonizare, de maghiarizare cu orice preţ!

Cele de mai sus ar trebui avute în vedere azi, când politicienii udemerişti emit pretenţii bazate pe abuzurile săvârşite de politica de maghiarizare forţată dusă de statul dualist.  Se impune o evaluare a politicii de maghiarizare dusă de statul ungar după 1967, pentru a vedea care consecințe ale acestei politici mai pot fi anulate sau îndreptate.

Considerăm că avem datoria, nu numai dreptul, de a face în legislația noastră un reper din anul 1867!… Avem suficiente date statistice din epocă pentru a stabili care localități din Ardeal au fost ținta colonizărilor forțate, dirijate de la Budapesta.

În aceste localități nu putem aplica generoasele prevederi ale legislației noastre.  Ar însemna să validăm, să acceptăm procedeele necinstite și abuzurile propagandei revizioniste maghiare!

 

 

Citiți integral articolul accesând:

 

%d blogeri au apreciat asta: