Arhiva | 5:45 pm

CINICUL PAGAN KLAUS WERNER JOHANNIS CARE NU RESPECTA BISERICA ORTODOXA,FACAND POLITICA DE FATA CU PREFERICITUL PATRIARH DANIEL!

24 ian.

Cinci cuvinte ale Patriarhului Daniel despre Unirea Principatelor Române: Nu este „Unirea Mică”, ci „Unirea de bază”, deoarece a constituit temelia pentru formarea statului român numit România

În discursul susținut, Iohannis a atacat din nou coaliția de guvernare, spunând că cei de la putere preferă „hărmălaie populistă și o jalnică țopăială legislativă și administrativă”, în timp ce regiuni istorice sunt private de mari proiecte.

Pe 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Moldovei cu Țara Românească. Aceasta a avut loc pe data de 24 ianuarie 1859, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Acest moment a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român.

Legat de acest eveniment, PF Daniel a spus cinci fraze care sunt mereu actuale.

  1. Exprimată în secolul al XV-lea de domnitorul moldovean Ștefan cel Mare și Sfânt, care spunea Occidentului că Moldova este „o altă Valahie”, adică o altă Țară Românească, sau în anii 1600-1601 de domnitorul muntean Mihai Viteazul, prin unirea vremelnică a Munteniei, Transilvaniei și Moldovei într-un singur stat, conștiința națională a fost cultivată prin credință și cultură de Biserică, mai ales prin cărțile de cult în limba română tipărite în Moldova, Țara Românească și Transilvania și răspândite în toate provinciile românești.
  2. Pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, reper al istoriei, credinței și culturii, loc al binecuvântărilor care aduc bucurie oamenilor, s-au desfășurat în urmă cu 158 de ani ceasurile Unirii, binecuvântate și susținute de rugăciunea Bisericii, momente pe care noi le rememorăm cu respect și recunoștință.

  3. Multe dintre reformele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza care priveau Biserica au fost foarte progresiste pentru acea vreme, iar unele măsuri luate de el au creat neînțelegeri și nemulțumiri. Având un accentuat spirit reformator, Alexandru Ioan Cuza a dorit să facă unele înnoiri, dar, după propria-i afirmație, el „n-a voit să facă rău Bisericii strămoșești, decât numai bine”.

  4. Pentru Biserică, Unirea Principatelor Române a fost temelie pentru recunoașterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie în anul 1925.

  5. Unirea Principatelor Române, începută la Iași în data de 5 ianuarie 1859 și desăvârșită la București în data de 24 ianuarie 1859, nu este „Unirea Mică”, cum zic unii, ci „Unirea de bază”, deoarece ea a constituit temelia pentru formarea în anul 1862 a statului român, numit ROMÂNIA.

De fiecare dată cînd văd un film prost, în loc să mă las furat de desfășurarea acțiunii, mă cuprinde revolta. Văd nu doar actorii cum se chinuie să interpreteze rolul. Mereu, în fața mea, se desfășoară un cadru mai larg, în care văd și cameramanul, și omul cu luminile, și secretara de platou, și mașiniștii fumînd și privind plictisiți la scenele cîrpite și jucate fără tragere de inimă. Ăsta este semnul filmului prost. Se vede contrafacerea scenei și actoria neconvingătoare.

Așa și la festivitățile patriotice. Fără să faci un efort, observi contrafacerea. Actoria marcată de patetism este semnul contrafacerii. Lipsește sentimentul și convigerea. Iar politicianul, actor rudimentar și modest, incapabil să joace scene complexe și variabile în intensitate mimează prost orice formă de emoție. Mă amuză fălcile lui Klaus Iohannis sub care se văd maxilarele încleștate pe neașteptate. Sub pielea bărbierită și bine frecționată cu loțiuni și creme joacă două nuci, semn că personajul zboară cu mintea pe cine știe unde sau chiar înjură în gînd. Strînsul pronunțat din maxilare numai bucurie nu înseamnă. Și, dacă mă gîndesc bine, nici plăcere, nici emoție pozitivă.

L-am văzut pe Klaus Iohannis la depunerea unei coroane de flori la statuia lui Alexandru Ioan Cuza. Rece ca o piatră din Insula Paștelui, președintele României nu transmitea decît un singur lucru. Că el este nespus de important, că este supremul locului, că este primul personaj al adunării și cel mai deștept din fața oricărei oglinzi și din mintea sa de ființă egolatră. România începe și se sfîrșește cu el. Ceilalți sunt mici, nu contează și greșesc mereu, așteptînd, cu gura căscată și cu urechile ciulite, sfaturile și părerile sale.

La depunerea de coroane, muzica și morga asistenței zgribulite și bătute de vînt nu erau de natură să ne înmoaie sufletele, necum să ne stîrnească o emoție patriotică. Toată scena arăta a corvoadă oficială, a spectacol mediocru, jucat pentru poporul necăjit care, în fața istoriei și a eroilor, este obligat să stea drepți, să tacă și să nu înjure, să nu fluiere și să nu huiduie.

Dar, cel mai emoționant și delicat moment al întregii scene, este depunerea coroanei. Niciodată și nicăieri, politicianul nu duce el coroana de flori. Căratul este o corvoadă. Politicianul are totdeauna soldați sau subordonați, emisari sau druckeri, care o depun la locul indicat. Și abia apoi mahărul (președintele, premierul, gîlma, generalul sau ministrul) face un pas înainte, se apleacă puțin și îndreaptă discret panglica tricoloră. O mută doi centimetri mai la stînga sau mai la dreapta, de parcă în poziția inițială s-ar trezi morții sau i-ar face să se zvîrcolească în mormînt. În acest fel, gîlma națiunii își exprimă atașamentul și respectul față de comemorat și probează asistenței marile sale trăiri patriotice. Face apoi doi-trei pași înapoi și stă neclintit preț de cîteva secunde, de parcă s-ar scufunda în adîncul grijilor și al tristeții sale de prim cetățean, copleșit de importanța momentului și de multitudinea grijilor și preocupărilor de peste zi.

Ce gîndea Klaus Iohannis cînd își plimba pe sub obraji bilele sale de os? A spus-o la puțin timp de la depunerea coroanei la statuia lui Alexandru Ioan Cuza de la Iași:

„Din păcate, la 160 de ani de la momentul pe care îl sărbătorim astăzi, în locul unirii în jurul interesului național și al integrării depline în Europa, guvernanții au preferat o hărmălaie populistă și o jalnică țopăială legislativă și administrativă. În locul unei viziuni coerente, care să asigure României o dezvoltare sustenabilă, actualii guvernanți periclitează viitorul țării printr-o avalanșă de măsuri cu efecte care se arată dezastruoase. România nu merită asemenea politicieni lipsiți de responsabilitate față de țară!”.

Și ce rol a vrut președintele să joace la ceremonia de la Iași? Citiți transcrierea unui mic text de pe site-ul Administrației prezidențiale și care poartă urmele mîinii unui copist de serviciu:

„Mă bucur să mă aflu în mijlocul dumneavoastră pentru a celebra împreună 160 de ani de la prima unire a românilor și pentru a evoca și cinsti memoria marelui artizan al modernizării țării, Domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza”.

Între declarațiile patriotice de dragul funcției și înjurăturile politice la adresa adversarilor nu-i decît un Klaus Iohannis care se plimbă de la București la Sibiu și înapoi!

Reclame

ALTA FATA A CONDICUTEI DE AGENTI:AUTORUL ARTICOLULUI DIN „POLITICO”,”JURNALIST ROMAN”,NU ESTE ALTUL DECAT RYAN HEATH,A FOST PURTATORUL DE CUVANT AL COMISIEI UE CONDUSA DE JOSE MANUEL BARROSO!

24 ian.

Un articol cu schepsis a apărut luni în publicaţia „Politico”, avînd titlul „Europe’s new political players. Novices to watch in the big EU election” (Noii jucatori politici ai Europei. Novici de urmarit la marile alegeri UE). Autorul articolului nu mai este un agent de influenţă deghizat în jurnalist român, ci RYAN HEATH, pe care îl cunosc mai mult politicienii decît lumea presei:

Acest jurnalist de la „Politico” este nimeni altul decît cel care a fost angajat la Comisia Europeană condusă de José Manuel Barroso, unde era purtător de cuvînt al vicepreşedintei Neelie Kroes, după cum citim chiar în prezentarea sa de pe site-ul „Politico”! Ne amintim, desigur, de rolul pe care Comisia Europeană l-a avut în 2012, pentru a-l ajuta pe Traian Băsescu să scape de suspendare în ciuda celor 7,4 milioane de voturi pentru demiterea sa. La acea Comisie Europeană a fost angajat Ryan Heath, cel care acum face pe jurnalistul independent:

În acea vreme, José Manuel Barroso, şeful lui Ryan Heath, deşi era membru al PSD din Portugalia, a susţinut permanent PDL-ul din România, considerat pînă la un moment dat că este „partidul lui Băsescu”, pînă cînd a fost înfiinţat PMP. Acum, opţiunile celor de la Bruxelles s-au mai schimbat în privinţa preferinţelor politice din România, dar ţinta preferată a rămas tot PSD.

Drept consecinţă, şi acest Ryan Heath urmează noile orientări de la Bruxelles, acceptînd să facă jocul forţelor securiste din România, prin promovarea celor două partide ale Sistemului: PLUS, noul partid al lui Dacian Cioloş, care a fost demascat ca fiind fondat de copiii unui ofiţer de Securitate, şi USR, partid creat de forţe oculte tot înaintea unor alegeri, cele din 2016.

După cum se vede, în cele cîteva rînduri referitoare la România, articolul semnat de Ryan Heath crede că aceste partide vor obţine nici mai mult, nici mai puţin decît 18% din voturi la alegerile europarlamentare din acest an, preluînd, de fapt, datele din sondajele de opinie ale lui Marius Pieleanu, susţinător pe faţă al lui Dacian Cioloş, căruia îi punea în spate procente uriaşe chiar înainte de înscrierea minisculului său partid:

Două noi partide se află în discuții pentru a participa împreună la o platformă anticorupție la alegerile din mai. PLUS, partidul fostului prim-ministru Dacian Cioloș, a pregătit deja 43 de candidați la Parlamentul European (pentru doar 33 de locuri ale României). Cealălalt partid este Uniunea Salvaţi România, a treia ca mărime din parlamentul român. Împreună, vor putea să câștige 18% din voturi și șase locuri”.

Cine caută explicaţii pentru această susţinere şi promovare a partidului lui Cioloş, poate găsi un răspuns în faptul că acesta a fost Comisar European între 2010-2014, cînd preşedinte al Comisiei Europene era tocmai José Manuel Barroso, în subordinea căruia era şi Ryan Heath, autorul articolului din „Politico”! Într-un anume fel, Dacian Cioloş era şi şeful lui Ryan Heath, autorul acestui articol!

Nu trebuie să uităm că şi în 2016, după căderea Guvernului Ponta, „EurActive”, care este tot un site finanţat de Uniunea Europeană, anunţase că Dacian Cioloş va fi noul Prim-ministru cu trei zile înainte de desemnarea lui de către Klaus Iohannis! Şi acel articol era semnat de un „jurnalist” ciudat: GEORGI GOTEV, despre care am scris la vremea respectivă (https://www.cotidianul.ro/georgi-gotev-fostul-secretar-al-ambasadei-bulgariei-l-a-anuntat-pe-ciolos-ca-premier-al-romaniei/). Reluăm cîteva date din CV-ul acestuia:

– Iunie 1980 – a intrat în Ministerul Afacerilor Externe din Bulgaria

– 1984-1986 – membru al delegației bulgarela Conferința privind încrederea și securitatea, Stockholm;

– 1986-1990 – Secretar III, Ambasada Bulgariei în Dar es Salaam, Tanzania;

– 1990-1992 – Secretar II, Ministerul Afacerilor Externe;

– 1992-1993 – ofițer de birou OSCE, responsabil pentru Misiunea UE de monitorizare la granițele din fosta Iugoslavie;

– 1993-1997 – Secretar I, Misiunea bulgară a Comunităților Europene, Bruxelles.

– 1997-1998 – Secretar I, Departamentul Consular, Ministerul Afacerilor Externe

– Octombrie 1998 – Mai 2005 – Reporter Senior pentru Sega Daily,

– mai 2005 până la 30 mai 2007 – șef adjunct al Editor al Standart Daily

– August 2006 aprilie 2007 – șef de Bulgaria în UE la centrul de presă,

– 2007-2.29.2008 – Purtător de cuvânt al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, unde deține gradul diplomatic de Ministru Plenipotențiar.

– Senior Editor la EurActiv.com.

Crede cineva că astfel de CV-uri pot să fie ale unor jurnalişti adevăraţi, cînd aceştia nici măcar nu fac efortul de a-şi ascunde statutul real, adică acela „acoperit”, cum se spune la noi? Ce obiectivitate să aibă un astfel de „jurnalist” care a lucrat într-o structură politică, fiind subordonat direct al unor politicieni? Este cît se poate de clar că toată viaţa lui va susţine şi promova aceleaşi idei, partide şi personalităţi, adicăpe cei din mîna cărora a ciugulit ani de zile grăunţele necesare traiului!

Putem spune, aşadar, că după devoalarea „agenţilor de influenţă” din celebra noastră „Condicuţă cu agenţi”, s-a trecut acum la o altă etapă: locul aşa-zişilor jurnalişti români a fost luat de cupluri mixte (un român şi un străin) sau de aceşti jurnalişti străini care provin din anumite structuri politice!

Cum s-ar zice pe la noi: aceeaşi Mărie, cu altă pălărie!

AL PATRULEA REICH:GERMANIA A ARATAT PRIN TRATATUL DE LA AACHEN CA EA CONDUCE EUROPA SI VISUL LUI HITLER A FOST REALIZAT!

24 ian.

  Masca de pe chipul Uniunii Europene a căzut, rămâne doar fața revanșardă a Berlinului           […]

 

Masca de pe chipul Uniunii Europene a căzut, rămâne doar fața revanșardă a Berlinului

                Reînarmarea Germaniei. În ce scop?

Tratatul de la Aachen, semnat marți trei ceasuri rele între cancelarul Germaniei, înainte ca acesta să-și facă bagajele, și un președinte al Franței decăzut în sondaje, prevede între altele crearea unei puternice armate comune. În ce scop? În scopul comunicat cât se poate de explicit de a se apăra de Rusia, de China și de Statele Unite. Hopa! Ce se va întâmpla în aceste condiții cu NATO? Cum va reacționa în fața unui asemenea afront Washingtonul? Care sunt efectele asupra aliaților Statelor Unite din Europa Centrală și de Sud-Est?

Ironia sorții face ca reprezentantul unuia dintre acești aliați, reprezentantul României, să fi avut „onoarea” de a fi fost invitat special la Aachen, asistând practic la momentul solemn în care a fost semnat acest tratat ciudat, care consolidează relațiile franco-germane în interiorul sau peste capul UE. Klaus Iohannis a rostit chiar și un mic discurs. Nu în limba română, așa cum s-ar fi cuvenit. Și nici în limba engleză, formulă care ar fi fost neutră. Ci în limba germană. Indicând astfel cu claritate cine este jupânul acestui nou parteneriat. Oare de ce a fost Iohannis invitat? Oare de ce a ales el această cale de a comunica cu mai marii Europei?

Exisă un tratat al Uniunii Europene. Semnat de toate statele membre. Inclusiv de Germania și Franța. Mai mult chiar, acest tratat este în primul și în primul rând produsul laboratoarelor politice ale celor două state. Ce nevoie ar mai fi, m-am întrebat zilele trecute, de un tratat special, încheiat de cele două state? Și, iată, acum avem răspunsul. De fapt două răspunsuri. Unul implicit și altul explicit. Răspunsul implicit este că Berlinul a simțit nevoia, într-un moment de cumpănă, dacă nu chiar de criză a Uniunii Europene, să arate cine este jupânul. Cui trebuie să i se supună nu numai economic, ci și politic de acum încolo, necondiționat, toate statele UE. Și, în primul rând, statele nou venite după căderea Cortinei de Fier. Dar pentru a nu comunica acest lucru prea ostentativ, Berlinul și-a luat de braț, sub aparența unui partener egal, Parisul. Deși e clar că Franța reprezintă mai degrabă praf în ochii UE decât un partener al Germaniei, cu drepturi egale. Europa, cu cel puțin două viteze, a fost pornită la cheie. În prezența peședintelui unuia dintre statele care va suferi în mod cert uriașe prejudicii în urma unui tratament discriminatoriu. Dar mesajul explicit este de-a dreptul exploziv.

În ce context Germania, secondată de Franța pe post de valet, anunță lumii întregi că se va înarma pentru a se apăra, inclusiv de Statele Unite? Să recapitulăm cât se poate de succint. La finele celui de-al Doilea Război Mondial, Germania, meritându-și cu vârf și îndesat soarta, a fost transformată într-o ruină și împărțită în două, plus Berlinul, care și el a fost tăiat tot în două, în final chiar printr-o Cortină de Fier. Generos, unul dintre învingători, cu acordul Marii Britanii, a pus în operă așa-numitul Plan Marshall, prin care economia Germaniei de Vest a fost restartată. Atât de puternic încât, treptat, a devenit una dintre locomotivele Europei. O Europă de Vest care trebuia unificată, pentru a asigura o mai mare stabilitate geopolitică, dar și piața de desfacere, de materii prime și de forțe de muncă necesară pentru dezvoltarea în continuare a economiei germane. Statele Unite au încurajat pe toate căile și acest proces. Când Uniunea Sovietică și-a început procesul de implozie, îngenuncheată fiind în plan economic, tot Statele Unite sunt cele care au încurajat reunificarea Germaniei, punând capăt opoziției Franței și Marii Britanii. Și iată că acum, cu totul și cu totul pe neașteptate, Germania, într-un mod absolut ingrat, întoarce spatele Washingtonului. Tratând SUA ca pe un inamic. Și asta după ce, mai bine de 60 de ani, Washingtonul a fost principalul protector politic și sponsor financiar și militar al Europei de Vest, în general, și al Germaniei, în special. În mod explicit, Statele Unite sunt pe neașteptate tratate drept un inamic potențial.

Reînarmarea Germaniei reprezintă un semnal cât se poate de explicit. Un semnal care consacră Uniunea Europeană drept o afacere a Berlinului la care, formal, este atașată și Franța. Un semnal conform căruia Germania este decisă să-și apere cu dinții și, la nevoie, prin forța armelor, ceea ce a cucerit în perioada postbelică prin instrumente politice, diplomatice, economice și financiare. Masca de pe chipul Uniunii Europene a căzut. Dincolo de mască nu se vede chipul unei comunități de state egale. Ci o ierahie severă, prin care state mai puternice, în frunte cu Germania, denumite „nucleul dur”, domină state mai slabe. Dar și acesta este un eufemism. O a doua mască. Care a căzut și ea la Aachen. Unde ni s-a înfățișat, în locul comunității UE, un binom. Franco-german. A treia mască. Cade și ea, atunci când este anunțată reînarmarea și obiectivul acesteia. Astfel încât rămâne doar fața Berlinului. Fața revanșardă a Berlinului. Al Patrulea Reich.

Eu presupun că întreg establishmentul de la Washington a rămas înmărmurit. Atunci când, fapt fără precedent de la al Doilea Război Mondial încoace, America a fost identificată drept un inamic al Germaniei. Cum vor reacționa Statele Unite? Cum va proceda Administrația Trump? Vor renunța peste noapte la unele dintre cele mai importante proiecte geopolitice, a căror rampă de lansare este plasată în Europa Centrală și de Est? Tăcerea pentru moment a Washingtonului anunță faptul că pe malul Potomacului se acumulează nori negri de furtună. Este cu neputință ca această nemaiîntâlnită sfidare a Germaniei, într-un moment în care administrația Trump e vulnerabilă, să rămână fără urmări.

Cât îl privește pe președintele României, el ar fi făcut mai bine să lipsească. Să fi stat cât mai departe de ochiul ciclonului.

                                                                                                    Sorin Roșca Stănescu Blog

SURSA:http://justitiarul.ro/

KLAUS JOHANNIS ,O „HARMALAIA POPULISTA” IN HORA POLITICA CU OCAZIA ZILEI UNIRII PRINCIPATELOR ROMANE!

24 ian.

Nicio sărbătoare importantă fără săgeți politice. Preşedintele Klaus Iohannis a venit miercuri seară la Iaşi, cu o zi înaintea manifestărilor oficiale organizate în oraş cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române și cu ocazia decernării Iaşiului a titlului de „Capitală Istorică a României”.

În discursul susținut, Iohannis a atacat din nou coaliția de guvernare, spunând că cei de la putere preferă „hărmălaie populistă și o jalnică țopăială legislativă și administrativă”, în timp ce regiuni istorice sunt private de mari proiecte.

„Din păcate, la 160 de ani de la momentul pe care îl sărbătorim astăzi, în locul unirii în jurul interesului național și al integrării depline în Europa, guvernanții au preferat o hărmălaie populistă și o jalnică țopăială legislativă și administrativă. În locul unei viziuni coerente, care să asigure României o dezvoltare sustenabilă, actualii guvernanți periclitează viitorul țării printr-o avalanșă de măsuri cu efecte care se arată dezastruoase. România nu merită asemenea politicieni lipsiți de responsabilitate față de țară! Nici Iașul, cu moștenirea sa istorică, nu merită să ajungă un oraș al investițiilor mereu promise și amânate, mai ales când vorbim despre proiecte vitale, precum autostrada ori spitalul regional. Unirea din urmă cu 160 de ani ne obligă să facem totul pentru a reda speranța românilor într-un viitor în care țara să fie bine guvernată, iar cetățenii respectați”, a declarat președintele

Iohannis și-a făcut intrarea la Iașicu o baie de mulțime.

Klaus Iohannis și-a făcut de asemenea un selfie cu Florin Morariu, tânărul cunoscut ca „eroul cu făcăleț” de la Londa. Imaginea a fost postată pe Facebook de tânărul care s-a luptat cu teroriștii în timpul atacului de pe Podul Londrei.

Selfie-ul a fost realizat după discursul susținut de Iohannis la Palatul Culturii din Iași (foto mai jos).


CE SE INTAMPLA CU EURO.ANUNT BCR!

24 ian.

Euro se vinde, joi, şi cu peste 4,85 lei la băncile comerciale din România, iar, pe piaţa interbancară, a rămas peste nivelul de 4,76 lei.

Banca Naţională a României (BNR) a anunţat, miercuri, un curs de referinţă de 4,7569 lei, aceasta fiind a zecea oară, în luna ianuarie, cînd euro atinge un nou nivel record. Din 24 decembrie 2018 până în prezent, leul s-a depreciat cu 2,5% în faţa euro.

La cele mai mari bănci comerciale din România, euro se vinde, joi, şi cu peste 4,85 lei. Astfel, Banca Comercială Română (BCR) vinde euro cu 4,8590 lei. Leumi Bank afişează un curs de 4,8410 lei/euro.

BRD, parte din grupul francez SocGen, vinde un euro cu 4,8290 lei. Banca Transilvania afişează un curs valutar de 4,8050 lei/euro.

ING Bank vinde un euro cu 4,8215 lei. Joi, pe piaţa interbancară, euro a rămas peste nivelul de 4,76 lei.

CIA PUCI IN VENEZUELA. CINE S-A AUTOPROCLAMAT „PRESEDINTE!”

24 ian.

Juan Guaido, preşedintele Parlamentului Venezuelei, aflat sub controlul opoziţiei, s-a autoproclamat ”preşedinte” interimar al ţării şi a fost recunoscut imediat de către Statele Unite şi aliaţii lor din regiune, relatează AFP.

Însă armata venezueleană, o susţinătoare de neclintit a preşedintelui socialist Nicolas Maduro, a respins miercuri autoproclamarea lui Juan Guaido. ”Armata apără Constituţiia noastră şi este garanta suveranităţii naţionale”, a anunţat ministrul Apărării Vladimir Padrino.

În urma anunţului, ciocniri au izbucnit între forţe de ordine şi susţinători ai opoziţiei, la Caracas, potrivit unor jurnalişti AFP.

”Jur să-mi asum în mod oficial competenţele Executivului naţional ca preşedinte în exerciţiu al Venezuelei în viitor (…), al unui Guvern de tranziţie şi să obţin alegeri libere”, a lansat miercuri Juan Guaido în faţa câtorva zeci de mii de susţinători reuniţi la Caracas în semn de protest faţă de Nicolas Maduro.

Preşedintele american Donald Trump a anunţat imediat, într-un comunicat, că-l recunoaşte în mod oficial pe tânărul opozant, în vârstă de 35 de ani, ca ”preşedinte interimar al Venezuelei”.

Ca răspuns, preşedintele Maduro a anunţat că ţara sa îşi întrerupe relaţiile diplomatice cu ”Guvernul imperialist al Statelor Unite” şi a dat un termen de 72 de ore reprezentanţilor diplomatici nord-americani să părăsească ţara, potrivit news.eo.

Columbia şi Brazilia – aliatele Washingtonului în regiune – au urmat exemplul Casei Albe, dar şi Argentina, Chile şi Paraguay, iar secretarul general al Organizaţiei Statelor Americane (OEA) Luis Almagro l-a asigurat pe Juan Guaido de ”recunoaşterea sa în vederea impulsionării întoarcerii la democraţie în această ţară”.

În schimb, Cuba şi-a exprimat ”susţinerea fermă” faţă de preşedintele Maduro, în faţa unei ”tentative de lovitură de stat”. Iar Mexicul preşedintelui de stânga Andrés Manuel Lopez Obrador a anunţat că-şi menţine susţinerea faţă de liderul socialist, recunoscând ”autorităţile alese potrivit Constituţiei venezuelene”.

PRIMA DEMISIE DIN PARTIDUL SECURITATII PLUS DUPA ACUZATIILE ISTORICULUI MARIUS OPREA!

24 ian.

Avocatul Adrian Iordache, demisionează din PLUS după scandalul provocat de acuzaţiile lui Marius Oprea, care a afirmat că este fiul lui Alexandru Iordache, fondator al casei de vocatură care a sprjinit înregistrarea PLUS şi fost maior de Securitate, coordonatorul anchetei penale împotriva sa, în 1988.

„Unul dintre cei trei membri fondatori ai partidului PLUS, avocatul Adrian Iordache, a renunţat, joi, 24 ianuarie 2019, la orice calitate în cadrul PLUS”, anunţă formaţiunea.

Marius Oprea a scris, într-un articol: „Toţi fondatorii (PLUS – n.r.), aşa cum apar pe site-ul Tribunalului Bucureşti sunt de la Casa de avocatură „Iordache & Partners”, fondată în 1992 de Alexandru Iordache, personaj care mi-e mai cunoscut mie, lui Caius Dobrescu şi Sorin Matei drept ”maiorul Alexandru” de la Securitate, coordonatorul anchetei penale la care am fost supuşi în vara anului 1988. Secretarul general al partidului condus de Dacian Cioloş este Iordache Adrian Alexandru (”managing partner” la „Iordache Partners”) şi fiul fostului nostru anchetator, ”maiorul Alexandru”, de la Serviciul de anchete penale al Securităţii Municipiului Bucureşti. Preşedintele partidului este o anume Daneş Raluca Florina (senior associate la firmă) şi vicepreşedinte este Iordache Iulia (soţia secretarului general şi nora lui Alexandru Iordache). Partidul Libertăţii, Unităţii şi Solidarităţii condus de Dacian Cioloş a fost înfiinţat, aşadar, ca partid de familie al fostului meu anchetator de la Securitate”, potrivit news.ro.

Marius Oprea susţine că Alexandru Iordache este „eminenţa cenuşie” din spatele partidului fostului premier.

În replică, Dacian Cioloş a scris pe pagina sa de Facebook: „Articolul care a apărut astăzi va ajuta PLUS să fie mai bun, deşi nu are nicio legătură cu jurnalismul. Asocierea numelui meu cu oameni pe care nu îi cunosc este un lucru mizerabil. La fel de mizerabilă este şi afirmaţia că ar exista o eminenţă cenuşie în spatele meu. Nu am judecat şi nici nu voi judeca vreodată oamenii în funcţie de rudele lor, ci în funcţie de faptele lor”.

„În mod ironic, „jurnalistul” care semnează atacul de astăzi are acelaşi nume de familie ca unul dintre cei mai controversaţi oameni politici din România. Având în vedere cât de mulţi români au colaborat sau au lucrat cu Securitatea, sigur se poate „demonstra” că există cel puţin o legătură între oricare dintre noi şi Securitate”, este însă declaraţia care a provocat critici pe Facebook.

Într-un interviu pentru Press One, Cioloş a încercat să-şi explice afirmaţia: „E o interpretare greşită a ceea ce am spus. Regret interpretarea care s-a făcut la ceea ce am scris. N-am vrut deloc să spun acest lucru şi îmi cer scuze dacă am ofensat pe cineva. Îmi cer sincer scuze, regret lucrul acesta! Departe de mine intenţia de a spune că oricine poate să fie asociat cu Securitatea. Ceea ce voiam să spun este că e regretabil să ajungem în situaţia de a putea învinovăţi pe oricine pentru că are în familie sau a cunoscut la un moment dat pe cineva care a avut legătură cu Securitatea sau care a dat declaraţii la Securitate − şi de aici să tragem concluzia că, iată, Adrian Iordache, pentru că tatăl lui a avut o legătură cu Securitatea, trebuie să fie condamnat pe viaţă pentru asta”.

O altă declaraţie din interviu a provocat însă noi controverse: „Dacă în spatele nostru ar fi fost Securitatea sau serviciile de informaţii, aşa cum se spune, credeţi că ne-ar fi lăsat să ne compromitem?”.

Marţi, Cioloş a revenit, precizând că nu a ştiut, iniţial, cine sunt cei care înregistrează noul partid PLUS, că nu a făcut o analiză a familiei lui Adrian Iordache şi că acesta nu doreşte să facă politică, doar s-a implicat pentru a ajuta acest proiect. Cioloş a mai spus că nici el, nici vreun membru din familia sa nu a colaborat cu Securitatea sau cu vreun serviciu secret. „Curios că exact acei oameni care au foşti membrii ai Securităţii în partidele lor şi care – mulţi dintre ei – au o influenţă mare încă în partid, acei oameni care în ultimii ani au fost la tăiat de porc şi au mâncat şorici împreună cu anumiţi oameni din serviciile de informaţii şi lucrurile acestea sunt de notorietate publică, exact acei oameni iată că încearcă să promoveze mai pe faţă sau mai pe dos aceste idei şi aceste manipulări”, a spus Cioloş.

„Unul dintre membrii comunităţii tematice Justiţie din platforma România 100, domnul Adrian Iordache, un avocat tânăr, a decis la vremea aceea să îşi asume această responsansabilitate, împreună cu o angajată din cabinetul dumnealui de avocatură şi cu soţia dumnealui, care este notar public. Nu am ştiut la acea vreme cine sunt cei care înregistrează acest nou partid. Nici nu m-a interesat, ştiam că colegii din comunitatea tematică Justiţie se ocupă de acest lucru şi că urmează să îl facă în aşa fel încât să se afle cât mai puţin de acest lucru tocmai pentru a evita din nou complicaţii”, a spus Cioloş, care a menţionat că partidul a fost înregistrat în mai puţin de două luni.

El a precizat că cei trei fondatori au făcut acest demers pentru a ajuta acest proiect politic, dar nu au intenţia de a face politică şi nu se vor regăsi în structurile de conducere ale partidului.

Cioloş a mai spus că nu a făcut analiza situaţiei familiei lui Adrian Iordache şi că nu ştia cine este tatăl avocatului.

%d blogeri au apreciat asta: