Arhiva | 12:12 pm

PREMIERUL VIORICA DANCILA PUNE PICIORUL IN PRAG:”SOLICIT PRESEDINTELUI…!”

25 ian.

Imagini pentru VIORICA DANCILA,KLAUS IOHANNIS,POZE

Premierul Viorica Dăncilă a solicitat vineri, preşedintelui Klaus Iohannis să respecte decizia CCR şi să semneze decretele de numire a miniştrilor Transporturilor şi Dezvoltării, afirmând că Guvernul a respectat procedurile legale, iar blocajul este nejustificat.

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fguv.ro%2Fvideos%2F606978186428394%2F&show_text=0&width=560

„Guvernul a respectat toate procedurile legale, iar acest blocaj este nejustificat. În consecinţă, îi solicit preşedintelui României ca, în virtutea prerogativelor constituţionale pe care le are, de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, să respecte decizia CCR şi să semneze decretele de numire pentru ca activitatea celor două  ministere să se desfăşoare cât mai eficient”, a declarat prim-ministrul.

Premierul Viorica Dăncilă a transmis, luni, preşedintelui Klaus Iohannis, o scrisoare de răspuns la adresa din 17 ianuarie 2019 privind condiţiile de legalitate în legătură cu propunerile de numire în funcţia de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice a Liei-Olguţa Vasilescu şi a lui Mircea-Gheorghe Drăghici în funcţia de ministru al transporturilor. Dăncilă a reiterat solicitările de numire a celor doi în funcţii. De asemenea, a precizat că a anexat toate înscrisurile necesare privind îndeplinirea condiţiilor de legalitate pentru cele două nominalizări.

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat marţi că documentele trimise de premierul Viorica Dăncilă împreună cu scrisoarea prin care a reiterat propunerile de numire a Olguţei Vasilescu la Ministerul Dezvoltării şi a lui Mircea Drăghici la Transporturi sunt analizate de departamentul de specialitate de la Administraţia Prezidenţială. „Imediat ce voi reveni în ţară voi discuta şi vom vedea ce ne-a trimis acolo doamna prim-ministru şi într-un timp rezonabil voi formula un răspuns la aceste propuneri”, a afirmat Iohannis.

NARCISISMUL,PROSTIA IMPOSTURA LA APOGEU: EGOLATRUL KLAUS CHIAR SE CREDE FIINTA SUPREMA!

25 ian.

                Bietul actor Klaus Iohannis De fiecare dată cînd văd un film prost, […]

              Bietul actor Klaus Iohannis

De fiecare dată cînd văd un film prost, în loc să mă las furat de desfășurarea acțiunii, mă cuprinde revolta. Văd nu doar actorii cum se chinuie să interpreteze rolul. Mereu, în fața mea, se desfășoară un cadru mai larg, în care văd și cameramanul, și omul cu luminile, și secretara de platou, și mașiniștii fumînd și privind plictisiți la scenele cîrpite și jucate fără tragere de inimă. Ăsta este semnul filmului prost. Se vede contrafacerea scenei și actoria neconvingătoare.

Așa și la festivitățile patriotice. Fără să faci un efort, observi contrafacerea. Actoria marcată de patetism este semnul contrafacerii. Lipsește sentimentul și convigerea. Iar politicianul, actor rudimentar și modest, incapabil să joace scene complexe și variabile în intensitate mimează prost orice formă de emoție. Mă amuză fălcile lui Klaus Iohannis sub care se văd maxilarele încleștate pe neașteptate. Sub pielea bărbierită și bine frecționată cu loțiuni și creme joacă două nuci, semn că personajul zboară cu mintea pe cine știe unde sau chiar înjură în gînd. Strînsul pronunțat din maxilare numai bucurie nu înseamnă. Și, dacă mă gîndesc bine, nici plăcere, nici emoție pozitivă.

L-am văzut pe Klaus Iohannis la depunerea unei coroane de flori la statuia lui Alexandru Ioan Cuza. Rece ca o piatră din Insula Paștelui, președintele României nu transmitea decît un singur lucru. Că el este nespus de important, că este supremul locului, că este primul personaj al adunării și cel mai deștept din fața oricărei oglinzi și din mintea sa de ființă egolatră. România începe și se sfîrșește cu el. Ceilalți sunt mici, nu contează și greșesc mereu, așteptînd, cu gura căscată și cu urechile ciulite, sfaturile și părerile sale.

La depunerea de coroane, muzica și morga asistenței zgribulite și bătute de vînt nu erau de natură să ne înmoaie sufletele, necum să ne stîrnească o emoție patriotică. Toată scena arăta a corvoadă oficială, a spectacol mediocru, jucat pentru poporul necăjit care, în fața istoriei și a eroilor, este obligat să stea drepți, să tacă și să nu înjure, să nu fluiere și să nu huiduie.

Dar, cel mai emoționant și delicat moment al întregii scene, este depunerea coroanei. Niciodată și nicăieri, politicianul nu duce el coroana de flori. Căratul este o corvoadă. Politicianul are totdeauna soldați sau subordonați, emisari sau druckeri, care o depun la locul indicat. Și abia apoi mahărul (președintele, premierul, gîlma, generalul sau ministrul) face un pas înainte, se apleacă puțin și îndreaptă discret panglica tricoloră. O mută doi centimetri mai la stînga sau mai la dreapta, de parcă în poziția inițială s-ar trezi morții sau i-ar face să se zvîrcolească în mormînt. În acest fel, gîlma națiunii își exprimă atașamentul și respectul față de comemorat și probează asistenței marile sale trăiri patriotice. Face apoi doi-trei pași înapoi și stă neclintit preț de cîteva secunde, de parcă s-ar scufunda în adîncul grijilor și al tristeții sale de prim cetățean, copleșit de importanța momentului și de multitudinea grijilor și preocupărilor de peste zi.

Ce gîndea Klaus Iohannis cînd își plimba pe sub obraji bilele sale de os? A spus-o la puțin timp de la depunerea coroanei la statuia lui Alexandru Ioan Cuza de la Iași: „Din păcate, la 160 de ani de la momentul pe care îl sărbătorim astăzi, în locul unirii în jurul interesului național și al integrării depline în Europa, guvernanții au preferat o hărmălaie populistă și o jalnică țopăială legislativă și administrativă. În locul unei viziuni coerente, care să asigure României o dezvoltare sustenabilă, actualii guvernanți periclitează viitorul țării printr-o avalanșă de măsuri cu efecte care se arată dezastruoase. România nu merită asemenea politicieni lipsiți de responsabilitate față de țară!”.

Și ce rol a vrut președintele să joace la ceremonia de la Iași? Citiți transcrierea unui mic text de pe site-ul Administrației prezidențiale și care poartă urmele mîinii unui copist de serviciu: „Mă bucur să mă aflu în mijlocul dumneavoastră pentru a celebra împreună 160 de ani de la prima unire a românilor și pentru a evoca și cinsti memoria marelui artizan al modernizării țării, Domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza”.

Între declarațiile patriotice de dragul funcției și înjurăturile politice la adresa adversarilor nu-i decît un Klaus Iohannis care se plimbă de la București la Sibiu și înapoi!

                                                                                                        Cornel NISTORESCU

sursa :http://justitiarul .ro/

PE INTERNET AM GASIT ACEST TEXT SCURT SI CUPRINZATOR: ADICA…IN ’90,WERNER TRANZACTIONA COPII!,IN ACELASI ’90 VIORICA INFIA UN COPIL!,CARE ARE SUFLET?

25 ian.

  Pe internet am găsit acest text, scurt și cuprinzător: Adică… în ’90, Werner tranzacționa! În aceiași ’90, Viorica înfia! […]

Johan, care a negociat înfierea a 20 de copii, și doamna Viorica Dăncilă, care a înfiat un copil să-i fie mamă și mamă i-a fost!

Pe internet am găsit acest text, scurt și cuprinzător:

Adică… în ’90, Werner tranzacționa!
În aceiași ’90, Viorica înfia!
Care are suflet?

Semnat de Daniel Tomozei Dimian.

Îl felicit pe autor, care s-a priceput în atât de puține cuvinte să spună atât de multe despre disputa dintre cei doi: președintele României și Primul minstru al Țării .

                                                  Comentez și eu:

Negoțul cu copii abia născuți era un motiv suficient pentru ca individul să nu mai ajungă persoană publică, primar de oraș mare, SIBIU, iar după o vreme președintele unei țări de oameni serioși totuși, care nu aveau cum să-l voteze și nici nu l-au votat. Alegerile prezidențiale au fost fraudate cu o nerușinare vecină cu trădarea de Țară! Instituțiile care s-au ocupat cu măsluirea alegerilor asta au făcut: au trădat Țara și Neamul! Și doar este vorba de o instituție menită mai presus de orice să apere respectarea legilor și a Constituției: Serviciul de Informații, interne și externe. Urmașii Securității de odinioară. Care și-a dat pe față arama coclită în decembrie 1989, în zilele când și-au trădat comandantul suprem.

Servicii secondate cu un servilism dezgustător de o presă la fel de trădătoare, care nu a fost capabilă să reacționeze după cuviință la ascensiunea politică a unui monstru. Să mijlocești 20 de înfieri și să nu te intereseze soarta copiilor înfiați, să nu păstrezi legătura cu părinții înfietori, este un gest de o iresponsabilitate inumană, animalică!… Nu a stârnit nicio reacție în mass media românească!

N-a contat pentru mass media din România, nici pentru comentatorii politici, cum nu a contat nici măcar pentru adversarii politici mârșavul negoț care i-a îmbogățit pe soții Johan. Nici măcar contracandidații de la alegerile prezidențiale nu au găsit de cuviință să-l tragă de mânecă pe concurentul nedemn, să-i pună în față oglinda revelatoare: nu ai calitatea de om, individule! Nu ești OM, omule! Ești o lepădătură, scăpat de pușcărie pentru câte ilegalități ai făcut, pe toate le întrece însă povestea cu copiii înfiați! Nu poți prezenta nicio dovadă că acei copii nu au ajuns furnizori de organe vitale, în cel mai odios negoț posibil! Nicio dovadă că te-a preocupat grija pentru acei copii!… Cum de nu te-ai spânzurat până acum de rușine și de oroare?!… Nici măcar atâta fărâmă de suflet nu mai ai?!…

Mizerabila de presă din România a făcut caz de o împrejurare din trecutul dnei prim ministru Dăncilă, cu care namila de la Cotroceni este „la cuțite”: în tinerețe, dna Dăncilă a înfiat un băiețel, abia născut, părăsit de mama sa. L-a înfiat și l-a crescut ca pe fiul ei. Detaliu biografic care s-ar fi cuvenit să genereze comentariile cele mai pozitive. Dar de unde?! Mizerabilii care se prezintă ca meseriași ai scrisului, ai gazetăriei, s-au întrecut în sarcasme și aluzii răutăcioase. Au atins astfel josnicia cea mai de jos a gazetăriei post-decembriste! Ar trebui înregistrate și puse în calea neuitării publice numele acestor lepădături. Oricât ar fi ei de mercenari, de prostituați ai scrisului, atât de jos nu aveau voie să ajungă! Oricât de implicați ar fi de partea animalului în meciul dintre cele două palate, o lovitură atât de josnică nu aveau dreptul să-și permită! Are și ticăloșia limitele ei!…

Îi invit pe cititorii acestor rânduri să-și pună și ei întrebarea ridicată de dl Tomozei: Cine are suflet? Cum poți să fii sau să rămâi partizanul unui om în halul ăsta de ne-om?!

                                                                                                                       Ion Coja

Notă: am urmărit-o pe dna Dăncilă în ultimul interviu de la Antena 3, cu gândul să-i contabilizez toate abaterile de la normele gramaticale și stilistice ale limbii române. După primele schimburi de cuvinte m-am pomenit că număram abaterile lui Gâdea, conlocutorul doamnei, agramat și ilogic la tot pasul! Mult mai rău mânuitor al limbii române decât fiecare dintre invitații săi!

Pe cei interesați de acest subiect – apărarea limbii române!, îi îndemn să urmărească această problemă și la postul Realitatea TV, la emisiunile lui Bogdan Rareș, îndeosebi la invitatul de bază, fostul ministru Cristian Diaconescu, cum își bate joc de limba română! La fiecare apariție individul inventează cuvinte noi!… Dar ce cuvinte?!

Bașca frazele din care jumătate rămân neterminate!… Dar se pricepe să-și dea ochii peste cap și să intoneze frazele ca și când ar spune cine știe ce deșteptăciuni! Ce idei!… Un pustiu de necuprins! Un impostor perfect! Un închipuit!

                                                                                                              Ion COJA

SURSA :http://justitiarul.ro/

PUTEM DISCUTA DESPRE CAPITALISM IN ASA -ZIS TARILE DEZVOLTATE ALE PLANETEI?,CU SIGURANTA NU!

25 ian.

America împărtăşeşte comunismul cu toate trăsăturile lui şi arată cum sfârşitul epocii finanţelor false duce la naţionalizare mascată

În America şi în toate ţările capitaliste dezvoltate suntem martorii unui proces de naţionalizare: băncile centrale controlează evaluarea bunurilor sectorului privat, fără a le deţine. Capitaliştii fac propagandă deşănţată prin care critică centralizarea economică şi financiară a sistemelor socialiste, dar în realitate cel mai mare nivel de centralizare în interesul unui grup de infractori financiari, al unor economii în totalitate, se află în capitalism.

Observăm cum Wall Street-ul, Toronto Stock Exchange, Frankfurt, Londra şi alte mari burse comandă cine să moară şi cine să trăiască în economie, distrug clasa de mijloc, finanţează după bunul plac efectele speculative ale unor corporaţii îngropând tot ce este producţie, falimentează companii mici şi mijlocii, lăsând sute de mii de întreprinzători datori băncilor, împrumută iresponsabil în ideea înrobirii populaţiei şi controlează tot ce mişcă economic, în interesul „sforarilor şi manevranţilor de bani tipăriţi” care ne arată pe ecranele televizoarelor săgeţi verzi în creştere vertiginoasă a valorii bunurilor, în timp ce noi devenim din ce în ce mai săraci.

Nu există niciun dubiu legat de faptul că băncile centrale capitaliste au tipărit bani în valori astronomice, însă acum sunt în situaţia în care nu o mai pot face cu amplitudinea cu care o făceau cu câţiva ani în urmă, unele dintre ele renunţând în mare parte la acest obicei după ce au îmbogățit o tagmă de exploatatori şi speculanţi internaţionali. Deci asistăm la o „dezumflare” a banilor fabricați din nimic după ce bancherii au aruncat în mod iresponsabil sume imense de bani, tipărite fără acoperire, în economii, dar pe canale care nu aveau nicio legătură cu economia reală.

Ce fac aceşti capitalişti de la băncile naţionale ale statelor aşa-zis dezvoltate, care doresc un sistem comunist hibrid şi în favoarea lor? Ei creează bani digitali şi folosesc „noile monede” pentru a cumpăra bunurile companiilor, cum ar fi acțiuni și obligațiuni. În acest fel, băncile centrale capitaliste controlează piaţa acțiunilor și obligațiunilor la nivel mondial, cumpărând sau oferind companiilor bani pentru a-şi cumpăra singure bunurile (mecanismul de „buy back”), după care le oferă bani şi le cumpără acțiunile, naţionalizând companii după companii din domeniul privat. Aceste bănci naţionale capitaliste, prin mecanisme directe şi indirecte, agreate tacit de statul capitalist, dictează politica de preţ a companiilor private cât şi profitul acestora.

Băncile centrale capitaliste au achiziţionat sub o formă sau alta bunuri ale companiilor private în valoare de peste 2.000 de miliarde de dolari, numai în primele nouă luni din 2017… Dacă facem un calcul combinat al bunurilor achiziţionate de bănci prin mecanisme indirecte, ajungem la peste 15.000 de miliarde de dolari.

Pe modelul vechi al naţionalizării, guvernele expropriau sau confiscau proprietăţi private sub toate formele existente. Când statul naţionalizează o unitate economică, el preia în totalitate proprietatea acestor bunuri existente de la fostul proprietar privat.
În lumea financiară globală actuală, o astfel de expropriere nu poate avea loc şi este evitată de capitaliștii veroși din două principale raţiuni:
1. Punctul dominant al modelului neoliberal, neofeudal, neocolonial, este să fie menținută proprietatea în zona privată, dar în realitate se transferă bogăţia acestei proprietăţi aristocraţiei financiare capitaliste… Guvernul nu are nevoie să naţionalizeze şi să dea impresia că bogăţia se transferă din zona sectorului privat către zonă publică, care în final să-i facă din ce în ce mai bogaţi pe funcţionarii statului. Dar acest lucru se petrece în realitate, pentru că acest capitalism al corupţiei generalizate permite statului să creeze un nou tip de sistem şi anume crony capitalismul. Acest mod de finanțare al sistemului a făcut ca bogăţia să ajungă mascat în mâna statului capitalist de la entităţile private via băncile naţionale.
2. Dacă s-ar proceda clasic, naţionalizarea ar trimite un mesaj greşit. În momentul actual, băncile centrale doresc să transfere bogăţia şi veniturile de la cei mulţi către un grup (de aici crony = amici, prieteni).

Cu alte cuvinte, ceea ce doresc băncile centrale capitaliste nu este să transfere legal proprietatea de la entităţile private capitaliste către aceste bănci centrale, ceea ce ar însemna costuri şi probleme de rezolvat. Băncile centrale capitaliste doresc să controleze piaţa cu un efort financiar extrem de mic, în mod eficient, cumpărând acest control financiar, şi astfel să conducă din umbră companiile, plătind un preţ de câteva mii de miliarde de dolari (tipăriţi din nimic), prin cumpărarea de bunuri ale companiilor, acțiuni și obligațiuni în principal.

Acest model nou al naţionalizării capitaliste şi al creării sistemului crony capitalist ce sărăcește membrii societăţii face ca băncile să evalueze şi să valorifice bunurile sectorului privat fără să le deţină.
Din acest punct de vedere, se pare că şi în România cât şi în SUA, rolul băncii centrale este determinant în starea de bine a societăţii, dar practic, băncile naţionale sunt dictatorii sistemului capitalist şi entităţilor private. Nu există nicio limită în controlul pe care băncile naţionale îl exercită în societăţile capitaliste, în modul cum controlează profitul, în evaluarea bunurilor şi în afectarea consumatorilor pe piaţă.

Mai poate exista cale de întoarcere sau negociere în cadrul acestui proces de naţionalizare forţată dictat de băncile naţionale în societatea capitalistă actuală? Cu siguranţă soluţia este numai şi numai renunţarea la sistem, prin demolarea lui gradată sau prin mişcări de forţă – posibil ca acestea să fie singurele care să îi facă pe cei 1% deţinători a tot ceea ce mişcă în economie să renunţe la tirania lor.

Ne putem întâlni cu situaţia în care, în speranţa de a evada din acest abis financiar, aceste bănci centrale capitaliste să acumuleze şi mai multe bunuri ale companiilor private, cum sunt acțiunile și obligațiunile, în acest fel păstrând profitul companiilor în zona zero sau foarte aproape de zero, prin mecanisme financiare care stopează sau duc competitivitatea unor produse în zona „zero profit”, pentru perioade reglate tot de băncile centrale. În acest fel, în mod subversiv, băncile centrale capitaliste vor jongla valorile stocurilor în zone înalte pentru a exista suficienţi „clienţi” care să susţină datoriile companiilor.

Nu mai trebuie spus că încercarea de a controla la nivel global pieţele prin intermediul aruncării pe piaţă a mii de miliarde de dolari, care în final sunt utilizaţi pentru cumpărarea de acțiuni și obligațiuni, este un experiment în premieră şi nemaiîntâlnit în istoria economică a capitalismului, deci greu de înţeles pentru populaţie, ceea ce se şi doreşte.

Care este diferenţa dintre naţionalizarea bunurilor în debutul sistemului socialist, naţionalizare care făcea ca bunurile trecute în proprietatea statului să fie folosite în favoarea poporului, şi demararea naţionalizării sectorului privat de către băncile centrale în capitalism, ducând bunurile private în mâna a 1% care reprezintă mafioții din sectorul financiar al societăţii capitaliste, iar noi, restul, suntem transformaţi în sclavi cărora ni se crează imaginea sărăciei ca stare de normalitate şi lipsa de speranţă ca singura soluţie de a supravieţui… chiar dacă pare paradoxal?
Unde putem vorbi de naţionalizare şi care modalitate de naţionalizare credeţi că va avea urmări favorabile, pentru ca cel ce pleacă dimineaţa la muncă cu pachetul de mâncare în sacoşă să-și poată hrăni familia şi să tindă către o viaţă decentă?

Capitaliştii spun că cei ce muncesc din greu şi îşi rezervă inteligenţa şi forţa fizică de muncă pentru a avea activităţi productive vor găsi soluţii şi vor deveni bogaţi… Asta ar însemna că aceia care muncesc 12-14-16 ore pe zi, din greu, în ţările sărace, pentru a putea supravieţui, în condiţii grele de lucru şi sub presiune existenţială, ar trebui cândva să devină bogaţi sau să trăiască decent… Aceasta nu se va petrece niciodată în capitalism, deoarece omul care munceşte este sfidat, el reprezintă un număr în viziunea capitaliştilor şi este folosit ca o unealtă de transfer a bogăţiei către cei din ce în ce mai bogaţi.

Care sunt motivele adevărate ale masacrelor în masă prin atacuri armate, de genul Las Vegas, din ce în ce mai dese, care au loc în ziua de astăzi în sistemul capitalist? Lumea crede că le știe, dar oare aşa să fie?

Fiecare om de pe planetă căruia i se pune această întrebare are un răspuns, pe care nu avem cum să îl comentăm, pentru că într-o măsură sau alta este adevărat, dar este efectul altui fenomen, cunoscut mai mult sau mai puţin de cei ce răspund.
Citind din lucrările lui Hannah Arendt, găsim pasaje impresionante şi o gândire lucidă cu o logică foarte precisă. Ea prezicea cu zeci de ani în urmă faptul că violenţa şi mişcările sociale extrem de agresive vor creşte numeric în epoca „modernă” şi din ce în ce mai mult în capitalism. Aceste mişcări îi vor pune în şi mai mare dificultate pe cei oprimaţi şi pe protestatari, care vor fi văduviţi de posibilitatea şi de abilitatea de a acţiona.

Cel mai familiar şi mai recent caz este cel al lui Paddock, presupusul criminal de la Las Vegas. Presupusul, pentru că mulți sunt convinși că el nu a acţionat singur şi chiar că el a fost adus în camera de hotel deja mort, şi au fost alte raţiuni pentru a instrumenta acest masacru, această tragedie de neimaginat. Sistemul capitalist permite o gândire de acest gen.

FBI-ul confirmă că atacurile armate şi uciderile în masă au crescut numeric în mod alarmant. Numai în 2017 am asistat la ŞAPTE ATACURI ÎN MASĂ…

Această cifră este mai mare decât numărul celor înregistrate între 2012 şi 2016, când s-a înregistrat o medie de 5,8 atacuri pe an, cifră de trei ori mai mare decât media anuală a atacurilor armate înregistrate între 2000 şi 2011, care a fost de două atacuri pe an. În întreaga perioadă a anilor ’80 s-au înregistrat „doar” opt omoruri în masă prin atacuri armate, după cum arată Mother Jones, un canal de informare alternativă foarte aproape de lumea politică şi unde lucrează renumiţi economişti ai planetei, care au suficientă verticalitate pentru a spune adevărul.

Teoriile care „justifică” aceste atacuri criminale în masă abundă. Printre acestea, faptul că se pune un număr mare de arme la dispoziţia unei populaţii labile mental şi uşor de manipulat prin intermediul televizorului, cum sunt americanii. Un alt aspect mereu iterat în discuţii ar fi colapsul „American Dream-ului”. Mergând mai departe, auzim de insuficiente resurse financiare dedicate sănătăţii mentale a populaţiei americane de către societatea capitalistă a profitului creat de om şi nu a profitului creat pentru om. Un alt aspect ar fi filmele extrem de violente prezentate pe ecranele cinematografelor şi televizoarelor, jocurile video în care câştigătorul este mereu cel care omoară pe cei mai mulţi, chiar şi poliţişti, şi îşi face dreptate singur într-un teritoriu în care nu se discută de legi şi aplicarea lor, ci de forţa pistoalelor şi mitralierelor… Dar acestea să fie oare principalele raţiuni pentru care se produc din ce în ce mai multe atacuri armate cu ucideri în masă?

Hannah Arendt, scriitoare specializată în teoriile politice şi studiul societăţilor totalitare, prezicea, după cum spuneam mai sus, această creştere exponenţială a violenței și a mijloacelor de a ucide.

Analiza ei porneşte de la definirea a doi termeni şi de la modul cum se mulează ei pe societatea capitalistă a acestor ani, şi anume Putere şi Violenţă. Puterea şi violența sunt analizate de Hannah Arendt ca fiind elemente opuse, ele aflându-se din punct de vedere politic în opoziţie clară, astfel ca atunci când una este primordială şi se exercită în societatea capitalistă, cealaltă este absentă. Astfel că violenţa apare acolo unde puterea este în pericol, iar lăsând lucrurile să perpetueze în acest fel, puterea va putea să dispară.

Puterea reală, exercitată inteligent şi în folosul comunităţii, nu necesită violență.
Puterea politică aparţine unui grup şi ea există şi rămâne în funcţiune atâta timp cât grupul prezintă unitate şi poate lua decizii pentru cei pe care îi conduce. Violenţa, pe de altă parte, este un instrument, care este folosit de cele mai multe ori de aceia care pierd din putere sau care nu au un nivel al puterii care să îi satisfacă pe ei şi pe stăpânii lor, care i-au cocoţat pe piramida puterii politice.

Violenţa este un instrument folosit de aceia care simt că puterea lor este în pericol de a fi pierdută şi resimt lipsa ei.
Statele capitaliste aşa-zis moderne au devenit victimele şi slugile propriilor greutăţi şi mărimi, ale structurilor lor greoaie împănate zilnic cu noi angajaţi, total necompetitivi dar dornici şi ei de putere socială şi economică pe care să o exercite.

Cu cât statul capitalist creşte, el are nevoie de un aparat administrativ mai complex şi mai mare numeric pentru a permite funcţionarea acestui stat capitalist care domină viaţa economică a ţărilor respective, printr-un paradox fundamental. La rândul lui, acest aparat de stat creează în capitalism clasa de mijloc, ceea ce nu este şi nu poate fi admis, dar vedem că acest fapt există şi cât de nociv este.

Birocratismul întâlnit în sistem pare mai mult tipic capitalist decât opresiv, dar această birocraţie nu poate fi văzută în capitalism decât ca o faţă ascunsă a „tiranismului”, o teroare economică îndreptată împotriva tuturor membrilor societăţii, chiar dacă nu au greşit cu nimic şi se duc în zori la muncă cu ceva mâncare în sacoşă.

Birocraţia capitalistă, derulată de un sistem de birocraţi, este una în care nimeni, individ sau grup, nu poate fi considerat ca responsabil, şi care în capitalism se poate numi „regula nimănui”, pentru că vedem cum se structurează acest sistem birocratic capitalist, într-o analiză a condamnărilor celor vinovaţi, condamnări care de fapt nu există, chiar pentru delicte uriaşe ca cele bancare, ei ştiind că în capitalism cad sub incidenţa „regulii nimănui” şi rămân liberi.

Într-adevăr, dacă noi identificăm tirania prin faptul că guvernul capitalist nu poate fi tras la răspundere niciodată de către el însuşi, „regula nimănui este fără discuţie cea mai tiranică regulă îmbrăţişată de capitalism dintre toate celelalte reguli existente, atâta timp cât nimeni nu poate fi responsabil pentru a oferi un răspuns pentru acţiunile sale”.

Aceasta este principala raţiune pentru care există mişcări violente de stradă pe toate meridianele, însă oamenii nu îşi închipuie, şi mai mult, nu vor să îşi „înşele” credinţa că ei ştiu cel mai bine ce se petrece, nedorind să îşi modifice percepţiile, deja sedimentate în mintea lor, asupra fenomenului şi să vină în contact cu o altă realitate şi cu alte puncte de vedere.

Hannah Arendt ne spune că oamenii sunt creaturi politice prin natura lor şi vedem acest aspect prin faptul că fiecăruia dintre noi îi place politica, o discutăm la nivelul la care o putem face şi oricare dintre noi face sau încearcă să facă politică, în familie, la locul de muncă, în relaţiile cu prietenii şi aşa mai departe, fie pentru a ne demonstra superioritatea, fie pentru a arăta o mai bună înţelegere a fenomenelor în discuţie, fie pur şi simplu pentru a avea dreptate.

Birocratizarea unei societăţi răpeşte în mod agresiv una dintre necesităţile fundamentale ale omului: ABILITATEA DE A ACŢIONA!
Fiinţa umană este definită ca fiind o creatură politică prin potenţialul ei de a acţiona în toate facultăţile specifice ființei umane. Discutăm de progres, de productivitate, de creştere economică, de alţi indicatori economici şi chiar creăm unii din care să răzbată abilitatea noastră de a merge înainte şi a obține dezvoltare pe toate planurile, dar în schimb, noi toţi pierdem sau ni se confiscă de către capitalism, tocmai abilitatea de a acţiona în „epoca modernă a progresului capitalist”.

Care ar fi corelaţia dintre birocraţie şi violenţă? Cu cât birocraţia în viaţa publică a fiinţelor umane este mai mare, cu atât va fi mai mare atracţia fiinţelor umane către violență, după cum practic vedem zilnic. O dezvoltare extinsă a birocraţiei înseamnă să nu existe nimeni cu care o persoană de rând să poată discuta şi să poată primi un răspuns real, necesar, adevărat. Persoana de rând nu îşi poate prezenta îngrijorările sau temerile față de aceia care îşi exercită puterea în capitalism.

Birocraţia este o formă de guvernare în care fiecare dintre noi este privat de libertatea politică, de puterea de a acţiona într-o lume care pare să ne spună că suntem toţi egali, dar fără nicio putere, lăsându-ne să înţelegem că avem în faţă un sistem tiranic dar fără un tiran pe care să îl putem vedea.

Noi suntem creaturi politice şi acest aspect ne face să suferim profund, astfel încât uneori dorim să ieşim din această zonă a frustrărilor capitaliste zilnice, înţelegând că unii dintre noi o putem face sub o formă, iar alţii sub altă formă.

În orice caz, putem rezuma faptul că violenţa este perpetuată în primul rând de aceia care pierd din puterea pe care își propun să o aibă şi să o exercite, dar nivelul ei este în cădere. În al doilea rând, trebuie reţinut că birocratizarea societăţii deposedează oamenii de abilitatea lor de a acţiona, ducându-i în final în zona lipsei de putere, lipsei posibilităţii de a se remarca, de a ieşi în evidenţă, ceea ce arată că cei lipsiţi de putere, dar care consideră că ar trebui să o aibă sau ar fi îndreptăţiţi să o deţină, caută să arate sau chiar să fie puternici prin violenţă şi în final îi vedem pe aceştia cum apelează la forţa armelor pentru a-şi realiza dezideratul.

Omorul armat în masă, aşa cum s-a petrecut la Las Vegas, este o nouă formă de exprimare a violenţei şi cu siguranţă vom asista şi mai des de aici înainte la mişcări sociale agresive, la violenţă sub forme greu de imaginat cu ceva timp în urmă, la o creştere a birocraţiei dictate de cei ce deţin puterea şi la o deposedare a maselor de capacitatea lor şi de facultăţile lor de a acţiona… Aici ne-a adus societatea capitalistă, o societate în care cei ce conduc nu pun în valoare calitățile noastre ci ne speculează defectele dictate de natura umană şi vedem că devenim pe zi ce trece mai slabi, mai deposedaţi de capacitatea noastră de a acţiona, mai vocali în mod inutil, iar unii dintre noi devin violenţi, tot în mod inutil, dar lăsând pe cei care domină sistemul să dicteze soarta noastră în continuare, fără să ne dăm seama…

http://www.yogaesoteric.net

NAZISTUL SOROSIST WIENER DE LA USR ESTE DE ACORD CU EXTERMINAREA PERSOANELOR CARE SE IMPOTRIVESC VACCINARII!

25 ian.

Wiener de la USR este de acord cu exterminarea persoanelor care se împotrivesc vaccinării

USR solicită coaliției PSD-ALDE-UMDR să deblocheze de urgență Legea Vaccinării, aflată de peste un an și jumătate în Parlament
„Ar trebui legiferat un mod de exterminare ai acestor oameni cu adevărat periculoși pentru societate, mai degrabă decât declararea stării de epidemie”, a scris utilizatorul care a primit aprobarea lui Wiener.

https://m.romanialibera.ro

WASHINGTONUL ORCHESTREAZA LOVIRURA DE STAT IN VENEZUELA,PROVOACA RAZBOI CIVIL ,IN NUMELE :DEMOCRATIEI” SI A ZACAMINTELOR MARI DE PETROL!

25 ian.

 

Washingtonul orchestrează lovitura de stat în Venezuela, provoacă război civil, în numele "democrației"

 

 

Evenimentele dramatice din Venezuela au avut „o lovitură de stat” orchestrată de SUA „scrisă peste tot. Washingtonul își dă și el permisul de intervenție militară, care ar putea declanșa un război proxy care implică Rusia.

Secvențierea nu lasă nici o îndoială că SUA a înălțat ante-ul pentru schimbarea regimului în țara sud-americană.

În această săptămână, vicepreședintele Mike Pence a emis o chemare la arme cu o adresă video adresată ” poporului din Venezuela ” pentru a lua pe străzi împotriva guvernului ales. Pence a cerut, de asemenea, forțelor de securitate ale țării să sprijine protestele, adăugând  ” noi [SUA] suntem cu voi. 

În ziua următoare, figura opoziției Juan Guaido deține un raliu major în capitala Caracas și se declară ” președinte interimar al Venezuelei „, în timp ce denunță actualul Nicolas Maduro ca ” un uzurpator „.

În câteva minute, președintele american Trump anunță că recunoaște Guaido ca autoritate legitimă în Venezuela. Trump’s printatur este urmat rapid de Canada și de mai multe guverne din America de Sud de dreapta, aliate cu Washingtonul. Președintele francez Emmanuel Macron susține că sprijină ” restaurarea democrației ” în Venezuela și salută ” curajul sutelor de mii de venezuelenieni care marșesc pentru libertatea lor „.

Președintele Maduro răspunde prin tăierea legăturilor diplomatice cu SUA și ordonă diplomaților americani să plece în decurs de 72 de ore.

Apoi, urmând scenariul, secretarul de stat american Mike Pompeo avertizează – cu logica clasică a lui Alice-in-Wonderland – că, din moment ce Maduro nu mai este președintele legitim, nu are autoritatea de a întrerupe legăturile diplomatice cu Washingtonul.

Mai mult decât sinistru, Trump și Pompeo fac amenințarea că ” toate opțiunile sunt pe masă ” – adică acțiune militară – ” dacă personalul american este pus în pericol. 

Asta înseamnă că guvernului Maduro i se interzice sancționarea proprietăților diplomatice americane și a funcționarilor. Orice mișcare de expulzare a personalului american ar putea fi interpretată ca ” periclitând ” siguranța acestora, ceea ce în logica Washingtonului înseamnă o licență de a ” răspunde ” militar.

Autorizația auto-declarată a Washingtonului de a-și proteja interesele în Venezuela se extinde la grupurile de opoziție anti-Maduro. Trump a avertizat că va fi responsabil de Maduro pentru orice acte de violență împotriva protestatarilor.

Acest lucru înseamnă instigarea la mai multe violențe pe străzile din Caracas.

Forțele armate ale Venezuelei – care până acum rămân loiale lui Maduro – au fost, de asemenea, acuzate de utilizarea forței letale excesive.

Situația este, prin urmare, pregătită de Washington pentru escaladarea într-un război civil.

Rusia a condamnat intervenția SUA în afacerile interne ale Venezuelei, spunând că președintele Maduro este șeful statului legitim. Moscova a avertizat, de asemenea, SUA să nu desfășoare forțe militare în țara pe care Rusia o descrie drept ” aliatul nostru „.

Guvernele de dreapta din regiune, cum ar fi Columbia și președintele brazilian nou ales Jair Bolsonaro, precum și Argentina, Chile, Paraguay și Peru, au susținut poziția Washingtonului privind delegitimizarea administrației Maduro. Columbia și Brazilia au arătat, de asemenea, pregătirea de a sprijini intervenția militară a SUA.

Pe lângă condamnarea Rusiei de intervenția SUA, China, Bolivia, Cuba, Turcia și Iran, printre altele, și-au sprijinit guvernul Maduro, denunțând politica Washingtonului de schimbare a regimului.

Astfel, administrația Trump nu numai că a declanșat o furtună de foc în Venezuela, ci și-a stabilit scena pentru un război internațional proxy, nu spre deosebire de războiul pe care Washingtonul și aliații săi i-au construit în Siria.

Un război indus de americani în Venezuela a fost mult timp în desfășurare. Încă de când gigantul petrolier din America de Sud a optat pentru un guvern socialist cu mai mult de 20 de ani în urmă – mai întâi sub Hugo Chavez, apoi sub succesorul său, Nicolas Maduro – Venezuela a fost în firele de la Washington pentru regim.

Administrația GW Bush a declanșat o lovitură de stat în 2002 împotriva lui Chavez, care a eșuat. Apoi, Obama a strâns șuruburile cu sancțiuni economice asupra industriei petroliere vitale a Venezuelei, care a precipitat criza socială și nemulțumirea actuală a țării. Mai multe valuri de proteste din străzile au avut loc cu semne că Washingtonul a fost un jucător crucial instigator.

La sfârșitul anului trecut, administrația Trump a amenințat guvernul Maduro ca o amenințare la adresa securității naționale și a sugerat că are în vedere o acțiune militară împotriva Venezuelei. Există chiar și pretenții ale Casei Albe că Caracas agita caravanele regimului prin America Centrală, care au devenit o risipă de temerile lui Trump despre imigranți ” invadând ” SUA.

Dar ceea ce a declanșat ultimul impuls din Washington ar fi putut fi alianța mai deschisă a Rusiei cu Caracas. Luna trecuta, presedintele Maduro a fost gazduit la Moscova de catre Vladimir Putin, cand cele doua tari au semnat parteneriate de mai multe miliarde de dolari pentru explorarea petrolului, minerit, agricultura si alte legaturi comerciale.

În câteva zile de la vizita lui Maduro la Kremlin, ” o alianță strategică ” a primit o bază militară decisivă atunci când doi bombardiere rusești Tupolev Tu-160 au zburat 10.000 de kilometri spre Venezuela, într-un spectacol aparent al sprijinului Moscovei față de țara în care s-au confruntat.

Reacția lui Washington la bombardierele ruse care au aterizat în Caracas a fost apoplectică.

Maduro a fost ales pentru a doua oară în mai 2018, cu aproape 67% din voturi. Desigur, participarea la alegeri a fost redusă la aproximativ 46%. Abținerea mare a fost cauzată parțial de criza economică și de tulburările în curs de desfășurare din țară, pe care sancțiunile din Washington le-au jucat un rol important în stimularea.

Cu toate acestea, peste 9 milioane de venezueleni au votat pentru Maduro și politicile sale socialiste. Alegerile au fost documentate ca fiind libere și corecte de către observatorii internaționali. Ele au fost, de asemenea, verificate de Comisia Electorală Națională a Venezuelei.

La începutul acestei luni, la 10 ianuarie, Maduro a fost oficial inaugurat pentru un al doilea mandat, care se desfășoară până în 2025.

Având în vedere consolidarea autorității și alianța importantă cu Rusia, care se bucură de o importanță internațională, se pare că Washingtonul a decis să își reînnoiască eforturile de schimbare a regimului în Caracas.

Vicepreședintele Mike Pence a ținut apeluri telefonice cu figura opoziției Juan Guaido. Evident, cu comentariile publice ale lui Pence, susținând răsturnarea lui Maduro, lovitura a fost pusă în mișcare.

Ce se întâmplă în continuare este un act de sârmă înaltă. Washingtonul ar putea accelera blocada economică a Venezuelei prin înghețarea activelor financiare ale companiei petroliere din țară în SUA. Statele Unite ar putea chiar impune o blocadă navală. Iar dacă violența escaladează în Venezuela, Washingtonul a stabilit deja un precedent pentru intervenția militară.

Cum reacționează aliații regionali ai Rusiei și Venezuelei, este un potențial detonator al unui conflict mai larg.

Ceea ce este mai inflamator este ilegalitatea flagrantă a acțiunilor lui Washington. Figura de opoziție pe care Casa Albă a uns-o ca ” președinte în exercițiu ” și corpul minor al Congresului pe care îl controlează au fost declarate în dispreț față de constituție de către instanța supremă din Venezuela.

Prin urmare, Juan Guaido nu are mandat sau legitimitate să se numească el însuși ca lider al țării. Autoritatea sa este decretată de Washington.

Ironia absurdă a lui Trump și a lui Macron, printre altele, susținerea unui președinte neconstituțional, autodeclarat în Venezuela, este uluitoare. Jumătate din populația Statelor Unite și Franței disprețuiesc presupușii lor conducători. Trump este împiedicat de deputații din opoziție să facă discursul anual al Statelor Unite pentru prima dată în istoria Statelor Unite, în timp ce Macron este împins de proteste la nivel național și necesită protecție greu de poliție oriunde merge.

Și totuși aici avem Trump, Trudeau și alte personaje occidentale discreditate, declarând cine ar trebui să conducă Venezuela.

https://www.rt.com/op-ed/449627-venezuela-democracy-coup-us/

DE CE AR VREA USA SA RASTOARNE GUVERNUL VENEZUELEI?

25 ian.

venezuela-us43

Traducerea interviului din 16 feb 2015

realizat de Michael Albert pentru TelesurTV

Albert: De ce ar vrea Statele Unite ale Americii să răstoarne guvernul Venezuelei?

Pilger: Există principii și dinamici simple care funcționează aici. Washingtonul dorește să scape de guvernul venezuelean deoarece este independent de modelele SUA pentru regiune și pentru că Venezuela are cele mai mari rezerve de petrol dovedite din lume și utilizează veniturile sale pentru a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor obișnuiți. Venezuela rămâne o sursă de inspirație pentru reformă socială într-un continent devastat de politica istoric rapace a SUA. Un raport Oxfam a descris odată celebra revoluție Sandinistă din Nicaragua ca “amenințarea unui exemplu bun”. Aceasta a fost valabil în Venezuela de când Hugo Chavez a câștigat primul său tur electoral. “Amenințarea” Venezuelei este mai mare, desigur, pentru că nu este nici mică, nici slabă; este un stat bogat și influent și considerat ca atare de către China. Modificarea remarcabilă a averilor a milioane de oameni din America Latină se află în centrul ostilității SUA. SUA a fost dușmanul nedeclarat al progresului social din America Latină timp de două secole. Nu contează cine a fost în Casa Albă: Barack Obama sau Teddy Roosevelt; Statele Unite nu vor tolera țări cu guverne și culturi care pun nevoile propriului popor mai întâi și refuză să promoveze sau cedeze cererilor și presiunilor SUA. Social-democrația reformistă cu o bază capitalistă – cum ar fi Venezuela – nu este scuzată de conducătorii lumii. Ceea ce este de neiertat este independența politică a Venezuelei; numai deferența completă este acceptabilă. “Supraviețuirea” mișcării ‘Chavista Venezuela’ este o dovadă a sprijinului venezuelenilor obișnuiți pentru guvernul ales – care a fost clar pentru mine când am fost ultima dată acolo. Slăbiciunea Venezuelei este că “opoziția” politică – ceea ce aș numi “East Caracas Mob” – reprezintă interese puternice cărora li s-a permis să-și păstreze puterea economică critică. Numai în momentul în care puterea lor este diminuată se va scutura Venezuela de amenințarea constantă a subversiunii străine sprijinite, de multe ori, în mod criminal. Nici o societate nu ar trebui să aibă de a face cu asta an după an.

usa-venezuela-aggression_254a

Albert: Ce metode a utilizat deja SUA și ce metode credeți că va utiliza în continuare pentru a respinge Revoluția Bolivară?

Pilger: Există cultura obișnuită de informatori și spioni; ei vin și se duc cu teatrul lor de mass-media cu revelații false, însă inamicul principal rămâne mass-media. Vă puteți aminti amiralul Venezuelei care a fost unul dintre complotiștii loviturii de stat împotriva lui Chavez din 2002 oferind în timpul mandatului său de scurtă durată la putere explicația: “arma noastră secretă a fost mass-media”. Mass-media din Venezuela, în special televiziunea, a fost participant activ la acea lovitură de stat, mințind că susținătorii guvernului au tras în mulțimea de protestatari de pe un pod. Imagini și titluri false au făcut înconjurul lumii. The New York Times a binecuvântat și el răsturnarea unui guvern democratic “anti-american”, așa cum face de obicei. Ceva similar s-a întâmplat în Caracas anul trecut, când bande de mafioti de dreapta au fost descrise ca “protestatari pașnici”, care au fost “reprimați”. Acesta a fost, fără îndoială, începutul unei “revoluții color” a Washingtonului, susținută deschis de către organisme precum National Endowment for Democracy – o clonă user-friendly a CIA. A fost la fel de misterioasă ca și lovitura de stat pe care Washingtonul a organizat-o cu succes în Ucraina anul trecut. Ca și în Kiev, în Venezuela “protestatari pașnici” au incendiat clădiri guvernamentale, au desfășurat lunetiști și au fost lăudați de politicienii și mass-media occidentale. Strategia este aproape sigur de a împinge guvernul Maduro la dreapta și de a aliena baza sa populară. Ilustrând guvernul ca dictatorial și incompetent a fost de mult timp profesiune de credință în rândul jurnaliștilor și posturilor de televiziune din Venezuela și din SUA, Marea Britanie și Europa. O “poveste” recentă din SUA a fost cea a unui “om de știință american arestat pentru că a încercat să ajute Venezuela să construiască bombe”. Aluzia a fost că Venezuela adăpostește “teroriști nucleari”. S-a dovedit că fizicianul nuclear cu pricina nu a avut niciun fel de legătură cu Venezuela.

Toate acestea amintesc de atacurile necontenite împotriva lui Chávez, care au prezentat, fiecare în parte, răutatea bizară rezervată disidenților “căii adevărate” a vestului. În 2006, Marea Britanie prin Channel 4 News a acuzat președintele venezuelean de complot cu Iranul pentru construcția de arme nucleare, o fantezie absurdă. Corespondentul Washington, Jonathan Rugman, a mârâit la politicile de eradicare a sărăciei și l-a prezentat pe Chávez ca un bufon sinistru, permițându-i în același timp lui Donald Rumsfeld, un criminal de război, a-l asemăna pe Chavez cu Hitler, fără să conteste. BBC-ul nu este cu nimic diferit. Cercetătorii de la Universitatea de Vest din Anglia în Marea Britanie au studiat prejudecățile sistematice ale BBC în raportarea Venezuelei pe o perioadă de zece ani. Din 304 rapoarte ale BBC doar trei fac referire la oricare dintre politicile pozitive ale guvernului. Pentru BBC nu există inițiativele democratice din Venezuela, legislația privind drepturile omului, programele alimentare, inițiativele de asistență medicală și programele de reducere a sărăciei. Misiunea Robinson, cel mai mare program de alfabetizare din istoria omenirii, a primit abia o mențiune în trecere. Această cenzură virulentă de omisiune completează fabricațiile simple, cum ar fi că guvernul venezuelean este o gașcă de dealeri de droguri. Nimic din toate astea nu este nou; uită-te la modul în care Cuba a fost greșit prezentată – și agresată – de-a lungul anilor. Reporteri Fără Frontiere a emis un clasament la nivel mondial al națiunilor, întemeiat pe accesul la presă liberă. SUA este pe locul 49, în spatele Maltei, Niger, Burkina Faso și El Salvador.

3_122015_venezuela-united-states-58201_c0-55-4500-2677_s561x327

Albert: De ce ar fi acum momentul, pe plan internațional, pentru a împinge spre o lovitură de stat? Dacă problema principală ar fi Venezuela dând un exemplu ce s-ar putea răspândi, adaugă la răspunsul SUA apariția unui public receptiv, spre exemplu cel din Europa?

Pilger: Este important să înțelegem că Washingtonul este condus de adevărați extremiști, cunoscuți în interiorul Beltway (drumul care înconjoară Washingtonul, simbol al insularității guvernării) ca “nebunii” (‘the crazies’). Acest lucru a fost valabil de dinainte de 11 septembrie. Câțiva sunt pur și simplu fasciști. Afirmarea dominației SUA este jocul lor nedeghizat și, cum demonstrează evenimentele din Ucraina, sunt pregătiți să riște un război nuclear cu Rusia. Aceste persoane ar trebui percepute drept inamicul comun al tuturor ființelor umane sănătoase. În Venezuela ei doresc o lovitură de stat care să reverseze unele dintre cele mai importante reforme sociale din lume – cum sunt cele din Bolivia și Ecuador. Au zdrobit deja speranțele oamenilor obișnuiți din Honduras. Actuala conspirație dintre SUA și Arabia Saudită pentru a reduce prețul petrolului este menită să realizeze ceva mai spectaculos și mai tragic în Venezuela și Rusia.

Albert: Care credeți că ar fi cea mai bună abordare împotriva mașinațiunilor SUA și ale elitelor venezuelene interne, pentru Bolivari?

Pilger: Majoritatea oamenilor din Venezuela precum și guvernul lor au nevoie să spună lumii adevărul despre atacurile cu care se confruntă. Există o mare agitare în întreaga lume și mulți oameni sunt în starea de ascultare. Ei nu doresc instabilitate perpetuă, sărăcie perpetuă, război perpetuu, perpetua conducere de către aceiași puțini. Și-au identificat inamicul; uită-te la sondajele internaționale despre ce țară prezintă cel mai mare pericol pentru omenire. Majoritatea covârșitoare indică SUA, cu numeroasele sale campanii de teroare și subversiune.

Venezuela US

Albert: Care credeți că este responsabilitatea imediată a Stângii din afara Venezuelei și în special din SUA?

Pilger: Asta ridică o întrebare: cine sunt “stângiștii”? Sunt ei milioanele de nord- americani liberali seduși de creșterea specioasă a lui Obama și reduși la tăcere prin incriminarea libertății de informare și a disidenței? Sunt cei care cred tot ceea ce li se spune de către New York Times, Washington Post, The Guardian, BBC? Este o întrebare importantă. “De stânga” nu a fost niciodată un termen mai contestat și deturnat. Sentimentul meu este că oamenii care trăiesc pe margine și luptă împotriva forțelor SUA din America Latină au înțeles adevăratul sens al cuvântului, care le identifică inamicul comun. Dacă le împărtășim principiile și un minimum de curaj al lor, ar trebui să luăm măsuri directe în țările noastre, începând, aș sugera, cu propagandiștii din mass-media. Da, e responsabilitatea noastră, și nu a fost niciodată mai urgentă.

Sursa articol :

https://eduardjakneumann.wordpress.com/2015/02/24/lupta-statului-venezuela-impotriva-inamicului-nostru-comun/

https://searchnewsglobal.wordpress.com/

%d blogeri au apreciat asta: