Arhiva | 11:15 am

PRESEDINTELE SENATULUI CALIN POPESCU TARICEANU ATAC DUR LA ADRESA GAULEITERULUI NAZI JOHANNIS,DUPA PREZENTA ACESTUIA LA AACHEN:”DEMONSTREZA O INTELEGERE DE VASAL NECONDITIONAT DIN ESTUL EUROPEI,RECUNOSCAND PACTUL FRANCO-GERMAN ,CA REVANSA GERMANIEI CARE CONDUCE EUROPA,VISUL LUI HITLER!

26 ian.

 Klaus Iohannis s-a pre-poziționat asupra dezbaterii despre viitorul UE 27, a delcarat președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care a lansat un nou atac dur la adresa șefului statului. Tăriceanu spune că Parlamentul ar trebui să adopte un mandat-cadru în pregătirea reprezentării României la Summitul de la Sibiu și îl acuză pe Iohannis, care a fost prezent zilele trecute la semnarea tratatului franco-german de la Aachen, că demonstrează „o înțelegere de vasal necondiționat din Estul Europei”.

De asemenea, președintele Senatului vorbește și de o „criză de legitimitate în care se adâncește Comisia Europeană prin maniera de abordare a relațiilor cu Polonia și Ungaria și cu România”.
„Am luat act de pre-poziționarea președintelui Iohannis în chestiunile de deosebită importanță cu privire la dezbaterea despre viitorul UE27. Atragem atenția președintelui că, potrivit prevederilor constituționale, reprezintă interesele naționale și angajează România prin semnarea de acorduri negociate de guvern (art. 91 din Constituție). De aceea, este important ca Parlamentul să adopte un mandat-cadru în pregătirea reprezentării României la Summitul de la Sibiu, care să enumere interesele naționale în etapa de recalibrare a UE și pe baza cărora Guvernul României să construiască alianțe pentru obținerea sprijinului necesar”, a transmis Călin Popescu Tăriceanu, într-un comunicat de presă al Senatului, remis MEDIAFAX.
Președintele Senatului a adăugat că Summit-ul din luna mai de la Sibiu va fi unul foarte important din perspectiva discuțiilor referitoare care vor creiona următoarea paradigmă politico-juridică a UE.
„Ceremonia de semnare a noului Tratat de cooperare și integrare franco-german suscită atenția tuturor statelor membre și instituțiilor coordonatoare ale unei Uniuni Europene aflate în pragul unui nou exercițiu major de recalibrare după criza din zona Euro (2009), criza refugiaților în Europa (2015), criza Brexitului (2016) și criza de legitimitate în care se adâncește Comisia Europeană prin maniera de abordare a relațiilor cu Polonia și Ungaria, în privința aplicării art. 7 din Tratatul UE, și cu România în privința perpetuării Mecanismului de Cooperare și Verificare la 12 ani de la aderare. De aceea, Summitul informal al șefilor de stat și de guvern din statele membre UE, care va avea loc la Sibiu peste doar patru luni, va constitui un moment important de setare a discuțiilor inspirate din lecțiile pe care fiecare parte le-a învățat din aceste crize, pe baza cărora urmează de fapt să fie creionată următoarea paradigmă politico-juridică a UE”, a explicat Tăriceanu.
Șeful Senatului a mai spus că președintele Klaus Iohannis afișează pe plan extern aceeași nesiguranță cu care tratează superficial confruntările politice din țară.
„Constatăm, cu această ocazie, că președintele Iohannis semnează însă un cec în alb din partea României înainte de deschiderea propriu-zisă a dezbaterii cu mize deosebit de serioase pentru viitorul statut al părților constitutive ale construcției europene și ale acțiunii acesteia ca entitate unitară în plan politic, economic sau militar. El se afirmă în plan extern, cu aceeași siguranță neinformată cu care tratează superficial problemele de mare importanță din planul confruntărilor interne”, a afirmat Călin Popescu Tăriceanu.
El a precizat că șeful statului arată, în contextul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, „o înțelegere de vasal necondiționat din Estul Europei și reprezentant la evenimentul care a avut loc la Aachen drept im vremelnic al unei instituții a UE”.
În alocuțiunea sa de la Aachen (Aix-la-Chapelle) cu ocazia semnării tratatului bilateral dintre Franța și Germania, unde a fost invitat în calitate de reprezentant al Președinției române a Consiliului Uniunii Europene, Klaus Iohannis vorbește despre -Europa din epoca lui Carol cel Mare- și -victoria consensului din relația franco-germană- întruchipată în -spiritul de la Aachen-, despre care spune că vor călăuzi întreaga Europă „pe drumul către Summitul de la Sibiu din 9 mai 2019, unde președintele României -speră- să se reconfirme consensul că -modul în care Europa se înțelege pe sine se bazează pe valori comune, fundamentale (sic!).
În contextul campaniei sale electorale de acasă și într-o paradigmă medieval-carolingiană în relațiile europene de azi, președintele României demonstrează o înțelegere de vasal necondiționat din Estul Europei a însemnătății prezenței sale la eveniment ca reprezentant vremelnic al unei instituții a UE, dar și a importanței reprezentativității sale din perspectivă națională, în concertul european. Din acest punct de vedere, discursul lui Donald Tusk, președintele Consiliului European, este (din nou) un model de abordare politică în această perioadă premergătoare a unor negocieri ce se anunță a fi dificile. Vă invit să citiți acest discurs postat pe pagina Consiliului European ca poziție reprezentativă a președintelui acestui for”, a conchis Tăriceanu.
Președintele a participat marți la Aachen, ceremonia de semnare a Tratatului de cooperare franco-german. La eveniment au participat cancelarul Angela Merkel, președintele Franței Emmanuel Macron, și liderii europeni Donald Tusk și Jean-Claude Juncker.

NISTE BANI…!

26 ian.

Familia Antonescu (Crin și Adina) e pe cale să piardă, din iunie 2019, peste șapte mii de euro pe lună. Este actualul venit al doamnei Adina Vălean, europarlamentar care nu va mai prinde loc eligibil pe lista PNDL. Domnul Antonescu a încercat să se aranjeze pe sine pe fostul loc eligibil al doamnei sale, dar s-a lovit de refuzul răzbunătorului său fost subaltern Ludovic Orban.

Politician de mare clasă balcanică, Crin Antonescu și-a aranjat un interviu la TVR1 ca să-i comunice lui Johannis că el, Crin, nu este un lăudător al său, dar nici un critic, însă – una peste alta – candidat mai bun ca Johannis la prezidențialele din 2019 România nu are.

Așadar, această apreciere n-ar fi nici laudă, nici critică, ci vocea obiectivității înseși, care obiectivitate s-a retras o vreme din politică, dar acum vrea să revină.

Să vedem noi ce ar face Măria Sa, Obiectivitatea, dacă Parlamentul European ar reduce indemnizația parlamentarilor sub o mie de euro! Nu există însă un asemenea pericol, așa că obiectivitatea crinului balcanic va rămâne intactă și va mirosi de la o poștă a interes național.

Dar dacă Johannis nu-l va putea convinge pe Ludovic Orban că PNDL are nevoie de crinul balcanic la adunările europarlamentarilor? Ei bine, atunci vocea obiectivității se va înăspri și are să susțină un candidat surpriză (pe Cioloș, probabil) și va spune că, în decembrie 2018, a vorbit de candidații care și-au anunțat deja participarea la prezidențiale, or aceștia erau unul singur.

Pe de altă parte, altă soluție decât revenirea în politică, un om fără meserie (precum Crin Antonescu) nu are. Cu semi-meseria pe care o are, profesor de istorie, ar trebui să trăiască din venituri mai mici de o mie de euro. Căci liberalul Antonescu n-a știut să dezvolte nici o afacere privată în ultimii 30 de ani.

Ioan Buduca

JULIEN CIOLOS ,NEPOTUL „VULPII” ESTE REINCARNAREA VECHII SI NOII SECURITATI CARE BATE PRESIDENTIA!

26 ian.

A început tămbălăul. Semn că s-a intrat în linie dreaptă în campania prezidențială. Aproape sărind peste europarlamentare. Și ce vedem? Că unul dintre protagoniști a fost luat la țintă. Dacian Cioloș. Nu-i plâng de milă. Cu atât mai mult cu individul este o reîncarnare a Securității vechi și noi. A ambelor. Tot ce poate fi mai rău. Dar faptul e fapt. Nu întâmplător devine țintă.

De circa un an de zile, sociologii analiști susțin în mod consecvent faptul că Dacian Cioloș ar fi un produs al unor laboratoare sofisticate, livrate opiniei publice interne în scopul de a participa cu succes în campania prezidențială. Mult timp, nu s-a știut nici măcar ce partid reprezintă. Nici astăzi numele partidului în fruntea căruia s-a pus nu este prea cunoscut opiniei publice. Și, totuși, în sondaje dă bine. Și el, și obscurul partid. Numit PLUS.

Alergând de mult timp de unul singur pe întreg terenul de joc, Klaus Iohannis, susținut de PNDL, nu pare un candidat viabil, în ciuda faptului că, aflându-se sub un mandat prezidențial, beneficiază de o vizibilitate maximă. Deși pozează în campionul absolut al opoziției, el nu este totuși asumat decât de un electorat instabil, care reprezintă o parte a fostului electorat PNDL, căruia i se adaugă o parte a fostului electorat PDL. În plus, Klaus Iohannis s-a lipit ca timbrul de scrisoare de cancelarul Angela Merkel. Un om politic expirat. Care, în curând, urmează să predea ștafeta. Deși conduce cu o mână de fier Uniunea Europeană, această doamnă nu se bucură de prea multă simpatie în rândul statelor membre. Popularii europeni, vechea și noua aripă a acestora, l-ar prefera pe Dacian Cioloș. Un personaj livrat Uniunii Europene de Securitatea de la București, filtrat apoi o perioadă apreciabilă de timp în laboratoarele politice UE. Unde a servit cu abnegație cauza. Detașându-se vizibil de România și de interesele acestui stat cu uriaș potențial agricol. Așa se face că, împins de la spate atât de factorul intern, cât și de factorul extern, Dacian Cioloș a început să se profileze în postura de candidat prezidenițial.

Și, pe neașteptate, este lovit năprasnic. Dacă Cioloș s-ar fi pus în fruntea unei mișcări tip „Vatra românească”, din care de altfel a și făcut parte, sau a unui partid gen România Mare, nu ar fi fost nicio problemă. Imaginea sa nu ar fi putut fi lezată de legăturile mult prea strânse cu vechea și cu noua Securitate. Dimpotrivă, ar fi beneficiat nu numai de susținerea sistemului, de care de altfel beneficiază și în prezent, dar și de un bazin electoral de felul celui care l-a adus pe Corneliu Vadim Tudor în turul doi al alegerilor prezidențiale. Problema lui Cioloș este însă că el încearcă să se pună în fruntea unei mișcări, care, cel puțin formal, refuză o colaborare cu Securitatea. Pe acești fani ai săi, ultimele dezvăluiri i-au debusolat.

De fapt, despre ce este vorba? Să se reducă totul la faptul că Dacian Cioloș ar fi nepotul Vulpii? A faimosului generul Virgil Ardelean? Cel care a condus mulți ani serviciul secret al Ministerului de Interne, edificându-l ca una dintre cele mai redutabile poliții politice din România? Evident, nimeni nu-i poate bate obrazul unei persoane, pentru simplul fapt că este rudă apropiată cu altă persoană. Problema e ce a făcut Virgil Ardelean pentru Dacian Cioloș, ce face el și în prezent și cum se raportează Dacian Cioloș la Virgil Ardelean și la Securitate?

Foarte pe scurt, reamintesc faptul că, de dragul lui Dacian Cioloș, pentru a-i netezi acestuia drumul în carieră, Vulpea a antrenat un întreg serviciu secret pentru a compromite public un ministru al Agriculturii și pentru a-l arunca, nevinovat, după gratii. Este un detaliu cel puțin scabros modul în care la ordinul Vulpii, „Doi și-un sfert” a filmat o întâlnire pe terasa unui restaurant a lui Traian Remeș cu Ioan Mureșan, maniera în care în laboratoarele lui „Doi și-un sfert” au fost asamblate secvențele de film, ca să nu mai vorbim de modul la fel de abject în care imaginile au fost plasate prin intermediul unui ofițer acoperit din presă televiziunii române. După care cei doi au fost executați iar Dacian Cioloș a avut cale liberă pentru Ministerul Agriculturii. Pasul următor, realizat tot cu sprijinul generalului Virgin Ardelean, în colaborare cu alți oameni din sistem și cu președintele de atunci, Traian Băsescu, a fost plasarea lui Cioloș pe orbita Uniunii Europene. După care ștafeta a fost preluată de demnitarii UE și de serviciul secret francez. Și unii și alții fiind interesați de un comisar european, care ar fi trebuit să provină din Europa de Est, dar cu condiția de a fi fidel Europei de Vest. Și, în special Franței, interesată să mențină în continuare la nivelul UE monpolul pe agricultură.

Și, pentru a încheia această paranteză despre unchiul Virgil Ardelean, vom mai consemna că tot el, jucând politic permanent la mai multe capete, este nașul faimosului grup de la Cluj, care a produs personaje ca George Maior, ca Vasile Dâncu, ca Ioan Rus, ca să nu mai amintim de mulți alții. Desigur, Vulpea nu este singura filiație a lui Cioloș cu Securitatea. Celelate sau o parte din celelalte au ieșit zilele trecute la iveală.

Acum #Rezist, care îl susține pe Cioloș, trebuie să aleagă. Ce face? Își îndreaptă interesul către „oameni noi”, așa cum a anunțat și a repetat insistent? Dacă da, trebuie să renunțe cu desăvârșire la Dacian Cioloș. Și la întreg grupul pretorian care-l înconjoară. În cealaltă ipoteză, soluția e diametral opusă. #Rezist să își asume vechea și noua Securitate. Și să defileze cu aceste Securități până la alegeri.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

STATELE UNITE PREGATESC UN RAZBOI IMPOTRIVA VENEZUELEI.MIZA :MARILE ZACAMINTE DE PETROL!

26 ian.

Fotografia postată de Crimele Mafiei Globaliste.

John Bolton, noul consilier national al Securitatii Statelor-Unite, a relansat proiectul Pentagonului de a distruge structurile de Stat din Bazinul Caraibelor.

Ne amintim că, în urma procesului atentatelor din 11- septembrie, secretarul Apărării la acel moment, Donald Rumsfeld, crease un Birou de transformare a forței (Office of Force Transformation) și desemnase pe amiralul Arthur Cebrowski ca sa-l conduca. Misiunea sa era de a forma armata americană în noua sa misiune, în era globalizării financiare. Era vorba de schimbarea culturii militare, cu scopul de a distruge structurile de Stat ale regiunilor care nu erau conectate la economia globală. Prima parte a acestui plan a consistat din a deplasa «Orientul Mijlociu Extins». A doua etapa trebuia sa consiste în a repeta aceeasi situatie în „Bazinul Caraibelor”. Planul prevedea distrugerea a douăzeci de State situate pe coastă și insulare, cu excepția Columbiei, a Mexicului

Cu ocazia venirii sale la putere la Casa Albă, președintele Donald Trump sa opus planului Cebrowski. Cu toate acestea, doi ani mai târziu, a reușit numai să interzică Pentagonului și NATO-ului să încredințeze un Stat grupurilor teroriste pe care le folosesc („Califatul”), însa nu să si renunțe în a manipula terorismul. În ceea ce privește Orientul Mijlociu extins, el a reușit să reducă tensiunea, dar războaiele continuă cu o intensitate mai mică. Referitor la Bazinul Caraibelor, el a strunit Pentagonul, interzicînd-ui să declanșeze operațiuni militare directe.

În luna trecuta mai, Stella Calloni a dezvăluit o notă a amiralului Kurt Tidd, comandantul-șef al SouthCom, expunînd mijloacele puse în aplicare împotriva Venezuelei. O a doua patrundere este condusa în simultan în Nicaragua și o a treia dupa o jumătate de secol împotriva Cubei.

Din diferite analize anterioare, am ajuns la concluzia că destabilizarea Venezuelei, începută cu mișcarea Guarimbas, urmata de tentativa de lovitură de Stat din 12 februarie 2015 (operațiunea Jericho), apoi cu atacuri asupra monedei naționale și organizarea emigrării, avea sa conduca la operațiuni militare conduse din Brazilia, Columbia și din Guyana. Manevrele multinaționale de transport a trupelor au fost organizate de Statele Unite și aliații săi în august 2017. Venirea la putere în Brazilia la 1 ianuarie 2019 a președintelui pro-Israel, Jair Bolsonaro, va face posibil acest lucru.

De fapt, viitorul vice-președinte brazilian va fi generalul Hamilton Mourão, al cărui tată a jucat un rol important cu ocazia loviturii militare pro-SUA în 1964. El însuși a fost faimos prin declarațiile sale împotriva președinților Lula și Rousseff. În 2017, el declarase – în numele Marelui Orient al Braziliei – că venise momentul unei noi lovituri de Stat militare. În cele din urmă, el a fost ales cu președintele Bolsonaro. Într-un interviu acordat revistei Piaui, el a anunțat o răsturnare viitoare a președintelui venezuelan, Nicolás Maduro, și desfășurarea unei forțe de „pace” braziliene (sic). În fata gravitatii acestei declarații, care constituie o violare a Cartei Organizației Națiunilor Unite, președintele ales Bolsonaro, a asigurat că nimeni nu a vrut să facă război nimănui și că vice-președintele său, vorbea prea mult.

Oricum ar fi, președintele Maduro, în cadrul unei conferințe din 12 decembrie 2018 a arătat că consilierul pentru securitatea națională a SUA, John Bolton, asigura coordonarea între echipa președintelui columbian Iván Duque și cea a vice-președintelui brazilian. Un grup de 734 de mercenari se afla în prezent în antrenament în Tona (Columbia) cu scopul de a efectua un atac sub pavilion fals al Venezuelei împotriva Columbiei, și astfel, să poata sa justifice un război al Columbiei împotriva Venezuelei. Va fi comandat de fostul colonel Oswaldo Valentín García Palomo, în prezent în fugă, după tentativa de asasinat cu dronul împotriva lui Maduro, cu ocazia aniversarii Gărzii Naționale, pe 4 august trecut. Acești mercenari sunt susținuți de Forțe speciale stationate în bazele militare SUA din Tolemaida (Columbia) și Eglin (Florida). Planul Statelor-Unite prevede de a ocupa de la începutul conflictului, trei baze militare venezuelane, Libertador de Palo Negro, Puerto Cabello și Barcelona.

Consiliul Național de Securitate al Statelor-Unite încearcă să convingă diferite State să nu recunoască al doilea mandat al lui Nicolás Maduro (reales în luna mai trecuta, însa care ar trebui să înceapă cu anul nou). Acesta este motivul pentru care Statele din Grupul Lima au contestat alegerile prezidențiale chiar înainte de a fi avut loc și au interzis ilegal consulatelor venezuelane să le organizeze. În mod similar, criza migratorie se dovedește a fi înca o altă manipulare: Venezuelanii care au fugit de criza monetară, crezând că vor gasi cu ușurință de muncă într-un alt Stat latino-american, sunt în prezent numerosi încercînd să se întoarcă la ei acasă. Însa Grupul Lima îi împiedică, interzicînd avioanelor venezuelane care încearca să-i repatrieze, sa zboare peste spațiul lor aerian, și autobuzelor care vin sa-i caute, să treacă granițele.

Totul se întâmplă deci, ca și cum am asista la un remake al evenimentelor care au însângerat Orientul-Mijlociu extins, dupa atacurile din 11-septembrie 2001. Principalul lucru nu se află în acțiunile militare, ci în reprezentarea dezordinii pe care o dau evenimentele. Este vorba mai întâi să iei vezici pentru felinare.

În cinci ani, Venezuela și Nicaragua, care dispuneau de o imagine pozitivă în străinătate, sunt considerate în prezent în mod eronat, drept «State în stare de faliment». Dacă nu re-scriem încă istoria Sandinistilor, și a luptei lor împotriva dictaturii familiei Somoza, se da ca fapt concret că Hugo Chávez Frías era un «dictator comunist» (sic), în timp ce țara sa a experimentat un incredibil un salt înainte, politic și economic, sub președinția sa. În curând va fi posibil să se distruga aceste State, fără ca cineva să găsească ceva de spus.

Timpul trece din ce în ce mai rapid. Astfel, atunci când în 1823, președintele James Monroe a hotarît să închidă Americile, colonizarii europene, el nu bănuia că doctrina sa va evolua 50 de ani mai târziu, într-o afirmare a imperialismului american. În mod similar, atunci când președintele Donald Trump afirma în ziua investiturii sale, că timpul de schimbare a regimului se terminase, el nu se gîndea că avea sa fie trădat de oamenii sai proprii. Cu toate acestea, la 1 noiembrie 2018, consilierul său pentru securitate John Bolton declara în Miami, că Cuba, Nicaragua și Venezuela formează «troica tiraniei». Apoi, secretarul general al Apărării, generalul James Mattis, afirma pe 1 decembrie în fața lui Reagan National Forum, că președintele ales Maduro, este un «despot iresponsabil» care «trebuie să plece».

Thierry Meyssan
Traducere

voltairenet.org

Crimele Mafiei Globaliste

CE SE INTAMPLA IN ROMANIA ESTE IDENTIC CU MULTE CAZURI INTAMPLATE IN AMERICA LATINA A ANILOR ’80!

26 ian.

Fotografia postată de Crimele Mafiei Globaliste.

Dar dintre toate țările care au fost nenorocite atunci, România trece prin ceea ce a trecut în mod special Chile începând cu 1973. România a primit forțat aceeași rețetă și i s-a atribuit același tratament de forță, mai puțin mitralierele.

Pentru cei care nu cunosc foarte bine acea situație, reamintesc că CIA și FMI au introdus capitalismul de tip neoliberal și o așa zisă democrație susținându-l pe Pinochet care a făcut-o cu mitralierele(la propriu), transformând țara într-un câmp de luptă împotriva Socialiștilor. Austeritate, FMI, dictatura serviciilor, transformarea țării în piață de consum, acapararea economiei de către suprastatale, supremația serviciilor secrete, turnătoria, tortura, Poliția Politică, totul sub pretextul luptei cu Socialiștii și pentru aducerea capitalismului, în fapt, pentru ocuparea economică a țării. Cel care a fost chemat să-și nenorocească și să-și vândă țara pe nimic fiind Generalul Augusto Pinochet și acoliții lui. Cei care au coordonat operațiunea au fost pe de o parte CIA, iar pe de altă parte economiști “străluciți” de la Harvard care au preluat frâiele “reformelor” economice, în mod direct. Aceeași rețetă a fost splicată ulterior în Argentina, Uruguay, Bolivia, dar și în toate țările foste comuniste, inclusiv în Rusia de după 1991, în care țara, timp de un deceniu, a fost aproape dezintegrată.

In România, spre deosebire de Chile, au fost identificați trei nu unul sau doi adversari împotriva cărora să luptăm, ca să ne vindem țara la propriu:

1) Rusia, cu marota eternului ” pericol rusesc”, despre care mai alaltăieri toți deștepții pământului, în frunte cu George Maior și alții ne tot spun și ne acuză că cei care gândim altfel decât ofițerii CIA și SRI suntem din start vânduți rușilor.
2) Comuniștii, eterna scuză, de data asta închipuită, a americanilor și, bineînțeles, ca peste tot unde au pus piciorul și au ocupat teritoriile,
3) Corupții.

Cu teroriștii nu a mers, cel puțin până acum, cu toate că în spațiul public există zvonuri bine lansate și țintite, de data asta din altă zonă, cum că dacă nu ne băgăm mințile în cap, nu va fi bine. mai ales că am mai trecut printr-o experiență, când au fost uciși tineri nevinovați la “Colectiv” pentru a-și atinge Iohannis scopul.

Cheia însă în România pentru a impune instituțiile de forță la conducerea țării nu sunt juntele militare, ci Securitatea și Procuratura care au transformat România într-un teren de luptă, dar și de încălcare flagrantă a Drepturilor Omului în România.

Faptul că CIA ne-a transformat ca țară în latrina lumii în care și-au făcut ei nevoile, arată cât respect au ei pentru Parteneriatul Strategic Româno-American. Mai mult, la schimb, au lăsat Securitatea să-și facă de cap în România și să pună mâna pe toată țara.

Pentru a fi bine înțeles de toți proștii cu ștaif care debitează aberații în spațiul public, sărind repejor cu limba-n dosul CIA, CIA-SRI-DNA s-au sprijinit reciproc în interesele lor comune, de conducere totalitară a României.

Gelu Vișan

Fotografia postată de Crimele Mafiei Globaliste.

Crimele Mafiei Globaliste

8.500 DE GLOBALISTI CONDUC INTREAGA LUME DIN 1930,PRIN INTERMEDIUL ATOTPUTERNICEI SI MISTERIOASE BANCI INTERNATIONALE A REGLEMENTELOR DIN ELVETIA!

26 ian.

Fotografia postată de Crimele Mafiei Globaliste.

În anul 2013, am scris pentru prima dată despre Banca Internaţională a Reglementelor (sau Banca Reglementelor Internaţionale / The Bank for International Settlements – BIS), ce-şi are sediul în Basel şi este o super-bancă mondială.

Dacă despre FMI, Federal Reserve sau Banca Mondială, există foarte multe discuţii în lume, despre BIS aproape că nu vorbeşte nimeni, deşi puterea sa este imensă. Inițial s-a spus că BIS a fost creată pentru a reglementa datoriile germane după primul război mondial, dar treptat a devenit banca supranațională a băncilor centrale din 60 de state membre, inclusiv cele mai importante țări precum SUA, China, Germania, Japonia, Franța, Marea Britanie, Italia, India, Rusia, Spania, Turcia etc. Misiunea oficială a BIS este “să servească băncile centrale în urmărirea stabilității monetare și financiare, să promoveze cooperarea internațională în aceste domenii și să acționeze ca o bancă a băncilor centrale”. Sună destul de inofensiv, nu?

Ceea ce este necunoscut și aproape de neimaginat este faptul că toate statele membre se supun necondiționat deciziilor BIS – nimeni nu are niciun drept să pună la îndoială deciziile BIS. În al doilea rând, nicio instituție nu poate investiga BIS, ea însăși se reglementează singură. Apoi, BIS are propria sa forță polițienească de protecție.

BIS a cooperat de la început cu toate forțele politice ale lumii, inclusiv cu naziștii și cu statele capitaliste. Teritoriul BIS este de neatins și nu aparține Elveției. Are propriile reguli care nu pot fi contestate de nicio țară. BIS are una dintre cele mai mari rezerve de aur din lume și guvernează FMI, Banca Mondială și toate băncile centrale.

Iar acum vine bomba bombelor: ia ghiciţi de cine a fost înfiinţată BIS? Aşa cum recunoaşte şi Wikipedia, banca a fost fondată printr-un acord interguvernamental în 1930 de către familia Rothschild, statele fondatoare fiind Germania, Belgia, Franța, Marea Britanie, Italia, Japonia și Elveția. De ce şi-a băgat coada familia Rothschild? Oare de ce? Doar imaginaţi-vă…

Fostul bancher olandez Ronald Bernard descrie care sunt secretele ascunse ale BIS. Ronald Bernard arată că BIS este prima instituție din cadrul “elitei globale”, care cuprinde de 8.500 de membri, care conduce lumea așa cum o știm. Potrivit lui Bernard, acești oameni sunt monstruoși, având dispreț total pentru ființele umane. El susține că nu există granițe, totul mergând pe principiul “divide şi cucereşte”.

Concluzia este că țările lumii au renunțat la suveranitate cu cel puțin 88 de ani în urmă, atunci când au renunţat pentru BIS la independenţa financiaro-bancară.

Multe țări ale lumii s-au îndatorat instituțiilor monetare internaționale ale BIS, cum ar fi FMI sau Banca Mondială, iar în orice moment în care aceste organizații solicită rambursarea ce se va întâmpla? Oamenii și țările vor pierde totul, iar conducătorii de elită ai BIS vor lua totul. Și nicio țară nu are voie să știe despre cine controlează BIS.

Din biroul BIS din Elveția se pare că războaiele mondiale erau controlate de un grup foarte mic și secret de oameni care se întâlnea în liniște la sediul BIS din Basel.

În cartea sa “Tragedie și speranță: o istorie a lumii în timpurile noastre” (1966), dr. Carroll Quigley a dezvăluit rolul-cheie jucat în finanțele globale de către BIS. Dr. Quigley cunoscând puternica clică de “bancheri internaționali”, pe care a studiat-o timp de 20 de ani.

Cheia succesului bancherilor internaţionali, a spus Quigley, este aceea că ei pot controla și manipula sistemul de bani al unei națiuni, permițându-le să pară că ei sunt controlați de guvern. Ideea reia o declarație celebră făcută în secolul al XVIII-lea de către Mayer Amschel Bauer Rothschild, care a spus în 1791: “Permiteți-mi să emit și să controlez moneda unei națiuni și nu-mi pasă cine face legile”.

Într-un articol din 2003 intitulat “Banca pentru Reglementări Internaționale solicită o monedă globală”, Joan Veon scria următoarele: “BIS este locul unde toate băncile centrale din lume se întâlnesc pentru a analiza economia globală şi pentru a determina ce cale de acţiune vor lua în continuare pentru a pune mai mulţi bani în buzunarele lor, deoarece controlează suma de bani în circulaţie, şi cât de mare este dobânda pentru care guvernele și băncile să se împrumutate de la ei. Când înțelegeți că BIS trage sforile sistemului monetar mondial, atunci înțelegeți că ea are capacitatea de a crea un boom financiar într-o țară”.

Henry Ford declara în urmă cu aproape 100 de ani, în 1922, următoarele: “E bine ca oamenii obişnuiţi să nu înțeleagă sistemul nostru bancar și monetar, pentru că dacă ar face-o, cred că mâine dimineață ar exista deja o revoluţie”. Avea dreptate Henry Ford? Ce știa el şi nu ştiau oamenii obişnuiţi? Cunoştea el faptul că un mic grup controlau întreaga lume prin înșelăciune financiară?

Fotografia postată de Crimele Mafiei Globaliste.

Crimele Mafiei Globaliste

MARESALUL ION ANTONESCU :SCRISOARE INCENDIARA ADRESATA LUI C. I.C.BRATIANU.OMORURILE DE LA JILAVA,AFACEREA SKODA SI MOTIVUL PENTRU CARE ROMANIA A TRECUT NISTRUL!

26 ian.

La 29 octombrie 1942, mareșalul Ion Antonescu îi adresa un răspuns scris politicianului C.I.C. Brătianu. Conținutul acestei scrisori explozive ar trebui menționat în manualele de istorie. Nu de alta, dar astăzi, la 67 de ani de la momentul expedierii acestui răvaș, România nu s-a îndepărtat prea mult de realitatea acelor ani grei de război

Redăm, mai jos, integral, această scrisoare istorică, păstrată în Arhiva Istorică Centrală, fond Președinția Consiliului de Miniștri, Cabinet I. Antonescu, dosar 61/1940, f. 88-221:

„Am lasat fara raspuns scrisorile dumneavoastra anterioare. Am facut-o din intelepciune, fiindca urmaream unirea, si nu vrajba. Puteam sa va raspund, aducand justitiei pe toti vinovatii de catastrofa morala si politica a tarii, printre care sunteti, in primul rand, si dumneavoastra. Natia o doreste si o asteapta de la mine. Nu am facut-o totusi, fiindca nu am voit sa atat si mai mult spiritele si, mai ales, nu am voit sa dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii nostri. Am lasat ziua acestor rafuieli mai tarziu. Abuzati, insa, de rabdarea, de tacerea si de intelepciunea mea si, rand pe rand, la scurte intervale de timp, imi trimiteti, cand dumneavoastra, cand dl. Maniu, avertismente, sfaturi si acuzatiuni. In virtutea carui drept? Ce reprezentati in aceasta tara , dumneavoastra, toti fostii oameni politici, in afara de interesele dumneavoastra egoiste si un trecut politic total compromis si dureros?! Uitati, domnule Bratianu, ca eu sunt omul muncii mele si martirul greselilor acelora care au primit in 1918 Romania Mare si au dus-o, dupa 22 de ani de conducere, in prapastia de unde am luat-o eu in 1940, pe cand dumneavoastra sunteti din profitorii si daramatorii unei mosteniri mari. In mai putin de un sfert de secol, fiecare in parte si toti la un loc, ati prabusit lupta, sacrificiile si suferintele duse si indurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politica. Orice aparare incercati si orice diversiune faceti dumneavoastra, conducatorii politici de ieri, purtati pe umeri aceasta raspundere.

Dumneavoastra, liberalii, mai mult ca altii, fiindca si din opozitie si de la guvern, prin actiunea dumneavoastra de dirijare si de indrumare a vietii noastre politice, economice, morale si spirituale, exercitata direct si indirect, de pe bancile ministeriale, din birourile bancilor si din culisele politice, ati dus tara la catastrofa din 1940. Stati fata in fata cu constiinta dumneavoastra, depanati cu corectitudine, pas cu pas, atat actele dumneavoastra, cat si pe ale acelora cu care, rand pe rand, v-ati intovarasit si v-ati acuzat,in fata natiei dezolate, scandalizate si inmarmurite; rasfoiti toata colectia ziarelor din ultimii 40 de ani, incepand cu Universul si terminand cu Viitorul si cu ziarele jidovesti pe care se sprijinea nationalistul domn Maniu si va reamintiti: Cine sunteti dumneavoastra si dumnealui; cate pacate ati facut; cum v-ati calificat singuri si cum v-a calificat natia; cate raspunsuri aveti.

Pentru a va usura munca, va reamintesc, domnule Bratianu, ca, impreuna cu dl. Maniu, v-ati acuzat public si zilnic, in presa, in intruniri, in parlament, de: „incapacitate”; „talharie”; „falsificari” si „furturi de urne”, in Bucuresti, pentru obtinerea puterii; „demisii in alb”; „batai si omoruri”; „calcarea legilor si Constitutiei”; luari de comisioane” la toate furniturile statului; „traficarile de influenta” practicate de partizanii, deputatii, ministrii si presedintii corpurilor dumneavoastra legiutoare; „scandalurile cu contingentarile” cu „graul britanic”; modul cum ati facut reforma agrara si cum „ati profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionarile oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civica, provocata de faptul ca atunci cand erati in opozitie dirijati ocult statul, in profitul intereselor d-umneavoastra si ale jidanilor din ale caror consilii de administratie – mari si mici – faceati parte, iar de pe fotoliile ministeriale incurajati si favorizati, acopereati si musamalizati afacerile lor si ale d-stra, in detrimentul statului. Adaugati, la acest bogat si concludent stat de serviciu al partizanilor si al adversarilor dumneavoastra de ieri, cu care – ca totdeauna cand va gasiti in opozitie – sunteti azi prieteni: cazurile, pe care natia le tine numai in dormitoare, ale domnilor Tatarescu, Barsan, Boila, Aristide Blank si afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobanzile oneroase care au prabusit economiile, avutul si munca tuturor, de la taran la marele proprietar, de la micul pana la marele negustor roman; ravagiile facute de conversiune si de concesionarea bunurilor statului, pe care am inceput sa le rascumpar eu; imprumuturile externe, oneroase si umilitoare; introducerea controlului strain la Banca Nationala si Caile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. si veti avea, domnule Bratianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am platit atat de scump si pe care natia intreaga o are permanent in fata ochilor sai. Totusi, domnule Bratianu, cu totii credeti ca toate acestea au fost uitate si, cu perfidia politicianista de alta data – de totdeauna – atat de bine cunoscuta, va asezati cu cinism pe acest trecut si – de la cel dintai dintre dumneavoastra, pana la cel din urma – incercati sa acuzati si sa sabotati, pe sub mana, opera de indreptare si consolidare la care s-a antrenat toata natia si sa taiati elanul unui om care nu a avut, nu are si nu va avea nici mosii, nici vii, nici pivniti de desfacere, nici bani depusi, nici industrii, nici consilii de administratie, nici safeuri, in tara si strainatate, nici cupoane de taiat, nici timp de pierdut la club si care nu si-a pricopsit nici cumnatii, nici nepotii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii. Chiar daca am gresit, gresesc sau voi gresi, nu pot fi acuzat, domnule Bratianu, de nici unul dintre dumneavoastra. Fiti incredintati, sunteti infierati si pusi chiar de generatia actuala pe banca acuzatilor.

Daca va fi sa fiu si eu pe aceasta banca, pentru ca fac tot ceea ce un om putea sa faca, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire si de la prabusire, dar si pentru a-l intregi si a-i asigura o viata noua, in onoare si in munca, atunci in nici un caz nu veti fi dumneavoastra acuzatorii si in nici un caz nu voi fi pus alaturi de dumneavoastra si acuzat de aceleasi greseli ca dumneavoastra. Fac aceasta afirmare nu pentru ca ma simt vinovat cu ceva fata de tara, dar pentru ca stiu ce au suferit, din antichitate si pana azi, de la Socrate si Demostene, pana la Clemenceanu, atatia nenumarati – mici si mari – oameni care si-au servit poporul cu credinta, cu devotament si cu folos si, mai ales, pentru ca nu au uitat ca in Iasi, in tragica primavara din 1918, si chiar la Bucuresti, dupa Unire, s-a cerut trimiterea in judecata si condamnarea fratelui dumneavoastra, atat pentru ca facuse razboiul, cat si pentru dezmatul creat de nepriceperea dumneavoastra a tuturor, chiar de catre aceia care cerusera intrarea in lupta; care il acuzasera in 1914–1915 de lunga si dezmatata perioada de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea in razboi si care, ca o culme a cinismului lor, erau ei insisi vinovati de modul cum fusese administrata si ruinata tara.

Eu si multi altii inca nu am uitat ridicolul acestei indrazneli pe care istoria l-a inregistrat. Oricum ar fi insa eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastra si nici pus pe aceiasi banca cu dumneavoastra, pentru ca nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei si nici seful unei bande de corbi odiosi, care au ajuns la conducere prin „minciuna”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic si iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest si de vointa unanima a unei natii care, pentru a se slava, a facut apel la mine, iar nu la dumneavoastra sau la dl. Maniu, si nici la domnii care stau in jurul dumneavoastra si cu care ati facut si faceti sistem.

Niciodata, pentru a fi salvata, natiunea, armata si corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastra sau al d-lui Maniu, in ultimii ani ai tragicei guvernari, care s-a sfarsit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastra v-ati strecurat si v-ati alaturat acestei multimi, cu discretia impusa de instinctul raspunderii pe care o aveti si a dorintei legitime de a va salva si nu ati facut nici un gest pentru a va valorifica drepturile la conducere, cand aceasta multime spulbera un regim care era de fapt al dumneavoastra si cand aclama un om nou, care eram eu. Cand am intrat in razboi, cu prudenta caracteristica a politicienilor valorosi nu v-ati manifestat nici pentru, nici contra. Dupa ce am reluat Basarabia si Bucovina , v-ati grabit sa-mi cereti, si dumneavoastra, si domnul Maniu, sa ma opresc la Nistru. V-am aratat consideratiunile militare, politice, economice si morale pentru care nu puteam sa o fac si v-am invitat, pentru a treia oara, sa luati conducerea, raspunderea si riscurile unei asemenea actiuni. Bineinteles, ati refuzat. Dupa omorurile de la Jilava si imediat dupa rebeliune, mi-ati trimis memorii prin care imi aratati situatia si-mi dadeati noi sfaturi. V-am oferit sa luati conducerea si sa faceti cum credeti ca este mai bine. Si unul, si altul v-ati scuturat.

Luandu-va dupa cativa ofiteri, fara prestigiu militar, care au deraiat dupa linia principiilor sanatoase strategice, morale si politice, pe care poate ca nici nu le-au avut vreodata, mi-ati cerut sa retrag armata din Rusia si m-ati indemnat sa ma „aranjez” cu Anglia si cu America. Ar fi o greseala si o felonie, iar greselile si feloniile se platesc scump. Suntem la peste 1.500 km de tara, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la usa, depozitele sunt ale germanilor, caile ferate sunt in mana lor, aviatia are forta de distrugere pe care ar trebui s-o cunoasteti. Retragerea fortelor din situatia lor actuala ar insemna parasirea frontului. Exact ceea ce au facut rusii in Moldova in 1917-1918. Va intrebati ce s-ar intampla daca germanii ar face cu noi astazi in caz de parasirea frontului, ceea ce am facut noi, atunci, cu rusii? Va dati seama ce s-ar alege de armata noastra de disciplina noastra, de soldatii si caii nostri, de tunurile noastre, daca am incerca, in conditiile aratate mai sus, sa parasim frontul fara asentimentul Comandantului german? Situatia aceasta, a oamenilor care la cea dintai greutate se descurajeaza, ar denota usurinta totala nepricepere militara si prostie. Solutia ar fi criminala, domnule Bratianu, fiindca nu s-ar prabusi numai armata, s-ar prabusi insasi tara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat si am ajunge in situatia Serbiei si Greciei. Poftiti, domnule Bratianu, va ofer din nou conducerea statului si a guvernului.

Retrageti dumneavoastra armata si „aranjati-va” cu Anglia. Numai ca trebuie sa intreb si armata si poporul. Sunt gata sa le pun aceasta intrebare, deschis si categoric, daca si dumneavoastra sunteti gata sa va luati raspunderea. A ma fi „oprit la Nistru” si a „retrage astazi fortele din Rusia” inseamna, pentru un om care mai poate inca judeca, a anihila dintr-odata totul, sacrificiile facute de la trecerea Prutului, actiune in contra careia nu v-ati pronuntat public; insemneaza a ne dezonora pentru vecie ca popor; insemneaza a crea tarii, in cazul victoriei germane, conditii dezastruoase, fara a ne asigura, in cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptam, nici granitele care vor voi sa ni le lase rusii, nici libertatile noastre si nici macar viata familiilor si a copiilor nostri; in sfarsit, insemneaza, din cauza nestabilitatii si a feloniei pe care ma sfatuiti sa o practic – si aceasta este cea mai mare crima – a asigura tarii in viitoarea comunitate europeana o pozitie morala care ii va ridica drepturile idealurilor sale si ar putea sa-i fie chiar fatala. Gestul pe care-l cereti sa-l fac, domnule Bratianu, va face din neamul romanesc o victima a tuturor, fiindca concomitent cu dezorganizarea, prabusirea si distrugerea armatei, ar incepe instaurarea anarhiei in tara. Comunistii, legionarii, jandarmii, ungurii, sasii ar incepe agitatiile, lupta, distrugerea ordinei, a linistei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitura de picior unui neam care cu adevarat ar merita calificativul de netrebnic.

Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului. Iata, domnule Bratianu, la ce ar da nastere gestul pe care mi-l cereti sa-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare si al unui om de stat, nu numai inconstient, dar nebun. Conducatorul nefericit al Frantei – si mai nefericite de azi – a declarat, intr-o recenta chemare la realitatea a unui popor, care a cazut si el victima josnica a unei guvernari venale, iudeo-democratice si masonice, ca are convingerea ca daca „Germania ar fi infranta, Sovietele ar impune maine legea in Europa si s-ar termina astfel cu independenta si patriotismul natiunilor”. Am avut si am aceasta convingere. Raman la aceasta convingere, fiindca noi, mai curand ca altii, mai total ca altii, vom fi zdrobiti: pentru ca suntem punte intre slavi si zagazul care le sta de secole in calea expansiunii lor, catre vestul si sud-vestul Europei; pentru ca avem bogatiile pe care le avem; si pentru ca vom fi trambulina salturilor lor viitoare. Tragand invataminte din trecut, cunoscand tendintele slave, plecand de la consideratiunile facute mai sus si indrumat de instinctul de conservare si de logica bunului-simt, nu puteam, domnule Bratianu, ca un conducator responsabil, sa ma „opresc la Nistru” si nici nu pot „sa retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea.

Este cu neputinta sa o faca cineva si ar fi o greseala ireparabila pe care nu eu si dumneavoastra, ci neamul ar plati-o scump. Maresalul Petain, intr-una din valoroasele sale cuvantari, a dat speculatorilor situatiunile grele lectia care li se cuvenea si care a fost aplaudata de toti oamenii cu constiinta clara si nepatata. Raspunzand unor critici ale actiunii sale, el a spus: „Cand Franta este in nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni si himere”. Nici la noi, domnule Bratianu, nu mai este loc pentru „minciuni si himere” si, mai ales, nu mai putem sa ne platim luxul de a face si prostii. V-am raspuns, domnule Bratianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastra de la 24 septembrie, dar si la cele anterioare. Este raspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns si care este constient de greutatile si pericolele ceasului de fata, precum si de indatoririle si de raspunderile lui. V-am raspuns, cum v-am raspuns, fiindca nu ati inteles nici tinuta si nici intelegerea cu care am voit sa trec atat peste greselile trecutului, cat si peste marii vinovati de ele. Ca oamenii cei mai lipsiti de pacat, marile si numeroasele greseli politice care s-au comis sub dumneavoastra, continuand a considera comunitatea romaneasca ca pe o turma de sclavi, pe care – impreuna cu celelalte organizatii politice, cu firma nationalista, insa in acord cu oculta iudeo-masonica, cu care numai pe fata erati in lupta – ati exploatat-o, ati mintit-o, ati demoralizat-o, ati exasperat-o si, in cele din urma, din neputinta, ati dus-o, mana in mana cu trinitatea Tatarescu – Urdareanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 si la rebeliunea din 1941, indrazniti astazi, cand s-a pus regula in tara si viata nimanui nu mai este in pericol, sa ridicati capul, de dupa saltarele consiliilor de administratie, ale industriilor si ale multiplelor afaceri, pentru a ma acuza. Ei bine, domnule Bratianu, cand cineva a fost seful unui partid care, de la mare la mic, de la primaria din sat pana la cabinetul ministrilor, are raspunderea destrabalarii administrative, dezmatul moral, a iudeo-masonizarii tarii, a venalitatii, a compromiterii viitorului neamului si a catastrofei granitelor, nu mai are calitatea sa vorbeasca si in numele comunitatii romanesti, sa dea sfaturi de conducere altora si mai ales sa-i acuze ca lucrurile nu merg cum trebuie.” (Arhiva Istorica Centrala; fond Presedintia Consiliului de Ministri, Cabinet I. Antonescu,dos. 61/1940, f. 88-221)

http://www.nationalisti.ro/

ESTE SFARSITUL UNEI EPOCI PENTRU ROTHSCHILD IN AUSTRIA!

26 ian.

Este sfârșitul unei epoci pentru Rothschild în Austria.

Odată cu finantatorul imperiului habsburgic, familia care a început să facă afaceri în Viena în jurul anului 1815, vinde ultima sa bucată de pământ din Austria , închizând o istorie de 200 de ani care cuprindea boom-uri, busturi, accidente și războaie.

Filiala familiei, reprezentată de moștenitorul Bettina Burr, a fost de acord să vândă două firme deținute în Austria din Inferioară, aproximativ 7000 de hectare de pădure, firmei de ambalare din Viena, Prinzhorn Holding GmbH, potrivit celor trei persoane familiarizate cu tranzacția, care au solicitat anonimatul, deoarece tranzacția trebuie încă adăugată în registrul funciar.

Pădurea – cam de 20 de ori mai mare decât Parcul Central din New York – face parte dintr-un patrimoniu al baronului Albert von Rothschild cumpărat în 1875. Naziștii au confiscat terenul după ce Germania a ocupat Austria în 1938 și a fost parțial returnat familiei după Al doilea război mondial. Rothschild moștenitorul Bettina Looram sa mutat înapoi să locuiască acolo până la moartea ei în 2012. Două ramuri ale familiei au împărțit apoi proprietatea și ambele vor fi vândute acum Prinzhorn, care a cumpărat pădurea adiacentă acum un an .

„Aceasta aduce o relație ambivalentă de 200 de ani până la capăt”, a declarat Roman Sandgruber, istoric care a scris anul trecut cartea „Rothschild – Răsăritul și căderea unei familii vieneze cosmopolite”, a declarat într-un interviu. „Habsburgii au respectat familia, i-au înălțat în nobilime, beneficiind de cunoștințele lor financiare. Habsburgii catolici păstrau totuși o anumită distanță de familia evreiască Rothschild. „

Începuturile de la Viena

Mayer Amschel Rothschild, din Frankfurt, a trimis cei cinci fii ai săi la diferite capitale din Europa pentru a face afaceri cu guvernele care se confruntă cu probleme legate de construcția de căi ferate, revoluțiile și războaiele. Familia și-a împărțit principalele sucursale între Viena, Paris, Napoli, Londra și Frankfurt, sprijinind regiunile cele mai puternice din Europa.

Salomon Rothschild a început să facă afaceri în Viena în jurul anului 1815. Familia a devenit rapid cel mai mare finanțator al Imperiului Habsburgic, a investit în căi ferate și de fier și sa transformat în decenii în cel mai mare proprietar al țării.

Evreilor nu li sa permis să cumpere case la Viena în acel moment, așa că Salomon a trebuit să rămână „în cel mai bun han din oraș, Hotel zum Roemischen Kaiser.” Familia din 1843 avea dreptul să cumpere case după ce a devenit indispensabilă pentru Împărat . Nepotul lui Salomon, Albert, a fost considerat cel mai bogat om din Europa în 1910.

Caderea

Salomon Rothschild

Sursa: Arhiva Rothschild

Aventurile familiei s-au transformat în criza economică mondială din anii 1930, când banca sa Creditanstalt sa prăbușit în cel mai mare accident din istoria habsburgică și a trebuit să fie preluat de stat.
Șeful familiei, Louis, a trebuit să scape de proprietăți, să-și reducă costurile la proprietățile sale, să-și petreacă personalul la foc și să cheltuiască mai puțin pe reprezentare și artă.

O lovitură mai violentă a apărut atunci când naziștii au ocupat Austria și au expropriat activele familiei. Louis a murit în timp ce înota în Montego Bay în Caraibe în 1955. Spre surprinderea familiei sale, a cerut să fie îngropat în Viena.

După război și restituirea unor bunuri, moștenitorii Rothschild, cu excepția fiicei lui Louis Bettina Looram, au petrecut puțin timp în Austria. Ultimul Rothschild care lucra pentru o bancă austriacă a fost Geoffrey Hoguet, care a lucrat pentru banca de investiții a Creditanstalt până în 1997.

Catedra iconică a lui Creditanstalt a fost vândută de UniCredit Bank Austria AG în 2014 și se transformă în prezent într-un supermarket de înaltă calitate. Burr, fiica lui Looram, a donat în 2015 Muzeului de Arte Frumoase din Boston, furat de naziști și revenit familiei.

Austria și familia și-au făcut pacea în ultimele decenii, a spus Sandgruber. „Relația dintre familie și Austria nu a fost cea mai ușoară, dar a existat un fel de apreciere reciprocă după restituțiile artei finale acum 20 de ani”, a spus el.

Planurile lui Prinzhorn

Cumpărătorul celei de-a doua proprietăți Rothschild, Cord Prinzhorn, va reuni cele două păduri familiale. El a cumpărat o parte mai mică, măsurând 5.400 de hectare, anul trecut, pentru 92 de milioane de euro (105 milioane de dolari). Prețul celei de-a doua părți a pădurii este puțin mai mare decât primul, potrivit celor două persoane.

Prinzhorn Holding a refuzat să comenteze. Eforturile de a ajunge la Bettina Burr prin numerele de telefon listate în directorul telefonic nu au reușit.

Prinzhorn a început cu o mică fabrica de hârtie în Pitten, aproximativ o oră la sud de Viena, în 1853. Tatăl lui Cord Prinzhorn a construit compania într-un jucător european după ce a preluat-o în anii 1970, iar compania se extinde acum în Europa și în țări precum ca Turcia.

Pădurea Prinzhorn cumpără este plină de loji istorice care au fost construite acum 120 de ani și se află într-una dintre cele mai populare zone de drumeții, pescuit și zone naturale din jurul Vienei. În timp ce Prinzhorn a spus că vede pădurile ca un bun pe termen lung și o sursă regenerabilă de materii prime, el dorește, de asemenea, să păstreze clădirile istorice și să mențină terenurile ca spații pentru animale și pentru ca oamenii să facă drumeții, în aer liber.

https://www.bloomberg.com/news/articles/2019-01-25/goldman-morgan-stanley-are-said-to-ask-to-cancel-jardine-trades

A TRECUT UN SECOL DE CAND TEZAURUL ROMANIEI A LUAT DRUMUL RUSIEI SI NU S-A MAI INTORS!

26 ian.

Imagini pentru tezaurul romaniei

 

100 de ani de când tezaurul României a luat drumul Rusiei şi nu s-a mai întors  

 

 

  După încheierea primului război mondial, autorităţile române au încercat să recapete bunurile care ar valora astăzi 2,9 miliarde de euro. Regimul sovietic a pus condiţii: predarea Basarabiei sau înlocuirea regatului României cu un regim comunist. În 1956, graţie colaborării dintre regimul comunist de la Bucureşti şi cel sovietic, Moscova a întors României 38 de kilograme de aur între care câteva arte-facte inestimabile. Negocierile s-au blocat însă după ce Nicolae Ceauşescu a ridicat problema la întâlnirea de la Moscova cu liderul sovietic, Leonid Brejnev, în septembrie 1965.

După căderea comunismului, a luat fiinţă o comisie comună care şi-ar putea relua negocierile în acest an. Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului BNR : „Ce face această comisie? Bate pasul pe loc, de ce nu aduce acasă aurul? Nu bate pasul pe loc deoarece ea nu lucrează singură, ci are un omolog de partea rusă şi în funcţie de aceste negocieri poate progresa. Noi reprezentăm un prim etaj, al cercetării istorice.

După ce istoricii se pun de acord, urmează etajul diplomatic, în care cei abilitaţi, în limbaj diplomatic, în manieră diplomatică, continuă. Iar apoi, nivelul cel mai înalt, nivelul politic.”

În întâlnirile succesive din anii 2000 ale comisiei ruso-române, Banca Naţională a prezentat documentele originale ale predării tezaurului său la Moscova. În anii ’50, în ciuda prezenţei consilierilor sovietici la BNR şi a trupelor URSS în ţară, actele au fost păstrate neatinse. Cristian Păunescu – consilier al guvernatorului BNR:

„Avem aici monede de toate felurile, lire sterline, lire turceşti, toate acestea sunt semnate de partea rusă, cei trei şi din partea rusă de. Avem acest protocol cu semnăturile olografe originale Kovalniski, Veniaminov, Iakovlev.”

Noul ambasador rus la Bucureşti, Valeri Kuzmin, remarcă faptul că aprecierile românilor, fie ei ziarişti, intelectuali sau politicieni nu sunt tocmai pozitive, marcate de resentimente. Vorbeşte în schimb de interese comune. Valeri Kuzmin, ambasadorul Rusiei la Bucureşti:

„Principalul scop al misiunii mele este să aduc o abordare mai practică a relaţiilor dintre ţările noastre. Dacă vom considera că avem interese comune, interese care se suprapun, noi credem că putem învăţa lecţii pozitive din istoria noastră comună şi că putem să mergem mai departe în secolul 21, pe baze pozitive, pe moştenirea pozitivă a relaţiilor noastre.” Şi declară, în contextul geostrategic al Mării Negre, că Rusia este un stat paşnic. Valeri Kuzmin – ambasadorul Rusiei la Bucureşti:

„Nu ar trebui să aveţi nicio îndoială că Rusia nu doar că doreşte, dar este şi hotărâtă să fie un vecin bun, să fie o naţiune care este deschisă pentru cooperare în această regiune mai degrabă izolată de oceanele lumii.”

Memoria colectivă românească reţine confiscarea tezaurului, pierderea Basarabiei, apoi ocupaţia sovietică a întregii ţări, abdicarea forţată a Regelui Mihai, lagărele de muncă şi comunizarea României.

Ruşii reţin alianţa României cu Hitler în al doilea război mondial, morţii de la Odessa şi dictatura lui Nicolae Ceauşescu cu care spun că n-au avut nici o legătură. Pentru un mare producător de aur precum Rusia, 93 de tone de aur nu sunt un capăt de ţară. Pentru România, 93 de tone aproape că ar dubla rezerva BNR.

Întrebarea e dacă Moscova este curioasă să afle efectul unei retrocedări la fix o sută de ani de la marile bătălii de la Mărăşeşti şi Oituz. Acolo ruşii şi românii au luptat umăr la umăr.

 

Sursa: https://www.youtube.com/

100 de ani de când tezaurul României a luat drumul Rusiei şi nu s-a mai întors.

 

 

 

 

RETROCEDAREA TEZAURULUI ROMANESC – TESTUL DE TURNESOL AL SINCERITATII RUSESTI FATA DE ROMANIA!

26 ian.

Larry Watts Oaia albă în turma neagră. Politica de securitate a Romaniei in perioada Razboiului Rece

Retrocedarea Tezaurului românesc – testul de turnesol al sincerităţii ruseşti faţă de România

„[Românii sunt] un popor fără istorie… destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale… [ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi [vor] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice… Dispariţia lor de pe faţa pământului ar fi un pas înainte”. (Marx şi Engels)[1], articolul „Lupta maghiarilor”, 1849, menţionat de Larry Watts, în recenta sa carte „Oaia albă în turma neagră. Politica de securitate a Romaniei in perioada Razboiului Rece”.

România a devenit o ţintă a revoluţionarilor bolşevici încă de dinaintea loviturii de stat a lui Lenin, revoluţia roşie din 1917.

Printre principalii conducători bolşevici, România era cotată, teoretic, foarte sus pe lista ţărilor coapte pentru revoluţia comunistă din 1917, din mai multe motive. În primul rând, compoziţia socială şi socio-economică a României şi a Rusiei era asemănătoare, sugerând că aceleaşi tipuri de nemulţumiri existau în grade similare, făcând terenul apt pentru revoluţie.

În al doilea rând, peste un milion de soldaţi ruşi, supuşi unui proces de bolşevizare rapidă, erau prezenţi pe teritoriul României, iar teoretic, conducerea potrivită i-ar fi putut exploata în scopuri revoluţionare – de altfel, de aceea a fost trimis în România comisarul bolşevic Semion Roshal, care a reuşit parţial să preia câteva mari unităţi ale armatei ruseşti înainte să fie arestat.

Şi, după părerea mea, România a fost considerată o ţintă probabilă deoarece Lenin a crezut în estimările optimiste ale acestei posibilităţi oferite de unul dintre cei mai militarişti revoluţionari, Cristian Rakovsky, care a deţinut cetăţenia română la un moment dat şi era responsabil de Ucraina.Dintre motivele pentru care acest lucru nu s-a întâmplat, două sunt deosebit de importante. În primul rând, deoarece bolşevismul şi comunismul au fost privite ca ideologii ruseşti, ceea ce le dis¬credita de la bun început în ochii româ¬nilor în general şi a celor simpli, în special, adică exact a grupurilor socio-economice pe care revoluţionarii s-ar fi bazat în mod normal.

Motivul a fost cel mai bine exprimat de Robert W. Seton-Watson, şeful de atunci al Biroului de Informaţii Britanic: „… vechea neîncredere şi nemulţumire a României faţă de Rusia este atât de accentuată, în primul rând de trădarea guvernului ţarist faţă de România, care, în mod corect sau în mod greşit, este adânc încredinţată în fiecare român şi, în al doilea rând, de abandonarea de către Rusia revoluţionară a sprijinului militar promis României. Indisciplina trupelor ruseşti din Româ¬nia, care provoacă indignarea, se dovedesc ca o contrapondere la oricare dintre avansurile guvernului bolşevic. Simplul fapt că bolşevismul este de origine rusă militează împotriva succesului său în România astăzi (7 februarie 1918).

Cel de-al doilea motiv care se remarcă a fost operaţiunea de a dezarma şi de a elimina un număr copleşitor de trupe ruseşti.

Cele mai periculoase trupe ruseşti bolşevizate din Iaşi şi din jurul Iaşilor, cele mai periculoase pentru Regele şi guvernul român, au fost dezarmate fără vărsare de sânge într-o operaţiune planificată de duo-ul Prezan şi Antonescu şi efectuată chiar înainte de autorizarea oficială, la primele ore ale lui 22 decembrie 1917. În următoarele săptămâni au existat vărsări de sânge, comise în timpul opoziţiei unor forţe ruseşti – la Galaţi, Focşani, Roman, Suceava, Botoşani, Bacău etc. – dar mult mai puţine decât s-a anticipat. Iar într-o perioadă extraordinar de scurtă, din noiembrie 1917 până la sfârşitul lunii ianuarie 1918, Forţele Armate Române au redus prezenţa militară a bolşevicilor ruşi de la peste 1.000.000 de militari la mai puţin de 50.000.Într-adevăr, inteligenţa britanică a prezis un astfel de rezultat.

După cum s-a raportat în februarie 1917:

„Cel mai probabil Armata Română va opune o rezistenţă puternică împotriva oricărei ofensive bolşevice. Există, de altfel, motive să presupunem că va avea succes în menţinerea acestei rezistenţe. [Trupele române] sunt mult mai bine organizate şi disciplinate decât orice trupe pe care le pot dispune bolşevicii şi sunt sub conducători militari capabili”.

Românii „insignifianţi” erau, de fapt, atât de importanţi încât trebuiau să fie eliminaţi pentru succesul revoluţiei mondialeNu sunt un fan al istoriei contrafactuale.

Principala problemă a acestor „ce-ar fi fost dacă” este că ele se bazează aproape întotdeauna pe analize lineare şi presupuneri ceteris paribus şi sunt predis¬puse mai mult la prejudecăţi decât la analiza evenimentelor care au avut loc. Acestea fiind spuse, operaţiunile militare româneşti de a înlătura regimul sovietic, indiferent cât de mult ar fi provocat protestul Consiliului Suprem Aliat, au eliberat de fapt pe ceilalţi aliaţi ai Antantei de a fi nevoiţi să-şi folosească forţele militare pentru a rezolva o problemă considerată de toţi gravă – destul de serioasă ca cele mai multe state membre să-şi trimită trupe să lupte împotriva bolşevicilor ruşi din Rusia la sfârşitul anului 1918. În fapt, trupele britanice şi americane au părăsit Rusia chiar în momentul în care forţele române au intrat în Ungaria.

Deci, ipotetic, ceilalţi aliaţi ar fi fost forţaţi să facă faţă problemei dacă România nu ar fi făcut-o deja. Iar dacă România nu ar fi făcut-o, este de înţeles că poziţia şi pârghia ei de negocieri la Conferinţa de Pace ar fi fost ceva mai slabe. În ceea ce priveşte impactul acţiunilor lui Maniu la Viena, în noiembrie 1918, măsurile de pacificare ale trupelor româneşti au stabilit cu siguranţă o ordine extrem de necesară într-o perioadă de degringoladă socială (şi militară) şi dezintegrare instituţională. Şi el a împiedicat sau a ameliorat dezvoltarea unei situaţii care altfel s-ar fi putut sfârşi într-o revoluţie roşie. Dar din nou, există un pic de necunoscut între ceea ce s-ar fi putut întâmplat şi ce s-a întâmplat.

Atitudinea ostilă a lui Marx şi Engels faţă de români a apărut în principal din două cauze, una dintre ele fiind viziunea lor despre marea măturare a istoriei în care popoarele care au format imperii au fost factorii de decizie ai istoriei, în timp ce cei de la periferie, cu formaţiuni statale sau sub-statele mici erau consideraţi istoric insignifianţi – rămăşiţe ale istoriei.

Astfel, românii au fost clasificaţi, împreună cu slavii sudici, scoţieni, galezi etc., ca popoare „fără” şi „în afara” istoriei, nesemnificanţi şi neimportanţi. În al doilea rând, şi mai important, revoluţia maghiară din 1848 le-a captivat imaginaţia aproape în întregime – şi amintesc că Lajos Kossuth era şi un orator foarte talentat.

Aşa că atunci când românii s-au îndreptat spre Viena pentru a-şi câştiga emanciparea şi libertatea, mai devreme sau mai târziu, decât să se alăture unei conduceri revoluţionare maghiare care le-o nega, Marx şi Engels v-au văzut ca pe un obstacol în calea revoluţiei mondiale – drept „contra-revoluţionari naturali”. Prin urmare, românii „insignifianţi” şi „lipsiţi de importanţă” erau, de fapt, semnificativi şi suficient de importanţi încât trebuiau să fie complet eliminaţi pentru ca revoluţia mondială să reuşească.Bineînţeles, când Lenin şi Stalin au încorporat învăţăturile lui Marx şi Engels în noua politică a naţionalităţilor sovietice, au adăugat în melanj şovinismul rusesc anti-românesc – care a dezumanizat mult timp românii, priviţi ca un obstacol enervant care împiedică extinderea imperiului lor -, întărit în plus de teama şi ura provocate de evenimentele din 1917-1919 cu trupele ruseşti cât şi de răsturnarea Ungariei sovietice.

O problemă, poate mai puţin istorică şi mai mult de drept internaţional şi de negociere bilaterală este cea a Tezaurul românesc, din care Moscova finanţa deja gherilele bolşevice anti-româneşti, în special prin agentul Rakovsky, citat în recenta lucrare „Oaia albă în turma neagră. Politica de securitate a Romaniei in perioada Razboiului Rece”.

Acestea fiind spuse, retrocedarea Tezaurului românesc este testul de turnesol al sincerităţii ruseşti pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu România. Guvernele succesive ale Rusiei – imperiale şi republicane, necomuniste şi comuniste – au luat la cunoştinţă aceas¬tă obligaţie. Continuarea eşecului Moscovei de a face acest lucru sugerează o credinţă că România nu este un partener faţă de care obligaţiile Rusiei trebuie să fie onorate.

După ce enunţase principiul autoderminării popoarelor din Austro-Ungaria, Preşedintele Woodrow Wilson l-a asigurat pe reprezentantul României la Washington, printr-o scrisoare oficială dată la începutul lui noiembrie 1918, că preşedintele Americii va lua în seamă „aspiraţiile poporului român din afară şi din interiorul graniţelor Regatului, drepturile politice şi teritoriale juste ale poporului român. Guvernul Statelor Unite are o simpatie profundă faţă de spiritul de unitate naţională şi aspiraţiile românilor de pretutindeni şi nu va neglija ca, la timpul potrivit, să-şi exercite influenţa pentru ca drepturile politice şi teritoriale juste ale poporului român să fie obţinute şi asigurate împotriva oricărei agresiuni externe”.

Judecând frecvenţa cu care cele 14 puncte ale preşedintelui Wilson şi sprijinul său direct al aspiraţiilor româneşti au fost citate în diferite întâlniri şi adunări populare din 1918, este clar că aceastea au încurajat liderii români din Arad sau Alba Iulia, Timişoara şi Bucureşti, Iaşi şi Suceava, Chişinău şi Cernăuţi. Maniu a promovat, de asemenea, mesajele lui Wilson între ofiţerii români de la Viena.

Într-adevăr, maltratarea grupurilor minoritare etnice în monarhia duală austro-ungară şi mai ales a slovacilor, a slavilor sudici şi a româ¬nilor din partea maghiară a monarhiei, a fost unul dintre motivele pentru care Wilson s-a bazat pe principiul majorităţii etnice în încercarea de a creea frontiere mai echitabile în primul rând.

Şi Wilson a oferit în continuare încurajări puternice prin anunţul său din octombrie 1918 că Austro-Ungaria nu este viabilă şi menţinerea ei nu mai este de dorit. Cu toate acestea, deşi a fost uşor să recunoaştem abuzurile şi încălcările majore ale drepturilor omului de către unguri, în cazul românilor, slovacilor şi slavilor de sud, trasarea liniei dintre naţiunile care merită state şi naţionalităţi şi care nu, au fost aproape în întregime subiective. Şi procesul de a face acest lucru, potenţial fără sfârşit. În timp ce autodeterminarea a fost concepută ca un mijloc de realizare a unei păci mai durabile, autodeterminarea nelimitată ameninţă să destabilizeze sistemul internaţional.

Marea Unire demonstrează ce poate realiza un popor atunci când liderii lor înţeleg, împărtăşesc şi urmăresc un interes naţional Căutarea României pentru securitate şi asigurarea ei a trecut prin mai multe etape, după ce fiecare etapă anterioară nu a reuşit să asigure securitatea necesară. Cu toate acestea, marile progrese au fost făcute de românii înşişi, independent şi deseori în contradicţie cu dorinţele entităţilor mai puternice şi interesate.

Astfel, alegerea dublă a Moldovei şi Munteniei a aceluiaşi prinţ, Alexandru Ioan Cuza, în 1859, a realizat prima unificare împotriva dorinţelor marilor puteri europene la vremea respectivă; participarea româ¬nească la războiul ruso-turc din 1877 – Războiul pentru Independenţă – a dus la reuşita obţinerii independenţei în ciuda preferinţelor ruşilor (şi turcilor); iar sacrificiul şi performanţa naţiunii şi a conducerii militare şi politice au realizat o unificare în 1918 pe care puţini şi-o puteau imagina.

Şi ceea ce a urmat a fost la fel de important. Românii au impus succesiv în comunitatea internaţională, în perioada interbelică, regula că nu vor mai putea exista dispoziţii privind populaţia şi teritoriul românesc fără acordul României – „nici o discuţie despre noi, fără noi”. Românii au făcut să se ştie că ar putea şi vor asigura eşecul oricărei încercări de a li se ignora dorinţele lor atunci când acestea privesc probleme care îi afectează direct. În acest sens, românii s-au dovedit din ce în ce mai mult parteneri constructivi în cooperarea internaţională şi brilianţi în capacitatea lor de a împiedica evoluţia şi punerea în aplicare a unor planuri asupra cărora nu au fost consultaţi.

S-au împlinit 100 de ani de la realizarea unei Uniri în condiţii extrem de complicate şi cu foarte multe obstacole substanţiale. A fost o unificare pe care foarte puţini au crezut-o posibilă, cu excepţia naţiunii existente în ţinuturile româneşti, a românilor.

Şi aceasta demonstrează ce poate realiza un popor atunci când liderii lor înţeleg, împărtăşesc şi urmăresc un interes naţional general în ciuda diferenţelor lor şi a altor interese personale, eventual concurente. Aceste lecţii sunt la fel de valoroase astăzi, şi nu numai în România şi pentru români.

Sursa : adaptare după dialogul Dr. Larry W. Watts – V. Roncea[2] –  https://www.art-emis.ro/istorie/retrocedarea-tezaurului-romanesc- 

Migrantii au cerut haine de marca si casa in Viena

26 ian.

Invictus

Profesorul austriac pensionar, Franz Schmalwieser, a vrut sa faca ceva bun la inaltimea crizei refugiatilor un 2015. El a fost intervievat de Wochenblick despre munca sa cu refugiatii si acum critica brusc „industria azilului”.

Schmalwieser a avut grija de patru familii de solicitanti de azil la cererea primarului. El a fost coordonatorul, strangerea fondurilor, profesor de germana si, de asemenea, a oferit lectii de ciclism familiilor.

A deschis ochii intr-o zi, cand familia cauta prin hainele gratuite primite de la cetatenii austrici. In timp ce se plimbau prin ele, Schmalwieser adesea ii spuneau: „Franz, nu-i nimic aici, hai sa mergem la cumparaturi. Ar trebui sa fie haine de marca.”

Aceste tipuri de situatii au schimbat foarte multe. Schmalwieser a spus: „Voluntarii s-au mentinut la distanta, si, in cele din urma, donatiile s-au oprit. Oamenii s-au simtit exploatati.”

Potrivit lui Schmalwieser, solicitantii de azil stiau exact ce ar trebui…

Vezi articolul original 119 cuvinte mai mult

Europa: înlocuirea populatiei cu imigranti din Lumea a Treia

26 ian.

Invictus

Un raport al ONU cheama la inlocuirea populatiei europene cu imigranti.

Afara batranii, inauntru cei noi…Europa, care imbatraneste, deja nu renoveaza generatiile sale, si in locul lor da bun venit unui numar masiv de imigranti din Orientul Mediu, Africa si Asia, care vor inlocui europenii nativi si vor aduce culturi cu valori radical opuse asupra sexului, stiintei, puterii politice, culturii, economiei si relatiei intre Dumnezeu si om.
Cardinalul libanez Bechara Rai, care conduce catolicii orientali aliniati cu Vaticanul,a avertizat ca„islamul va cuceri Europa prin intermediul credintei si ratei natalitatii”. Avertizari asemanatoare a facut si cardinalul Raymond Leo Burke.

Intr-o generatie, Europa va fi de nerecunoscut. Se pare ca europenii simt, in majoritate, ca identitatea civilizatiei lor este amenintata fundamental din cauza unui liberalism frivol, o ideologie deghizata in libertate, care vrea sa distruga toate legaturile care unesc omul cu familia, mostenirea sa, munca…

Vezi articolul original 845 de cuvinte mai mult

Vaticanul, Partidul Comunist Chinez, Imperiul Britanic si Pentagonul planifica Guvernul Mondial

26 ian.

Invictus

Dovezile in crestere demonstreaza ca Vaticanul, Partidul Comunist Chinez, Imperiul Britanic si Pentagonulnegociaza crearea unui guvern mondial.
Cel mai recent semn a venit dintr-un acord incheiat intre Vatican si guvernul chinez pentru a selecta in comun episcopii pentru Biserica Catolica din China. Desi acest lucru poate parea o problema minora care se refera numai la cei aproximativ 9 milioane de catolici chinezi, este de fapt un acord pentru impartasirea mondiala a puterii, conform Asian Secret Society si surselor P2 Freemason. Acordul inseamna ca fiecare parte are putere de veto asupra celor care sunt selectati ca episcopi – ceea ce inseamna ca ambii trebuie sa fie de acord – si acesta este un plan pentru un viitor proces Est / Vest de selectare a liderilor guvernului mondial, explica sursele. Amintiti-va ca cei mai multi lideri mondiali primesc depozite mari in conturi bancare la Banca Vaticanului atunci cand isi…

Vezi articolul original 321 de cuvinte mai mult

Vaticanul se preda in fata Chinei

26 ian.

Invictus

3713

Cu recentul acord semnat intre Vatican si regimul chinez, papa Francisc a predat partial controlul Bisericii catolice chineze Partidului Comunist din China. In imagine, The Sacred Heart Cathedral din Guangzhú.

Vaticanul poate invata de la modul in care guvernul chinez comunist nu isi onoreaza acordurile. Beijingul poate incerca sa exorcizeze si mai multe concesii din partea Vaticanului, asa cum regimul chinez cere o mai mare renuntare la suveranitate din partea companiilor occidentale care fac afaceri în China.

Este, de asemenea, extrem de indoielnic ca Vaticanul va cumpara pacea prin acest pact: regimul va continua sa persecute Biserica. Daca regimul comunist este adevarat ca forma, mii de cruci vor fi scoase din biserici crestine, mai ales in zone care au o populatie crestina numeroasa.

Batranii curajosi ai catolicismului chinez, care au suferit zeci de ani de persecutia guvernamentala si din cauza eforturilor regimului de a diviza Biserica, pot fi vazute…

Vezi articolul original 632 de cuvinte mai mult

LAUV ft. JULIA MICHAELS – THERE’S NO WAY!

26 ian.

%d blogeri au apreciat: