Arhiva | 12:15 pm

KLAUS JOHANNIS ,IMPERATORUL LANDULUI ROMANIA ,IMPLICAT INTR-UN NOU SCANDAL.FACE LEGEA PE PARTIE LA PALTINIS!

28 ian.

Iohannis, implicat într-un nou scandal. Președintele, acuzat că face legea pe pârtie 16

Klaus Iohannis este în mijlocul unui nou scandal. Președintele a fost din nou la Păltiniș, la pârtie, să schieze.

Turiștii povestesc că spp-iști și jandarmii au blocat drumul cu mult timp înainte de venirea lui Iohannis, iar oamenii nu au mai putut ajunge la pensiuni.

Proprietarii pensiunilor, dar și turiștii cazați în zonă nu au mai fost lăsați să intre cu mașinile în permietru unde trebuia să ajungă Președintele.

Parcarea unei pensiuni a fost complet blocată.

Drumul a fost blocat până la ora 16:00, adică la plecarea lui Iohannis. Este a patra săptămână când Președintele vine la schi la Păltiniș.

Reclame

RADIOGRAFIA MANDATULUI GAULEITERULUI ,SLUGA GERMANIEI,KLAUS WERNER JOHANNIS!

28 ian.

Ion Cristoiu, radiografia mandatului de președinte al lui Klaus Iohannis 72
Foto: presidency.ro

Jurnalistul Ion Cristoiu face, pe blogul său, o „radiografie” a ceea ce a făcut preşedintele Klaus Iohannis şi a ceea ce a declarat acesta în cei cinci ani de mandat cu prilejul sărbătorilor organizate în cinstea Micii Uniri.

Redăm integral un prim articol pe această temă publicat de jurnalistul Ion Cristoiu pe blogul său:

Klaus Iohannis de Ziua Unirii: De la măreţia consensului de tip prezidenţial la micimea răfuielii de tip TeFeList

Credincios iluziei că politicienii lumii româneşti, prin care trec, vor intra în Istorie prin vorbele şi faptele lor, am ţinut să văd ce a făcut şi ce a declarat Klaus Iohannis în cei cinci ani de mandat cu prilejul sărbătorilor organizate în cinstea Micii Uniri. În 2016, de 24 ianuarie 2016, la Iaşi, Klaus Iohannis recunoştea un adevăr valabil pentru politicienii tuturor regimurilor care s-au succedat în Istoria modernă a României. Asemenea altor şi altor aniversări, cea a Micii Uniri trebuie să fie pentru omul politic un prilej de a dezvălui contemporanilor lecţiile şi actualitatea evenimentului din trecut:

„Astăzi însă, cînd sărbătorim Mica Unire, aş vrea să vorbesc despre lecţiile acelui eveniment istoric şi despre actualitatea lor.”

Graţie unei excelente documentări realizate de Gabriela Antoniu de la Mediafax pentru noua mea emisiune Gîndurile lui Cristoiu, am putut desprinde cîteva concluzii interesante despre folosirea de către Klaus Iohannis a Micii Uniri pentru a semnifica public lecţiile pentru prezent ale măreţului eveniment din trecut.

Documentarul arată astfel că, excepţie făcînd anul 2017, cînd aniversarea l-a prins la Bruxelles, Klaus Iohannis a sărbătorit Mica Unire la Iaşi. Dacă ar fi fost să ţină cont de adevărul istoric Klaus Iohannis ar fi trebuit să aleagă Bucureştii pentru a petrece politiceşte de Ziua Unirii. Nu de alta, dar Unirea de la 24 ianuarie 1859 a avut loc la Bucureşti. La Bucureşti s-a decis şmecheria cu dubla alegere şi tot la Bucureşti s-a regizat ieşirea Poporului în stradă pentru a cere Unirea căreia i s-a spus, nu ştiu de ce, Mica Unire.

Alegerea Iaşiului nu e întîmplătoare.

După Sibiu, Iaşiul e oraşul îndrăgit al lui Klaus Iohannis ca preşedinte. Discursurile cu prilejul Micii Uniri au conţinut nu numai elogii înălţate Iaşiului în Istorie, dar şi luări de atitudine faţă de ceea ce el a numit abandonarea oraşului într-o slabă dezvoltare. Legea autostrăzii Unirii, Legea capitalei istorice au fost promulgate în cadrul unor ceremonii speciale.

Greu de dibuit motivele acestei iubiri împărtăşite.

Poate fi şi faptul că Iaşiul a fost singurul judeţ din Moldova în care la al doilea tur s-a răsturnat scorul în favoarea lui Klaus Iohannis. Preşedintele pare a paria pe acest oraş ca fief TeFeList, dacă n-o fi vorba de un oraş cu o Divizie SRI deosebit de puternică.

Primul discurs ca preşedinte l-a rostit Klaus Iohannis cu prilejul Zilei Unirii la Iaşi în 24 ianuarie 2015. Dintre lecţiile pentru prezent ale Micii Uniri Klaus Iohannis desprinde în principal consensul obţinut de politicienii vremii prin trecerea peste orgolii şi interese personale:

„Să nu trăim cu iluzia că atunci a fost uşor. Şi atunci, liderii au avut mari dificultăţi în a se solidariza în jurul unor interese esenţiale, aşa cum a fost Unirea, dar au reuşit să finalizeze cu succes un astfel de proiect fundamental. Pentru o asemenea reuşită, este nevoie de viziune, de renunţarea la orgolii, la mărunte interese personale sau partizane, este nevoie de curaj şi de acţiune.

Cu gîndul la marii noştri înaintaşi şi la domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, cred că cea mai importantă lecţie a evenimentului de acum 156 de ani este puterea solidarităţii, priceperea de a construi un consens în jurul unui ideal naţional. Au existat atunci voci, şi nu puţine ori neînsemnate, care au afirmat că Moldova a fost sacrificată şi o bună bucată de vreme mulţi oameni nu s-au împăcat cu această idee. Privind în urmă, putem afirma fără să greşim că ideea de consens înseamnă tocmai puterea şi abilitatea de renunţa la interese particulare pentru a construi mari proiecte.”

Sîntem la nici o lună de la instalarea ca preşedinte şi la două luni de la victoria asupra lui Victor Ponta. La Palatul Victoria se află Guvernul PSD. Cu acest Guvern, Klaus Iohannis vrea să coabiteze eficient punînd interesul naţional deasupra intereselor personale. Ca pentru a dovedi că nu era demagogie, Klaus Iohannis se prinde în horă cu premierul PSD Victor Ponta, prezent la manifestări.

Tot la Iaşi în 2015, Klaus Iohannis lansează o teză care va fi prezentă în toate discursurile din anii ulteriori, o teză care va cunoaşte an de an o amploare deosebită. E teza Micii Uniri ca moment de conectare a Ţărilor Române la Occident:

„Aşa cum au arătat istoricii, modernizarea şi occidentalizarea au stat la baza ideii de unire. Pas cu pas, cu efort susţinut şi prin urmărirea sistematică a aspiraţiilor comune, înaintaşii noştri au conectat Principatele la modernitatea europeană prin reformele interne şi acţiunile de politică externă.”

Pe 24 ianuarie 2019, participînd la o manifestare second hand la Bucureşti Klaus Iohannis face din aniversarea Micii Uniri un pretext de a se ploconi cu limba pe post de genunchi la Uniunea Europeană şi la Stăpînii din cancelariile occidentale.

„În 1859, Principatele Române îmbrăţişau valorile europene şi intrau într-un amplu proces de modernizare şi consolidare a statului.

În 2019, destinul României nu mai poate fi separat de Uniunea Europeană, ca proiect de pace, prosperitate, siguranţă, echitate şi coeziune pentru cetăţenii săi.”

O crasă răstălmăcire a adevărului istoric, deoarece Unirea din 1859 rămîne în Istoria patriei ca unul dintre momentele în care elita politică românească a dat cu tifla Puterilor Garante, celor care se pretindeau atunci a fi Stăpînii Europei. Ce-ar fi fost dacă politicienii noştri ar fi ascultat de poruncile Bruxellesului de la vremea respectivă şi ar fi votat domni diferiţi în cele două ţări?

Pe 24 ianuarie 2016 Klaus Iohannis merge la Iaşi împreună cu Dacian Cioloş, şeful Guvernului Meu. Drept răsplată pentru slujirea sa zi şi noapte de către membrii Guvernului tehnocrat, Klaus Iohannis le conferă titlul de oameni noi în politică, moştenitori ai politicienilor care au făcut Marea Unire, deşi habar n-aveau de politică :

„Avem nevoie de abordări, idei şi oameni noi, care au înţeles că metehnele trecutului trebuie să rămînă ale trecutului, că nu putem continua înşelînd speranţele oamenilor. Aici aş vrea să vă aduc exemplul înaintaşilor noştri de la 1859.

Mulţi dintre ei, oameni cu profesii diferite, tineri educaţi în străinătate sau seniori şcoliţi în Principate, care au lucrat cu atâta dedicaţie la proiectul unionist, nu făcuseră niciodată politică, dar erau ferm ataşaţi de ţara lor şi de valorile timpului lor. Cu o încredere oarbă în menirea lor, cu abnegaţie şi solidaritate, s-au făcut avocaţii unui proiect şi al unui vis.”

24 ianuarie 2017 îl surprinde pe Klaus Iohannis revenit la coabitarea din ianuarie 2015 cu un Guvern PSD. În 24 ianuarie 2015, plecînd de la lecţiile Micii Uniri, lansase teza consensului. Acum, în 2017, nici vorbă de consens. Pe 23 ianuarie 2017, Klaus Iohannis ţine la Cotroceni un discurs de violent la adresa PSD. În Unirea de la 1859 el găseşte acum prilejul unei răfuieli TeFeListe de rînd :

„Ce moment frumos că atunci românii şi-au impus voinţa! Ce clasă politică am avut noi atunci, cînd a început să ia fiinţă naţiunea română! Şi ce clasă politică avem astăzi, cînd cei care au fost aleşi să conducă ţara se ocupă în mod paradoxal de cu totul alte lucruri.”

Am citat doar un fragment din discursul care va rămîne în Istorie la loc de frunte prin coborîrea funcţiei de preşedinte la nivelul hachiţelor de ţăţică.
În 2019, anul acesta adică, şi pe un fond de campanie, Klaus Iohannis foloseşte unirea pentru a da curs ranchiunelor sale electorale:

„Din păcate, la 160 de ani de la momentul pe care îl sărbătorim astăzi, în locul unirii în jurul interesului naţional şi al integrării depline în Europa, guvernanţii au preferat o hărmălaie populistă şi o jalnică ţopăială legislativă şi administrativă.
În locul unei viziuni coerente, care să asigure României o dezvoltare sustenabilă, actualii guvernanţi periclitează viitorul ţării printr-o avalanşă de măsuri cu efecte care se arată dezastruoase.
România nu merită asemenea politicieni lipsiţi de responsabilitate faţă de ţară!”

De remarcat folosirea a nu ştiu cîta oară a cuvîntului ţopăială, moştenit de Klaus Iohannis de pe vremea cînd, profesor de Fizică fiind, îl enervau copiii care ţopăiau în loc să vină contracost la meditaţiile sale.

Trecerea în revistă a Discursurilor lui Klaus Iohannis cu prilejul Micii Uniri dezvăluie, pe lîngă abandonarea tezei consensului, definitorie pentru un preşedinte responsabil, şi jalnica slugărnicie faţă de Marile Puteri. Numai astfel prin acest suflet de ospătar se explică exploatarea propagandistică în favoarea capului plecat a unui moment istoric în care clasa politică s-a definit tocmai prin curajul de a nu asculta de poruncile Stăpînilor de la acea vreme.

24 ianuarie 2020 va fi sărbătorit după alegerile prezidenţiale din 2019.
Greu de profeţit în aceste condiţii cum va sărbători Klaus Iohannis Mica Unire. Dacă va pierde alegerile, va sărbători Mica Unire la Jilava. Dacă le cîştigă va sărbători 24 ianuarie 2020 la Iaşi, prins în Hora Unirii cu toţi Şefii Sistemului instituţiilor de forţă, cei care i-au aranjat un al doilea mandat.

PRESEDINTELE VENEZUELEI, NICOLAS MADURO,RESPINGE APELUL DE A CONVOCA ALEGERI ANTICIPATE LANSATE DE STATELE VEST -EUROPENE!

28 ian.

Nicolas Maduro, aflat la al doilea mandat prezidențial în Venezuela, acuzat de fraudarea alegerilor și contestat de opoziția majoritară în Parlament, a fost somat sâmbătă de câteva state din U.E. să convoace alegeri libere în termen de 8 zile, în caz contrar acestea urmând să-l recunoască drept președinte pe Juan Guaido, liderul Adunării Naționale.
Președintele venezuelan a refuzat categoric acest scenariu, într-un interviu acordat duminică postului CNN Turk, precizând că nimeni nu este în măsură să impună un ultimatum Venezuelei. Acesta s-a arătat deschis dialogului cu președintele Parlamentului, Juan Guaido, care i-a respins oferta, considerându-se deja președinte interimar al țării și cerându-le cetățenilor să continue mobilizarea contra regimului Maduro.
Președintele în funcție are de partea sa armata, dar și susținerea externă a Rusiei și a Turciei. Opozantul său, Juan Guaido, este sprijinit de S.U.A., Portugalia, Spania, Franța, Germania, Belgia și Marea Britanie.
Sâmbătă, în fața Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, ministrul de externe venezuelan, Jorge Arreaza, a declarat că „Nimeni nu va da termene-limită Venezuelei și nici nu va stabili dacă au loc sau nu alegeri”.

O NOUA AMANARE IN PROCESUL PENTRU ANULAREA PROTOCOLULUI SRI – PCCJ!

28 ian.

Unul dintre cele mai aşteptate procese civile, în care se cere pur şi simplu anularea Protocolului dintre SRI şi Parchetul general, a avut vineri primul termen la Curtea de Apel Bucureşti. Dosarul are nr. 7204/2/2018, fiind înregistrat încă din 03.10.2018! După ce a fost nevoie de trei luni pentru a fi pus pe rol, acum judecătorii au decis să amîne cauza pentru 22 februarie 2019!

Cei care au decis să ceară instanţei pronunţarea unei sentinţe pentru anularea acestui Protocol sînt patru dintre oamenii implicaţi în acel dosar devenit celebru după dezvăluirile noastre din „Cotidianul” (v. https://www.cotidianul.ro/dezvaluiri-senzationale-in-dosarul-romexterra/ şi https://www.cotidianul.ro/seful-dna-brasov-a-hartuit-trei-judecatori-timp-de-trei-ani-apoi-a-clasat-dosarul/), în care Cornel-David Deca, şeful DNA Braşov, a făcut presiuni uriaşe pentru a obţine denunţuri împotriva a trei judecători: Alexandru Şerban, membru CSM, Mirela Şerban, soţia acestuia, judecător la Curtea de Apel Braşov, şi Alina Mandu de la aceeaşi instanţă, după care, în 27 iunie 2018, a clasat dosarul!

Cei patru reclamanţi sînt:

Florina Maior, soţia fostului deputat şi preşedinte al BNR89, acuzată de complicitate la trafic de influenaţă pentru că a refuzat să-şi denunţe soţul

Horia Liviu Lascu, cel care se lăuda că ar fi rudă cu Laura Codruţa Kovesi, pentru că avea acelaşi nume cu cel de fată al şefei DNA (Lascu)

Vasile Morăşanu, unul dintre denunţătorii judecătoarei Mirela Şerban

Şerban Iulian Tiberiu, denunţătorul care, în instanţă, a mărturisit că şeful DNA Braşov l-a ameninţat pentru a obţine denunţuri împotriva lui Dorin Lazăr Maior şi Victor Ponta.

Acest proces de la Curtea de Apel Bucureşti este extrem de important, căci o soluţie prin care Protocoalele cu SRI ar fi anulate ar constitui un precedent pe care l-ar putea folosi orice persoană care a fost condamnată pe baza acestor Protocoale! Cu alte cuvinte, sîntem în faţa unui proces ce ar putea deveni istoric.

GHITA S-A MAI UITAT ODATA LA POZA !, CUI I-O DA?

28 ian.

Sebastian Ghiță a anunțat duminică seară că faimoasa fotografie cu Laura Codruța Kovesi pe care a tot promis-o nu va fi făcută publică, ci va ajunge la anchetatori, dacă aceștia o vor cere.

”La doamna Kovesi trebuie să se raporteze instituții. Ea ar avea de câștigat dacă un simplu cetățean s-ar certa cu dânsa, ar da poze. Să răspundă în fața legii, nu în fața mea. Dacă am probe, poze, dovezi, astăzi, după atâta timp, pot să le duc procurorilor de la Secția pentru investigarea magistraților. Nu fac o chestiune personală din ceva ce legea trebuie să îndrepte. Nu fac can-can și nu dau poza pentru deliciul publicului și jurnaliștilor. Pot să dau poza și Kovesi să spună că e falsă. Lasă că o dau procurorilor, să verifice ei. Urmează să fiu audiat prin Skype și voi pune la dispoziția dânșilor orice dovezi îmi vor cere, orice dovezi voi avea”, a spus fugarul la Antena 3.

VENEZUELA CA O RANA!

28 ian.

  O să încep cu începutul, cu realitatea din teren sau, mai bine spus, cu ceea ce văd cei din afară: […]

 

O să încep cu începutul, cu realitatea din teren sau, mai bine spus, cu ceea ce văd cei din afară: Venezuela nu-i o ţară, ci o sondă. O sondă care extrage milioane şi milioane de barili dintr-un teren bogat în petrol şi care, întâmplător, e populat cu oameni. Dacă am elimina oamenii toată lumea ar fi mulţumită şi problema s-ar uita. Nu-i aşa că e simplu? Facem un genocid şi rezolvăm toate problemele. Unii spun că-i o glumă macabră, iar alţii spun că ar putea fi serios. Eu vă spun simplu: ăsta-i modul de interpretare pe care marile puteri l-au folosit de-a lungul istoriei. Un mod rudimentar, dar eficient.

Să ne întoarcem la Venezuela. Ce-avem acolo? Avem, în principal două clase sociale: elita şi masele. Elita deţine tot, masele mai nimic. Baronii petrolului şi-ar dori să le rămână tot, doar pământul e al lor. Masele ar vrea să trăiască. Dar trăitul lor le impactează celorlalţi profiturile. Iar pentru ca masele să trăiască decent, profiturile celorlalţi devin negative. Cam asta e realitatea.

Poate vă întrebaţi de ce e aşa. Simplu, acolo diavolul are o singură denumire, un singur blestem care aruncă întreaga ţară în haos: monoindustrializarea sau, mai bine spus, economia de sondă. E blestemul ţărilor aşa-zis bogate. Bogăţia lor e în resurse, dar acea bogăţie e rădăcina sărăciei lor. Să luăm un exemplu diametral opus: Singapore. O ţară fără resurse şi, culmea, fără pământ. Aproape că nu i-ai da nicio şansă de supravieţuire. Cu toate acestea nu doar că rezistă şi supravieţuieşte, ci o face pe picior mare. La fel şi Japonia şi o groază de alte ţări care n-au nici urme de resurse. Aşa ajungem la concluzia că sărăcia lor în resurse e rădăcina bunăstării şi a bogăţiei lor. Care nu-i obligatoriu adevărată, dar oricum, în general, se verifică.

Cu toate că l-am simpatizat pe Chavez, voi privi lucrurile strict obiectiv. Ceea ce-a făcut el a fost o redistribuire în condiţiile unui preţ mai mare al petrolului. Astfel, norodul a simţit o creştere în calitatea vieţii, iar elita şi-a menţinut venituri decente. Să nu uităm că marea realizare a lui Chavez a fost „repararea” dinţilor poporului. Imaginaţi-vă că Venezuela, din punct de vedere al sănătăţii stomatologice, stă mult mai bine decât orice ţară dezvoltată. Tratamentele sunt gratuite, iar cabinete stomatologice există chiar şi-n zonele rurale. O vreme, idealismul lui Chavez a funcţionat perfect, menţinându-se un echilibru social.

Probabil vă întrebaţi de ce nu funcţionează treburile în cazul lui Maduro. La urma urmei el n-a făcut altceva decât să urmeze linia lui Chavez. Şi-atunci? E simplu: a fost lovit de „variabilă”, mai precis de preţul petrolului. Chestiunea cu adevărat dificil de înţeles e că, la ora actuală, Venezuela se află într-o ecuaţie imposibilă: nici elita nu mai are bani (a se citi profituri) şi nici masele. Redistribuirea pe care Maduro o aplică exact ca Chavez pur şi simplu nu mai funcţionează: masele fac foamea, elita urlă că „vine cu bani de-acasă”.

În general, aceste situaţii de criză generează revolte. Revolte al căror motor nu-i vreo soluţie de care oricare dintre părţi nu vrea să ţină seama ci, culmea, speranţa, iluzia că ar exista vreo soluţie. În acest fel se dărâmă ţările. Propaganda îşi turează motoarele, prostimea crede, elita are interes şi, în final, cel desemnat ca fiind „tiranul” o sfârşeşte în faţa plutonului de execuţie. Prostimea se simte răzbunată, elita aşişderea. Iar după „marea petrecere” dată în cinstea omorârii tiranului situaţia e identică. Apar însă binefăcătorii, denumiţi generic „marea finanţă”. Ei sunt băieţi finuţi şi vin doar ca să-ţi atragă atenţia că prostimea moare de foame şi-ar fi cazul să faci ceva pentru a nu avea situaţia tiranului. Dar ce să faci? Ia-le mâncare!, vor spune ei binevoitori. Le-am lua, spun factorii politici, dar n-avem cu ce! E simplu, vă dăm noi bani!, vor rosti băieţii finuţi îmbrăcaţi la patru ace.

Aţi recunoscut probabil scenariul. L-am simţit şi noi pe pielea noastră, la fel cum îl vor simţi şi venezuelenii. În perioada de după Maduro vor consuma pe credit, după care băieţii la costum se vor întoarce şi vor spune că e „stop joc”. Nu e sustenabilă situaţia. Iar autorităţile, ameninţate cu soarta fostului tiran, vor scuipa în sân. Şi tot „băieţii veseli” le vor da soluţia: privatizarea. Aşa petrolul se va muta încet şi sigur din mâna elitelor, în mâna mafioţilor internaţionali.

Lucrurile sunt simple, de-a dreptul banale. Venezuela e acum un animal hăituit, mâncat de luptele intestine. Tragedia sa e că urmează să fie măcelărită de „binefăcătorul american”, bucuros că se poate juca cu o pradă facilă după ce-a tot încasat-o în Orient. Iar petrolul ieftin al Venezuelei îşi găseşte atât de bine scopul final în industria americană, încât „descălecarea” yankeilor devine aproape firească. Ceea ce vedem acum e flexarea muşchilor propagandei. Urmează ori revoluţia, ori războiul de eliberare. Indiferent de soluţie, perdanţii vor fi aceiaşi, adică venezuelenii.

Maduro trage speranţe la Rusia sau China. Sunt speranţe deşarte. Nici dracu nu-şi bagă nasul acolo întrucât, conform doctrinei multipolare, acolo e sfera de influenţă a puterii regionale americane. Cel mai bine pentru Maduro ar fi să-şi găsească o cale de scăpare, un coridor de fugă sau o negociere a capitulării. Care, şi-acesta, e practic imposibilă. Probabil lui va rămâne doar martirajul.

Aceasta e ţara. Sunt similarităţi teribile cu noi, mai ales în ceea ce priveşte resursele. Să nu uităm că două războaie mondiale s-au făcut cu petrolul nostru. Şi resurse tot mai sunt. Probabil vă întrebaţi care-ar fi soluţia? Există oare o soluţie? Teoretic da, practic ea ţine de oameni, iar când oamenilor le e foame e imposibil să se pună la masă. Să facem totuşi un gest şi să vedem situaţia. Când 95% din exporturile tale sunt reprezentate de petrol, e clar că ai o problemă. E bârna din ochi pe care nu şi-o văd. În mod normal statul ar trebui să penalizeze exportul de petrol şi să încurajeze alte exporturi. Agricultura e o problemă deoarece ţara nu-şi este sieşi suficientă. De-aici problemele alimentare. Pute de la o poştă a management dezastruos al intereselor naţionale. Dacă nu reuşeşti să-ţi asiguri mâncarea eşti condamnat la dezastru. În cifre devine şi mai relevantă situaţia: cei 3% din PIB care revin agriculturii sunt realizaţi cu 10% din forţa de muncă a ţării. Se vede de la o poştă că-i vorba de subdezvoltare. În mod normal, în Venezuela, agricultura ar putea să sară lejer la 25-30% din PIB. Cum? Doar prin subvenţii deştept direcţionate de către stat. Exemplul cel mai relevant este cel al Rusiei lui Putin: când a simţit că nu mai merge treaba cu importul, a virat-o către formarea propriei infrastructuri agricole. Nu a făcut el(a se citi statul), ci le-a dat posibilitatea investitorilor să ia iniţiativa. La fel ar putea sta treburile şi-n Venezuela. Doar că toţi ochii se concentrează pe petrol în loc să vadă ţara în ansamblu.

Agricultura e doar un exemplu. Pornind de la bază – de la materia primă – se pot face lanţuri economice întregi doar prin direcţionări de subvenţii având ca efect impulsionarea investiţiilor. Iar în momentul în care ai lanţuri economice complete(cu alte cuvinte atunci când controlezi totul de la materie primă la produs finit) ai întregul beneficiu. Ca să înţelegem când avem de-a face cu un lanţ economic şi când nu, e suficient să ne uităm tot la noi. De ani de zile se dau facilităţi pentru programatori. Asta a atras aici o groază de false investiţii, în special de tip „call center” sau outsourcing. Sunt firimituri! În mod normal ar trebui să se meargă pe impulsionarea în direcţia formării unui întreg lanţ economic. Aş impulsiona firmele care obţin profit din soluţii, vândute direct către utilizatorul final. Aşadar, aş da facilităţi către Bitdefender sau UiPath, nu lui Gigel care face outsourcing.

Ştiu, mulţi vor spune că e simplu în teorie, dar greu în practică. Dar oare nu-i mai grea situaţia de sclavagizare care deja se întrevede în Venezuela? Nu e mai grea pierderea tuturor resurselor pe un preţ infim? Uitaţi-vă la noi: am dat resursele pentru apartenenţa la UE, la această mega-sugativă care ne lasă pe zi ce trece cu din ce în ce mai puţin. E bine că forţa activă de muncă merge şi contribuie atât la economiile vestice, contribuind la schemele de sănătate şi de pensii de-acolo, în timp ce aici nu mai găseşti oameni pentru muncile de bază? E bine că „soluţia” care ne vine tot pe linia UE este cea de „import de populaţie”?

Din păcate Venezuela va cădea. Interesele şi presiunile sunt prea mari şi doar un noroc istoric ar putea-o scăpa. Dar şi-aşa, în condiţiile în care factorii de decizie se vor concentra strict pe petrol, sărăcia va fi garantată.

                                                                                                                 Dan DIACONU

Sursa: Trenduri economice

SURSE:http://justitiarul .ro/

KLAUS JOHANNIS DE ZIUA UNIRII – DE LA MARETIA CONSENSULUI DE TIP PREZIDENTIAL LA MICIMEA RAFUIELII DE TIP TEFELIST!

28 ian.

Credincios iluziei că politicienii lumii românești, prin care trec, vor intra în Istorie prin vorbele și faptele lor, am ținut să văd ce a făcut și ce a declarat Klaus Iohannis în cei cinci ani de mandat cu prilejul sărbătorilor organizate în cinstea Micii Uniri. În 2016, de 24 ianuarie 2016, la Iași, Klaus Iohannis recunoștea un adevăr valabil pentru politicienii tuturor regimurilor care s-au succedat în Istoria modernă a României. Asemenea altor și altor aniversări, cea a Micii Uniri trebuie să fie pentru omul politic un prilej de a dezvălui contemporanilor lecțiile și actualitatea evenimentului din trecut:

„Astăzi însă, cînd sărbătorim Mica Unire, aș vrea să vorbesc despre lecțiile acelui eveniment istoric și despre actualitatea lor.”

Grație unei excelente documentări realizate de Gabriela Antoniu de la Mediafax pentru noua mea emisiune Gîndurile lui Cristoiu, am putut desprinde cîteva concluzii interesante despre folosirea de către Klaus Iohannis a Micii Uniri pentru a semnifica public lecțiile pentru prezent ale mărețului eveniment din trecut.

Documentarul arată astfel că, excepție făcînd anul 2017, cînd aniversarea l-a prins la Bruxelles, Klaus Iohannis a sărbătorit Mica Unire la Iași. Dacă ar fi fost să țină cont de adevărul istoric Klaus Iohannis ar fi trebuit să aleagă Bucureștii pentru a petrece politicește de Ziua Unirii. Nu de alta, dar Unirea de la 24 ianuarie 1859 a avut loc la București. La București s-a decis șmecheria cu dubla alegere și tot la București s-a regizat ieșirea Poporului în stradă pentru a cere Unirea căreia i s-a spus, nu știu de ce, Mica Unire.

Alegerea Iașiului nu e întîmplătoare.

După Sibiu, Iașiul e orașul îndrăgit al lui Klaus Iohannis ca președinte. Discursurile cu prilejul Micii Uniri au conținut nu numai elogii înălțate Iașiului în Istorie, dar și luări de atitudine față de ceea ce el a numit abandonarea orașului într-o slabă dezvoltare. Legea autostrăzii Unirii, Legea capitalei istorice au fost promulgate în cadrul unor ceremonii speciale.

Greu de dibuit motivele acestei iubiri împărtășite. Poate fi și faptul că Iașiul a fost singurul județ din Moldova în care la al doilea tur s-a răsturnat scorul în favoarea lui Klaus Iohannis. Președintele pare a paria pe acest oraș ca fief TeFeList, dacă n-o fi vorba de un oraș cu o Divizie SRI deosebit de puternică.

Primul discurs ca președinte l-a rostit Klaus Iohannis cu prilejul Zilei Unirii la Iași în 24 ianuarie 2015. Dintre lecțiile pentru prezent ale Micii Uniri Klaus Iohannis desprinde în principal consensul obținut de politicienii vremii prin trecerea peste orgolii și interese personale:

„Să nu trăim cu iluzia că atunci a fost ușor. Şi atunci, liderii au avut mari dificultăţi în a se solidariza în jurul unor interese esenţiale, așa cum a fost Unirea, dar au reușit să finalizeze cu succes un astfel de proiect fundamental. Pentru o asemenea reușită, este nevoie de viziune, de renunţarea la orgolii, la mărunte interese personale sau partizane, este nevoie de curaj și de acţiune.

Cu gîndul la marii noștri înaintași și la domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, cred că cea mai importantă lecţie a evenimentului de acum 156 de ani este puterea solidarităţii, priceperea de a construi un consens în jurul unui ideal naţional. Au existat atunci voci, și nu puţine ori neînsemnate, care au afirmat că Moldova a fost sacrificată și o bună bucată de vreme mulţi oameni nu s-au împăcat cu această idee. Privind în urmă, putem afirma fără să greșim că ideea de consens înseamnă tocmai puterea și abilitatea de renunţa la interese particulare pentru a construi mari proiecte.”

Sîntem la nici o lună de la instalarea ca președinte și la două luni de la victoria asupra lui Victor Ponta. La Palatul Victoria se află Guvernul PSD. Cu acest Guvern, Klaus Iohannis vrea să coabiteze eficient punînd interesul național deasupra intereselor personale. Ca pentru a dovedi că nu era demagogie, Klaus Iohannis se prinde în horă cu premierul PSD Victor Ponta, prezent la manifestări.

Tot la Iași în 2015, Klaus Iohannis lansează o teză care va fi prezentă în toate discursurile din anii ulteriori, o teză care va cunoaște an de an o amploare deosebită. E teza Micii Uniri ca moment de conectare a Țărilor Române la Occident:

„Așa cum au arătat istoricii, modernizarea și occidentalizarea au stat la baza ideii de unire. Pas cu pas, cu efort susţinut și prin urmărirea sistematică a aspiraţiilor comune, înaintașii noștri au conectat Principatele la modernitatea europeană prin reformele interne și acţiunile de politică externă.”

Pe 24 ianuarie 2019, participînd la o manifestare second hand la București Klaus Iohannis face din aniversarea Micii Uniri un pretext de a se ploconi cu limba pe post de genunchi la Uniunea Europeană și la Stăpînii din cancelariile occidentale.

„În 1859, Principatele Române îmbrățișau valorile europene și intrau într-un amplu proces de modernizare și consolidare a statului.

În 2019, destinul României nu mai poate fi separat de Uniunea Europeană, ca proiect de pace, prosperitate, siguranţă, echitate şi coeziune pentru cetățenii săi.”

O crasă răstălmăcire a adevărului istoric, deoarece Unirea din 1859 rămîne în Istoria patriei ca unul dintre momentele în care elita politică românească a dat cu tifla Puterilor Garante, celor care se pretindeau atunci a fi Stăpînii Europei. Ce-ar fi fost dacă politicienii noștri ar fi ascultat de poruncile Bruxellesului de la vremea respectivă și ar fi votat domni diferiți în cele două țări?

Pe 24 ianuarie 2016 Klaus Iohannis merge la Iași împreună cu Dacian Cioloș, șeful Guvernului Meu. Drept răsplată pentru slujirea sa zi și noapte de către membrii Guvernului tehnocrat, Klaus Iohannis le conferă titlul de oameni noi în politică, moștenitori ai politicienilor care au făcut Marea Unire, deși habar n-aveau de politică :

„Avem nevoie de abordări, idei și oameni noi, care au înțeles că metehnele trecutului trebuie să rămînă ale trecutului, că nu putem continua înșelînd speranțele oamenilor. Aici aș vrea să vă aduc exemplul înaintașilor noștri de la 1859.

Mulți dintre ei, oameni cu profesii diferite, tineri educați în străinătate sau seniori școliți în Principate, care au lucrat cu atâta dedicație la proiectul unionist, nu făcuseră niciodată politică, dar erau ferm atașați de țara lor și de valorile timpului lor. Cu o încredere oarbă în menirea lor, cu abnegație și solidaritate, s-au făcut avocații unui proiect și al unui vis.”

24 ianuarie 2017 îl surprinde pe Klaus Iohannis revenit la coabitarea din ianuarie 2015 cu un Guvern PSD. În 24 ianuarie 2015, plecînd de la lecțiile Micii Uniri, lansase teza consensului. Acum, în 2017, nici vorbă de consens. Pe 23 ianuarie 2017, Klaus Iohannis ține la Cotroceni un discurs de violent la adresa PSD. În Unirea de la 1859 el găsește acum prilejul unei răfuieli TeFeListe de rînd :

„Ce moment frumos că atunci românii şi-au impus voinţa! Ce clasă politică am avut noi atunci, cînd a început să ia fiinţă naţiunea română! Şi ce clasă politică avem astăzi, cînd cei care au fost aleşi să conducă ţara se ocupă în mod paradoxal de cu totul alte lucruri.”

Am citat doar un fragment din discursul care va rămîne în Istorie la loc de frunte prin coborîrea funcției de președinte la nivelul hachițelor de țățică.
În 2019, anul acesta adică, și pe un fond de campanie, Klaus Iohannis folosește unirea pentru a da curs ranchiunelor sale electorale:

„Din păcate, la 160 de ani de la momentul pe care îl sărbătorim astăzi, în locul unirii în jurul interesului național și al integrării depline în Europa, guvernanții au preferat o hărmălaie populistă și o jalnică țopăială legislativă și administrativă.

În locul unei viziuni coerente, care să asigure României o dezvoltare sustenabilă, actualii guvernanți periclitează viitorul țării printr-o avalanșă de măsuri cu efecte care se arată dezastruoase.

România nu merită asemenea politicieni lipsiți de responsabilitate față de țară!”

De remarcat folosirea a nu știu cîta oară a cuvîntului țopăială, moștenit de Klaus Iohannis de pe vremea cînd, profesor de Fizică fiind, îl enervau copiii care țopăiau în loc să vină contracost la meditațiile sale.

Trecerea în revistă a Discursurilor lui Klaus Iohannis cu prilejul Micii Uniri dezvăluie, pe lîngă abandonarea tezei consensului, definitorie pentru un președinte responsabil, și jalnica slugărnicie față de Marile Puteri. Numai astfel prin acest suflet de ospătar se explică exploatarea propagandistică în favoarea capului plecat a unui moment istoric în care clasa politică s-a definit tocmai prin curajul de a nu asculta de poruncile Stăpînilor de la acea vreme.

24 ianuarie 2020 va fi sărbătorit după alegerile prezidențiale din 2019. Greu de profețit în aceste condiții cum va sărbători Klaus Iohannis Mica Unire. Dacă va pierde alegerile, va sărbători Mica Unire la Jilava. Dacă le cîștigă va sărbători 24 ianuarie 2020 la Iași, prins în Hora Unirii cu toți Șefii Sistemului instituțiilor de forță, cei care i-au aranjat un al doilea mandat.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

%d blogeri au apreciat asta: