Arhiva | 12:20 pm

CINIC,RAZBUNATOR ,MARLANUL KLAUS JOHANNIS ,EMISARUL GERMANIEI LA BUCURESTI:”CADOU” DE NUNTA NEDORIT PENTRU OLGUTA LIA VASILESCU!

7 feb.

Încă un ping-pong cu numirea miniștrilor. Președintele Klaus Iohannis a respins-o din nou pe Lia Olguța Vasilescu pentru postul de vicepremier și ministrul al Dezvoltării, pe motiv că nu are pregătirea de specialitate necesară și experiența. Totodată,  Olguței Vasilescu i se reproșează „declaraţiile controversate, atacurile la persoană virulente, limbajul folosit în comunicările publice, presiunile asupra justiţiei”. Iohannis i-a trimis o scrisoare Vioricăi Dăncilă în care își explică toate motivele noului refuz și cere premierului să facă o altă propunere. În replică, reprezentanți ai PSD au început deja să anunțe că va fi sesizată CCR.

Iată scrisoarea lui Iohannis către Dăncilă, integral

Stimată doamnă Prim-ministru,

Prin Decretul nr. 5/2019 s-a constatat vacanța funcției de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, ca urmare a demisiei domnului Paul Stănescu din această funcție. Propunerile înaintate succesiv, de numire în această funcție de membru al Guvernului, nu au fost însoțite de înscrisurile din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, aspecte ce v-au fost comunicate prin adresele nr. CP1/149/10.01.2019 și CP1/189/17.01.2019.

În temeiul art. 85 alin. (2) din Constituție, la data de 21 ianuarie a.c., prin adresa înregistrată sub nr. 5/105/2019 ați înaintat propunerea de numire a doamnei Lia-Olguța Vasilescu în funcția de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice însoțită de documentația completă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 90/2001 privind organizarea și  funcționarea Guvernului României și a ministerelor.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 51/2018, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice este „autoritatea pentru: dezvoltare regională, coeziune și dezvoltare teritorială, cooperare transfrontalieră, transnațională și interregională, disciplina în construcții, amenajarea teritoriului, urbanism și arhitectură, amenajarea spațiului maritim, mobilitate urbană, locuire, locuințe, clădiri de locuit, reabilitarea termică a clădirilor, gestiune și dezvoltare imobiliar-edilitară, lucrări publice, construcții, descentralizare, reformă și reorganizare administrativ-teritorială, fiscalitate și finanțe publice locale, dezvoltarea serviciilor comunitare de utilități publice, ajutor de stat aprobat de autoritățile administrației publice locale, parcuri industriale, programarea, coordonarea, monitorizarea și controlul utilizării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea Europeană pentru programele din domeniile sale de activitate”.

Analizând activitatea persoanei propuse, astfel cum rezultă aceasta din documentația transmisă, constat că doamna Lia-Olguța Vasilescu nu are pregătirea de specialitate necesară în niciunul dintre domeniile care fac obiectul de activitate al ministerului pentru care este propusă. De asemenea, din aceeași documentație constat că doamna Lia-Olguța Vasilescu nu are experiența în materie necesară promovării și gestionării politicilor publice guvernamentale la nivel național în domeniul complex al dezvoltării regionale și administrației publice. Astfel, în calitate de primar, doamna Lia-Olguța Vasilescu nu a promovat și nu a gestionat politici publice de nivel național, iar în calitate de parlamentar a desfășurat activitate în comisii parlamentare care, prin obiectul de activitate, sunt direct legate fie de pregătirea sa profesională, respectiv domeniul culturii, artei și mijloacelor de informare în masă, fie au legătură cu experiența obținută în calitate de ministru, respectiv domeniul muncii și protecției sociale.

Totodată, nu  se poate ignora faptul că, în calitate de ministru al muncii și justiției sociale, doamna Lia-Olguța Vasilescu a promovat un cadru lipsit de transparență în relația cu societatea civilă și în procesul de dialog social, fără consultarea actorilor implicați. Or, realizarea și asigurarea unui dialog autentic, prin implicarea partenerilor din administrația publică, mediul academic și societatea civilă, alături de pregătirea și experiența profesională sunt esențiale pentru exercitarea acestei funcții de demnitate publică. La conturarea acestui profil se adaugă declarațiile controversate, atacurile la persoană virulente, limbajul folosit în comunicările publice, presiunile asupra justiției, reținute inclusiv de către Consiliul Superior al Magistraturii, toate acestea fiind aspecte care vin în contradicție cu cerințele de responsabilitate pe care le implică deținerea unei funcții de înaltă demnitate publică, precum cea de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice.

Față de aceste considerente, am decis să resping propunerea de numire a doamnei Lia-Olguța Vasilescu în funcția de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. (2) din Constituție și ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, urmează să înaintați o altă propunere pentru funcția de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice care, în mod necesar, pe lângă respectarea condițiilor prevăzute de lege, ar trebui să răspundă și cerințelor referitoare la pregătirea generală, pregătirea în specialitatea domeniului, experiența în materie, instruirea și aptitudinile pentru funcția în domeniu, reputația neștirbită și moralitatea.

FIREA DIN CLANUL OUATU DIN PIATRA NEAMT FURIOASA, O PLECAT CUM A VENIT:”FARA VITAMINA!”

7 feb.

UPDATE Noile negocieri de joi dimineață, de la sediul Ministerului de Finanțe, între Eugen Teodorovici și Gabriela Firea pe tema bugetului, au eșuat. Primarul Capitalei a dat vina din nou pe Liviu Dragnea.

Firea a susținut că Eugen Teodorovici a fost inflexibil privind cerințele primarilor pe buget și a denunțat „o regie pusă la cale de Dragnea și aplicată de Teodorovici”.

„Am tot sperat că nu s-a înțeles bine declarația ministrului. Într-adevăr, a fost inflexibil total, nu a ascultat niciun argument legal. A fost o simulare de dialog, mai mult decât atât, cred că a fost o regie pusă la cale de Dragnea și aplicată de Teodorovici pentru că din prima clipă pur și simplu era neatent la explicațiile noastre și foarte sigur pe sine că rămâne așa cum a stabilit, din nefericire, și anume să respecte decizia politică a domnului Dragneaa de a pedepsi Primăria Capitalei pentru a se răzbuna pe mine”, a declarat Gabriela Firea, după întâlnirea cu ministrul Finanțelor.

Întâlnirea a durat puțin peste o oră.

„Eu încerc să mai am un respect profesional pentru domnul Teodorovici, deși e pus și el la zid, probabil că ar fi remaniat dacă ar fi ascultat de argumentele legale și juridice. Este clar că este strict decizia domnului Dragnea care a făcut acum ca și în cazul ordonanței 13, dumnealui este autorul moral, el este cel care a întocmit cu pixul pe hârtie și scrâșnind din dinți și cu ură și cu mânie bugetul, doar că cei care semnează sunt reprezentanții ministerului de Finanțe (…) Domnul Teodorovici nu mi-a dat nicio explicație. Mi-a spus că ”așa s-a decis”. Eu l-am întrebat ”unde?”. I-am spus că acele decizii și fițuici semnate fără nicio încărcătură legală nu sunt Biblia, nu țin loc nici de legea administrației, nici de Constituție. E păcat. Îi e teamă să nu fie schimbat de la Ministerul Finanțelor (lui Teodorovici – nr.), personal îl înțeleg. S-a comportat ca un om care nu are ce să facă. O doamnă care îl însoțea la discuție a avut obrăznicia să mă certe de ce elevii din București și Ilfov beneficiază de gratuitate pe transportul în comun”, a declarat Gabriela Firea.

Teodorovici anunțase joi, înainte de discuții, că o soluție a fost găsită deja.

„Nu i-am văzut plecând nemulțumiți (pe primari – nr.), a rămas că ne vedem astăzi la minister pentru o ultimă clarificare. Dacă situația este aceeași, înseamnă că o soluție s-a găsit., nu știu cine a spus că nu s-a găsit o soluție. O să vedeți mâine în Guvern, așa cum e ea aprobată. Este un scandal provocat în mod artificial. Azi avem o discuție, un document pe site pentru consultare publică, sunt discuții că așa e normal să fie în consultarea publică și o să fie o formă finală. Și în Parlament e un proces de dezbatere, consultare și aprobare. Parlamentul poate modifica orice. (…) O să aveți mâine un buget în Guvern, prezentat, discutat, aprobat, trimis la Parlament, apoi ține de Parlament cât de repede se va adopta acest buget, buget care are o creștere foarte importantă pe investiții, sănătate, educație Bani sunt, deficiitul este așa cum l-am anunțat, toți indicatorii macro sunt cei anunțați. Dânșii vor să vină, îi primesc, normal, o să avem o discuție”, a declarat ministrul Finanțelor, înainte de discuțiile cu reprezentanții primarilor.

Când a auzit această declarație, Gabriela Firea a luat foc.

„Ce rost ar mai fi avut să ne invite, să mă invite dimineața la ora 09.00 la Ministerul de Finanțe doar să bem un ceai împreună? Nu cred că a făcut această declarație. După patru ore de discuții la AMR (Asociația Municipiilor din România), cu cifrele pe masă, cu tabelele, nu am fost contrazisă nicio secundă, ni s-a spus doar că se recunoaște că se taie bani mulți, 180 de milioane de euro, însemnând 25 la sută din bugetul Capitalei și că ar fi spre binele bucureștenilor, vă dați seama anomalie, pentru că acești bani merg spre primăriile de sector. I-am explicat domnului Dragnea și domnului Orlando Teodorovici un lucru pe care domnile lor lor îl cunosc, dar a fost o decizie a domnului Dragnea de a mă pedepsi”, a replicat Gabriela Firea, înainte de a intra la discuții.

Primarul Capitalei a lansat și un atac direct la Liviu Dragnea, înainte de întâlnire, și l-a provocat să organizeze un referendum în București.

„Sunt banii românilor, sunt banii bucureștenilor, nu sunt banii domnului Dragnea, îmi pare foarte rău pentru el. El nu este regele României și patronul bugetului țării. (…) Poate vrea să facă modificări legislative, dar sunt de lungă durată și nu cred că el va mai prinde în funcția pe care le are acele modificări. Ar trebui să modifice Constituția. Îl invit să facă un referendum, cum prevede legea, ca să modifice Constituția și îl invit să declanșăm un referendum în București, să decidă bucureștenii cum trebuie cheltuiți banii. Vă asigur că va avea foarte mari surprize”, a spus Firea.

Și liderii coaliției de guvernare, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, se reunesc joi, pentru a patra zi consecutiv, la Parlament pentru a discuta despre bugetul pentru 2019. Premierul Viorica Dăncilă a anunțat că proiectul va fi adoptat în ședința de vineri a Guvernului.

https://www.digi24.ro/embed/stiri/actualitate/politica/gabriela-firea-dragnea-nu-este-regele-romaniei-si-patronul-tarii-il-invit-sa-declansam-un-referendum-1077911?video=0&width=570&height=320

AMERICANII ANUNTA CA VOR FORA IN MAREA NEAGRA!

7 feb.

Transgaz

Black Sea Oil & Gas SRL („BSOG”) împreună cu partenerii săi de concesiune, Petro Ventures Resources SRL („Petro Ventures”) şi Gas Plus International B.V. („Gas Plus”), anunță aprobarea deciziei finale de investiţie pentru Proiectul de Dezvoltare Gaze Naturale Midia („Proiectul MGD”) cu o valoare de 400 milioane dolari, localizat în zona românească a Mării Negre. BSOG este deținută de fondul de investiții american The Carlyle. Anunțul este interesant ţinând cont că până acum oficialii companiei s-au declarat rezervaţi în ceea ce priveşte continuarea acestui proiect după toată modificăril legislative.

”Decizia finală de investiţie a fost luată cu bună-credinţă, pornind de la premisa că BSOG şi partenerii săi de concesiune vor reuși restabilirea tuturor drepturilor acestora, în sensul eliminării oricăror taxe și contribuții suplimentare recent introduse, precum și a oricăror restricții privind libera circulație a gazelor pe o piață deplin liberalizată, conform legislaţiei europene. Acestea sunt necesare atât pentru a face Proiectul MGD o investiție viabilă, cât și pentru a încuraja viitoarele proiecte de dezvoltare a gazelor naturale din Marea Neagră”, susțin reprezentanții BSOG.

Proiectul MGD, primul proiect de acest gen construit în zona românească a Mării Negre după anul 1989, constă în săparea a cinci sonde de producţie (o sondă submarină la zăcământul Doina şi patru sonde de producţie la zăcământul Ana) şi un ansamblu submarin de producţie pe zăcământul Doina, care va fi conectat printr-o conductă de 18 km la platforma de producţie monitorizată şi operată de la ţărm, amplasată pe zăcământul Ana. O conductă submarină de 126 km va asigura transportul gazelor de la platforma Ana la ţărm, până la noua staţie de tratare a gazelor („STG”) din comuna Corbu, judeţul Constanţa. Capacitatea de producţie estimată va fi de 1 miliard de metri cubi de gaze pe an, echivalentul a 10% din consumul de gaze al României. Gazele tratate vor fi livrate în Sistemul Naţional de Transport operat de SNTGN Transgaz SA („Transgaz”) la staţia de măsurare a gazelor aflată în cadrul STG.

Recent, BSOG a încheiat un acord de vânzare a gazelor cu o filială din România a ENGIE pentru întreaga producție de gaze naturale, mai puțin cota pe care producătorii sunt obligați să o vândă pe piața centralizată. De asemenea, BSOG a încheiat cu Transgaz un contract de transport al gazelor naturale pentru o perioadă de 15 ani.

Construirea, instalarea şi punerea în funcţiune a întregii infrastructuri marine şi terestre a Proiectului MGD se vor realiza în aproximativ doi ani, în baza unui contract de antrepriză generală încheiat cu GSP Offshore SRL („GSP”). Platforma de foraj Uranus a GSP va asigura forajul celor cinci sonde de producție.
BSOG confirmă că aproximativ 70% din totalul activităților contractate pentru Proiectul MGD provin din România.

Pentru anul 2019, BSOG are în plan finalizarea etapei de proiectare de detaliu a Proiectului MGD, începerea fabricării platformei de producţie Ana la șantierul naval din Agigea, începerea lucrărilor de construcții civile la STG și procurarea echipamentelor.

„Proiectul MGD este unul de pionierat, cu multe reuşite realizate în premieră în România. Împreună cu partenerii noştri de concesiune, apreciem în mod deosebit sprijinul pe care l-am primit pe parcurs din partea instituțiilor din România, Transgaz, comunităţii noastre din Corbu și contractorilor, care a fost vital pentru obţinerea deciziei finale de investiţie. Așteptăm cu nerabdare să construim și să punem în funcţiune acest proiect de o importanţă crucială pentru industria energetică a României”, a declarat Mark Beacom, Directorul General Executiv al BSOG.

BATALIA PENTRU ROMANIA. GAZUL,DREPTUL SI STATUL!

7 feb.

Acum câțiva ani, cancelarul german, Angela Merkel, observa (citez din memorie): „Ceea ce pentru Comunitatea europeană a anilor 1950 erau cărbunele și oțelul, sunt pentru Uniunea Europeană de astăzi petrolul și gazul. O diferență esențială stă în aceea că dacă la vremea respectivă cărbunele și oțelul se găseau în statele membre ale Comunității, în prezent petrolul și gazul se găsesc în afara Uniunii.” O observație cât se poate de corectă.

UE este dependentă din punctul de vedere al securității energetice de Rusia – statul cel mai apropiat sub aspect geografic de frontierele sale, care deține uriașe resurse de petrol și gaz. Exploatarea și comercializarea acestor resurse este mai mult decât o afacere comercială (de care depinde calitatea vieții rușilor). Ea este și o armă politică atât timp cât Kremlinul deține monopolul aprovizionării cu hidrocarburi a Europei centrale și orientale, precum și cvasimonopolul celei a occidentului european.

În acest monopol s-a produs recent o fisură. Este vorba despre tratatul de bază româno-ucrainean din 1997 care a deschis calea delimitării platoului continental în Marea Neagră, anterior blocată de URSS prin pretenții inacceptabile pentru România. Acest blocaj împiedica accesul României la ansamblul resurselor de hidrocarburi la care ar fi avut dreptul și astfel menținea monopolul rusesc în domeniu.

Se înțelege astfel de ce tratatul cu Ucraina trebuia demonizat și prezentat ca o trădare a intereselor românești. (Așa cum a rămas în memoria afectivă a multora până astăzi.) El era, în realitate, apt a extinde teritoriul României cu aproape zece mii de kilometri pătrați de platou continental, bogați în resurse energetice, aducând astfel atingere intereselor rusești. Dacă în momentul împărțirii platoului între România și Ucraina, peninsula Crimea ar fi aparținut Rusiei (ceea ce era previzibil că la un moment dat se va întâmpla), un asemenea câștig ar fi fost imposibil.

Țările puternic dezvoltate dotate cu rezerve de petrol și gaz (precum Rusia și SUA) domină politica lumii. Țările slab dezvoltate care posedă aceleași resurse (precum Irakul, Venezuela și România) sunt dominate sau măcar țintă a dorinței de dominare a altora. Aceștia din urmă se împart în trei grupe: cei care nu au resurse proprii dar au nevoie de petrol și gaz – cum este Germania; cei care au asemenea resurse, dar vor să le economisească – cum este SUA; cei care au asemenea resurse și, mai ales dacă sunt dependente de valorificarea lor, vor să controleze piața hidrocarburilor pentru a manipula prețul acestora – cum este Rusia (dar și state din celelalte categorii).

În aceste jocuri de putere Ucraina este importantă (mai ales după pierderea Crimeii, care – să nu ne iluzionăm – este definitivă) întrucât are un alt monopol: cel al tranzitului de hidrocarburi rusești spre UE. Dacă acest monopol ar fi preluat de Germania, securitatea energetică a UE ar deveni la fel de dependentă de politica Berlinului perecum este și de cea a Moscovei, totodată făcându-se un important pas înainte către consolidarea Europei germane. În același timp, Ucraina pierzându-și importanța strategică, ar fi lăsată de Occidentul european, dacă nu și de cel euro-atlantic, la discreția Rusiei. În cel mai bun caz, aceasta o va transforma într-o zonă tampon sau un avanpost rusesc la frontiera estică a NATO.

Oportunitate pentru Germania

Germania concepe, evident, aceast nou pact ruso-german și ca pe o ocazie de a se debarasa de tutela SUA. O tutelă supărătoare, subsecventă împrejurării că securitatea militară a UE depinde de America, la fel cum cea energetică depinde de Rusia, interzicându-i astfel statutul de putere globală și obligându-o să rămână în ipostaza ridicolă a celui care plătește orchestra dar nu comandă muzica. Dacă s-ar ajunge ca UE să fie dominată în plan energetic de tandemul Germania-Rusia iar în plan militar de tandemul Germania-Franța, Europa germană s-ar așeza – speră Berlinul – pe baze solide.

Este limpede că acest plan nu convine SUA nici din perspectiva raporturilor sale cu UE, nici din aceea a raporturilor cu Rusia; și mai ales din cea a raporturilor cu Germania. Pentru Washington o Europă germană este inacceptabilă, iar o astfel de Europă bazată pe, garantată de și controlată printr-un pact germano-rus este intolerabilă. De aceea, Președintele Trump a făcut din independența energetică a Europei în relația cu Rusia o prioritate strategică a politicii sale externe. America nu-și poate retrage armata din Orientul Mijlociu și Asia Centrală, și totodată nu are cum încheia un pact defensiv global sau orice altă înțelegere strategică cu Rusia, lăsând în urmă o Europă germană legată ombilical de gazul rusesc (distribuit de nemți).

În acest context Casa Albă este preocupată prioritar de independența energetică a statelor europene dintre „cele trei mări” (Baltică, Neagră, Adriatică), care astfel s-ar putea apăra cu succes pe două fronturi, rezistând atât exigențelor rusești cât și hegemonismului german. Pentru susținerea unei asemenea abordări esențiale sunt gazul românesc obținut din Marea Neagră și gazul lichefiat american livrat în Marea Adriatică prin Croația. După ce două războaie mondiale s-au purtat cu petrol românesc, cel de al treilea urmează a se purta cu gaz românesc.

Ca și în precedentele cazuri, România cere ca această contribuție să îi fie plătită la un preț corect; care este prețul pieței, respectiv rezultatul liberei întâlniri dintre cerere și ofertă. Ceea ce SUA acceptă câtă vreme plata se face de către consumatorul european. Tot așa cum Washingtonul insistă ca pentru consumul de securitate militară americană consumatorul european să plătescă prețul cuvenit.

Dimpotrivă, UE sau mai precis protagoniștii-profitori ai acesteia doresc ca România să își dea averea pe nimic, plătind ea, unul dintre aliații cei mai nevoiași, pentru securitatea Occidentului euro-atlantic. Aceasta merge până acolo încât fondurile europene nu sunt nici măcar dirijate pentru a permite prelucrarea gazului românesc de industria românească. Ceea ce se dorește este ca industria prelucrătoare să se dezvolte în state (în special cele tradițional anexate spațiului germanic) care nu dețin resursele primare, în timp ce România, care le deține, să se dezindustrializeze. Astfel cu toate vor fi controlate mai ușor.

Pe de altă parte, potrivit unei alte școli vest-europene de gândire, utilizarea gazului românesc ar trebui blocată sau dimensionată în așa fel încât să nu submineze monopolul ruso-german.

Confruntarea intereselor și controversele ”statului de drept”

Din confruntarea acestor interese și strategii externe apar fenomenele resimțite de noi toți în planul luptelor politice interne, aberante și nesfârșite, din România. Dintre ele cel mai evident este cel privind controversele „statului de drept”, devenite de ani buni, desigur în mod artificial, problema centrală a României, dar și pretextul intervenției fățișe, brutale și absurde a puterilor străine în cele mai mici opțiuni politice românești; inclusiv în formarea și dărâmarea guvernelor, în crearea (USR, Pro România, Plus) sau compromiterea (PSD, ALDE) partidelor politice, în animarea sau calmarea mișcărilor de stradă, în distrugerea elitelor naționale și ridicarea la rang de elită a nevolnicilor (Cioloș) și trădătorilor (Ponta), în organizarea de masacre (precum cel de la Colectiv) sau de înscenări judiciare (precum cele regizate de DNA și ÎCCJ, printre alții).

De asemenea tratamente au parte și vecini de ai noștri, precum Ungaria, mai „norocoși” întrucât nu dețin nici un fel de resurse de gaz sau petrol (sic!). Și Ungaria are probleme cu „statul de drept”, dar ea a reușit să își păstreze, cel puțin, elitele politice naționale. Înțelegând cum stau lucurile, acestea s-au lepădat de prejudecățile occidentaliste și au trecut, după cum spunea recent ministrul de externe maghiar, la o politică externă multivectorială, baleind între vestul în care țara este integrată instituțional, și estul cu care cooperează politic și economic (fie că vorbim de Rusia, fie că vorbim de China).

Acuzată de politică rusofilă (în domeniul strategic al energiei și nu numai) Budapesta a răspuns arătând că ea și-a făcut lecțiile și și-a dat obolul de fidelitate față de aliații euro-atlantici construind conductele necesare tranzitării gazului pe teritoriul său dar aliații săi europeni nu au făcut-o. Ba chiar au împiedicat-o să își atingă toate țintele propuse. De aceea, va trebui să dezvolte capacități pentru producerea de energie nucleară cu sprijinul… Moscovei.

Ungaria are în vedere gazul Românesc

Când vorbește de exploatarea, distribuția și prelucrarea gazului necesar „independenței energetice a Europei”, pentru care insistă din tot sufletul SUA și din vârful buzelor Germania, Budapesta are în vedere, de fapt, gazul românesc. Firmele austriece care ar fi trebuit să înceapă investițiile pentru a-l duce în Ungaria și mai departe, au amânat lucrarea pe motiv că România, stat „corupt”, nu ar avea încă un cadru normativ clar și favorabil. Asta în ciuda faptului că legile adoptate, după multiplele intervenții ale Președintelui Iohannis, asigură investitorilor străini condiții de tip cvasi colonial, infinit mai favorabile decât cele de pe piața internațională.

„Statul de drept” românesc se dovedește a fi o „soluție” universală care satisface toate interesele contrarii. Cu excepția celor naționale românești, desigur.

„Corupția” determină – chipurile – Parlamentul să adopte legi nestimulative pentru exploatarea resurselor energetice românești, evident în folosul rușilor, și de aceea trebuie făcute presiuni pentru promovarea unor reglementări mai permisive. Cei care se opun urmează a fi înlăturați prin acțiunea „statului de drept”, pentru că sunt corupți. Acceptarea statutului colonial a ajuns a fi criteriul cinstei.

Pe de altă parte, din cauza „corupției” nici condițiile normative favorabile nu pot fi valorificate, resursele românești, fie ele și obținute pe nimic, nefiind exploatabile într-un mediu de instabilitate politică; mediu altminteri creat inclusiv cu sprijinul celor care îl reclamă. România nu poate fi un partener de afaceri fiabil tocmai pentru că are obiceiurile popoarelor colonizate – duplicitate, evazionism, neloialitate. Adepții integrării euro-atlantice, ai globalismului progresist trebuie, deci, și ei înlăturați întrucât, aparținând aceleiași culturi, și ei sunt corupți. Dacă apucă a se exprima înseamnă că „statul de drept” nu funcționează. Când funcționează pactul germano-rus nu este deranjat de nimic.

Mișcare antinațională

În sinteză, nici naționaliștii români, nici internaționaliștii români nu sunt buni. Nici conservatorii nici progresiștii. Dacă sunt români. De ce? Pentru că sunt români! Singurii buni sunt slugoii fără instinct național. Pe cei dintâi „statul de drept” trebuie să îi elimine fără milă. Pe cei din urmă, să îi lase a ieși în față ca să gestioneze o putere ce nu mai aparține românilor.

În trecutul românesc interbelic, o mișcare antisistem i-a negat atât pe liberalii susținători ai doctrinei „prin noi înșine”, cât și pe țărăniștii adepți ai doctrinei „porților deschise”, sub cuvânt că sunt cu toții corupți, pentru a face loc astfel, în numele unei revoluții morale pentru care doar naivii își imaginau că luptă, dominației externe a țării. Același lucru se întâmplă și astăzi. Această mișcare nu este nici de dreapta nici de stânga; nici liberală nici iliberală. Ea este pur și simplu antinaționlă. Dacă antecesorii ei aveau cel puțin meritul de a vorbi în numele Dumnezeului crucii, cea de astăzi vorbește în numele Dumnezeului-ban. De aceea, fiind antinațională și necreștină, nu poate fi calificată nici măcar ca antidemocrată; este pur și simplu ademocrată.

Cu acest înțeles „statul de drept” și „statul democrat” se despart. După cum se desparte și națiunea de justiție. Justiția română de azi a devenit instrumentul denaționalizării și destatalizării României. Că ne iau alții gazul sau că rămâne pe fundul mării, nici nu mai conteză.

De aceea, lupta cu „statul de drept” este astăzi lupta pentru salvarea României. Iar asta pentru că „statul de drept” nu mai înseamnă nici „guvernarea prin lege” nici „supremația legii”, ci guvernarea arbitrară și ilegitimă a unei oligarhii parastatale împotriva supremației voinței naționale. În zilele și săptămânile care urmează vom avea noi dovezi că lucrurile așa stau.

Autor: Adrian Severin

Sursa: DC NEws  

SLUGOII BANCILOR STRAINE AU IESIT LA ATAC!

7 feb.

 „Invitația făcută guvernatorului de ministrul Finanțelor a sunat ultimativ. Taxa pe lăcomie e unică pe Terra”. DAR ȘI LĂCOMIA BĂNCILOR STRĂINE E UNICĂ PE TERRA.

Priviți harta europeană a dobânzilor să vedeți la ce jecmănire a românilor a dus politica acestor indivizi pe care-i putem numi Gașca pro-Bănci Străine din BNR

 Guvernatorul Băncii Naționale iese de fiecare dată și vorbește public atunci când apar riscuri ce pot schimba echilibrul în ceea ce privește stabilitatea financiară și asta a făcut și marți, când a spus public punctul lui de vedere, a declarat Adrian Vasilescu, consultant de strategie la Banca Națională a României (BNR), la Digi24.

„Această taxă (taxa pe lăcomie n.r.) care are drept criteriu un indice al pieței banilor este unică pe Terra, nimeni nu a mai făcut pe Terra această experiență să vadă cum iese. Pentru că toată lumea înțelege că iese rău. Astăzi s-a spus pe piața vorbelor că leul s-a depreciat din cauza că a resimțit ce s-a întâmplat ieri la Banca Națională. Păi ce s-a întâmplat ieri la Banca Națională? Guvernatorul a făcut ceea ce face din septembrie 1990. În fiecare clipă când apar riscuri, determinări care ar putea să schimbe echilibrul în ceea ce privește stabilitatea financiară, guvernatorul a ieșit și a vorbit public despre asta. Asta a făcut și ieri. A ieșit și a spus public punctul lui de vedere. Acum, bine, iese ministrul de Finanțe și zice: îl voi chema să-mi răspundă. Nu este posibil. Există un cadru legal stabilit de lege și cadrul acesta se numește Comitetul Național de Macroprundețialitate”, a afirmat Vasilescu, potrivit Agerpres.

În opinia acestuia, invitația ministrului Finanțelor adresată guvernatorului BNR „nu a sunat deloc prietenește” ci „într-un fel ultimativ”, iar guvernatorul nu are dreptul să dea curs unei asemenea „chemări ultimative”.

„Guvernatorul s-a pronunțat ieri colocvial. A spus: nu putem discuta la televizor. Asta este o problemă pe care trebuie să o discutăm în cadrul legal. Și acesta este singurul cadru legal pentru astfel de discuții. Altul nu există. Sigur că ministrul ar putea să-l invite la minister pe guvernator, cu acest amendament că am fost și eu la Banca Națională, dar această invitație nu a sunat deloc prietenește. A sunat într-un fel ultimativ și cred că guvernatorul nu are dreptul să dea curs unei asemenea chemări ultimative”, a afirmat consultantul BNR.

În ceea ce privește cotația leului în raport cu moneda europeană, care a fost cea mai slabă din istorie, respectiv 4,6722 lei/euro, oficialul BNR a subliniat că moneda națională s-a depreciat față de ziua precedentă doar cu jumătate de ban, potrivit Agerpres.

(FLUIERUL)

BANCA NATIONALA A ROMANIEI?,NU : „BANCA ANTI – NATIONALA A ROMANIEI!

7 feb.

Deși știe că creșterea ROBOR duce la accentuarea jecmănirii românilor, BNR prin bugetarul de-o viață ajuns multi-milionar Isărescu, sare la gâtul Guvernului ca să salveze profitul cămătăresc al Băncilor Străine

Vai, Vai, mor Băncile Străine, cu profiturile lor uriașe, plânge Isărilă de la BNR

BNR : „În fundamentarea acestei propuneri fiscale, considerăm util să se includă şi costul pe care autoritătile s-ar putea sâ fie nevoite să-l plătească pentru salvarea băncilor. Aşa cum am arătat in lucrare, in condiţiile ipotezei aplicării cotei de taxare anual şi a unui scenariu advers, 8 bănci de importanţă sistemică nu ar deţine fonduri proprii suficiente. Deficitul de capital se ridică la 747 milioanc lei in anul 2019, respectiv 1,8 miliarde lei in anul 2020 in cadrul scenariului de baza.

În ipoteza aplicării cotei de taxare trimestrial, 8 bănci de importanţă sistemică nu ar deţine fonduri proprii suficiente la finalul orizontului de analiză (anul 2020). Considerăm necesar ca in cadrul următoarei şedinţe a Comitetutui Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială să se solicite reprezentanţilor Ministeruiui Finanţelor Publice ca pentru orice măsură fiscală să se calculeze care este impactul asupra stabilității financiare”.

Vor plăti Românii dobânzi mult mai mari dacă crește ROBORU? „Ce conteaza ! Să plătească ! Jean de la BNR boxează”

Băncile străine îi jupoaie pe români DUBLU față de cum o fac cu cetățenii din celelalte state europene

Băncile străine fac profituri DUBLE în România şi cu toate astea au organizat o isterie colectivă cu ocazia Legii Dării în plată, în frunte cu BNR-ul lui Mugur Isărescu care a devenit demult lobbistul lor.

Profitul Băncilor străine din România este de 13.5% în timp ce media Europeană a profitului bancar este de doar 5.8%. Doar bulgarii sunt mai jupuiți ca noi.Acolo profiturile băncilor străine sunt de 16.4%

În timp ce în Germania profitul băncilor este de doar 2.6%, adică băncile îi jupoaie pe români de 5 ori mai mult decât îi jupoaie cu dobânzile pe nemți.

Ziarul Financiar – Băncile din România au ajuns în topul celor mai profitabile instituţii de credit europene

Băncile din România au ajuns în topul celor mai profitabile instituţii de credit europene după mai mulţi ani de pierderi, în urma curăţării bilanţurilor de mare parte din creditele neperformante. Dar rămâne de văzut dacă va reuşi să conserve în anii următori această performanţă.

Sistemul bancar românesc avea un indicator ROE (rentabilitatea capitalurilor) de 13,5% la sfârşitul primului trimestru, du­blu com­parativ cu media europeană, iar renta­bili­tatea activelor (ROA), a fost de aproape 1,59%, de peste patru ori mai mare decât me­dia UE, potrivit datelor cen­tralizate de Autoritatea Bancară Euro­peană (EBA).

Băncile din zona euro controlează circa 80% din sistemul bancar autohton, dar subsidiarele din România sunt mai profitabile decât unele bănci mari din Europa. De exemplu, băncile din Austria, Franţa şi Italia au rate de profitabilitate de 2-4 ori mai mici decât în România şi sub nivelul de alertă sta­bilit la 6% de Autoritatea Bancară Euro­pea­nă. Media ROE la nivelul UE era la sfârşitul primului trimestru de doar 5,8%.

Băncile din Polonia au o rentabilitate a capitalurilor de 9,8%, în timp ce în Ungaria şi Cehia profitabilitatea este de 11,3% şi respectiv 12%. În Grecia, băncile au unul dintre cele mai scăzute niveluri ale ROE din Europa, de doar 1,3%. Iar în Portugalia, ROE este în teritoriul negativ, la -2,5%.

Sectorul bancar românesc a experimentat patru ani de profit şi patru ani de pierderi, din 2008 încoace. Iar anul 2015 a marcat revenirea pe plus, aducând un câştig record pentru bănci de circa 4,5 mld. lei, comparabil cu cel din anul de boom 2008, când economia şi creditarea duduiau. În primul tri­mestru din acest an, sectorul bancar românesc a obţinut un profit net de 1,17 mld. lei, comparabil cu cel înregistrat în prima jumătate a anului 2015.

BCR Erste a fost în primul trimestru din 2016 lider în topul profitabilităţii. Grupul BCR, care include cea mai mare bancă de pe piaţa locală, a obţinut în T1 un profit net de 315 mil. lei

Citiți întreg articolul pe: Ziarul Financiar

Știrea

Scrisoarea BNR către Guvern – Sau cum moare de dragul profiturilor Băncilor Străine, Isărescu și BNR-ul și cum îi doare-n fund de dobânzile uriașe pe care românilor trebuie să le plătească Băncilor Străine

”Ca urmare a scrisorii Dvs. nr. 104984/19.12.2018, prin care solicitaţi punctul de vedere al instituţiei noastre cu privire la proiectul de ordonanţă de urgentă privind instituirea unor măsuri în domeniul investitiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, vă comunicăm, ataşat, o serie de consideraţii asupra acestuia, împreună cu estimarea impactului acestuia asupra sectorului bancar. Menţionăm că, având în vedere timpul scurt avut la dispoziţie pentru analiza proiectului, punctul de vedere comunicat prin prezenta are un caracter preliminar.

Totodată, apreciem că, având în vedere caracterul dispoziţiilor cap. IV din proiect, este necesară solicitarea avizului băncii centrale, în baza prevederilor art.3 alin.(2) din Legea nr.312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, precum şi discutarea lor la nivelul Comitetului Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială.

I. Consideraţii asupra proiectului

Proiectul de ordonanţă de urgenţă a fost transmis băncii centrale de Ministerul Finanţelor Publice, cu adresa nr.104984/ 19.12.2018, împreună cu solicitarea de exprimare a opiniei în regim de urgenţă.

Proiectul propune modificări ale legislaţiei existente şi adoptarea unor noi reglementări în domenii diverse, apreciindu-se că acestea au la bază considerente care „vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”. În ceea ce priveşte aspectele de interes pentru Banca Naţională a României, acestea se regăsesc reglementate in Capitolul IV – Instituirea taxei pe activele instituţiilor financiar bancare — taxa pe lăcomie. Taxa urmează să fie percepută oricărei instituții financiare în situaţia în care media trimestrială a ROBOR în piaţă depăşeşte limita de 2%.

Categorii vizate de taxa nou introdusă

a) instituţiile de credit, persoane juridice române, definite astfel, potrivit legii de organizare şi funcţionare;
b) instituţiile financiare nebancare, persoane juridice române, înscrise în Registrul general
c) instituțiile de plată, persoane juridice române, care acordă credite legate de serviciile de plată;
d) instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, care acordă credite legate de serviciile de plată;
e) alte persoane juridice, care desfăşoară, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, activităţi financiare;
f) sucursalele din România ale persoanelor juridice străine, din categoria celor prevăzute la lit. a)-e).

Consideraţii asupra ariei de acoperire

Conform Notei de fundamentare se poate concluziona că entităţile vizate sunt cele care desfăşoară activitate de creditare. Precizăm însă că identificarea categoriilor de entităţi care desfăşoară activitate de creditare este eronată şi poate conduce la efecte necircumscrise scopului declarat al reglementării.

Menționăm în acest sens faptul că proiectul include între entitățile vizate instituții care prestează activități financiare respectiv inclusiv activități specifice pieței de capital desfășurate de entități care intră în aria de supraveghere a ASF și care nu fac, potrivit notei de fundamentare, obiectul taxei. Taxa se aplică, de asemenea, inclusiv acelor categorii de creditori ai căror activitate de creditare este evident decuplată de rata ROBOR (ex. creditare doar în valută) sau care acordă credite exclusiv clienţilor persoane juridice, astfel că sfera de acoperire rezultată din textul proiectului OUG nu este conformă scopului declarat de legiuitor în Nota de fundamentare, respectiv sancționarea/redistribuirea profitului institutiilor care acordă facilităţi de creditare în lei.

Consideraţii asupra cotei şi bazei de calcul

Precizăm faptul că proiectul OUG nu prevede o definiție a „activelor financiare” ce urmează a fi utilizate ca bază de calcul. Lipsa unei definiții corespunzătoare poate conduce la interpretări eronate şi la efecte necircumscrise scopului declarat al reglementării. De asemenea din perspectiva reperului ales pentru instituirea taxei, rata ROBOR ca reflectând un comportament nedorit şi care trebuie astfel corectat.

Semnalam că, potrivit Regulilor privind stabilirea ratelor de referinta ROBID şi ROBOR publicate de BNR, rata ROBOR nu este stabilită de creditor, ea fiind calculată ca medie aritmetică a ultimelor rate cotate de fiecare dintre cei 10 participanti la fixing desemnaţi pentru depozitele plasate intr-un interval de 15 minute inainte de fixing, după eliminarea extremelor.

Rata cotată de către un participant pentru fixing reprezintă rata la care sunt oferite depozitate în lei unui alt participant timp de 15 minute de la publicarea ratelor ROBID si ROBOR. Aşadar, rata ROBOR nu este determinată independent de către fiecare entitate implicată în activitatea de creditare, şi, prin urmare, o taxă ca cea reglementată de OUG nu poate fi alăturată notiunii de ”lăcomie“. Considerăm că stabilirea unor praguri fixe ale ratei dobânzii ca reper pentru evaluarea profitabilităţii excesive a unui sector bancar nu este adecvată, pentru că ratele de dobândă de pe piată au caracter variabil fiind corelate, printre altele, cu prima de risc şi rata inflației care la rândul lor sunt influențate de o serie de factori interni şi externi.

Media ratelor medii trimestriale semestriale de referinţă ROBOR 3M şi 6M Ia decembrie 2018 era de 3,31%. Acest aspect ar conduee la un nivel prezent aI cotei de taxare anuale a activelor financiare ale sectorului bancar de: (1) 0,9% – dacă interpretarea textului legislativ ar presupune ca rata de taxare să se apliee anual cu o plată trimestrială echivalentă cu un sfert din cota datorată sau (2) de 3,6% – dacă rata de taxare de 0,9% s-ar anualiza şi plăti trimestrial.

În contextul in care valoarea medie a ROA (profit net pe active medii) era de 1,74% la octombrie 2018, iar o medie a ROA in ultirnii ani 10 ani este de 0,44%, valoarea cotei de impozitare este calibrată la un nivel excesiv. Pentru evaluarea impactului, rata de taxare a fost ajustată in cadrul orizontului de analiză in funcţie de scenariile maeroeconomice luate in considerare in exerciţiul de testare la stres a sectorului bancar pentru perioada 2018-2020.

În primele zece luni ale anului 2018, profitul net obţinut de intregul sectorul bancar era de 6382,9 milioarie lei, iar la nivelul instituţiilor de credit persoane juridice române era de 5659 milioane lei.

Valoarea anualizată a profitului net la sfârşitul anului 2018 ar atinge 7659,4 milioane lei la nivelul intregului sector bancar, respectiv 6790,8 milioane lei la nivelul instituţiilor de credit persoane juridice române.

ln octombrie 2018, activele financiare ale sectorului bancar erau de 377.173,9 milioane lei, iar la nivelul instituţiilor de credit persoane juridice române, acestea erau de 335.301 milioane lei; aceste active reprezintă aproximativ 82% din totalul activelor bancare la valoare netă.

Pe datele valabile pentru octombrie 2018, „taxa pe lăcomie” aplicabilă intregului sector bancar s-ar cifra la aproximativ 3,4 miliarde lei (dintre care aproximativ 3 miliarde de lei ar afecta instituţiile de credit, persoane juridice române).

Având in vedere că această taxă ar urma se aplice incepând din anul 2019, pentru estimarea unui impact direct, de primă rundă, asupra profitabilităţii şi solvabilităţii instituţiilor de credit persoane juridice române, s-a pornit de la rezultatele aferente ultimilor doi ani din cadrul exerciţiilor de testare la stres (exerciţiu care acoperă orizontul de timp ian. 2018-dec. 2020).

Exerciţiul de testare la stres s-a realizat luând in calcul două scenarii macroeconomice de severitate diferită (de bază şi advers). Pentru captarea efectului suplimentar datorat impunerii „taxei pe lăcomie”, au fost ajustate rezultatele financiare estimate pentru anii 2019 şi 2020, după cum urmează:

– baza de calcul a taxei propuse rămâne constantă in anii 2019 şi 2020 la valoarea activelor financiare din octombrie 2018:
– rezultatul financiar net al băncilor in anii 2019 şi 2020 conform scenariilor de testare la stres s-ar diminua cu: (i) 84% din valoarea taxei de lăcomie, dacă prezintă profit net, (ii) respectiv cu valoarea totală a taxei pe lăcomie dacă prezintă pierdere.

La nivel individual, aplicarea ”taxei pe lăcomie” ar conduce la erodarea ratei de solvabilitate totale sub nivelul cerinţelor globale de capital în cazul a 9 bănci (din care una de importanţă sistemică) in anul 2019, respectiv a 14 bănci in anul 2020 (din care una de importanţă sistemică) conforrn scenariului de bază În cadrul scenariului advers, 20 bănci in anul 2019 (din care 8 de importanţă sistemică), respectiv 23 bănci in anul 2020 (din care 8 de importanţă sistemică) nu ar deţine fonduri proprii suficiente pentru acoperirea integrală a cerinţelor globale de capital, necesitând aport de capital suplimentar. Deficitul de capital se ridică la 747 milioane lei in anul 2019, respectiv 1,8 miliarde lei in anul 2020 in cadrul scenariului de bază. Deficitul de capital se ridică la 6 miliarde lei in anul 2019, respectiv 12,7 miIiarde lei in anul 2020 in cadrul scenariului advers.

Impactul asupra profitabilității

Profiturile nete estimate în cadrul exerciţiului de testare la stres pentru anii 2019 şi 2020 s-ar inrăutăţi semnificativ atât in cazul scenariului de bază, cât şi al celui advers. Mai mult, in anul 2020, sub ipoteza aplicării „taxei pe lăcornie”, rezultatele din scenariul de bază devin mai severe decât cele inregistrate in cadrul scenariului advers.

Conform scenariului de bază, sectorul bancar românesc ar deveni neprofitabil începând cu anul instituirii taxei (anul 2019), inregistrând o pierdere estimată de 680 milioane lei anul 2019 şi de aproximativ 3,4 miliarde lei in anul 2020.

Rezultatele financiare estimate in baza ipotezei introducerii „taxei pe lăcomie” in forma propusă actuală sunt radical diferite in raport cu cele estimate in cadrul exerciţiului de testare la stres recent derulat, unde sectorul bancar românesc este profitabil pe orizontul de timp 2019-2020 (cu un profit de aproximativ 2,2 miliarde de lei in anul 2019, respectiv un profit de aproximativ 1,6 miIiarde de lei in anul 2020).

Sub scenariul advers, sectorul bancar românesc va inregistra o pierdere la nivel agregat de aproximativ 9,7 miliarde de lei anul 2019, respectiv de aproximativ 7,8 miliarde de lei în anul 2020. Astfel, pierderile estimate in cadrul exerciţiului de testare la stres (de aproximativ 4 miliarde in anul 2019, respectiv 2,3 miliarde de lei in anul 2020) sunt aeutizate in baza ipotezei introduceril „taxei pe lăcomic” in forma propusă.

Conform scenariului de bază ajustat cu includerea taxei pe lăcornie, numărul de bănci care ar rămâne profitabile ar fi de 4 până in anul 2019 (toate de importantă sistemică), respectiv două pănă la finele anului 2020. În scenariul advers ajustat cu includerea taxei de lăcomie, nicio bancă nu ar mai avea capacitatea de a genera profit in orizontui de analiză.

La nivel individual, implementarea „taxei pe lăcomie” ar conduce la erodarea ratei de solvabilitate sub nivelul cerinţelor globale de capital în cazul a 14 bănci în anul 2019 (din care două de importanţă sistermică), respectiv a 25 bănci in anul 2020 (din care 8 de importanţă sistemică) in scenariului de bază. În acest caz, deficitul cumulat de capital se ridică la 2,1 miliarde in anul 2019, respectiv la 14,3 miliarde lei in anu! 2020.

Conform scenariului advers, 24 bănci in anul 2019 (din care 8 de importanţă sistemică), respectiv 27 bănci in anul 2020 (cuprinzând toate băncile sistemice) nu ar deţine fonduri proprii suficient pentru acoperirea integrală a cerinţelor globale de capital, necesitând aport de capital suplimentar. În acest caz, deficitul cumulat de capital se ridică la 17,9 miliarde in anul 2019, respectiv la 38,2 miliarde lei in anul 2020.

Profiturile nete estimate in cadrul exerciţiului de testare la stres pentru anii 2019 şi 2020 s-ar înrăutăţi semniticativ atât in cazul scenar•iului de bază, cât şi al celui advers. Mai mult, pe intreg orizontul de analiză, sub ipoteza aplicării „taxei pe lăcomie”, rezultatele din scenariul de bază devin mai severe decât cele inregistrate in cadrul scenariului advers din exerciţiul de testare la stres.

Conform seenariului de bază, sectorul bancar românese ar deveni neprofitabil începând cu anul instituirii taxei (anul 2019), inregistrând o pierdere estimată de aproximativ 9,4 miIiarde lei în anul 2019 şi de aproximativ 19,1 miliarde lei în anul 2020. Rezultatele financiare estimate în baza ipotezei introducerii „taxei pe lăcomie” în forma propusă actuală sunt radical diferite în raport cu cele estimate în cadrul exerciţiului de testare la stres recent derulat, unde sectorul bancar românese este profitabil pe orizontul de timp 2019-2020 (cu un profit de aproximativ 2,2 miliarde de lei în anul 2019, respectiv un profit de aproximativ 1,6 miliarde de lei in anul 2020).

Sub scenariul advers, sectorul banear românesc inregistrează o pierdere la nivel agregat de aproximativ 24,8 miliarde de lei in anul 2019, respectiv de aproximativ 22,8 miliarde de lei în anul 2020.

Concluzii

Instituirea unei taxe de lăcomie poate fi caracterizată prin următoarele elemente:

– Măsura are un caracter puternic prociclic intr-o situaţie de criză, în condiţiile in care ratele de dobândă au tendinţa de creştere. Oricum ratele dobânzilor cel mai probabil vor urma o tendinţă ascendentă, inclusiv ca urmare a expectatiilor pe plan internaţional referitoare la normalizarea ratelor de dobândă (sub influenţa politicii monetare a SUA). În anii de după criza economică, nivelul ratelor de dobândă s-a menţinut la un nivel considerabil mai ridicat decât nivelul maxim de la care nu ar fi generate fiscale. Totodată, nivelul indicilor de referinţă ROBOR sunt o reflectie a politicii monetare a BNR, reglementarea acestora fiind de competenta exclusivă a băncii centrale.

– Implementarea măsurii este de natură să conducă la accelerarea procesului de dezintennediere financiară, în condiţiile ajustării expectaţiilor privind posibilitatea instituţiilor de credit de a realiza profit din activitătile curente. In acest sens, instaurarea unei taxe aplicate asupra unei baze formată din totalul activelor financiare este o modalitate de frânare a iniţiativelor destinate creşterii sustenabile a volumului de credite acordate sectorului privat. În condiţiile in care Rornânia se caracterizează deja prin cel mai scăzut grad de intermediere financiară, măsura poate contribui la accentuarea ecartului negativ faţă de celelalte state europene. Mai există suplimentar riscul ca o parte şi mai mare din activitatea de creditare să se realizeze direct prin entităţi nerezidente, ceea ce ar contribui si la majorarea datoriei externe private a ţării, vulnerabilizând România in cazul unor evolutii defavorabile.

– Măsura ar putea contribui la apariţia unui fenomen de transformare a filialelor instituţiilor de credit având capital majoritar străin in sucursale, pentru a permite băncilor părinte să reducă volumul capitalului necesar pentru ca acestea să desfăşoare activităti bancare. Posibile consecinţe directe ar fi cele legate de reducerea eficienţei politicilor macroprudenţiale. În condiţiile in care autorităţile şi- au propus să demareze planurile pentru aderarea la zona euro (ceea ce va diminua eficienta politicii monetare şi a celei de curs de schimb), reducerea eficienţei şi a politicii macroprudentiale prin asemenea măsuri diminuează marja de manevră a autoritătilor mai ales in cazul manifestării evoluţiilor nefavorabile.

– Impredictibilitatea cadrului legislativ va conduce la creşterea costurilor de finanţare, atât la nivelul datoriei publicc, cât şi a celei private. Costul de asigurare contra riscului de nerambursare a datoriei suverane este invers corelat cu volatilitatea asociată climatutui politic, economic şi de afaceri, acesta constituind o componentă a ratei dobânzii la care se poate imprumuta statul roman de pe pieţele internaţionale.

– În fundamentarea acestei propuneri fiscale, considerăm util să se includă şi costul pe care autoritătile s-ar putea sâ fie nevoite să-l plătească pentru salvarea băncilor. Aşa cum am arătat in lucrare, in condiţiile ipotezei aplicării cotei de taxare anual şi a unui scenariu advers, 8 bănci de importanţă sistemică nu ar deţine fonduri proprii suficiente. Deficitul de capital se ridică la 747 milioanc lei in anul 2019, respectiv 1,8 miliarde lei in anul 2020 in cadrul scenariului de baza.

În ipoteza aplicării cotei de taxare trimestrial, 8 bănci de importanţă sistemică nu ar deţine fonduri proprii suficiente la finalul orizontului de analiză (anul 2020). Considerăm necesar ca in cadrul următoarei şedinţe a Comitetutui Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială să se solicite reprezentanţilor Ministeruiui Finanţelor Publice ca pentru orice măsură fiscală să se calculeze care este impactul asupra stabilității financiare.

 

(FLUIERUL)

COLAPSUL INTEGRARII EUROPENE,TOT MAI POSIBIL!

7 feb.

Drapelul UE

Odată cu începutul anului 2019 şi cu o UE mai divizată ca niciodată, economiști de top au acordat o atenție tot mai mare monedei unice a blocului UE, care, potrivit acestora, a cauzat mai mult rău decât bine. Stavros Mavroudeas expert despre posibilul colaps al integrării europene.

Stavros Mavroudeas, profesor de economie politică la Universitatea din Macedonia. Potrivit acestuia, euro este, în ansamblu, „un proiect problematic”, şi nu o poveste de succes.

Expertul a adăugat că Euro constituie o parte a proiectului de integrare europeană, acesta din urmă fiind „un proiect imperialist”.

„Imperialismul înseamnă, cel puțin în marxism, că o țară sau un bloc de țări exploatează din punct de vedere economic alte țări. Integrarea europeană a fost inaugurată în cel de-al Doilea Război Mondial sub auspiciile SUA, cu scopul de a securiza Europa Occidentală din punct de vedere economic și politic, în faţa amenințării sovietice”, a precizat Stavros Mavroudeas.

Potrivit lui Mavroudeas, proiectul s-a schimbat radical după criza capitalistă din 1973. Până atunci poziţia dominantă a Statelor Unite a început să se diminueze și a mai existat o etapă, în 1989, când blocul sovietic s-a prăbușit.

De atunci, integrarea europeană a dobândit o mai mare independență față de Statele Unite și chiar a aspirat să le detroneze, devenind noua superputere capitalistă economică a lumii.

Fosta Uniune Monetară Europeană constituie o evoluție necesară a integrării europene, după prăbușirea sistemului Bretton Woods, în special a sistemului său de schimb valutar, care se baza pe dolar și era un sistem de cursuri de schimb fixe.

„Odată ce acest sistem s-a prăbușit – deoarece SUA sub administrația Nixon s-au retras din acest sistem și au acționat unilateral –, integrarea europeană avea nevoie de o monedă pentru piața comună”, a explicat profesorul.

Întrebat dacă colapsul euro ar însemna prăbușirea UE, Mavroudeas a precizat că „posibilitatea fie a unei prăbuşiri, fie a destrămării integrării europene și a uniunii sale monetare este reală”.

Potrivit expertului, este posibilă o izbucnire a unor rivalităţi şi controverse la nivel național, ceea ce va afecta nu numai Europa, dar şi întreaga lume.

„Să ne amintim că două războaie mondiale au fost declanşate de situaţia din Europa. Următoarea situaţie ar putea fi declanşarea şi apariţia unor noi mișcări sociale de natură progresistă, în special mișcări ale muncitorilor. Aceasta ar schimba peisajul în Europa. Acesta cred că este un scenariu pozitiv și o posibilitate”, este de părere Mavroudeas.

Pentru a deveni o realitate, aceasta presupune ca Uniunea Europeană și uniunea sa monetară să colapseze. În opinia economistului, „atât integrarea europeană, cât și uniunea monetară nu sunt mecanisme care pot fi reformate într-un mod progresist”.

https://ro.sputnik.md

%d blogeri au apreciat asta: