Arhiva | 2:22 am

CUM II RASPUND PSD SI ALDE LUI KLAUS „BETE-N ROATE”,IN LEGATURA CU „CONTESTATIA” LA CCR SI NEPROMULGAREA BUGETULUI PE 2019 !

23 feb.

UPDATE PSD respinge acuzațiile președintelui Klaus Iohannis pe tema bugetului de stat, lansând la rândul său acuzații.

”Iohannis minte! Tot ce a spus despre bugetul propus de PSD+ALDE este o minciună”, se arată într-o postare de pe pagina de Facebook a PSD.

PSD-iștii suțin că ”nu a vorbit președintele României, ci președintele PNL aflat în campanie electorală prezidențială”.

”Iohannis Bețe-n Roate nu vrea ca economia națională să meargă bine în Guvernarea PSD. Este hotărât să-i facă pe români să sufere, doar pentru a putea da vina pe PSD la viitoarele alegeri prezidențiale. Dacă bugetul propus de PSD+ALDE nu este bun, cum a putut Iohannis să aprobe bugetul Guvernului Cioloș care prevedea cu 10 miliarde mai puțin la Educație, cu 16 miliarde mai puțin la Sănătate și cu 10 miliarde mai puțin pentru comunitățile locale! Este o minciună că autoritățile locale ar fi primit mai puțin cu 1 miliard față de anul trecut! Au primit cu 4,6 miliarde în plus! Este o minciună sfruntată că bugetul pentru partide a crescut de 20 de ori, a crescut de 1,6 ori, inclusiv pentru partidul lui Iohannis. PNL a fost cel care a cerut în Parlament majorarea banilor pentru partide și același Iohannis a promulgat legea fără obiecții. Este o minciună că Educația e subfinanțată! În 2019, Educația a primit cel mai mare buget din istorie: 31,2 miliarde lei, față de numai 21,6 în „Guvernul lui Iohannis”. Motivul real pentru care Iohannis nu a aprobat bugetul este că PSD a tăiat bani de la serviciile secrete și i-a alocat pentru educația și sănătatea copiilor din România”, se mai arată în postarea PSD.

Totodată, PSD a acuzat că președintele Iohannis „a blocat” majorarea alocațiilor pentru copii.


Și liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a reacţionat, vineri, într-o conferinţă de presă ţinută la Cluj-Napoca, la anunţul preşedintelui Iohannis că sesizează la CCR bugetul pe 2019, Tăriceanu afirmând că legea nu are cum să fie neconstituţională, dar că şeful statului aşa a ales să facă politică.

”Este dreptul preşedintelui de a sesiza CCR, problema este că acest demers este o simplă şi clară şicană, pentru că bugetul nu poate fi neconstituţional. Din păcate, preşedintele a ales această metodă de a face politică prin şicanarea Guvernului prin încercări de a bloca activitatea Guvernului. Gestul preşedintelui este total inoportun şi nejustificat”, a spus preşedintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu.

El a mai spus, referitor la finanţarea partidelor politice, că este o soluţia pe care o practică şi celelalte state democratice din UE, de a finanţa partidele politice care sunt ”până la urmă instituţii democratice”.

”E o soluţie foarte bună pentru a nu mai aduce corupţie, trafic de influenţă şi cred că această soluţie ar trebui salutată, nu criticată”, a adăugat Tăriceanu.

RETRAGEREA AURELIANA A LUI JOHANNIS!

23 feb.

Dacă are o variantă normală, actualul nostru președinte are a renunța de bună voie să candideze pentru un nou mandat.

În iunie 2019, după alegerile din mai, la vârful UE se vor reface listele înalților demnitari europeni. În caz că nu va avea o propunere ofertantă, Johannis s-ar prea putea să dovedească o vanitate anormală (nu neapărat patologică).

Din păcate, deși s-a calificat la locul de muncă vreme de patru ani deja, fostul primar de Sibiu a rămas ca… primarul: se bucură că are câte ceva de semnat, ori de blocat. Nu a deprins încă (și când ar putea să o facă?) esențialul poziției de președinte.

Dacă aș fi fost în poziția aceea, eu, unul, om prost, mi-aș fi început mandatul cu un nou proiect de țară. Exact așa a început și Johannis. Faptul că a continuat fără vizibilitate publică acest proiect stă dovadă că fostul primar de Sibiu va da în cele din urmă un fel de proiect de județ al sărmanilor.

I-aș fi chemat, mai întâi, pe puținii specialiști români în cercetarea avantajelor competitive ale unei țări și i-aș fi stimulat să pornească o serie de studii despre potențialul economic al României sub orizontul următorilor 30 de ani. Apoi aș fi umblat prin lume să aflu – pe baza acestor date – ce potențial de finanțare ar avea avantajele certe ale țării noastre. I-aș fi cultivat insistent (dar decent) pe cei mai importanți dintre acești potențiali mari finanțatori. Aș fi pus toate „farmecele” României la bătaie – cele previzibil și cele mai puțin previzibile, cele oficiale și cele secrete. Aș fi folosit SIE pentru a testa natura ispititoare (ori ba) a acestor „farmece”. Aș fi cerut, desigur, acelor specialiști în avantaje competitive să iasă în public spre a promova o largă dezbatere publică cu privire la posibilele ținte ale dezvoltării noastre durabile. Apoi aș fi căutat marii specialiști în dezvoltare (care nu prea sunt locuitori ai României) și aș fi purces la scrierea unor planuri concrete.

Abia acum ar fi început greul. Ai nevoie de consens politic pentru astfel de planuri. Cum să-l obții? Tocmai faptul că Johannis a făcut totul (vorba lui Ceaușescu) ca să pună bombe sub orice șansă de consens politic dovedește că proiectul său de țară a fost o vorbă goală. Ori – dacă a fost plină – a fost plină de incompetență, lene și vanitate.

Ce vom vota, oare, noi, românii, la prezidențialele din 2019? Vom fi învățat, oare, să recunoaștem candidatul de bună credință și de bună competență? Vom avea, oare, un astfel de candidat? În fond, despre noi are a fi vorba: despre lipsa noastră, statistic vorbind, de discernământ politic, despre obiceiul nostru, statistic vorbind, de a alege președinții cum își aleg producătorii de film actorii la casting, despre, din păcate, incultura noastră în materie de ce poate să facă și ce trebuie să facă un președinte.

EDITORIAL:IOAN BUDUCA/COTIDIANUL/

ADIO FAST SI COVOR ROSU,FARA PARTICIPAREA LUI JOHANNIS KLAUS.BILANT MODEST AL DNA!

23 feb.

Procurorul șef interimar al DNA Călin Nistor a prezentat vineri bilanțul instituției pe 2018, fără festivismul de altădată pus în scenă de Laura Codruța Kovesi și fără raportările glorioase de odinioară.

Bilantul a fost organizat în sediu, în lipsa politicienilor și a altor oficiali ai statului, care erau de obicei prezenți.

Anii trecuți, evenimentul a fost organizat la Cercul Militar, unde a fost prezent și președintele Klaus Iohannis. Anul acesta, Iohannis nu a mai venit.

Nistor a anunțat vineri că numărul dosarelor soluționate a scăzut față de 2017, la fel și numărul sesizărilor pe care DNA le-a primit, iar 2018 a fost un an „atipic”, marcat de plecarea din funcţie a Laurei Codruţa Kovesi, de decizii ale Curţii Constituţionale şi de controale ale Inspecţiei Judiciare.

”Anul 2018 a fost pentru DNA un an de răscruce, atipic, cu provocări deosebite: schimbări în conducerea instituţiei, schimbări ale legislaţiei cu relevanţă pentru funcţionarea sau activitatea D.N.A., decizii ale CCR cu efecte directe sau indirecte asupra cauzelor instrumentate (9 decizii în 2018 şi 9 anterioare cu impact asupra activităţii instituţiei), modificări în structura de personal, activităţi de control din partea Inspecţiei Judiciare, în număr de cinci. În acest context extrem de dificil, conducerea DNA, procurorii şi întregul personal operativ al acestei direcţii au urmărit continuarea îndeplinirii misiunii pentru care direcţia a fost creată, şi anume efectuarea de anchete profesioniste în cauze de corupţie la nivel înalt şi mediu şi susţinerea acestor cauze în faţa instanţelor judecătoreşti”, a declarat Nistor, la începutul prezentării bilanţului pentru anul 2018.

Acesta a spus că, în 2018, DNA a urmărit cu prioritate soluţionarea prin trimitere în judecată a dosarelor în care au fost create prejudicii mari bugetului de stat. Prin actele de inculpare s-au reţinut prejudicii în valoare de 412,7 milioane euro, în creştere cu 85% faţă de anul 2017. S-a dispus luarea de măsuri asigurătorii de 400,1 milioane euro pentru repararea pagubelor produse prin infracţiuni, în creştere cu 139% faţă de anul 2017.

Conform lui Nistor, s-au depus eforturi pentru reducerea stocului de dosare vechi, aflate în lucru.

”Media dosarelor pe care un procuror le-a avut de soluţionat a fost de 84 cauze, printre acestea existând cauze complexe de macrocriminalitate economico-financiară, de fraude europene şi în achiziţii publice, precum şi retrocedare a unor imobile. Acestea au impus administrarea unui probatoriu complex, inclusiv expertize, constatări tehnico-ştiinţifice şi comisii rogatorii. Astfel, la sfârşitul anului 2018, stocul de dosare rămase nesoluţionate s-a redus la 4283 (faţă de 6078 la sfârşitul anului 2017 şi 7566 la sfârşitul anului 2016)”, a mai spus Nistor.
Acesta a menționat că s-au soluţionat pe fond 3547 de dosare, în scădere cu 9,7% faţă de anul 2017.

”Chiar dacă, din punct de vedere cantitativ, activitatea D.N.A. a înregistrat un trend descrescător faţă de anul precedent, iar acest lucru poate avea cauze multiple, un accent deosebit a fost pus pe asigurarea unui standard calitativ ridicat al activităţii de urmărire penală, pe verificarea de către şefii ierarhici a legalităţii şi temeiniciei soluţiilor dispuse de procurori, astfel încât să se evite soluţii de achitare din partea instanţelor de judecată. Scăderea numărului de rechizitorii (196 faţă de 381 în anul precedent) are cauze multiple: scăderea numărului de sesizări, reducerea numărului de procurori, modificările legislative intervenite, etc.. Concret, numărul sesizărilor primite de la persoanele fizice / juridice private sau instituţii publice a fost de 1.513, în scădere cu 18% faţă de anul 2017, cu 47% faţă de anul 2016 şi cu 54% faţă de anul 2015 când s-au primit 3.305 sesizări”, a mai spus Nistor.

Şeful interimar al DNA a precizat că, din totalul de 556 inculpaţi trimişi în judecată, o pondere semnificativă – 155 persoane – este reprezentată de persoane care au ocupat funcţii de conducere, control, demnităţi publice ori alte funcţii importante.
Au fost condamnaţi 584 de inculpaţi, între care 1 ministru, 3 parlamentari şi 1 secretar de stat.

”În ceea ce priveşte numărul total de achitări, trebuie remarcat faptul că 79 de inculpaţi, mai mult de o treime din total, au fost achitaţi ca urmare a dezincriminării abuzului în serviciu (fapta nu mai este infracţiune din cauza unor modificări legislative) şi a aplicării dispoziţiilor art.181 din vechiul Cod penal (achitare pentru că, deşi s-a constatat săvârşirea faptei, s-a considerat că ea nu prezintă pericol social)”, a mai spus Nistor.

La același bilanț, Călin Nistor a anunțat că procurorii DNA au în lucru 26 de dosare care privesc finanţări către partide sau persoane politice.

„Verificând evidenţele Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sunt în lucru la acest moment 26 de dosare care privesc diverse finanţări, fie ale unor formaţiuni politice, fie ale unor persoane politice”, a spus Nistor.

CE ASCUND PROTESTELE PROCURORILOR!,REFORMA JUSTITIEI ESTE NECESARA.TREBUIE SA DISPARA CELE 48 DE SCOLI PROFESIONALE DE DREPT PRIVATE SI SA SE REVINA LA CELE TREI CENTRE UNIVERSITARE DE DREPT DAR LA STAT!

23 feb.

Toată isteria cu statul de drept are niște explicații pe care ne ferim să le discutăm pe față. De frică, dar și de teama de a nu fi socotiți adversari ai statului de drept și, implicit, ai democrației. Procurorii (și mai puțin judecătorii), marii beneficiari ai libertății fără nici un control, se simt amenințați de punerea în funcțiune a Secției pentru investigarea magistraților. Unii sunt chiar îngroziți. Și au de ce! Au mîinile murdare și sufletul încărcat. Se tem de o citație la Secție. Nu denumirea este importantă, ci rolul acesteia. Probabil că, în curînd, instituția va fi cu adevărat independentă, sub umbrela Ministerului Justiției. Și astfel, procurorii vor scăpa de sub protecția controlului „colegial“, atît de îngăduitor în aceste trei decenii.

Pentru prima dată, judecătorii și procurorii au ajuns în situația de a fi independenți (ceea ce se și petrece de o bună bucată de vreme) fără a mai putea folosi independența după cum le vine lor ”pe chelie”. Încet-încet, statul de drept, așa hulit cum este, a început să funcționeze și în România. Și a venit vremea ca Parlamentul și societatea civilă să verifice cum folosesc procurorii și judecătorii această prețioasă și trîmbițată independență? În toți acești ani, România a devenit proverbială cu procesele pierdute la CEDO pentru care nimeni din sforăitorul nostru stat de drept nu a dat socoteală și nu a plătit nici o despăgubire. A venit vremea să aflăm. Oare tot ce fac mai toți procurorii și unii judecători este justiție? Nu cumva procurorii construiesc dosare după ochii clientului? Nu cumva se mai cumpără sentințe? Nu cumva se mai incriminează și se judecă după ordinul primit? Sau după orientarea politică? Sau după greutatea sarsanalei? Procurorii n-au dat niciodată socoteală pentru calitatea prestației lor, mai ales în cazul abuzurilor, al corupției și al încălcării legilor. DNA Oradea și DNA Ploiesti reprezintă două situații grăitoare. Acolo am văzut, fără să ne mai îndoim, cum au folosit procurorii independența lor în interese politice, de structură sau chiar de natură personală. După cum Cluj-Napoca, unde se anunță cele mai virulente proteste, este cunoscut ca unul dintre spațiile juridice în care au fost îngropate cele mai spectaculoase ilegalități. La Cluj-Napoca, nimeni n-a cîștigat procese împotriva mahărilor locali. La Cluj-Napoca, indiferent despre ce abuz te-ai plînge, dacă el vizează un ștab, poți să-ți iei adio. Moare în sertare sau pierzi cu siguranță. Nu te aude și nu te apără nimeni.

De ce protestează procurorii atît de agresiv? Pentru că se tem că nu mai merge ca înainte, cînd toate abaterile se cocoloșeau (îngropau) în Parchetul General sau în Inspecția Judiciară pentru procurori sau erau trîntite la Secția pentru procurori a CSM-ului. O solidarite de tip mafiot avea regulile sale și puterea ei. De aici vine și nenorocirea și nevoia de schimbare. Cu anii, meseria de procuror a devenit o afacere. O simplă lege privitoare la caracterul public al averilor procurorilor ne-ar arăta rezultatele ”independenței” lor din 1990 și pînă astăzi. Ce nivel de ”productivitate” a avut prestația unora, mai ales în cazul celor mai încrîncenați dintre ei? Nu cumva bunăstarea lor și viața de belferi ascund felul în care au tranzacționat rechizitorii, probe, dosare penale, arestări și investigații? Și, despre toate acestea, ce rapoarte au dat confrații lor din SRI?

De șapte decenii, procurorul român a fost partenerul securistului vechi și nou și al activistului PCR. Sprițar, descurcăreț, panglicar, talentat în prefăcătorii, adică bun actor, capabil să învîrtească orice afacere, să îngroape orice dosar sau să „paradească“ pe oricine, procurorul a fost mica putere individuală necontrolată de stat, de SRI și de judecător. Suntem la sfîrșitul a 30 de ani, dacă nu mai mulți, de putere necontrolată și, în mule cazuri coruptă, a procurorului. A amenințat, a comis abuzuri pe care le-a împachetat, inteligent, într-o aparență de legalitate, a vopsit abuzurile personale în modalități de apărare a legii, mulți au preacurvit în cel mai grosolan mod, iar protocoalele l-au făcut tovarăș de drum, de afaceri și de chef cu cei stricați din „noua securitate“. Adică, din aceeași bandă cu ofițerii SRI, cu cîte un judecător fricos sau cu doi-trei acoperiți de la Fisc.

Prin procurori se executau și se mai execută comenzi, ca pe vremea lui Ceaușescu. Un ofițer de Securitate nu putea nenoroci pe nimeni fără sprijinul unui procuror. Dacă își dădea mîna cu unul dintre ei, putea să îngroape cu acte în regulă.

În cei zece ani de regim abuziv (2005-2014), procurorii au fost și spaima judecătorilor care au refuzat să colaboreze. Și a politicienilor, și a ziariștilor și a oamenilor de afaceri. DNA-ul de la Ploiești a fost mai mult decît un centru de teroare. După „decaparea“ acestui loc de terorizat bandiți, corupți dar și nevinovați, ce s-a întîmplat? Cum au reacționat organismele de pe filiera profesională a procurorilor și din CSM? Au mermelit-o din solidaritate dar și din complicitate. Cine știe ce am fi aflat după niște sancțiuni drastice pentru Onea și Negulescu? Nu cumva niște grozăvii ale sistemului mai mari decît chiar abuzurile lor?

De ce se ridică procurorii? Sunt atît de revoltătoare eventuale scăpări sau improprietăți de legiferarea actualei puteri? Nu sunt un om de drept ca să le analizez și să emit o concluzie. E treaba experților. Pe mine mă interesează altceva. Putergaiul moral și juridic, ascunse sub prefăcuta luptă pentru apărarea statului de drept! Toată campania și tot tărăboiul sunt o răbufnire a spaimei de cercetare a abuzurilor pe care le-au comis și tranzacționat în numele statului de drept și al independenței justiției.

Că la proteste s-au mai atașat și unii judecători, îngroziți și ei de aceleași lucruri, nu am nici o îndoială. După cum, între cei care combat noile reglementări din OUG 7/2019 se află și oameni procupați de acuratețea reglementării. Dar foarte foarte puțini!

Procurorii și judecătorii șpăgari se apără cu strășnicie. Și sunt gata să arunce țara în aer. Vai de capul politicienilor care își imaginează că fără ordine în comportamentul porcurorilor se poate face dreptate pentru popor și justiție oarbă. Supraviețuirea Secției de investigare a magistraților ar însemna sfîrșitul unei epoci de putere abuzivă a procurorilor. Și unii și alții ar fi obligați să se limiteze la salariile, și așa, exagerate.

Cu existența Secției atît de contestate, procurorii pierd din puterea diabolică și sunt obligați să-și strunească poftele și cruzimile. După cum, judecătorii nu mai pot decide, fără să se gîndească la consecințe!

Și, încă un lucru. Toată ”răvuluția” este pusă pe seama PSD-ului. Cică, ea ascunde planul diabolic de a prelua controlul. Ceea ce este adevărat. Ce-au făcut unii visează și ceilalți. Nu știu dacă în același stil de „șarlatan politic“ practicat de Traian Băsescu și banda lui. Poate mai rău, sau, poate, cu mai multă frică față de Dumnezeu.

Din păcate, PSD-ul are o conducere de mormoloci politici. Nu sunt capabili să își asume explicit o operațiune de punere cu botul pe labe a unei caste la fel de periculoase ca și fosta Securitate. Și care tagmă se teme de moarte de o cercetare temeinică a corupției sale!

EDITORIAL:CORNEL NISTORESCU/COTIDIANUL/

CASA ALBA NU VEDE CU OCHI BUNI ,ONG-URILE ,GLOBALIZAREA.GHIDEUL PENTRU DISTRUGEREA UESSR!

23 feb.

John Bolton, consilierul pentru Securitate al Casei Albe

La scurt timp dupa începerea mandatului administrației Trump, analistii europeni susțineau că discursurile noului președinte american sau ale membrilor echipei sale despre Europa nu sunt ameninățări, ci semnale de trezire, că Trump se poate dovedi salvatorul Europei. „Trump vrea ca Europa să se hotărască repede ce fel de Europă vrea să fie“, spunea, in 2017, Guntram Wolff, director la Institutul Bruegel din Bruxelles. Nu este vorba de a alege între UE și state națiune, ci de a alege un proiect comun viabil, un proiect în care hegemonul german și instituțiile europene să coopereze coerent. În plus, europenii mai considerau că administrația Trump dorește ca Europa să aleagă repede tabăra în războiul economic pe care SUA îl vor purta cu China.

Acum, după doi ani, aflăm în The Guardian că administrația Trump nu numai că urăște UE, dar este pregătită să o distrugă. De unde această interpretare? Pentru că administrația SUA “premiază” statele problemă din UE, precum Polonia si Ungaria, pentru că nu vede cu ochi buni ONG-urile și societatea civilă, pentru că nu îmbrățișează  conceptul de jurisdicție universală și globalizarea în ansamblu, adică nucleul valorilor promovate de UE în acest moment.

Trump premiază suveranismul și iliberalismul

”Administrația Trump nu numai că urăște UE, dar este pregătită să o distrugă”, scrie Natalie Nougayrede într-un editorial publicat de The Guardian la scurt timp după consumarea turneului secretarului de Stat Mike Pompeo în Ungaria, Slovacia și Polonia, după Conferința pentru Orientul Mijlociu organizată de SUA în Polonia eurosceptică și dupa Conferința de Securitate de la Madrid, din urma cu o săptămână. Au fost evenimente organizate la concurență, parca pentru a arăta divergențele tot mai mari dintre SUA (care încearcă atragerea de partea lor a statelor central și est-europene) și marile puteri ale UE.

Au fost mai multe atacuri ale adminstrației Trump impotriva UE, scrie Nougayrede. Primul a fost lansat de președintele Trump în discursul de la Varșovia din 2017, în care a făcut apologia naționalismului. A urmat apoi impunerea tarifelor la importurile de oțel și aluminiu din UE. A urmat  discursul din toamna anului 2018 al secretarului de Stat al SUA pentru Afaceri Europene si Eurasiatice, Wess Mitchell (succesorul Victoriei Nuland), în care a susținut importanța statelor suverane. “Vestul a vorbit prea mult despre instituțiile internaționale fără să recunoască că autoritatea acestora și legitimitatea lor vine de la statul națiune”, spunea Mitchell.

A urmat apoi amintita vizită a secretarului de Stat Pompeo la Budapesta, poate cea mai eurosceptică dintre capitalele UE și portdrapelul așa-zisului curent iliberal. A fost o vizită care a validat în bună măsură politica guvernării “iliberale” a lui Viktor Orban. Mai mulți analiști au văzut în pozițiile exprimate de Pompeo la Budapesta oglindirea perfectă a gândirii lui John Bolton, consilierului pentru Securitate al lui Donald Trump.

Bolton: costurile globalizării sunt de neacceptat

Pentru editorialista The Guardian, Bolton a expus un adevărat “program pentru distrugerea UE” într-un articol publicat urmă cu aproape 20 de ani. Nu este în mod manifest un articol anti-UE, ci unul antiglobalizare. “Trebuie să luăm în serios conceptul de guvernanță globală?”, se întreba Bolton. “Din păcate da și nu numai acum, ci și în viitor. Costurile pentru SUA – reducerea autonomiei constituționale, slăbirea suveranității populare, reducerea forței noastre la nivel internațional, limitarea opțiunilor în politica externă și internă – sunt mult prea mari, iar argumentarea acestor costuri este mult prea limitată pentru a o putea accepta”, scrie Bolton in 2000.

Prin ce mijloace considera actualul consilier pentru Securitate al Casei Albe că se impune agenda globalistă, producând amintitele probleme statelor națiune? “Acoperirea dată de drepturile omului” este unul dintre elemntele identificate atunci de Bolton. “Rubrica drepturilor omului a fost extinsă într-o mulțime de dimensiuni, pentru a deveni o parte importantă a acțiunii globaliștilor de a limita exercitatea independentă a autorității juridice și politice a statelor națiune”. “Conceptul de jurisdicție universală a fost extins dincolo de originile sale. În anii 1990 nu exista în niciun dictionar de drept”, scria Bolton.

Universul paralel și nedemocratic al ONG-urilor

Un alt instrument al globalizării în detrimentul statului națiune este, în viziunea lui John Bolton, societatea civilă și ONG-urirle. “Nu este nicio exagerare în a spune că, în cercurile ONU, “societatea civilă” participă la luarea deciziilor de pe aceleași poziții ca și guvernele naționale.(…) Societatea civilă consideră că este dincolo de politica națională, iar acesta este unul dintre motivele pentru care succesele sale au implicații profund antidemocratice”, scria Bolton, atrăgând atenția că societatea civilă tinde să devină o alternativă la guvernele naționale alese.

În viziunea lui Bolton, influența societății civile este îngrijorătoare pe măsură ce ea devine tot mai detașată de guvernele statelor națiune. “În universul paralel al ONG-urilor, guvernele asistă la transformarea unor minorități obscure din țările lor în actori puternici în cadrul negocierilor internaționale complexe”. ONG-urile, mai arăta Bolton beneficiază de un avantaj major și injust în fața partidelor politice votate de alegători, câtă vreme partidele de opoziție nu-si pot face auzită vocea în același fel ca și ONG-urile, care au un univers propriu paralel și pârghii de lobby internațional mai performante.

“Ideea de societate civilă sugerează o abordare “corporativă” a procesului internațional de luare a deciziilor, o abordare care este periculoasă pentru democrație, pentru că pune pe aceeași poziție guvernele alese și intersele unor ONG-uri sau ale unor cercuri de afaceri. La nivel național, Mussolini a fost principalul susținător al inlocuirii partidelor politice cu grupuri de interse care să guverneze. Mussolini a numit organizarea corporativă “cea mai importantă componentă a fascimsului”. Mussolini ar zâmbi acum la Forumul Societății Civile. Americaniștii nu ar face-o”, scria Bolton.

UE, precursor al guvernanței globale

Iar apoi, actualul consilier pentru Securitate Națională al presedintelui Trump arăta că, începând cu anii 1990, Uniunea Europeană a devenit cel mai important factor al și actor al globalizării. “În fața schimbărilor economice, globaliștii europeni și-au dat seama că puterea internațională a țărilor lor este prea mică, monedele lor sunt prea slabe, statul lor social-democrat al bunăstării este prea costisitor pentru a rezista. Reacția europeană a fost unificarea puterii statelor prin mecanismul UE, exact reversul încliniației instictive a americanilor. (…) Pe măsură ce elitele europene s-au obișnuit să cedeze tot mai multe prerogative suverane către mecanismele UE de la Bruxelles, au început să vină cu soluții globale care să fie în acord cu direcția politicii UE. Astfel, nemulțumiți doar cu transferarea suveranității statelor lor către Bruxelles, ei au decis să transfere și părți din suveranitatea altor state către instituții globale, transformând UE într-un precursor al guvernanței globale”.

Să nu credeți că articolele scrise Bolton în 2000 sunt depășite, avertizează Nougayrede in The Guardian. UE întruchipează și acum ceva ce Trump și Bolton detestă. Iar o parte dintre cei mai importanți membri UE încearcă acum să acționeze într-un mod care irită echipa lui Trump, spre exemplu prin mecanismul financiar de ocolire a sancțiunilor împotriva Iranului, se arată în The Guardian.

Vizitele oficialilor americani în statele UE care acum sunt împotriva valorilor europene sunt un atac la adresa existenței UE, scrie The Guardian. “Europa postbelică s-a construit ca un proiect colectiv grație protecției și sprijinului financiar al SUA. Astăzi, UE este ținta unor ofensive politice ale Washingtonului și ale Moscovei nu numai pentru ceea ce face Bruxellesul, ci pentru ceea ce reprezintă UE. Cu cât europenii își vor da seama mai devreme de asta, cu atât va fi mai bine”, încheie Nougayrede.

CINE A TRADAT ROMANIA?

23 feb.

Foc și pară pentru că reprezentantul României în COREPER nu a votat pentru ca Slujirea să fie căftănită șefă a viitorului Parchet al Uniunii Europene, Ludovic Orban președintele PNL, cere ca acestuia să i se retragă cetățenia! ,,Este o lipsă de patriotism- tună și fulgeră fostul chitarist electoral al lui Klaus Iohannis-, este chiar o trădare!’’După care, îi somează pe ministrul de externe,Teodor Meleșcanu, cât și ministrul delegat pentru afaceri europene,George Ciamba, să își prezinte neîntârziat demisiile pentru același motiv.

Să o recunoaștem, prin ceea ce le cere, acum, neîntârziat să facă șefului diplomației române și ministrului delegat, președintele PNL dovedește că, de data asta, este nițel mai blând decât a fost, de pildă, cu primul ministru Viorica Dăncilă, căreia i-a și făcut plângere penală, acuzând-o de ,,înaltă trădare’’ după vizita în Israel. Dar asta numai după ce  președintele Klaus Iohannis i-a acuzat, la pachet, pe Liviu Dragnea și pe șefa executivului, că au făcut niște ,,înțelegeri secrete cu evreii’’. Motiv foarte puternic pentru ca Ludovic Orban să sară ca ars și să facă o plângere penală, dar nu ca lider de partid, ci doar așa, pe persoană fizică. Plângere penală care a și ajuns acolo unde îi era locul. Adică la coșul de gunoi.

Așa că să eu zic să nu răsufle,încă, ușurați nici Teodor Meleșcanu, nici George Ciamba și nici reprezentantul României în COREPR. Fiindcă nu  știm când, dacă și cum se va pronunța președintele Klaus Iohannis pe acest subiect fierbinte, așa încât, intempestivul domn Ludovic Orban să nu găsească motiv (sau doar pretext) pentru o nouă plângere  penală și, Doamne ferește!, pentru mai multe…

Să profităm, așadar, de răgaz și să încercăm să deslușim în ce ar consta  ,,lipsa de patriotism’’ și, mai rău,  ,,trădarea’’ pe care  le denunță și le incriminează patriotul Ludovic Orban. Recunosc, nu sunt nici primul și , poate,nici sigurului care propune un asemenea exercițiu. A făcut-o, în termeni răspicați, europarlamentarul Răzvan Popa care a atras atenția că,,președintele PNL este ultima persoană care  poate vorbi de România și de interesele ei, în condițiile în care, de fiecare dată, a cerut europarlamentarilor liberali să voteze împotriva României,iar aceștia s-au executat’’.Pentru ca, tot Răzvan Popa să atragă atenția asupra unui alt  adevăr de necontestat:,,Cu cât sunt mai anti-români,europarlamentarii PNL, cu atât mai mult sunt apreciați de propriul partid’’. Cazul cel mai reprezentativ fiind cel al lui  Siegfried Mureșan, un caz care, sunt convins, nici nu mai are nevoie de o recapitulare aparte într-atât de încărcat este rușinosul său palmares anti-românesc. Din păcate, Siegfried Mureșan nefiind singurul parlamentar catapultat în legislativul comunitar de pe platforma politico-ideologică a PNL, el având alături pe încă vreo câteva personaje de lugubră notorietate, ale căror nume nu vreau să le mai evoc pentru a nu vă strica seara.

Rămâne,totuși, de lămurit în ce ar consta ,,patriotismul’’ de către trebuia să dea dovadă reprezentantul României în COREPER cât și domnii Teodor Meleșcanu și George Ciamba, votând-o pe Nefertiti pentru funcția de șefă a Parchetului Uniunii Europene. Ceea ce,numaidecât ne trimite la întrebarea-cheie: în ce anume a constat patriotismul de care a dat dovadă Laura Kovesi însăși, atâta vreme cât ,sub comanda sa, DNA-ul a decimat pur și simplu elitele din domenii vitale ale progresului țării, cel economic și cel medical fiind în mod sistematic și cu multă brutalitate vânate de către această entitate a lugubrului binom.

Fie și numai pentru aceste motive, dați-mi voie să nu fiu de acord cu o altă afirmație făcută de către europarlamentarul Răzvan Popa, care susține că prin declarațiile mai sus menționate Ludovic Orban ,,s-a umplut iar de ridicol’’. Fiindcă nu doar despre ridicol este vorba și în acest caz, ci despre o sfidare deliberată a adevărului faptelor. Adevăr care constă în aceea că, dacă Laura Kovesi merită să îi se spună Slujirea, atunci, cu siguranță, că nu este vorba despre slujirea Interesului Național, ci despre slujirea a cu totul altor interese. Fapte pentru care, cu siguranță, Laura Kovesi și acoliții săi vor trebui să dea, cât mai curând, socoteală!

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

FLORINEL COLDEA ,BUN DE LEGAT!,CINE O FACE?

23 feb.

Alina Bica, fosta șefă antimafia, a făcut ieri seară, în direct, la Antena 3, o dezvăluire care îl aruncă literalmente în aer pe fostul director operativ al Serviciului Român de Informații. Acesta, în mod normal, într-un stat normal, care are o Justiție normală, ar trebui pus imediat sub anchetă penală. La pachet cu Laura Codruța Kovesi, care, în acest fel s-ar alege cu un nou dosar. Infracțiunea reclamată este de trafic de influență. Legat de Romgaz Mediaș.

Când Alina Bica nu se afla în Costa Rica, când era pe cai mari, conducând cea mai importantă structură a parchetelor, când era una dintre cele șase „chei” ale lui Traian Băsescu – în final, trei dintre ele le-au arestat pe alte trei – în cercetarea DIICOT se afla un dosar exploziv. Așa-numitul dosar Lascu. Al fratelui Laurei Codruța Kovesi, director Romgaz Mediaș încă din 2010. Acesta era cercetat temeinic și în ritm alert pentru prezumtive infracțiuni, care ar fi prejudiciat statul cu zeci de milioane de euro. Această anchetă a fost mărul discordiei.

În repetate rânduri, Laura Codruța Kovesi, la acea dată șefa Direcției Naționale Anticorupție, i-a solicitat Alinei Bica ca DIICOT să renunțe la acest dosar și să-l transfere la DNA. Alina Bica însă s-a ținut cu dinții de respectiva anchetă, sub motiv că dacă transferă dosarul, date fiind relațiile de rudenie dintre Kovesi și cel anchetat, se creează o situație clară de incompatibilitate. Nu era un secret pentru nimeni că acest dosar, odată transferat, urma să fie adânc și definitiv îngropat. Nu am nici cea mai mică îndoială, dată fiind rivalitatea dintre cele două zeițe ale dreptății, că Alina Bica vedea în anchetarea lui Lascu nu numai o manifestare a luptei împotriva criminalității economico-financiare, ci și o armă letală împotriva Laurei Codruța Kovesi.

După mai multe insistențe, tratate cu refuz, Laura Codruța Kovesi a recurs la un subterfugiu. Avându-l drept aliat pe generalul Florian Coldea, directorul executiv al Servicului Român de Informații, care, la rândul său, era puternic susținut de către directorul politic, George Maior și de către președintele României, Taian Băsescu, a apelat la conducerea SRI, solicitând sprijin. Cum și Serviciul Român de Informații era interesat de protejarea grupului de colaboratori înfipți în cașcavalul de la Romgaz Mediaș, fiind de fapt la curent cu mecanismul de sifonare a banilor publici, Florian Coldea a reacționat promt. A chemat-o în biroul său de la Băneasa pe Alina Bica și i-a cerut insistent să dea curs solicitării lui Kovesi și să renunțe la dosar în favoarea DNA.

Acesta este momentul în care Alina Bica s-a simțit încolțită. Și a decis să se prezinte din nou la președintele Traian Băsescu, de astă dată nu pentru un simplu arbitraj între ea și Kovesi – demers care eșuase anterior – ci pentru a-i prezenta cele mai sensibile și explozive informații din dosarul Romgaz Mediaș. Cu speranța că Traian Băsescu va reacționa și va tranșa conflictul în favoarea ei. Prea târziu însă. Alina Bica era deja pusă sub observație. Adică sub monitorizarea totală a Serviciului Român de Informații. Astfel încât a fost organizată în mod precipitat arestarea ei în plin trafic și declanșarea de îndată a unei anchete penale, care o viza pe șefa antimafia. Acest eveniment s-a petrecut literalmente pe sub nasul lui Traian Băsescu. Era prea târziu ca acesta să intervină, după ce întreaga țară urmărea cu sufletul la gură modul în care zeița luptei împotriva corupției îi zdrobea capul zeiței luptei antimafia.

Ei bine, ieri seara, pentru prima dată, Alina Bica a relatat întâlnirea cu Florian Coldea, a povestit ce i-a solicitat acesta, a explicat de ce a făcut-o, care sunt motivele pentru care ea a refuzat să dea curs solicitărilor conducerii SRI și care sunt consecințele care au decurs de aici.

Această declarație constituie o probă a faptului că directorul operativ SRI Florian Coldea a intervenit într-un dosar penal de primă mărime, încercând să pună umărul – și reușind până la urmă – la mușamalizarea unei megaescrocherii. De asemenea, reiese că el a fost parte a unui incredibil abuz săvârșit împotriva șefei antimafia. Sunt absolut convins că în spatele acestei uluitoare declarații a Alinei Bica există probe care, în cazul unei investigații, vor fi prezentate de către aceasta. Până una alta, să observăm că toate faptele se potrivesc. Până la urmă, dosarul Lascu a ajuns la DNA și a fost adânc îngropat. Iar Bica, după ce s-a opus acestei mușamalizări, s-a trezit nu numai cu o carieră distrusă, ci și după gratii.

Există așadar acum indicii temeinice pentru declanșarea unei investigații. Și redeschiderea dosarului Lascu. Dar cine ar putea face acest lucru? Ne explică din Costa Rica tot Alina Bica, la scurt timp după ce a denunțat-o pe Laura Codruța Kovesi la Secția specială care investighează infracțiunile procurorilor. Vor spune unii că Alina Bica este departe acum, tocmai în Costa Rica, și vor invoca faptul că aceasta a declarat, tot ieri seară și tot în emisiunea lui Mihai Gâdea, că nu va mai reveni niciodată în România. Este adevărat, dar aceeași Alina Bica a mai făcut afirmația că e gata oricând să le pună la dispoziția procurorilor toate detaliile necesare sub forma unei depoziții în fața unei comisii rogatorii.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

%d blogeri au apreciat asta: