Arhiva | 12:03 pm

INTELLIGENCE-UL BRITANIC:”FUHRERUL GERMANIEI ANGELA MERKEL-STAZI ,A ORDONAT LICHIDARI POLITICE IN ROMANIA!”

1 mart.

  Cancelarul german Angela Merkel și-a folosit influența în România, în ultimii ani, pentru a elimina politicieni incomozi și a […]

 

Cancelarul german Angela Merkel și-a folosit influența în România, în ultimii ani, pentru a elimina politicieni incomozi și a îngenunchea trusturi de presă neprietene, cu sprijinul unor lideri autohtoni. Informațiile explozive apar în de acum celebrul raport al firmei britanice Intelligence Strategy, conduse de fostul șef al MI6 și care a fost prezentat justiției engleze în procesul lui Adamescu Jr.
Conform The Guardian, un fost șef al MI6, Sir John Scarlett, și un fost coleg au folosit ofițeri de informații pensionați pentru a aduna informații „sensibile” din surse secrete din guvernul român.
Despre ce conține acel raport realizat de specialiștii britanici în intelligence pe baza unor informații sifonate de persoane grele din statul român a relatat Ion Cristoiu, într-un interviu pentru Mediafax, jurnalistul intrînd în posesia documentelor citate.

Până la a afla conținutul acestui document, care spun că este zguduitor, eram convins că mașinăria de arestări era numai a lui Traian Băsescu. În mașinăria asta era o singură excepție, în această concepție a mea, și anume cazul Adrian Sârbu, pe care eu l-am urmărit cu mare atenție, care nu a fost anchetat de DNA, ci de Parchet. Din acest document, care și citează cazul, se vede în felul următor: și Ponta avea o mașinărie. (…) Documentul arată cu date cum se constituise acolo, la nivelul lui Ponta, o echipă de radere a adversarilor lui, iar Adamescu era considerat, prin România Liberă, un adversar al lui Ponta. România Liberă fusese în prima linie a bătăliei cu Ponta, cu PSD-ul. Trustul lui Adrian Sârbu era considerat în prima linie, nu a fost considerat de stânga, a fost în prima linie a bătăliei cu Ponta. Repet, șocul celui care citește acest document este faptul că erai convins că săracul Ponta era așa, pe undeva… și o să vedeți, sunt câteva date foarte importante.”, afirmă Ion Cristoiu.

Jurnalistul arată că Ponta a primit indicații precise de la cancelarul german Angela Merkel cum să lupte împotriva corupției, indicații pe care le-au primit, de altfel, și Traian Băsescu și Klaus Iohannis. Ion Cristoiu spune că în raportul din 2016 apar și niște personaje din Germania care acum critică România și fac declarații în favoarea fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi.

Ședință de guvern dedicată arestărilor și prăbușirilor de trusturi de presă, după o discuție cu Merkel

Aflăm, pentru prima dată, că la o ședință de Consiliu a Uniunii, în care a fost și Ponta ca premier, el a avut chiar o discuție cu Merkel în care a primit indicații cum să lupte împotriva corupției din România, deci, nu numai domnul Iohannis sau Traian Băsescu, ci și el. Există date precise cu o ședință la Guvern unde s-au decis o serie de arestări și de prăbușiri, mai ales de trusturi de presă, sub conducerea lui Victor Ponta. Aceasta este principala concluzie a acestui document în care apar și niște personaje care, în ultimul timp, vezi Doamne din partea Germaniei, ne toacă, din ăia care fac declarații în favoarea lui Kovesi. Iar acum rezultă că făceau parte dintr-o piesă condusă de Merkel de folosire a luptei împotriva corupției fie pe Traian Băsescu, fie pe Victor Ponta pentru a-și executa adversarii”, spune jurnalistul.

Ion Cristoiu spune că sursele acestor informații din raport sunt foarte puternice, chiar din anturajul președintelui Iohannis, și că ele devoalează existența mai multor state paralele în interiorul sistemului.
Magistrații în cazul Adamescu au refuzat să accepte raportul lui John Scarlett și Carlile drept probă”, pentru că în document nu erau precizate în clar – și e firesc să fi fost așa – sursele informațiilor.

                                                                                                                                             B.T. I.

http://www.justitiarul.ro

RAZBOIUL MApN – JOHANNIS PASAT LA CCR!

1 mart.

UPDATE Curtea de Apel București a decis sesizarea Curții Constituționale în procesul în care MApN cere anularea decretului președintelui Klaus Iohannis de prelungire a mandatului generalului Nicolae Ciucă la șefia Statului Major al Apărării.

Sesizarea a fost invocată din oficiu de către judecătorul care se ocupă de acest caz, Silviu Barbu, la un termen anterior al procesului, făcând trimitere la mai multe articole din Constituţie privind la rolul şi atribuţiile preşedintelui (art. 80, 92, 94, 100), raportul şefului statului cu Guvernul, dar şi textele constituţionale privind forţele armate şi CSAT.

„Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, invocată din oficiu. Sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. 5 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale. Prorogă dezbaterile şi pronunţarea asupra celorlalte excepţii ridicate de părţi în cursul judecăţii pentru următorul termen de judecată. Fixează termen pentru continuarea judecăţii asupra fondului cauzei la data de 12 martie 2019, ora 14,00. Definitivă”, se arată în decizia instanţei.

Art. 39, alin (5) prevede: „Şeful Statului Major al Apărării este militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armată, numit de preşedintele României, la propunerea ministrului Apărării Naţionale, cu avizul prim-ministrului, pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire cu până la un an. În funcţia de şef al Statului Major al Apărării poate fi numit locţiitorul acestuia sau unul dintre şefii categoriilor de forţe ale armatei”.

În primă fază, în luna ianuarie, s-a dispus suspendarea executării decretului semnat de Klaus Iohannis de prelungire a mandatului de şef al Statului Major al Apărării, până la pronunţarea instanţei de fond. Decizia nu este definitivă, dar este executorie. Astfel, funcția este asigurată în prezent de un locțiitor.

MApN a contestat, la Curtea de Apel Bucureşti, decretul prin care a fost prelungit mandatul de şef al Statului Major al Apărării pentru generalul Nicolae Ciucă. Ministerul a cerut suspendarea şi anularea decretului.

SEFUL SECTIEI DE ANCHETARE A MAGIDSTRATILOR FACE DEZVALUIRI:”OBSTACOLELE PUSE DE LAZAR…”!

1 mart.

Gheorghe Stan, şeful Secţiei de anchetare a magistraţilor, a declarat joi că încă de la momentul în care forul a devenit operaţional a întâmpinat obstacole din partea procurorului general. Conducerea Secției de investigare a infracțiunilor din Justiție a făcut dezvăluiri importante despre activitatea pe care o desfășoară și dosarele aflate în lucru.

Gheorghe Stan a făcut declaraţii de presă, în contextul în care Laura Codruța Kovesi a fost citată să se prezinte la audieri pe 7 martie.

„Deşi au existat multe semnale pozitive din partea magistraţilor, în sensul primirii cu deschidere a înfiinţării acestei secţii, încă de la momentul operaţionalizării acesteia am întâmpinat obstacole din partea conducerii Ministerului Public, este vorba despre procurorul general, în asigurarea bazei logistice, a dotărilor, a elaborării organigramei, dar şi în modul de interpretare a principiilor care guvernează activitatea ministerului”, a declarat Gheorghe Stan, şeful Secţiei de anchetare a magistraţilor.

Acesta a mai acuzat că pentru a deveni funcţională Secţia, a fost nevoie de trei acte normative.

„Legiuitorul a trebuit să intervină în mod excepţional prin trei acte normative pentru a reglementa buna funcţionare a Secţiei. Emiterea OUG 90 a fost justificată de necesitatea obligaţiei de operaţionalizare, în condiţiile în care CSM nu fnalizase această procedură. OUG 92/ 2018 s-a impus pentru clarificarea unor norme legale pentru selecţia procurorilor care urmau să facă parte din această secţie, OUG 7/2019-aceasta a fost necesară pentru corelarea normelor privind competenţa procuroului şf al secţei”, a mai spus şeful Secţiei de anchetare a magistraţilor.

Secţia de anchetă a Magistraţilor a preluat, de la înfiinţare, 1.422 de dosare, din care 70% sunt sesizări din oficiu.

Stan spune că a cerut dosarul „Tel Drum” pentru a putea cerceta trei procurori şi cinci judecători

Gheorghe Stan a explicat de ce structura de parchet a cerut transmiterea dosarului „Tel Drum” de la DNA, precizând că vizează presupuse fapte săvârşire de mai mulţi magistraţi, respectiv trei procurori şi cinci judecători.

„Solicitarea de la Direcţia Nţaională Anticorupţie a unui dosar amplu mediatizat s-a întemeiat pe competenţa specială a Secţiei, respectiv presupuse fapte săvârşite de mai mulţi magistraţi. Este vorba de trei procurori şi cinci judecători”, a declarat Gheorghe Stan, procurorul-şef al Secţiei de investigare a infracţiunilor din justiţie.

Săptămâna trecută, şeful DNA Călin Nistor anunţa că DNA a sesizat procurorul general pentru ca acesta să decidă care parchet, dintre DNA şi Secţia de anchetă a magistraţilor, este competent să efectueze urmărirea penală. Nistor a mai spus şi că DNA a transmis o copie a dosarului către Secţia de anchetă.

În dosarul „Tel Drum”, în 13 noiembrie, procurorii DNA au anunţat, oficial, că Liviu Dragnea este urmărit penal pentru constituirea unui grup infracţional, abuz în serviciu şi infracţiuni privind deturnarea de fonduri europene, în legătură cu favorizarea companiei în privinţa acordării de contracte. Faptele ar fi fost comise în perioada în care era preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman.

Stan: Aducerea la cunoştinţă a numărului de dosare referitoare la Kovesi, în interesul public

Procurorul-şef al Secţiei de anchetă a magistraţilor a declarat, referitor la dosarele care o vizează pe Laura Codruţa Kovesi, că aducerea la cunoştinţa publicului a numărului acestora s-a făcut în considerarea interesului public.

„Aducerea la cunoştinţa publicului a numărului de dosare de urmărire penală privind pe doamna procuror Laura Codruţa Kovesi s-a făcut în considerarea interesului public manifestat şi a obligaţiei legale de informare. Ceea ce doresc să menţionez este că niciunul dintre aceste dosare nu a fost întocmit ca urmare a vreunei sesizări din oficiu a Secţiei speciale. Aceste dosare sunt preluate pe baza unor ordonanţe de declinare de la alte unităţi de oparchet ori a unor plângeri depuse de petenţi”, a declarat Gheorghe Stan.

Surse judiciare au precizat, pentru mediafax.ro ă Laura Codruţa Kovesi va fi din nou chemată la audieri, de procurorii Secţiei de anchetare a magistraţilor, în dosarul în care fosta şefă a DNA are calitatea de suspect. Aceleaşi surse au mai subliniat că audierea va avea loc în data de 7 martie.

Laura Codruţa Kovesi are calitatea de suspect în dosarul privind extrădarea lui Popa, faptele anchetate fiind luare de mită, mărturie mincinoasă şi abuz în serviciu. Dosarul a fost deschis în decembrie 2018, ca urmare a unei sesizări a lui Sebastian Ghiţă, care spune că i-a dat bani lui Kovesi pentru extrădarea lui Popa.

Fosta şefă a DNA a formulat în această cauză cereri de recuzare a procurorului de caz, Adina Florea, şi a şefului Secţiei de anchetare a magistraţilor, Gheorghe Stan, toate fiind respinse.

CINICUL GAULEITER NAZI PRO-RUS CA SI MUTTI MERKEL ,KLAUS ADOLF JOHANNIS:”RUSIA AMENINTA DIN NOU…PE CINE?

1 mart.

Preşedintele Klaus Iohannis s-a declarat îngrijorat cu privire la evoluţiile din regiunea Mării Negre, în contextul în care Rusia „ameninţă în continuare stabilitatea” regiunii, subliniind că este nevoie de „o abordare coerentă pe întregul Flanc Estic”.

„Avem nevoie să asigurăm o abordare coerentă pe întregul Flanc Estic. Sunt profund îngrijorat de evoluţiile din regiunea Mării Negre. Intensificarea constantă a activităţii militare a Rusiei în Crimeea, culminând cu incidentul de la Kerch, şi conflictul în desfăşurare din Ucraina de Est, hărţuirea avioanelor şi navelor aliate, nu fac decât să demonstreze că Rusia ameninţă în continuare stabilitatea acestei regiuni. Este timpul să ne întrebăm la modul cel mai serios: este NATO îndeajuns de eficient în aceste împrejurări? Ce spun toate aceste evoluţii despre postura şi despre acţiunile noastre? Răspunsul meu este că în mod cert este nevoie să facem mai mult. Este nevoie de o apărare robustă, terestră, aeriană şi maritimă, prin asigurarea planurilor, forţelor şi capabilităţilor corecte pentru întărirea prezenţei înaintate a NATO”, a spus Iohannis, la sesiunea plenară a Summitului B9 – „Situaţia securităţii în Europa, în vecinătatea sa şi în afara ei şi implicaţiile acesteia în adaptarea NATO”.

El a arătat că, în primul rând, este nevoie de întărirea „posturii de descurajare” la Marea Neagră.

„O postură de descurajare mai robustă ar trebui să înceapă cu suplinirea lipsurilor şi cu folosirea măsurilor agreate la capacitate maximă. Este nevoie de o prezenţă navală şi aeriană mai persistentă în regiune, atât din partea aliaţilor riverani, cât şi din partea celorlalţi aliaţi, pentru supraveghere, exerciţii şi vizite în port. Avem nevoie, de asemenea, de o prezenţă aliată terestră mai puternică”, a detaliat şeful statului.

Preşedintele Iohannis le-a transmis şefilor de stat din statele membre B9 că România contează pe sprijinul lor pentru ca Brigada Multinaţională de la Craiova să fie cu adevărat multinaţională, capabilă să descurajeze şi să apere şi pentru înfiinţarea Comandamentului Corpului Multinaţional de Sud-Est.

El a punctat că ar trebui acordată mai multă atenţie partenerilor din est şi să fie oferit mai mult sprijin.

„Putem să sporim capacitatea acestora de a se apăra singuri în faţa oricărui tip de ameninţări, fie ele militare, cibernetice, hibride sau pură propagandă. De asemenea, putem să le arătăm că nu sunt singuri, implicându-i mai mult în procesul de pregătire şi în exerciţii, în schimbul de informaţii şi în dialogul politic cu privire la securitatea în regiune”, a spus Iohannis.

Şeful statului a subliniat şi faptul că partenerii NATO din Balcanii de Vest au nevoie de o atenţie sporită, întrucât această regiune se confruntă cu provocări de securitate complexe, atât interne, cât şi externe. În context, el a precizat că semnarea Protocolului de Aderare la NATO a Republicii Macedonia de Nord reprezintă un pas major pentru procesul de reconciliere regională.

Potrivit preşedintelui Iohannis, cooperarea NATO-UE are o importanţă deosebită pentru asigurarea unui mediu stabil şi sigur în zona euroatlantică, dar şi în afara acesteia.

„Cuvintele-cheie pentru ca ea să funcţioneze şi să producă rezultatele preconizate sunt complementaritatea şi sinergia acţiunilor. Mobilitatea militară, sprijinul pentru partenerii noştri din Vecinătatea Estică şi din Balcanii de Vest, contracararea ameninţărilor hibride, ar trebui să rămână o prioritate comună. În acest sens, în timpul Preşedinţiei noastre la Consiliul UE, vom sprijini eforturile de consolidare a rolului UE în ceea ce priveşte securitatea şi apărarea”, a afirmat el.

Şeful statului a precizat că trebuie arătat că NATO este o „alianţă puternică, care livrează”.

„Rezultatele noastre în toate aceste domenii vor asigura succesul reuniunii liderilor NATO de la sfârşitul acestui an. (…) Puteţi conta pe noi, domnule secretar general, în ceea ce priveşte pregătirea adecvată a acestei reuniuni. Puteţi conta, de asemenea, pe România, care va continua să îşi îndeplinească toate angajamentele din cadrul NATO”, a conchis Iohannis.

Preşedintele Iohannis participă, joi, la Summitul Formatului Bucureşti 9 (B9), care are loc la Kosice, în Republica Slovacă.

La eveniment participă şi şefii de stat din Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia şi Slovacia, precum şi secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. La finalul reuniunii va fi adoptată o declaraţie comună, care va evidenţia evaluările şi obiectivele comune ale statelor participante la acest format, inclusiv în pregătirea următorului summit aliat, preconizat pentru finalul acestui an.

În cadrul reuniunii sunt organizate două sesiuni plenare, va fi dezvelită o placă comemorativă, iar la final preşedinţii României, Klaus Iohannis, Slovaciei, Andrej Kiska, şi Poloniei, Andrzej Duda, vor susţine o conferinţă de presă comună.

Formatul Bucureşti (B9) a fost lansat la iniţiativa preşedinţilor României şi Poloniei. Primul summit a avut loc în noiembrie 2015, la Bucureşti, iar al doilea la Varşovia, în iunie 2018.

BOGDAN DUCA:”UNGARIA E IN UE SI NATO,DAR NU SE UMILESTE CU NIMIC DIN RATIUNI EUROATLANTICE!,SI AR TREBUI SA NE DEVINA MODEL….!

1 mart.

Mi se pare foarte interesant și apreciez mult argumentul adus de unii concetățeni de-ai mei: ”Decât să vină rușii, mai bine să vină americanii”, cu referire la trupele aliate de ocupație….

De ce îl apreciez?  Pentru că îmi dau seama că sunt oameni onești: se prind și ei că trupele americane nu au venit aici doar așa, să celebreze prietenia și alianța strategică dintre popoarele român și american.

Se prind și ei că, dincolo de politețea propagandistică, ideea e mult mai cinică: sunteți ai noștri și jucați cum vrem noi.

Acești concetățeni ai mei sunt resemnați. Sunt ca niște dame de companie care, în așteptarea clientului au dorințe sau mulțumiri: ”mai bine să mă f..ă tipul ăla mai spălat, decât murdarul ăla….”; ”ce mi-ar plăcea ca la următoarea tură să nu fiu pusă să…..”

Repet, înțeleg foarte bine acest pragmatism de bordel.

Dar sunt creștin, sunt european, sunt român, am o istorie în spate în care strămoșii mei nu s-au împăcat cu soarta de lucrători în bordel……

Și da, pur și simplu nu am chef și nu înțeleg de ce ar trebui să accept să fiu … de americani sau de ruși, sau de nemți, sau de pecenegi, sau de cumani…..

Wtf? Avem o țărișoară lângă noi care e, toată, o câmpie, cu fluviu și un lac.

Iar în țărișoara aia dacă ambasadorul SUA spune o prostie, primește un șut în fund. Dacă ambasadorul Rusiei, spune o prostie, primește un șut în fund. Nu există trupe de ocupație de niciun fel, aliate sau nu. E în UE și NATO dar nu se umilește cu nimic din rațiuni euroatlantice.

Are relații bune și cu SUA, și cu Rusia, pentru că ambele au învățat să o respecte.

Acea țărișoară se numește Ungaria. Și ar trebui să ne devină model.

Autor: Bogdan Duca

Sursa: Bogdan Duca Facebook

MITUL NOCIV AL ANTICORUPTIEI!

1 mart.

Să mai vii ca o floare în 2019 să defilezi cu anticorupția și cu personajele sale compromise sau cel puțin controversate (MM sau LCK) mi se pare intolerabil. Denotă fie o crasă lipsă de gândire politică și socială, cecitate, fie afiliere la agende și grupări „strategice”. Altă variantă, să mă iertați, nu văd.

Despre anticorupție există deja un bagaj de cercetări și de teoretizări care scot în evidență vulnerabilitățile și principiile nocive pe care se bazează. Anticorupția a devenit o industrie, cu tot ce înseamnă acest lucru: bugete imense, acumulări de putere discreționară, modelarea perversă a politicului și mediaticului. Și să fie clar: nu o zic de la mine și nu o zic doar despre România. Se întâmplă oriunde a fost experimentat așa ceva.

Anticorupția nu a funcționat acolo unde a fost aplicată. În Italia nu a schimbat nimic în bine. Poate doar că a distrus vechiul sistem de partide, funcțional de bine de rău, și a adus la putere saltimbanci și blogeri și comici de stand up. În țările estice e și mai rău – experiența lui Șaakașvili o arată (abuzuri imense, inclusiv oameni torturați în închisori).

În România au fost devoalate practicile oneroase care deveniseră un sistem în divizia considerată cea mai bună a DNA – celebrii Portocală și Onea. Lidera DNA este în mod vădit o persoană preocupată excesiv de PR, care a făcut deal-uri cu politicieni și oameni din serviciile secrete. Practicile sistematice ale LCK au inclus manipularea opiniei publice prin scurgeri selective și orientate de stenograme, arestări preventive în prime-time și supra-expunerea mediatică a unor cazuri, lucru care a curmat cariere, chiar dacă, la final, dosarele au fost clasate sau instanțele au achitat. Cazul Rarinca rămâne o pată de neșters care arată complicități absolut abjecte și abuzive între șefi ai instituțiilor judiciare, care au transformat respectivele instituții în dispozitive aflate la bunul lor plac și interes personal.

În aceste condiții, când principial justiția procuroristică de tip anticorupție este un experiment nociv, fără rezultate pozitive, când există atâtea fapte incontestabile reprobabile despre experimentul grotesc de eșuat al anticorupției românești, să vii și să defilezi cu LCK și cu oamenii săi este prea mult!

Și nu voi vota așa ceva.

Autor: Anghel Buturugă

Sursa: Anghel Buturugă Facebook

SORIN FAUR:”RELATII GHEBOS SUBMISIVE LA BRUXELLES!”

1 mart.

În 2012, România a pierdut orice șansă de a mai mima că și-ar putea dori să se democratizeze cu adevărat, sub înțeleapta și performanta conducere a contrabăsiștilor V. Ponta&C. Antonescu. Cînd Ponta a acceptat lista de sarcini a lui Barroso, tremurînd ca un rahat de spaimă că nu va mai fi prim ministru, relația României cu UE s-a limpezit definitiv. Este cea de azi, cînd nu vedem decît episoade ale unui nou sezon al aceluiași serial horror submisiv a cărui difuzare a început la referendumul din vara lui 2012.

Atunci, în plină vacanță estivală, 8,5 milioane de cetățeni cu drept de vot au ieșit din case ca să spună cu stampila ce aveau de spus despre Traian Băsescu. Deși eu am votat contra lui Traian Băsescu, mi-am păstrat pînă azi intact respectul pentru milionul care a votat în favoarea lui Traian Băsescu, în pofida apelurilor jalnic disperate de a rămîne în case ale mărețului lider și ale bravilor săi locotenenți. Deci, 8.5 milioane se duc la urne în buricul unei veri toride care pustiise străzile așezările mari și mici. Pentru comparație, la alegerile parlamentare din 2016, care au configurat actualul Parlament al României, s-au deranjat pînă la urne doar 7,2 milioane de votați. Mai puțini cu circa 200.000 decît cei care i-au spus de pomană adio lui Traian Băsescu în 2012. An în care Traian Băsescu a fost invalidat cu voturile a 7.4 milioane de electori după ce fusese reales președinte cu 5.2 de milioane de voturi în 2009.

Obraznicia colectivă a celor care încă mai credeau că votul lor contează și că a te prezenta la urne nu este o infracțiune nu putea rămîne nepedepsită. Procurorii lui Kovesi descind în bătăturile mediului rural și pun votanții ieșiți de la Liturghie să recunoască cu mîna pe bibliile de pe capotele procurărești. Ponta e convocat la Bruxelles unde i se înmînează un document pe care încă nu l-a văzut nimeni în original, document despre care, între altele, știu că nu are antetul Comisiei Europene. Conținutul descrie la rezoluție maximă demontarea umilitoare a oricăror urme, oricît de fine, de suveranitate națională și regim democratic pe care românii ar mai fi putut fantaza că ar le-ar mai putea avea cel puțin încă o vreme. Domeniile în care lista lui Barroso dicta n-aveau absolut nicio legătură cu cele reglementate de aquis-ul comunitar: politica penală, atribuțiile autorităților statului român și exercitarea lor in exercițiul functiunii, legiferarea în materie electorală și juridică.

Am dat recent peste un bilanț cu reproș sever contra lui Ponta, care nu s-a achitat cum se cuvine, tovarăși, de toate cele 11 puncte din ukazul lui Barroso. Domnița autoare e cel mai mare și mai dăștept jurnalist pă justiție din curtea școlii noastre ajutătoare. Ceea ce nu mă preocupă, ci doar mă distrează. Ce mă distrează și mai mult în contextul ilustrei victorii a doamnei Codruța din forurile europene este una dintre cerințele lui Barroso lipite cu scuipat pe fruntea lui Ponta în 2012: “Introducerea unui proces transparent de numire a Procurorului General şi a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie; un astfel de proces transparent ar trebui să includă depunerea unor candidaturi deschise, fondate pe criterii de experienţă profesională, integritate şi rezultate pozitive în acţiunea anticorupţie.”

Desigur, fix așa s-a întîmplat. Fix așa a fost numită doamna Codruța șefă la DNA și fix la fel a ajuns acum doamna Codruța favorita politicienilor europeni pentru șefia parchetului de la Luxemburg: în urma unui proces transparent și cu selecție pe considerente meritocratice.

Din cîte am înțeles, în relațiile ghebos submisive regula e că activul violent se oprește atunci cînd pasivul încasator îi cere să se oprească. Bineînțeles, pacienții au dependență cu orgasm la durere și umilință. Din cîte înțeleg, amorul ghebos de acest tip trebuie neapărat să devină urgent normă europeană adorabilă. De pildă, doamna Crin Antonescu a priceput, deci a votat cum trebuie, ca populară ce este. Dacă nu cumva ca democrat-creștină, căci ideologic PNL asta ar trebui să admită că e o dată ce a trecut la popularii europeni. În ceea ce îl privește pe succesorul tiranic al uselistului Ponta la șefia PSD, domnul Liviu pare să aibă de multă vreme în debara tot harnașamentul obligatoriu relaționării orgasmic gheboase cu “Europa”; dar cred că îi e foarte puțin rușine să recunoască ce practică, fiind mai de la țară.

Cert ce că nimeni nu cere audibil stop joc. Și tot cert e că unii urlă de plăcere, după cum rezultă din frumoasa imagine alăturată.

Autor: Sorin Faur

Sursa: Sorin Faur Facebook

CUM RAMANE CU „STATUL DE DREPT”,PREA-STRAMBILOR IPOCRITI AI INALTEI PORTI DE LA BRUXELLES?

1 mart.

De-a lungul ultimelor decenii, prin lumea largă au bântuit tot felul de „anomalii”: „Gripa Spaniolă”, „Gripa Asiatica”, Virusul„ H3N2”, „Boala vacii nebune”, Virusul „H5N1”, „Gripa aviară”, „Pesta porcină”, pesta „LCK1”… Ce ţi-e şi cu minunile astea, create pe lamelă de minţi diabolice! După Crăciun şi Anul Nou, în România, minunile apar una după alta. Precum în 2006 gripa aviară a rămas fără fulgi, la sfârşitul lui 2018, toate focarele de pestă porcină din România au rămas fără şorici.

Alertele au dispărut rapid, aşa cum au venit, de pe prima pagină a fiţuicilor făcătoare de „fake news”, iar pe ecranele tv pestele şi gripele au devenit incolore. Dar nu vă impacientaţi, pentru schimbarea „decorului” şi-a făcut apariţia isteria epidemiei de gripă bipedă. Mor pe capete (ca în oricare alt an… dar asta nu se (s)pune…); copii, bătrâni, tineri – cu sau fără alte afecţiuni la bord, cu sau fără vaccin antigripal injectat preventiv. Desigur, e vorba de vaccinuri din import, fiindcă românescului Institut „Cantacuzino” au avut grijă corporaţiile farmaceutice şi trădătorii de ţară să-i facă de petrecanie prin procedura „pas cu pas”.

„Codex alimentarius” şi Monsanto au transformat populaţia României în cobai

Controlate sau plantate, „gripele” şi „pestele” de care am amintit se înscriu perfect în „prorocirea” făcută cu ani în urmă de un „guru” aproape centenar al planetei: „Reducerea populaţiei ţărilor sărace este vitală pentru securitatea Statelor Unite”[1]. Specialiştii consideră probabilă chiar o pandemie… şi nu numai. Industria farmaceutică şi cea alimentară împărtăşesc acelaşi interes, motiv pentru care, industria farmaceutică distruge, de ani buni, orice inovaţie sau descoperire ştiinţifică capabilă să trateze bolile umanităţii: SIDA, Ebola, cancerul, diabetul, bolile cardiovasculare… De perioada în care Dacian Cioloş a condus Ministerul Agriculturii şi introdus în mod experimental în România „Codex alimentarius” şi a deschis larg porţile Monsanto, transformând populaţia României în cobai al experimentelor vă mai aminţiţi?

„Această Românie este încredinţată mâinilor voastre”

În luna mai a anului 1999, Papa Ioan Paul al II-lea s-a adresat românilor: „Românie, ţară-punte între Orient şi Occident, punct de răscruce între Europa centrală şi cea orientală, Românie, pe care tradiţia o numeşte cu frumosul titlu de « Grădina Maicii Domnului » […] Această Românie este încredinţată mâinilor voastre”. Coincidenţă sau nu, în 2019, tot în luna mai, tot în România, lăsată pe mâinile unor nevrednici, se va desăvârşi „ciudata” şi mult controversata vizită a Papei Francisc pe meleaguri transilvane. Gura lumii sporovăieşte că printr-o minune, „gazdele” de drept şi de fapt vor lipsi, lăsaţi fiind unii de pe meleagul Pestei roşu-alb-verde să-l întâmpine. România, pe rele mâini a ajuns, aşa că Te rugăm Doamne, fereşte-ne de vreo „Gripă papală”!

Pesta „L.C.K.1” – „Alice în Ţara minunilor”

Cum spuneam, pe tărâmul Grădinii Maicii Domnului, minunile apar ca ciupercile după ploaie şi nu oricum: ambasadorii occidentali calcă în picioare convenţiile diplomatice şi nimeni nu-i ia la rost, escrocii au certificate de oameni de onoare, hoţii şi jefuitorii, paşapoarte diplomatice şi conturi grase în paradisuri financiare, politicienilor li se dă cu agheasmă pentru iertarea păcatelor… Să tot fii infractor în Grădina Maicii Domnului! Dacă Gauleiterul partenerului strategic şi mulţi alţi viziri, cu sau fără lalele, au decorat-o şi au cadorisit-o cu tot felul de onoruri („justiţia ştie de ce!”), „Înaltul” K.W.I. a citit încet,  a priceput foarte încet, a decis şi mai încet. În cele din urmă, de voie, de nevoie, a fost obligat s-o dea jos din fotoliul pe „Nibelunga din curbura Carpaților, în piept cu « Legiunea de Onoare», pe umăr cu «Steaua Polară»”, care tăia şi spânzura după placul celor care au urcat-o pe piedestal – ambasadele Ipocritului Occident. A „decorat-o” şi el cu „a treia cizmă” şi i-a dat „liber”. Başca dosare, protocoale şi alte vrăjitorii Made D.N.A. Grijuliu, Bruxelles-ul i-a sugerat mazilitei să nu-şi facă gânduri rele, să „catindeze” (cu sau fără dosare penale) la o înaltă funcţie europeană, că de vrăji are grijă el, Marele Babilon. Ea, doar, să arunce la coş. Păi cum rămâne cu „Statul de drept”, prea-strâmbilor ipocriţi ai Înaltei Poarţi?

Nici Mafalda, nici simbolul curățeniei, nici al libertății…

În ton cu miracolele din Grădina Maicii Domnului, găsesc edificator comentariul unui jurnalist privind serialul „Ce vrăji a mai făcut…”: „Laura Codruța Kovesi se socotea buricul pămîntului, şefa deratizării morale în România. Plină de emfază, zicea: « Noi suntem D.N.A. ! […] Sunt Luluța de la C.I.A. și țineți-vă gura că vă ia mama dracului ! ». Acum descoperă că lumea o tratează ca pe un nimeni… că nu este nici Mafalda, nici simbolul curățeniei, nici al libertății… au început să-i iasă « bubele» pe nas și pe bărbie: Oradea, Ploiești, S.R.I., bodyguardul […]. Ultima ei zvîcnire a fost lansarea unei plîngeri la C.E.D.O. […] dar debarcarea mediocrei absolvente de drept de la Facultatea din Cluj-Napoca n-are legătură cu nici drepturile omului, nici cu C.E.D.O. A revenit pe prima pagină pentru cîteva ore, scufundîndu-se și mai adînc decît înainte în anonimatul în care locuia”[2].

România va plăti scump acest experiment nesăbuit de creare a unui robot justiţiar, pentru satisfacerea orgoliilor unor corupţi iresponsabili. Ca să nu mai vorbim că România a avut parte, de câteva decenii, doar de preşedinţi şi guvernanţi care au luat-o razna şi au creat un câmp lucrativ pentru borfaşi şi trădători.

[1] Henry Kissinger, National Security Study Memorandum  – 1974.

[2] Cornel Nistorescu, https://www.cotidianul.ro/suferintele-unei-vedete-ignorate/

Autor: Ion Măldărescu

Sursa: Revista Art-Emis

PROFESORUL ILIE SERBANESCU:”AU INCEPUT SA SE AFLE NU DOAR DIMENSIUNILE JAFULUI,DAR SI USTENSILELE SI DIVERSIUNILE CU CARE ESTE OPERATIONALIZAT!”

1 mart.

După ce Guvernul a avut ideea introducerii „taxei asupra lăcomiei“ băncilor, numită apoi oficial taxă asupra activelor (pentru că avea să fie calculată asupra activelor, care în cazul băncilor sunt constituite de creditele acordate de către acestea), s-a declanșat o întrecere între mesajele trimise în spațiul public de către inițiatori de justificare motivațională a demersului și bombardamentul contraargumentărilor din partea băncilor și menestrelilor acestora vizând delegitimarea taxei prin pretinsa lipsă de temei, prin „ororile“ economice pe care le-ar produce și, ce să vezi!, chiar prin victimizarea ridicolă a stăpânilor din ecuație, respectiv a „bietelor“ bănci.

În vâltoarea întrecerii s-a apelat, și de o parte și de alta, la diverse scormoneli în măruntaiele bancare, mai puțin scoase la bătaie în mod uzual în spațiul public și oricum necunoscute de cei fără implicare în domeniu, care constituie majoritatea. Ceea ce știm în mod curent este că băncile onorează depozitele cu dobânzi derizorii, înjositor de mult sub rata inflației, că deci ținându-ți banii la bancă ești în pierdere, și că, dimpotrivă, dacă e vorba să iei un credit de la bancă, dobânda este exorbitantă, păscându-te riscul de a rămâne fără pantaloni.

După mine, era de ajuns să se știe chiar și numai atât, căci aceasta era esența și era suficient pentru o părere adecvată despre băncile din România! Nu se știe exact din ce motiv – fatalism față de soartă sau prostie pură – acest fapt esențial era ca și acceptat, în măsura în care nimeni nu reacționa cu ceva: nici autoritățile să se opună cumva jafului (căci despre jaf este vorba, băncile practicând dobânzile respective prin abuz de monopolul deținut în domeniu), nici oamenii de rând să recurgă la cât mai puține credite, singura modalitate de a se feri de a fi jefuiți în condițiile în care autoritățile girau jaful prin inacțiune. Pe frontispiciu trona figura eternului guvernator al Băncii Naționale fraudulos autointitulate a României, care permitea abuzul de monopol de o asemenea amplitudine din sistemul pe care îl parohia, fără ca cineva să-l conteste, cu toate că mereu mai mulți înțelegeau că eternitatea sa în funcție se datora nemijlocit tocmai faptului că permitea un astfel de abuz într-o activitate în care de o parte sunt băncile, practic toate reprezentând stăpânul străin al țării, și de cealaltă parte salahorii români, fie ei indivizi sau firme.

Când măruntaiele bancare au fost puse pe masă sau pe tapet au început să se afle nu doar dimensiunile jafului, ci și ustensilele ca și diversiunile cu care este operaționalizat. S-a aflat, de pildă, că, la dobânzile abominabile percepute la creditele acordate, băncilor le este de ajuns să-și recupereze doar vreo 20% din acestea pentru a-și vedea returnați banii avansați, putându-și permite ca, în majoritatea lor, creditele nerecuperate să fie vândute apoi la numai 10-15% din valoare ca neperformante, încasările din acestea constituind câștig net. S-a mai putut afla că neperformantele se vând înregistrându-se în contabilitate drept cheltuieli deductibile, fiind suportate astfel pe seama statului, adică de către noi toți, aflați în nici o legătură cu problema! Și mai rău că, provizioanele constituite pentru eventualitatea nerecuperării unor credite se fac tot ca deductibilități fiscale pe seama statului, în timp ce, dacă creditele sunt ulterior recuperate, câștigurile rămân la bănci. E tare, nu!

În asemenea condiții, argumentele aruncate în spațiul public de către bănci sau menestrelii lor despre impactul taxei pe active bancare sunt absolut ridicole. Băncile se plâng demagogic de plăți care vor exista doar dacă va cădea drobul de sare, căci taxa ar urma să intervină numai dacă ROBOR-ul depășește 2%. Dacă nu depășește, ar urma să nu se plătească nimic. Taxa cel mult ar încerca să contracareze încărcarea suplimentară a actualelor absolut fabuloase dobânzi la credite, care are cu totul alte cauze, pe care taxa nu le atacă în vreun fel, neafectând-o cu nimic. Taxa este proastă dar nu din motivele invocate de bănci, ci din motivul că nu atacă fondul problemei!

Rar însă au putut fi auzite atâtea ciudățenii sau idioțenii de-a binelea pe tema cu pricina! Căci este vorba de ocoliri cu bună știință ale incalificabilei existențe a unor anomalii și de răul pe care l-ar face eliminarea unor anomalii și mai mari. Cum poți tu să spui că taxa, afectând profiturile bancare, va bloca creditarea economică din România și deci dezvoltarea acesteia când realitatea – evidențiată de statisticile nimănui altcuiva decât ale Băncii Naționale zise a României – arată că băncile aproape nici nu finanțează, ba s-ar putea spune aproape deloc, economia din România?! Toată, dar absolut toată economia străină din România, care deține peste jumătate din cifra de afaceri și ocupă vreo 30% din forța de muncă ocupată în România, nu se finanțează deloc de la băncile străine din România.

Căci ar fi nebună la cap s-o facă la dobânzile aiuritoare percepute de aceste bănci. O face apelând la aceleași bănci, dar la mamele lor din străinătate, care dau credite cu dobânzi normale. Aceste finanțări formează grosul datoriei externe considerate a României, căci este contractată de pe teritoriul României. La rândul ei, economia românească din România, care ocupă 70% din forța de muncă și dă doar jumătate din cifra de afaceri – mai precis peste 90% din firmele înscrise juridic în România – abia dacă se finanțează de la băncile din România! Este vorba de o finanțare care nu reprezintă decât 8% din total! Peste 80% din firmele respective n-au apelat vreodată la un credit bancar. 97% din acestea sunt considerate nebancabile de către chiar băncile respective. Și cu 8% și fără 8% din total este absolut același lucru! Economia cu capital românesc se finanțează din ce poate genera la nivel propriu (autofinanțare) sau, dacă nu poate, apelează la „frații“ din sistem, adică la furnizori. Creditul furnizor este cel mai mare finanțator al economiei cu capital românesc. Băncile străine și de-ar pleca n-ar avea cu ce afecta economia cu capital românesc! Amenințările în domeniu ale băncilor străine sunt baliverne! Prostii pentru fraieri!

Problema este alta. Orice măsuri de retorsiune ar adopta băncile străine din România, acestea n-ar putea face cine știe ce rău economiei din România, pur și simplu pentru că băncile străine din România n-au aproape nici o legătură cu finanțarea economiei din România. Nici economia românească, nici economia străină din România! Băncile au legătură cu altceva: cu statutul de colonie al României, statut al cărei placă turnantă o constituie. De aici va izvorî și replica băncilor (despre aceasta săptămâna viitoare).

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: România liberă

DE CE ARE NEVOIE FUHRERUL GERMANIEI ANGELA MERKEL”STASI” DE CODRUTA KOVESI?,TREI COMPANII GERMANE URIASE,SIEMENS,DAIMLER SI RHEINMETALL,SUNT IN PRAGUL UNOR PROCESE ISTORICE PENTRU CORUPTIE IN GRECIA!

1 mart.

Aici sunt adevaratii corputi, la nivel mare !

DE CE ARE NEVOIE FUHRERUL GERMANIEI ANGELA MERKEL”STASI” DE CODRUTA KOVESI?,TREI COMPANII GERMANE URIASE,SIEMENS,DAIMLER SI RHEINMETALL,SUNT IN PRAGUL UNOR PROCESE ISTORICE PENTRU CORUPTIE IN GRECIA!

Siemens, Daimler şi Rheinmetall, grupuri care au format reputaţia economiei germane, sunt implicate în cazuri de corupţie de mare amploare în Grecia, ţară faţă de care Germania denunţă permanent practicile frauduloase, relatează AFP.

Justiţia elenă nu a stabilit încă data la care 19 foşti directori ai Siemens se vor prezenta la tribunal, dar cazul se anunţă unul dintre cele mai importante procese financiare din Grecia, din ultimul deceniu.

În total, 64 de persoane sunt urmărite pentru corupţie şi spălare de bani, în cadrul unui scandal uriaş care implică mită plătită în schimbul obţinerii de contracte de către Siemens.

Ancheta referitoare la activităţile Siemens a durat 9 ani şi a avut ca rezultat un raport de 2.368 de pagini.

Grupul bavarez, care are legături cu Grecia din secolul XIX, este acuzat că a mituit diverşi oficiali pentru a obţine un contract major de modernizare a reţelei de telecomunicaţii a operatorului elen OTE, la sfâşitul anilor 1990.

În total, Siemens ar fi plătit mită de 70 de milioane de euro pentru contractul de trecere la tehnologia digitală a OTE. În prezent, cel mai mare acţionar al OTE este grupul german Deutsche Telekom.

Între acuzaţi se află fostul director al Siemens în Grecia, Michalis Christoforakos, în vârstă de 62 de ani, dar există şanse reduse ca acesta să ajungă în faţa justiţiei. Christoforakos, de naţionalitate germano-elenă, a părăsit Grecia în 2009, se află în Bavaria, iar justiţia germană refuză categoric extrădarea acestuia, pe motiv că faptele s-au prescris.

Relaţiile deja dificile dintre Germania şi Grecia nu vor fi detensionate de această decizie, notează AFP.

“Mărturia acestei persoane ar fi fost esenţială pentru procesul Siemens de la Atena. Dar înainte de toate este o problemă de dreptate, care demonstrează că există un limbaj dublu din partea Germaniei”, a declarat preşedintele Parlamentului elen, Zoe Konstantopoulou.

Grupul Siemens mai este implicat într-un alt caz de corupţie, legat de sistemul de securitate al Jocurilor Olimpice care au fost organizate la Atena în 2004.

Potrivit Transparency International, Grecia continuă să fie cea mai coruptă ţară din Europa, chiar dacă a făcut progrese importante, ca urmare a crizei.

“Corupţia companiilor germane în Grecia este de notorietate de mai mulţi ani, dar cazurile nu au fost urmate de procese”, potrivit unui institut german de cercetări în domeniul politicii externe.

În 2011, în plină criză economică şi socială, o comisie parlamentară germană a estimat că finanţele Greciei au pierdut 2 miliarde de euro din cauza corupţiei.

O deputată germană, Sahra Wangenknecht, a afirmat că firmele germane au profitat considerabil de cheltuielile uriaşe făcute de Atena în domeniul apărării.

Constructorul auto Daimler a fost acuzat la rândul său, în primăvară, de justiţia elenă că a plătit mită pentru atribuirea unui contract în valoare de 100 de milioane de euro, pentru livrarea de vehicule militare. Acuzaţii similare sunt aduse companiei Krauss Maffei Wegmann, pentru furnizarea de tancuri Leopard.

Grupul Rheinmetall, din industria apărării, a fost condamnat în 2012 la plata unei amenzi în valoare de 37 de milioane de euro pentru plăţi ilegale către oficiali ai Ministerului elen al Apărării, în schimbul vânzării sistemului de apărare aeriană al companiei, pentru 150 de milioane de euro.

Doi foşti directori ai Ferrostaal au fost condamnaţi, iar compania a fost nevoită să plătească 140 de milioane de euro, pentru că a acordat comisioane ilegale în schimbul unor contracte pentru submarine.

Cu toate acestea, daunele financiare suportate de aceste companii în urma condamnărilor sunt mult mai scăzute decât câştigurile obţinute din astfel de contracte dubioase, ceea ce nu va stopa astfel practici, potrivit analiştilor citaţi de AFP.

Sursa: https://www.gandul.info

https://www.stiri-extreme.ro

SECURITATEA A TRADAT,DUPA CARE S-A REINVENTAT…PE BAIETII DESTAPTI NU-I INTERESEAZA NATIUNEA,TARA SUA ALTE PROTII,II INTERESEAZA PROPRIUL PROFIT!

1 mart.

                         Lumea din penumbră Omul cu care mă mai […]

                         Lumea din penumbră

Omul cu care mă mai întâlnesc din când în când şi care-mi dă cam totul peste cap m-a lăsat din nou fără cuvinte. Sunt de-a dreptul şocat, dar probabil cel mai rău mă deranjează faptul că are dreptate. Teoriile mele merg până într-un punct, dar de-acolo intervin variabile inexplicabile. Ceea ce-mi spune el e coerent şi are sens. O să vă descriu pe scurt ceea ce-am aflat. Dar pentru asta trebuie să ne întoarcem puţin în timp.

Singura pagină de aur a spionajului român aparţine fabulosului personaj Mihai Caraman. Între 1958 şi 1968, folosindu-se de farmecul său personal şi de abilităţile deosebite, Mihai Caraman a reuşit să dezvolte o reţea care efectiv a zguduit NATO din temelii. Nu vom şti probabil niciodată dacă au fost şi ruşii amestecaţi sau dacă absolut tot ceea ce s-a făcut a fost 100% munca sa. Cert este că, asemeni marilor spioni, Mihai Caraman a reuşit să penetreze întreg dispozitivul advers (NATO) prin cârtiţele pe care le-a amplasat cu abilitate, chiar dacă toţi ochii erau ţintiţi pe el. Este una dintre puţinele poveşti remarcabile ale Serviciului Extern român. Imaginaţi-vă că, pentru înlăturarea lui Caraman din interiorul SIE s-au făcut presiuni de la cel mai înalt nivel al SUA, NATO şi al ţărilor Occidentale. Mai multe puteţi afla din fascinanta carte „Le réseau Caraman – Treize roumains ont fait trembler l’OTAN” scrisă de de Pierre Accoce și Daniel Pouget.

Să ne întoarcem acum la personajul cu care m-am întâlnit ieri. Eram destul de scârbit de povestea cu procurorul european. Mi-am dat seama că ceea ce avem noi în Parlament sunt adevăraţi academicieni pe lângă nulităţile şi prostovanii care freacă menta prin Parlamentul European. Spectacolul de-a dreptul macabru, în care unei nulităţi care minţea cum respira îi erau ridicate mingi la fileu mi s-a părut atât de grotesc încât pur şi simplu aproape mi-a provocat voma.

Povestindu-i toate stările mele, omul a început să zâmbească, spunându-mi că ar trebui să fiu mândru. M-am uitat cruciş la el, iar el, pe un ton imperturbabil mi-a repetat acelaşi lucru. După care a pus în contextul tabloului general despre care mai vorbiserăm de atâtea ori, rezultând o fotografie extrem de coerentă. În mare ştiu informaţiile la care are acces, îi ştiu trecutul şi ne leagă o prietenie solidă, în ciuda diferenţei de vârstă. Mie îmi place modul său calm şi organizat în care pune evenimentele în context şi le leagă de informaţiile la care are acces. Totul cu calm, detaşându-se pentru a fi cât mai obiectiv şi a-i reuşi raţionamentul. Dar, înainte de a ajunge la concluzii vă vă spun tot tabloul său general.

Unica profitoare de pe urma Revoluţiei a fost Securitatea. De altfel, Revoluţia devenise necesară întrucât se acumulaseră ilegal sume fabuloase de bani care nu puteau fi justificate şi care, mai rău, stăteau blocate. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Securitatea a trădat, lăsând ţara „liberă la penetrare” şi tot acesta a fost motivul pentru care s-a mers pe o lichidare rapidă a Ceauşeştilor. Astfel s-a închis gura oricui ar fi îndrăznit să ridice puţin vălul realităţilor dureroase.

Cei care-au cucerit puterea în România au înţeles rapid că modelul de urmat e cel Occidental, cu elita financiară ascunsă şi cu jucători de carton în politică. Astfel a început lungul drum al infiltrării partidelor politice, a sindicatelor şi a tuturor factorilor de putere. Astfel, în spatele incompetenţilor căţăraţi pe funcţii se putea derula lejer afacerile cele mai bănoase, se puteau învârti banii fără niciun control.

Securitatea a ştiut mereu să fie în avangardă. Următorul pas a fost infiltrarea organizaţiilor mai mult sau mai puţin oculte. Această operaţiune le oferea nu doar pârghii în manipularea opiniei publice, dar şi acces în eşaloanele superioare ale puterii mondiale.

Omul mi-a descris cu lux de amănunte modul în care Securitatea s-a reinventat, devenind o mega-organizaţie necontrolată de nimeni şi cu tentacule întinse peste tot. România e rădăcina din care se adapă, însă deschiderea ţării spre „partenerii occidentali”, i-a pus pe „stăpâni” în faţa unei noi provocări, anume aceea de a-şi menţine privilegiile fără a deveni vulnerabili în faţa acestora. Cu toate că s-a adoptat tacit principiul „spunem ca ei, dar facem ca noi”, au înţeles că munca de cosmetizare nu poate funcţiona la infinit, mai ales în condiţiile în care urmau să exista interese fix în zona care li se cuvenea până atunci în mod exclusiv. Astfel au trecut la nivelul următor care presupune nu rezistenţa, ci alierea cu duşmanul. Sunt presiuni pentru intrarea pe un anumit domeniu? Foarte bine, omul de carton din politică se opune, în timp ce ei îşi demonstrează competenţele deblocând totul. Pentru această „facilizare” duşmanul îl ia aliat, iar din combinaţie „mafia elitelor” are de câştigat. Duşmanul optimizează la maxim, că doar are know how-ul în sânge, iar prada se împarte. Nu doar că nu pierzi, dar îţi deschizi o portiţă spre un eşalon superior.

Directorul Serviciului Român de Informaţii, Eduard Hellvig și directorul adjunct al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) a Statelor Unite ale Americii, David S. Cohen.

Moda supunerii, a stufului care se apleacă în vânt, dar nu se rupe, a funcţionat de minune. Toţi oficialii ajunşi în România s-au crucit cât de uns pot merge treburile aici. Ordinele de-acasă se îndeplineau perfect, fără rezistenţă şi cu ajutorul unui aparat permisiv. Mai mult, trecerea pe la Bucureşti a echivalat întotdeauna cu rotunjirea buzunarelor. Toţi ambasadorii SUA (cu o excepţie) au fost mituiţi şi au plecat bogaţi de-aici. Gitenstein lua într-o vreme câte 100000$/lună de la Adamescu. În fapt, banii scurşi de-aici nu sunt aruncaţi ci reprezintă investiţii. Acesta e modul în care „cadre de nădejde” s-au strecurat prin eşaloanele transnaţionale de putere. Astfel, organizaţiei ilegale de la noi i s-au deschis oportunităţi pe alte pieţe. Cu alte cuvinte, întreaga mafie s-a globalizat, chiar dacă baza operaţională o reprezintă tot România.

Amicul meu susţine că practic nu există zonă de influenţă dintre cele ale partenerilor noştri care să nu fi fost otrăvită de „băieţii deştepţi de la noi”. Arta mitei, a mânjirii de la borcanul cu miere a funcţionat excelent, astfel încât puterea organizaţiei a crescut la un nivel greu de perceput în prezent. Privind din acest punct de vedere, amicul meu îmi spunea că ar trebui să fiu mândru: o organizaţie din România reuşeşte să influenţeze şi să infiltreze la vedere structurile europene. Spectacolul pare a dezavantaja România, astfel încât prostovanii se înghesuie să apere „persoanele nevinovate care s-au rupt de naţiune în numele idealului european”. Aiurea! Pe băieţii deştepţi nu-i interesează naţiunea, ţara sau alte prostii, ci propriul profit. De-aceea tranzacţionează aceste noţiuni, întrucât scopul lor este să agaţe o halcă cât mai mare din tort, nu să se limiteze la prăjiturica lor, pe care oricum o controlează.

Infiltrările pe care le reuşeşte structura ilegală autohtonă sunt de-a dreptul remarcabile, susţine amicul meu. De la Caraman încoace nu s-a mai reuşit o asemenea infiltrare care, culmea, se face prin obedienţă şi slugărnicie. Cu toate acestea, peste tot pe unde-au acţionează nu există oficial care să nu se fi mânjit cu „miere românească” şi despre care să nu fie documentată mânjeala. Structura e extrem de mare şi difuză. E un avantaj şi, în acelaşi timp, un dezavantaj. Avantajele sunt cât se poate de clare, anume capacitatea de protecţie din exterior (vezi campaniile media şi politice) şi aceea de a-şi trage profituri din mai multe zone (cu toate că până la acest moment nu prea s-a dovedit mare lucru). Dezavantajul constă în faptul că maşinăria devine energofagă, atrăgând atenţia din ce în ce mai mult prin numărul lucrătorilor care-i asigură protecţia şi prin eforturile financiare din ce în ce mai mari necesare menţinerii mecanismului.

Desigur, cât timp veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, caracatiţa funcţionează fără probleme, dar atunci când se va trece pe minus efectele sunt discutabile întrucât fiecare va fi interesat să-şi mai salveze ce e de salvat, iar totul se va dărâma.

Există însă şi o mare necunoscută în tot acest „succes” autohton: cine sunt cei din spatele „mecanismului invizibil”. Aici însă e o negură extrem de mare cu foarte multe necunoscute şi, din păcate, niciuna nu ne avantajează pe noi.

                                                                                                              Dan DIACONU

Sursa: Trenduri economice

 

http://www.justitiarul.ro/

PSD EXPLICA PROIECTUL LUI LIVIU DRAGNEA,AMINTIND CE ALTE TARI ISI REPATRIAZA REZERVA AURUL!

1 mart.

psd 720x377 PSD explica proiectul lui Dragnea, amintind ce alte tari isi repatriaza rezerva de aur

Pe fondul comentariilor iscate de initiativa legislativa social-democratii au tinut sa mentioneze, intr-un scurt mesaj transmis joi in jurul pranzului, ca mai multe tari europene isi repatriaza rezerva de aur, intre ele Germania si Austria. “Despre proiectul de lege promovat de presedintele PSD, Liviu Dragnea, privind repatrierea rezervei de aur a Romaniei, pentru moment spunem doar atat: Germania isi repatriaza rezerva de aur, Austria isi repatriaza rezerva de aur, Belgia, Olanda, Elvetia isi repatriaza rezerva de aur”, sustin pesedistii, via Facebook.

In proiectul depus miercuri se invoca, intre altele, costurile platite de Romania, drept chirie, pentru depozitarea rezervei de aur a Romaniei.

http://www.national.ro

SI TOTUSI,CE JOCURI FACE PRINTUL CHARLES IN PADURILE DIN ROMANIA?!

1 mart.

AFARA !!!

Sunt doar niște miliardari interesați de sănătatea planetei? Ori în spatele filantropiei lor se ascund interese financiare pe termen lung, care scapă, deocamdată, puterii de înțelegere a unor cetățeni mai preocupați de ce pun în strachină azi, decât de ce se va întâmpla cu țara lor peste niște ani? O întrebare legitimă, credem, în cazul misterioasei fundații patronate de Prințul Charles, despre care tocmai am aflat că vrea să cumpere o halcă uriașă din pădurile României.

Prinț ai cărui co-naționali au creat proverbul de legendă ”nimeni nu îți dă un prînz gratuit”. Una dintre știrile de top e cea preluată dintr-un ziar scoțian, potrivit căreia fundația Carpathia, patronată de prințul Charles, ar fi interesată să cumpere nici mai mult, nici mai puțin decît peste 100 de mii de hectare de pădure din Carpați, pentru a le transforma în rezervație naturală. Fundaţia Conservation Carpathia (FCC) deține, deja, peste 16.000 de ha de pădure în România, după cum au declarat pentru economica.net oficiali ai Fundaţiei. Potrivit acestora, suprafeţele achizitionaţe deja se află la Leoata, Piatra Craiului şi Iezer Păpuşa, iar valoarea investiţiei de până acum se cifrează la aproximativ 40.000 de euro, banii provenind de la fundaţii şi filantropi internaţionali.

16.000 de ha de pădure cu 40.000 de euro?? Adică nici trei euro hectarul? E ciudat că presa de la noi a descoperit știrea abia în ziarul The Scotsman, în condițiile în care siteul oficial al fundației Carpathia anunță, el însuși, fără echivoc, respectiva intenție de cumpărare a 100.000 de ha, ba chiar vorbește de 250.000 de ha, la un moment dat. De unde bani, totuși, pentru asemenea suprafețe? Peste o sută de mii de ha de pădure, cumpărate, nu concesionate, înseamnă că fundația devine cel mai mare proprietar de teren din România. La un preț al hectarului de pădure de minim 5000 de euro ar însemna o investiție de jumătate de miliard de euro. Chiar așa mulți bani vin din donații? Nemaivorbind că prețul per hectar poate atinge praguri mult mai mari, funcție de tipul de pădure (tânără sau bătrână), de speciile de copaci șamd. Analizând componența consiliului de administrație al fundației, lucrurile devin și mai interesante. Nume grele, foarte grele, din domeniul businessului. Veritabili rechini ai afacerilor. În cap de listă, alături de sora sa, se află miliardarul elvețian Hansjörg Wyss, unul dintre cei mai bogați afaceriști mondiali, cu peste 6,1 miliarde de euro avere. El e fondator al unei uriașe companii de proteze medicale, Synthes, aflată recent în epicentrul unui mega-scandal în SUA, după ce s-a descoperit că a derulat teste ilegale pe pacienți umani, având drept rezultat decese. Wyss s-a aflat pe lista acuzaților, reușind să scape de pușcărie, spre deosebire de directorii executivi ai companiei.

Alt nume greu e al lui Anders Holch Povlsen. Familia Povlsen e a doua, ca forță financiară, din Danemarca, după cei de la Maersk, cu 5,8 miliarde de euro. Povlsen e patronul companiei de îmbrăcăminte Bestseller și un mare propietar de terenuri, în special în Scoția, unde tranzacțiile sale au născut vii controverse. De aici, în mod cert, interesul presei scoțiene pentru afacerile cu păduri ale fundației, la noi. Milionarul Markus Jebsen, urmașul celebrului designer industrial Jacob Jebsen, care a dus în lume gloria companiei de lux Bang & Olufsen, are ”doar” 680 milioane de euro avere și se ocupă, în prezent, cu aducerea de automobile de lux Porsche în China. Paul Lister este moștenitorului imperiului Mullard Furniture Industries creat de tatăl său, Noel, cîndva regele mobilei britanice, o afacere de peste un miliard de lire sterline, acum câteva decenii. Ulterior, averea familiei a scăzut, din cauza concurenței acerbe, dar Lister stă, pe mai departe, foarte bine în top.

Într-un interviu acordat presei noastre, el recunoștea, nu demult, că parte din bunăstarea sa se datorează lemnului importat din România. O figură de prim rang a fundației este Christoph Promberger, directorul executiv, neamț născut în România și omul care s-ar ocupa, efectiv, de achizițiile de pădure. Într-un interviu dat ecologic.rec.ro, el vorbește de suma de 20 de milioane de euro necesară achiziției a 14.000 de ha de pădure , o diferență uriașă față de cifrele vehiculate în presa de ieri, de numai 40.000 de euro. Ziarul ”Bună ziua, Brașov” relatează, însă, într-un articol de anul trecut, că Promberger este ajutat, în achizițiile de păduri, de către personaje precum Horațiu Hanganu, director al Parcului Naţional Piatra Craiului. ”Acelaşi Horaţiu Hanganu apare şi în dosarul „Hrebenciuc”, instrumentat de DNA, fiind suspectat (ca administrator al Geoprocesing SRL Braşov) că avea rolul de a întocmi nu numai documentaţia cadastrală, dar şi pe acela de a contacta şi „stimula” persoanele implicate în mod direct în procesul retrocedărilor (preşedinţi ai comisiilor locale de fond funciar, primari şi şefi de ocoale), fiind cel ce împărţea pădurea după… valoare”.

Scandalurile retrocedărilor frauduloase de păduri, o avere inestimabilă a României, se țin lanț în ultimii ani, iar publicul află cifre șocante, în hectare sau milioane de euro. Tocmai de aceea ar trebui, poate, acordată o mult mai mare atenție tranzacțiilor care se fac în domeniu, fie ele și declarate a fi în interesul naturii, precum cele derulate sub umbrela fundației prințului Charles. E foarte greu de spus, în prezent, dacă uriașele achiziții de terenuri, în țări ca România ori Scoția, sunt motivate de dorința dezinteresată de conservare a mediului, ori, în realitate, există interese financiare majore, pe termen mediu și lung.

Ce-i drept, FCC recunoaște, pe siteul oficial, că nu are doar gânduri caritabile, ci se va implica ”în crearea unei economii noi, non-distructive, în jurul Muntilor Fagaras, in beneficiul biodiversității și a comunităților locale”. Se vorbește, de asemenea, de lansarea unei oferte turistice, începând din 2016. Pădurile europene pot produce bani grei și fără să fie defrișate, pentru că Uniunea Europeană plătește sume uriașe pentru conservarea lor. Bani care pot ajunge în buzunarele statului român, ale unor cetățeni români ori doar ale unor investitori străini care au avut inspirația să cumpere când trebuia, și la prețuri de nimic. Nici nu are sens să amintim și de o altă eventualitate, terifiantă, ilustrând-o cu deja celebru scandal Harvard. Reamintim că celebra universitate americană a cumpărat, ani de zile, terenuri forestiere la noi, fără a îngrijora pe cineva, tocmai pentru că era vorba de cea mai prestigioasă instituție de învățământ a lumii, până a ajuns să dețină o suprafață impresionantă, de cca. 35.000 ha. Ulterior, însă, Harvard a vândut pădurile respective către IKEA, marele producător scandinav de mobilă, o tranzacție ai cărui principali parametri sunt încă ținuți la secret. Ce ar însemna ca o suprafață de 100.000 de ha (nu mai spunem 250.000, ca pe siteul Carpathia) să fie trecută, la un moment dat, din parohia unor ecologiști în cea a unor exploatatori de lemn, sub diverse pretexte, nu e greu de imaginat

Sursa: cotidianul.ro

1 MARTIE!,MARTISOR!,INCEPUTUL PRIMAVERII!

1 mart.

În calendarul vechi, 1 Martie marca începutul unui Nou An încă de pe timpul romanilor, fiind sărbătorit în această zi până la începutul secolului al XVIII-lea. 

Venirea primăverii era un prilej de cinstire a zeului Marte, care nu era doar zeul războiului, dar și stăpânul forțelor naturii, dar și zeul fertilității și vegetației, o dualitate remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război.  

Prima zi din luna martie, începutul primăverii, este momentul în care noi românii celebrăm  prin tradiție Mărțișorul.

Micul simbol al primăverii, legat cu fir împletit roșu și alb, purtat în piept sau la mână de către fete și femei, are o istorie veche pe acest pământ. Împreună cu mărțișorul, se oferă  adesea fetelor și femeilor și  flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind  ghiocelul.

Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români, aromâni și meglenoromâni, cât și la bulgari (sub numele de Martenița), este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii.

In mitologia modernă a bulgarilor mărțișorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele său de origine latină indică altceva.

Cercetări arheologice efectuate în România la Schela Cladovei, unde  a fost descoperită cea mai veche civilizaţie a Europei, cu o vechime de aproximativ 10.000 de ani, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul.

Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât.

Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu.

 

 

 

 

 

 

În vechime,  mărțișorul era o monedă de aur sau de argint, atașată la o sfoară subțire făcută din două fire răsucite, una roșie și alta albă ( sau alb și negru), ce semnificau lupta vieții asupra morții, a sănătății împotriva bolii și care era purtată în general de persoanele sensibile (copii și fetele tinere). Exista credința, conform căreia, această amuletă aducea noroc și fericire.

Principala semnificatie a martisorului a ramas aceeași de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii și al revenirii la viață. Despre Marțisor sunt multe legende care încearcă să explice originea și care se pierd în negura timpurilor.

Traditiile și cultura românească pastrează cu grijă memoria stramoșilor, astfel că printre miturile importante ale romanilor îl vom intâlni alături de “Miorița” și pe cel al “Babei Dochia”, aceasta fiind în strânsă legătură cu data de 1 Martie și cu mărțișorul.

 Într-adevăr, mărțișorul ține de tradiția Dochiei. Este făcut din două fire colorate și răsucite, simbolizând iarna și vara, de care se agață o monedă de aur, argint sau din alt metal.

După unele informații etnografice, în vechime șnurul se împletea din lână albă și neagră, fără să mai fie înnobilat cu monede sau, în condițiile contemporane, cu obiecte artizanale.

Șnurul reprezenta „funia anului” care împletea zilele celor două anotimpuri de baza, iarna și vara. Toate tradițiile despre Dochia întăresc ideea ca românii au avut un an structurat pe eterna opoziție a contrariilor: lumina – întuneric, vara – iarna, cald – frig, fertilitate – sterilitate, viata – moarte.

În legendele Dochiei sunt amintite, aproape fără excepție, vara și iarna. De altfel, simbolul anotimpului cald erau fragii care se coc vara și nu primăvara.

În vechime, pe data de 1 martie, mărțișorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor și tinerilor – fete și băieți deopotrivă. Șnurul de mărțișor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu, sau în alb și negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Șnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept.

El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruință ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireșii, vin berzele sau rândunelele.

Atunci, mărțișorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc, fie era aruncat în direcția de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negrețele și dă-mi albețele”.

Mărțișorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoși și curați ca argintul la venirea primăverii. În unele zone, copiii purtau mărțișorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr.

Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că și copilului îi va merge bine în viață.  

În prezent, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor.

Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțişorul de pom, aceasta se va împlini.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La începutul lui aprilie, în mare parte a satelor României, pomii sunt împodobiți de mărțişoare.

În Transilvania, mărțișoarele se atârnă de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.

 

In zilele noastre mărțisoarele au pierdut mult din semnificatie și simbolistică…Ele se confecționează dintr-o mare varietate de materiale, inclusiv din mase plastice sau sticlă.

 Acum noi nu mai credem în puterile lor magice, dar din semnificatia mărtișorului a rămas asocierea lui cu bucuria venirii primăverii, dorința de a transmite  norocul, de a aduce fericirea, sentimentul de iubire, simpatie, prietenie al celui care îl dăruiește doamnelor și domnișoarelor dragi.

Timpurile se schimbă, dar tradiția mărtișorului străbate vremurile rămânând de la o generație la alta un simbol peren al iubirii față de frumoasele noastre și al bucuriei reîntâlnirii cu Primăvara.

Simbolic, mărțisorul este una din legăturile noastre cu cei de demult și cu cei care vor veni și așa trebuie să rămână…

 

 

 

 

CE S-AR FI INTAMPLAT,DACA ROMANII NU SALVAU VIENA IN TIMPUL ASEDIULUI VIENEI DE CATRE TURCI!

1 mart.

Foto: Asediul Vienei în 1683. Trupele române se aflau în partea de sus a gravurii, lângă castelul Schönbrunn

Ce s-ar fi întâmplat daca românii nu salvau Viena în timpul asediului turcilor ?

Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să traiești. Asta am putea spune despre răsplata primită din partea austriecilor și ungurilor pentru că i-am salvat de la o posibilă dispariție din istorie.

S-a vorbit din păcate poate mult prea puțin despre participarea românilor la asediul Vienei din anul 1683, atunci când în punctul culminant românii au realizat importanța istorică a capitulării austriecilor, salvând orașul din mâinile otomanilor și pecetluind probabil soarta intregii Europe, care a cunoscut dupa acel moment o revigorare ce a avea să ducă in cele din urmă la declinul și chiar sfarșitul dominației Imperiului Otoman pe continentul european.

Ca urmare a unui conflict de durată intre Imperiul Otoman și cel Habsburgic, în luna iulie a anului 1683 ajungea la porțile Vienei o uriașă armată otomană care a începutul asediul orașului.

În calitate de vasali ai Imperiului Otoman, domnitorii Moldovei și Țării Românești erau obligați să participe la această campanie fiecare cu până la 7 mii de soldați fiecare.

Neîncrezători în oștirile creștine, otomanii le-au fixat oștenilor din țările române sarcini de construcție a podurilor peste Dunăre și a unor fortificații din lemn.

Asediul Vienei din 1683) a fost  rezultatul relansării de către otomani a războiului antihabsburgic,  sub  comanda marelui-vizir din dinastia albaneză Koprulu –  Kara Mustafa.

Armatei turceşti au trebuit să i  se alăture forțat şi domnii Ţării Româneşti şi Moldovei, Şerban Cantacuzino şi Gheorghe Duca, vasali ai otomanilor.

 

 

 

 

 

 

 Imagini pentru serban cantacuzino photos

 

Foto: Portretul și steagul de luptă al domnitorului muntean Șerban Cantacuzino 

 

Domnitorul Țării Românești, Șerban Cantacuzino (1679 – 1688), a sprijinit în secret forțele creștine care apărau Viena.

Sub pretextul trimiterii de spioni în tabăra austriacă, domnitorul muntean trimitea de fapt soli pentru a informa apăratorii Vienei despre toate mișcările și planurile armatei otomane, astfel ca aceștia să poată lua contramasurile necesare respingerii ofensivei turcilor.

Mai mult, bombardamentele artileriei oștirii române asupra pozițiilor austriece erau efectuate cu încărcături inofensive, tunurile fie fiind umplute cu paie sau cu ghiulele din fontă care la sfărâmare produceau pagube minime zidurilor Vienei.

De asemenea, lucrările efectuate de români la cele două poduri peste Dunăre au fost întarziate la porunca domnitorului muntean foarte mult, lăsând timp apărătorilor cetății să le distrugă .

În timpul asediului, domnitorul muntean a ordonat ridicarea unei cruci din lemn de stejar, înaltă de cinci metri, inscripționată în limba latină:

Latină: + CRUCIS EXALTATIO EST CONSERVATIO MUNDI CRUX DECOR ECCLESIAE CRUX CUSTODIA REGUM CRUX CONFIRMATIO FIDELIUM CRUX GLORIA ANGELORUM ET VULNUS DEMONUM

NOS DEI GRATIA SERVANUS CANTHACUZENUS VALACHIAE TRANSALPINAE PRINCEPS EIUSDEMQUE PERPETUUS HÆRES AC DOMINUS § EREXIMUS CRUCEM HANC IN LOCO QUAVIS DIE DEVOTIONE POPULI ET SACRO HONORATIO IN PERPETUAM SUI SUORUMQUE MEMORIAM TEMPORE OBSIDIONIS MAHOMETANAE VEZIRIO KARA MUSTAPFA BASSA VIENNENSIS INFERIORIS AUSTRIAE MENSE SEPTEMB DIE I. ANNO 1683

VIA Skull and crossbones.svg TOR
MEMENTO MORI

————————————————————————————————–

În limba română : + Înălțarea crucii este mântuirea lumii, crucea este podoaba Bisericii, crucea este în paza regilor, crucea este întărirea credincioșilor, crucea este gloria îngerilor și vătămarea demonilor.
Noi, Șerban Cantacuzino, din mila lui Dumnezeu principe al Valahiei Transalpine, domn și singur stăpân al ei etc. am ridicat această cruce în locul sfânt la care poporul se poate închina în orice zi, cinstit întru veșnică memorie a sa și a lor săi, în timpul asediului Vienei din Austria Inferioară de către mahomedanii conduși de vizirul Kara-Mustafa Pașa, 1 septembrie 1683.
Călătorule,
adu-ți aminte de moarte!”

 

 

Ajutaţi de poloni în frunte cu regele Jan Sobieski, austriecii i-au înfrînt pe turci la Kahlenberg, silindu-i să se  retragă.

 

Cum a fost răsplătită această acțiune de solidaritate creștinească a românilor?

La scurt timp austriecii au rupt din teritoriile țărilor românilor pe rând una câte una, diferite regiuni romanești: Bucovina, Banatul, Oltenia, Crișana, Transilvania, ba chiar au încercat și ocuparea Munteniei și Moldovei (vezi 1716-1717, ocuparea Bucureștiului și luarea ca prizonier a domnitorului Nicolae Mavrocordat, precum și încercarea de îndepartare de pe tronul Moldovei a domnitorului Mihai Racoviță).

 

Istoria consemnează că în urma unei largi alianţe antiotomane formate din  austrieci, poloni, veneţieni şi mai târziu ruşi, a pornit o amplă contraofensivă care va dura 16 ani şi care se va solda cu înfrângerea Otomanilor şi cu semnarea păcii de la Karlowitz (Sremski Karlovici) la 1699.

Victoria coaliţiei antiotomane a generat modificări politice majore în Europa Centrală şi Răsăriteană care au afectat  Principatele Române și Serbia.

Negociatorul principal al păcii de la Karlowitz a fost marele-dragoman al Porţii – Alexandru Mavrocordat. Acesta reuşeşte să-i convingă pe imperiali că turcii vor pace iar pe turci că imperialii vor pace. Semnarea Păcii de la Karlowitz a avut consecinţe dezastruoase pentru Turcia:

 

  1. Veneţia păstra Moreea (Peloponezul) şi o parte din coasta dalmată;

  2. Polonia lua Pocuţia şi o parte din Ucraina;

  3. Imperiul Rus lua Azovul;

  4. Imperiul Austriac căpăta toată Ungaria, Slovenia, o parte din Croaţia şi din Serbia, și în întregime, Transilvania.

 

Negocierea tratatului de pace de la Karlowitz (Sremski Karlovici), 1699

Negocierea tratatului de pace de la Karlowitz (Sremski Karlovici), 1699

 

 

 

 

În aceste condiţii se produce instaurarea dominaţiei Habsburgice (austrieci) în Transilvania, fost stat autonom sub sureranitate turcească. De acum noul „stăpîn” e la Viena. Prin alternarea dialogului diplomatic cu presiunea armaei imperiale, austriecii impun recunoaşterea protecţiei imperiale în Transilvania şi domnia ereditară a principelui Apafi.

Ulterior a avut loc aducerea românilor ortodocşi sub obedienţa papei, orchestrată de împăratul Leopold al Austriei. Astfel, după 3 ani de presiuni asupra mitropolitului ortodox  Atanasie a Transilvaniei, s-a ajunsîn anul 1701 acceptarea de către Biserica română din Transilvania a punctelor Sinodului de la Florenţa (1439) în schimbul unor privilegii egale cu preoţii catolici.

Notă: Operaţiunile militare austro-polono-veneţiene din 1690, apoi şi ruseşti împotriva Imperiului Otoman au silit retragerea de pe teritoriile sîrbeşti a unor mase mari de oameni (cca. 500 000) spre nord, de frica răfuielilor otomane, la adăpostul austriac .

Această deplasare forţată a rămas cunoscută la sârbi cu numele de „Marea Migraţie” (37 000 de familii). Atunci s-au golit mai tot Kosovo şi cea mai mare parte a Serbiei medievale.

Austriecii au colonizat acei refugiaţi sârbi în Banat, Voievodina şi Croaţia. Marea Migraţie de atunci a sârbilor se află la originea neînţelegerilor actuale dintre Serbia  creştină şi musulmanii albanezi și bosniaci, care făceau parte mai înainte din Iugoslavia.

 

 

 

 

 

În anul 1999, Academia Română a montat o placă pe biserica Sf. Iosif de pe Kahlenberg, pentru a comemora contribuția adusă de către oștenii români la depresurarea Vienei și salvarea Austriei.

 

 

Bibliografie (Surse):

  1. Neagu Djuvara, „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, Editura Humanitas 2008;

  2. Pompeliu Teodor, „Istoria României”, Editura Enciclopedică 1998;

  3. http://ro.wikipedia.org/wiki/;

  4. Glasul.info

  5. Istoria md.

%d blogeri au apreciat: