Arhiva |

UN PRESEDINTE # REZISTENT LA NORMALITATE!

4 mart.

  Pe mine nu mă interesează de fel faptul că Marian Tivilic Moroșanu zis „Ceaușescu” își face poze într-o toaletă […]

Pe mine nu mă interesează de fel faptul că Marian Tivilic Moroșanu zis „Ceaușescu” își face poze într-o toaletă ecologică făcând pipi pe fotografiile lui Dragnea Liviu în timp ce alt idol al # REZIST, Mihai Dide, se îmbracă într-un … într-o… mă rog, într-o chestie gonflabilă care nu lasă loc pentru interpretări, deoarece începe cu litera „P”, indiferent dacă folosim termenul anatomic și e la masculin sau termenul argotic și e la feminin… Deci, vă spuneam, aceste două inițiative cetățenești pe mine mă lasă rece, deoarece cei doi arată exact ca și cum atâta îi duce capul.

 

Dar pe mine mă interesează faptul că președintele României, președintele țării mele, Klaus Werner, se fotografiază cu unul dintre ăștia, când îl prinde între două activități de tipul celor de mai sus, și mai afișează către popor zâmbetul acela panoramic, cu un excedent dentar de-a dreptul derutant, iar în același timp celălalt „revoluționar” îi face propagandă electorală ! Nu i-au zis sepepiștii lui de suflet cine-s băieții și cu ce se ocupă ei , nu în timpul liber, ci TOT TIMPUL, pentru că niciunul dintre ei nu muncește nicăieri? Nu i-au spus că tovarășii lui de fotografii și de propagandă sunt ăia care l-au agresat pe deputatul Nicolae Bacalbașa? Care au mânjit treptele Ministerului de Justiție? Care l-au hărțuit pe Eugen Nicolicea, vicepreședinte al Camerei Deputaților ? Care au aruncat cu ouă în ferestrele aceluiași minister? Care l-au urmărit pe Valer Dorneanu, președintele CCR, până acasă? Care i-au vandalizat casa lui Florin Iordache, și el vicepreședinte al Camerei Deputaților? Ăstia-s băieții cu care se „însoțește” președintele României și în ei stă speranța lui să se „aleagă” din nou?

 

Președintele nostru nu înțelege în general sensul cuvântului „inoportun” și cu atât mai puțin îl înțelege în legătură cu instituția pe care o reprezintă. Nu înțelege că decent ar fi să pună în cui canadiana roșie și să nu ne-o mai arate la fiecare ieșire publică, luptându-se din greu cu guvernul, cu CIUMA ROȘIE, cu majoritatea parlamentară, cu Vasilescu Olguța, cu datoria lui de a respecta „fișa postului” prezidențial…

De mai bine de patru ani Klaus merge , săptămână de săptămână, timp de trei-patru zile, la Sibiu. Văd că populația României e calmă cu privire la această ciudățenie prezidențială.

„Intenționez să păstrez câteva ore în colegiul «Gheorghe Lazăr» din Sibiu și, mai ales, să continuu ( corect, doamnă profesoră Carmen, e SĂ CONTINUI, n.n.) să ghidez clasa mea și în următorii ani. Încerc să fac acest efort, SĂ FIU CÂTEVA ZILE LA SIBIU ȘI CÂTEVA LA BUCUREȘTI „, a spus Carmen în primul său interviu de după alegerile din 2014 (24 Ianuarie 2015, interviu preluat de ZIARE.com ) în timp ce Klaus a explicat „…Va exista O PERIOADĂ DE TRECERE, dar am discutat chestiunea și mă va însoți. Va exista O PERIOADĂ DE TRANZIȚIE, dar, în esență, își dorește să se implice alături de mine în rezolvarea unor probleme care țin de prima doamnă. Când ne-am decis să intrăm în această competiție, am fost conștienți că există aspecte de acest tip și ni le-am însușit „.

Numai că n-a fost să fie… și în loc să facă doamna Carmen un efort ca SĂ FIE CÂTEVA ZILE LA SIBIU ȘI CÂTEVA LA BUCUREȘTI, na, problema! că face președintele „un efort” similar… Un efort extraordinar și eroic, cu coloană oficială, sepepiști și „curteni”… Timp de peste patru ani , această uriașă omidă vorace, ronțăind necontenit banii de la buget, s-a deplasat săptămânal, leneșă dar neabătută, către Sibiul care se zgâiește și le # VEDE pe toate, dar pe asta – nu și nu!

 

Nimeni nu și-a explicat până la capăt de ce consoarta președintelui a mai luat, între timp, altă clasă pe care să „o ghideze” în următorii ani. Mulți au crezut că așa e mai comod pentru doamna Carmen, deși a fi nevastă de președinte presupune niște privilegii, dar și multe obligații- iar doamna Carmen nu cred că nu și-ar fi dorit să fie „răvășitoare” și-n capitală, așa cum e, de vreo patru ani, în provincie. Eu însă cred că nu a fost decizia ei… eu cred că președintele nostru are NEVOIE, pentru a-și domoli neliniștea existențială a veșnic inadaptatului, de această vizită săptămânală la Sibiu. Că nu poate fără ea, exact așa cum unii copii au nevoie de pernuța preferată, pentru că altfel nu pot adormi.

De aceea afirm, în continuare, că președintele nostru are un comportament care ridică mari semne de întrebare. Și că, poate, cineva de specialitate, ar trebui să se aplece cu atenție asupra acestui comportament și să ne dea un răspuns.

                                                                                                                Luminița ARHIRE

SURSA :http://justitiarul.ro/

„MOTIVELE DE AGENDA”,CARE II POARTA GHINION GAULEITERULUI NAZI KLAUS ADOLF JOHANNIS!

4 mart.

Să mai spună cineva că România nu cunoaște decât poziția ghiocelului pleoștit în raporturile cu oficialitățile Uniunii Europene, indiferent dacă acestea își au birourile la Bruxelles sau la Strasbourg! Știți, bunăoară, ce i-a transmis președintele Klaus Iohannis, președintelui CEDO, Guido Raimondi, ca răspuns la solicitarea înaltului oficial de a fi primit de către actualul locatar din Palatul Cotroceni cu ocazia vizitei pe care o va efectua în zilele de 7 și 8 martie în țara noastră?Ei bine, aflați că i-a transmis că „nu poate da curs solicitării, din motive legate de agendă”.

Dacă ar fi să traducem mesajul în limbajul nostru, al profanilor,atunci am spune mai direct:”acum nu am timp de tine, mai încearcă și data viitoare!” Da, dar domnul nostru președinte, care este recunoscut ca un virtuoz al comunicării diplomatice, a ales un limbaj elevat și protocolar, invocând „motive de agendă”. Care „agendă”, dacă ar fi să ne luăm după ce se afișează, deocamdată, pe pagina instituției prezidențiale, nu menționează, nici pentru ziua de 7 martie și nici pentru cea de 8 martie, acțiuni la care să fie prezent, din zori și până în crucea nopții, domnul Klaus Iohannis. De aceea, unii cârcotași au și pus refuzul prezidențial în aceeași oală cu paltonul pe care l-a aruncat, nervos nevoie mare, pe capota mașinii de protocol care îi aștepta, pe Klaus Iohannis și pe doamna Carmen, la aeroportul Charles de Gaulle. Sau cu o altă ieșire spectaculoasă, adică plecarea furibundă a domnului președinte de la o ședință a CSAT, pe motiv că discuțiile asupra unui punct de pe ordinea de zi l-au enervat până peste poate. Lăsând să se înțeleagă că ar fi un gest foarte nepoliticos, ca să nu spun și ceva mai rău…

Dar, întrucât până la această oră, comunicatorii prezidențiali nu au găsit de cuviință să vină cu declarați lămuritoare, deși în spațiul public refuzul transmis președintelui CEDO a stârnit rumori și controverse, eu zic cum că ar fi bine să luăm lucrurile așa cum sunt și să le comentăm cu bună credință. Și, mai ales, cu deplină încredere în ceea ce privește subiectele care ar putea să acapareze agenda domnului Klaus Iohannis. Bunăoară, dacă exact în aceste două zile domnia sa mai ia  o dată la mână Bugetul, după care se decide să îl semneze și să îl trimeată spre publicare la Monitorul Oficial? Că doar asta așteptă, cu sufletul la gură, tot românul și să nu credeți, boieri dumneavoastră, că odraslele, nepoții sau strănepoții PNL-iștilor sau ale USR-iștilor nu au nevoie să își încaseze indemnizațiile mărite. Așa cum și părinții sau bunicii lor așteaptă, la fel ca noi toți cei de vârsta a treia, să primească, începând din martie, pensiile recalculate. Și de unde bani dacă nu de la buget?!

La fel de bine am putea să luăm în considerație eventualitatea ca, tot în zilele de 7 sau de 8 martie anul curent, președintele Klaus Iohannis să se răzgândească și să semneze decretul de schimbare a lui Augustin Lazăr din funcția de Procuror General. Fiindcă nu o să îmi spuneți că domnia sa trage de timp până când va expira mandatul contestatului personaj–cheie al (in)justiției române…

Acestea sunt doar două ipoteze de care vă invit să țineți seama înainte de a critica fermul și atât de elegantul refuz al președintelui Klaus Iohannis de a-l primi pe Guido Raimondi, președintele CEDO „pe motive de agendă”. Curtea Europeană a Drepturilor Omului fiind, după cum știm, un organ al Consiliului Europei, ale cărui hotărâri au un puternic impact asupra sistemului legislativ din România. Multe, ba chiar îngrijorător de multe, dintre hotărârile Curții de la Strasbourg, prin care au fost informate decizii incorecte pronunțate de către instanțele din scumpa noastră patrie, soldându-se cu plata unor importante despăgubiri individuale pentru persoanele nedreptățite de justiția încă nu de tot emancipată de sub presiunile binomului, mai nou, ale rămășițelor sale. Despăgubiri care se plătesc de la visteria statului.

Aici intervine un alt subiect extrem de sensibil, asupra căruia sunt ferm convins că președintele Klaus Iohannis meditează cu maximă atenție. Este vorba despre statuarea răspunderii materiale a magistraților, așa încât despăgubirile pentru cei ale căror condamnări au fost făcute zob la CEDO să fie încasate direct de la cei care au dictat sentințele incorecte și nu din banul public.

În fine, dar câtuși de puțin în ultimul rând, ar mai exista și o altă explicație credibilă… dar sunt împotriva ei! Mă gândesc dacă nu cumva, transmițându-i unei atât de importante personalități a sistemului instituțional al Uniunii Europene, cum este Guido Raimondi, președintele CEDO, că „pe motiv de agendă” nu îl poate primi, președintele României nu a vrut, de fapt, să dea un semnal cu bătaie mai lungă și cu o țintă mult mai înaltă. Avansez această presupunere având în vedere faptul că, peste numai două luni, vor avea loc alegerile pentru viitorul Parlament European. Alegeri care, spun cunoscători temeinici ai subiectului, nu prea prevestesc scoruri  spectaculoase pentru PPE și nici pentru unele marcante personalități ale sale, din rândul cărora  provin și unii susținători declarați ai domnului președinte Klaus Iohannis. Drept pentru care, domnia sa- echidistant fiind după cum îl știe o lume întreagă- dă, încă de pe acum, un mesaj, pe cât de elegant pe atât de apăsat, că pe domnia sa să nu se bazeze nimeni ca vector de imagine în campania electorală. La o adică, dacă tot și-a luat inima în dinți și l-a refuzat pe  președintele CEDO, de ce nu le-ar trata cu un refuz  similar, tot „pe motiv de agendă”, și pe alte fețe grele ale UE angajate în competiția electorală?

Există, însă, și riscul ca, la rândul lor, odată ce se vor vedea cu sacii în căruță după alegerile din mai, personaje proeminente ale spectrului politic european, cărora le-a surâs norocul, să își aducă aminte de refuzul  (sau eschiva)lui Klaus Iohannis și, cu prima ocazie, să i-o plătească exact cu aceeași monedă. Invocând, și ei, tot unul sau mai multe „motive de agendă”.  Această primă ocazie fiind alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului. Am zis „prima ocazie”, deși, sincer să fiu, nu exclud posibilitatea ca, în ceea ce îl privește pe auto-proclamatul candidat la prezidențialele ediția 2019,aceasta să fie „ultima ocazie”. Mă gândesc, evident, la politicieni din familia PPE et comp, fiindcă, în cazul în care suveraniștii sau euroscepticii ar ocupa atâtea locuri în viitorul Parlament European încât să poate avea un cuvânt greu de spus în luare deciziilor  noului Parlament European și în noii Comisii Europene, ideea că domnul Klaus Iohannis s-ar mai regăsi pe lista scurtă a protejaților cade de la sine.

De unde, tot la vorba înțeleptului venim:”ghinion!”

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

RETEAUA 2.0 – SOROS SI DIVIZIUNEA RETELEI!

4 mart.

Globalizarea este cuvântul de ordine al vremurilor în care trăim. Tehnologia a schimbat totul, de la relațiile interumane la noi moduri de protest, de la media la spionaj și de la conflicte la forme de guvernământ. Statul nu mai reprezintă autoritatea ultimă, acum există organizații suprastatale și corporații globale, care în multe circumstanțe eludează legile statelor naționale fără a suporta consecințele, din simplul motiv că sunt mult prea mari să poată fi controlate.

În această lume globalizată, un singur lucru a rămas intact în schema de putere: rețeaua. Evident, totul este la alt nivel, dar vechile rețele de putere sunt acum infiltrate în organismele supranaționale, în corporații și la vârful statelor, totul pentru perpetuarea unei elite.

Soroș și diviziunea rețelei

Este deja evident pentru toată lumea că, după căderea Cortinei de Fier, George Soroș s-a implicat activ în dezvoltarea unei rețele în toată Europa de Est. Această rețea a fost realizată în mai bine de 20 de ani și ea a fost folosită în scopuri diverse. De la creșterea apropierii statelor din Europa de Est de valorile euroatlantice la creșterea gradului de profesionalizare a ONG-urilor, la schimbarea elitei politice și la organizarea de manifestații și proteste, până la prozelitism pentru comunitatea LGBTQ.

În timp, această rețea s-a dezvoltat, iar în fiecare stat fost comunist au apărut lideri care și-au dezvoltat propria rețea, ajutați fiind de deschiderea internațională oferită de rețeaua-mamă.

Unele state au fost mai puțin permisive la penetrarea încercată de rețea, altele au abandonat cu totul controlul, iar la conducerea țării au apărut ”oamenii noi” formați și controlați de rețea.

Rețeaua românească

În România, prima serie generată de rețea a dat greș în anii ’90, a fost învinsă indiscutabil forța generată de PDSR și fosta securitate, care încă controla toate punctele-cheie ale statului. În timp însă lucrurile s-au schimbat, rețeaua a evoluat și ușor–ușor și-a pus oamenii în funcții-cheie din sistem.

Monica Macovei a devenit exponentul acestei rețele în România. În momentul în care a ajuns la Ministerul Justiției, a reușit să schimbe radical paradigma de gândire în România pentru mulți ani. Astăzi, spasmele pe care le are sistemul de Justiție sunt din cauza măsurilor luate de Macovei. Marele succes al rețelei este Dacian Cioloș, ajuns premier al României, parașutat direct de la Bruxelles, fără voturi, fără notorietate, fără susținere politică reală.

Cel mai recent caz în care se poate vedea forța rețelei este cazul Koveși. Probleme de imagine imense în România, doctorat plagiat, audiată în mai multe dosare de trafic de influență și abuz în serviciu este totuși promovată intens la Bruxelles și se bate cu șanse pentru funcția de procuror european.

Acestea sunt reușitele rețelei care au fost recompensate cu funcții înalte, despre cei care au trădat rețeaua sunt destul de puține consemnări. Da, trebuie spus că rețeaua nu uită și nu iartă iar pentru rețea, patriotismul sau interesul național sunt sacrilegii, există doar interesul Rețelei.

Autor: Alexandru David

ZIARISTII ROMANI LA BAL SI FARA MASCA!

4 mart.

După 70 de ani, iată că, printr-o generoasă inițiativă a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), a fost reluată o aleasă tradiție a breslei noastre: „Balul Ziariștilor”. Manifestare a cărei primă ediție s-a desfășurat, aseară, la Cercul Militar Național. Eveniment care a reunit jurnaliști din Capitală,ca și pe colegii de la Brașov, Pitești, Râmnicu Vâlcea sau de la Craiova. Alăturându-se,într-un emoționant gest de solidaritate, confrați veniți anume  de la Bruxelles sau din Turcia.â

Poate, citind aceste rânduri, unii ar fi tentați să claseze evenimentul în categoria relatărilor de la reuniunile mondene, chiar dacă, în vremea asta, vestitele baluri ale tinereților generației mele și-au cam trăit traiul.

Există, cred, cel puțin două motive pentru a mă referi la acest eveniment printr-o consemnare aparte. În primul rând, faptul că „Balul Ziariștilor” a avut loc la scurtă vreme după ce, în luna ianuarie a acestui an, pe strada Constantin Mille, din apropierea lăcașului care ne-a fost gazdă aseară,tot din inițiativa UZPR, a fost dezvelită o placă comemorativă marcând împlinirea unui veac de la constituirea primei asociații profesioniste a jurnaliștilor români, din inițiativa unor marcante personalități ale culturii noastre precum Ion Minulescu, Cezar Petrescu, Ion Pillat, Mozes Rozen și, în primul rând, Pamfil Șeicaru. Eveniment care, nu doar printr-o simplă succesiune cronologică, s-a petrecut la scurtă vreme după înfăptuirea,Marii Uniri, la 1 Decembrie 1918.  Ceea ce i-a oferit distinsului cărturar, academicianul Răzvan Theodorescu, temeiul să rostească aceste emoționante cuvinte:,,Eu, ca istoric, vă spun că reprezentați o parte de istorie, de istorie contemporană și aste suficient acest lucru pentru ca să fiți, ca breaslă, considerați de cel mai înalt respect’’.

Adevăr care onorează lumea presei noastre, fiind confirmat de împrejurarea că evenimentul de aseară se înscrie în agenda unei bogate serii de manifestări consacrate sărbătoririi Centenarului UZPR care vor fi organizate atât în București cât și în țară, bineînțeles cu concursul filialelor locale ale uniunii noastre.

Ar mai exista și un alt motiv despre care, poate, nu este prea plăcut să vorbim în acest context, dar pe care, trebuie să îl menționăm, fie și numai pentru că, noi ca ziariști care ne respectăm profesia și breasla, indiferent de opțiunile noastre politice sau religioase, avem datoria să facem tot ce ne stă în putință să nu se mai repete.

Mă refer, după cum unii dintre cititori bănuiesc, la tentativa unor veleitari care, prin mijloace ilegale și nestatutare, au încercat, cu ceva vreme în urmă, să confiște   sediul și logistica uniunii, substituindu-se conducerii sale desemnate prin voința liberă a marii majorități a membrilor săi. Din fericire, sforarii acestui jalnic puci și marionetele lor- impostori cu mască de ziarist- s-au văzut puși în fața unui adversar redutabil: solidaritatea adevăraților ziariști din presa scrisă și audiovizuală care s-au mobilizat pentru a-și apăra unitatea și demnitatea. Un prețios ajutor venind, în acest sens, din partea confraților de la jurnalul și de la Antena 3.

Nu este,așadar, câtuși de puțin întâmplător dacă, printre numeroasele puncte de atracție ale „Balului Ziariștilor” , între care s-au aflat recitaluri de muzică și poezie și o rafinată paradă a modei,de un larg și bine meritat interes s-au bucurat două cântece : „Minunată-i prietenia” și „Imnul jurnalistului”. De aceea, cer permisiunea cititorilor să reproduc refrenele acestor două piese, pe care sper să le aud cât mai des difuzate pe canalele de radio sau de televiziune. Iată: ,,Minunat-i PRIETENIA/Cel mai scump și drag cuvânt/O-nțeleg numai aceia/Care în viață știu a fi/Omenoși cu oamenii’’(,,Minunată prietenia’’). ,,Nu te amăgi,/Cât ești printre vii/Că vei fi bogat/Prin ce-ai consemnat/Istoria este de partea ta!/Istoria… istoria este plata ta!’’. Versurile ,,Imnului Jurnalistului’’ fiind compuse de confratele Miron Manega.

Mesaje care au primit o dublă fericită confirmare, o dată pentru că la miezul nopții am intrat în Ziua Mărțișorului și, mai ales, pentru că ieri colegul nostru de gazetărie Ovidiu Ioanițoaia a împlinit o frumoasă vârstă, prilej cu care a fost sărbătorit cu toată prețuirea binemeritată.

A fost, așadar, o seară a întâlnirilor prietenești,o seară  a unor dialoguri spumoase și incitante, o seară în care, mai presus de orice diferențe sau  de trecătoare neînțelegeri, a stat dorința  fiecăruia dintre noi de a dura punți trainice de încredere, de a fi sinceri,uniți, solidari și de a ne respecta unul pe celălalt. Aspirații , valori și norme sociale de care însăși societatea românească are o vitală,urgentă nevoie…

De aceea, nici nu a fost de prea mare mirare dacă, aseară, la Balul Ziariștilor- eveniment pentru care organizatorii,Doru Dinu Glăvan și colaboratorii săi de la sediul central al UZPR, merită cele mai sincere felicitări -, nici-unul dintre noi nu a purtat mască! A fost de-ajuns să ne privim în ochi, unul pe celălalt, și să înțelegem că numai împreună putem reuși în greaua, dar atât de nobila, misiune ce revine presei și slujitorilor săi pentru a reuși să dăm consistență și valoare proiectului unei Românii democratice, moderne, cu un loc demn și respectat în Uniunea Europeană și în lumea contemporană.

Așa după cum, deși nu toți am avut norocul de a câștiga una dintre surprizele puse în joc la tombola de aseară, pot spune, fără a mă feri de cuvinte, că există un mare câștigător colectiv al reuniunii: breasla ziariștilor români și UZPR, organizația sa cu adevărat reprezentativă!

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

ANALISTUL POLITIC AMERICAN H.D.HARTMAN,REACTIE SURPRIZA PLACUTA FATA DE PREMIERUL VIORICA DANCILA:”E MULT DIFERITA FATA DECAT SE MINTEA LA BUCURESI!”

4 mart.

Viorica Dăncilă

”Deși acuzată de toate relele pământului, insultată de către mulți din așa-zisa elită românească pro-europeană, Viorica Dăncilă este diferită față de absolut toți prim-miniștrii români din ultimele decenii”

 Reacție interesantă a unuia dintre analiștii în vogă – H. D. Hartmann. În această dimineață, analistul a publicat pe site-ul DC News, fondat de Bogdan Chirieac și Val Vâlcu, un articol care reliefează un aspect inedit: americanii au remarcat că ”Viorica Dăncilă este diferită față de absolut toți prim-miniștrii români din ultimele decenii”.

Analistul pleacă de la discuția telefonică între premier și Mike Pence,  care ”s-a făcut la inițiativa vice-președintelui american” și care ”așa cum nu mulți știu, asemenea dialoguri sunt axate pe proiecte speciale având subiecte și obiective specifice celui care sună”.

Hartmann explică modul în care administrația americană alege interlocutorii, cărora li ”se pregătesc dosarele cu profilele politice, economice, financiare și umane”.

Selectarea Vioricăi Dăncilă ca interlocutor a fost ”rezultatul unui efort coerent dintre mai multe departamente și vine să anunțe o schimbare de abordare la nivel înalt la Washington”, scrie Hartmann, subliniind că în prealabil ”avusese loc prin redefinirea profilului lui Viorica Dăncilă”.

”Deși acuzată de toate relele pământului, insultată de către mulți din așa-zisa elită românească pro-europeană și pro-germană, profilul Vioricăi Dăncilă este mult diferit decât se mințea la București”, scrie Hartmann, confirmând ceea ce Sputnik a evidențiat de mult timp.

Iar analistul afirmă că ”profilorii străini, în special cei din școala americană (care la ora aceasta este și cea mai puternică din punct de vedere conceptual și a resurselor fie tehnologice sau umane) au atras atenția, încă din prima zi a investirii în funcție, că Viorica Dăncilă este diferită față de absolut toți prim-miniștrii români din ultimele decenii”.

”Existau elemente, extrase din linearitatea profesională, dezvoltării emoționale, evoluțiilor politice în special, ale omului Viorica Dăncilă, care propuneau o nouă construcție conceptuală a analizei de profil”, scrie analistul.

Iar analistul continuă, mergând relevând același contrast pe care l-a subliniat Sputnik: este o întreagă campanie de denigrare a Vioricăi Dăncilă, care însă nu poate ascunde calitățile reale ale omului și premierului.

”Oricât s-au străduit inginerii de sunet și lumină ai propagandei pro-germane (cu fundament ideologic neo-marxist francez) să ascundă elementele reale ale caracterului primul ministru, oricâți isterici ai scenei și ecranului au făcut pe profesioniștii minciunii, insultei și, în special, ai dezinformării profilorii americani nu s-au înșelat – Viorica Dăncilă este diferită”, scrie Hartmann.

Acum, sigur, este foarte frumos ceea ce spune Hartmann, dar nu trebuie uitat un aspect: el scrie toate astea pe site-ul lui Chirieac – nu pe site-ul casei Albe sau Departamentului de Stat, iar analiza lui, cu tot respectul, este doar o ipoteză, o presupunere că așa gândesc ”profilerii” americani. Și mai ales o presupunere asupra faptului că americanii se vor și exprima public în acest sens. E frumos că Hartmann le pune în gură americanilor vorbe frumoase… dar să le auzim și direct.

Deocamdată, SUA au un singur reprezentant oficial aici, se numește Hans Klemm, și spre deosebire de analistul Hartmann a atacat permanent PSD și guvernul Dăncilă – și nu am auzit cuvinte de laudă de la el decât atunci când România a plătit sume uriașe…

Mai mult, presa americană și britanică (legătura e clară) au atacat permanent PSD și guvernul, susținând ”societatea civilă” care o insulta în fel și chip pe Viorica Dăncilă. Față de presa americano-britanică acea ”propagandă pro-germană” este greu sesizabilă – poate vine analistul Hartmann cu niște exemple concrete.

Până atunci, încercarea de a spune că SUA au ”reevaluat-o” pe Viorica Dăncilă se bazează pe această discuție cu Mike Pence care, pe lângă faptul că era firească din punct de vedere al protocolului – protocolar, omologul vicelui SUA este premierul României, fapt nemenționat de Hartmann –  ei bine această discuție mai are o valență principală: interesul SUA! Ceea ce recunoaște chiar Hartmann:

”Convorbirea telefonică dintre vicele Pence și premierul Dăncilă se înscrie în definiția diplomației directe”, scrie analistul, considerând că ”SUA au sunat la premierul Dăncilă pentru a rezolva o problemă punctuală, de maxim interes pentru administrația actuală”.

Afirmația că ”SUA nu au căzut în „capcana” Germaniei” și alte teze din text par mai degrabă din categoria Chirieac-Motorola, decât din… realitate. Da, Bogdan Chirieac, Radu Tudor, Adrian Ursu și alte goarne NATO încearcă să convingă lumea că Germania e un fel de inamic, iar SUA e marele prieten.

Deocamdată, sunt teze care se susțin… pe ce? Pe Klemm și atacurile lui? Pe diplomele și susținerea acordată de SUA Laurei Kovesi? Pe menținerea lui Băsescu în funcție, în ciuda referendumului? Pe atacurile presei americane și ale Departamentului de stat încă din primele zile ale guvernării PSD?

Adevărul e că după ce omul ”axei Londra Washington”, Băsescu, a produs ruptura lui Estul – cu China și Rusia – ce poate să-și mai dorească Washingtonul pentru a rămâne ”singurul sprijin al României”? Îndepărtarea de marile puteri europene, ba chiar o stare de tensiune cu marea putere de la Berlin… Ghici cui folosește asta? României? În nici un caz…

Cert este că Hartmann are dreptate într-o direcție majoră: orice ”profiler” serios realizează că Viorica Dăncilă este un altfel de premier și de om politic. Așa cum am subliniat în repetate rânduri, Dăncilă are bun simț, seriozitate și este aplicată evident către consens național și dialog. Ceea ce înseamnă că are ceea ce lipsește majorității politicienilor – deci are un potențial clar, simțit și de populație… de diverse centre de putere.

BUCUREȘTI, 1 mart – Sputnik, Dragoș Dumitriu.

https://ro.sputnik.md

FAMILIA JOHANNIS”CORUPTII CARE UCID”SI PROPRIETATILE DIN FLORIDA – UN CAZ ULUITOR REVINE IN ACTUALITATE!

4 mart.

Carmen și Klaus Iohannis

”Sursele noastre spun că proprietarii din acte, care mai deţin o proprietate în zonă, finii Vecerdea, nu sunt decât un paravan, adevăraţii proprietari ai imobilului fiind Klaus şi Carmen Iohannis”

 Următoarea întrebare și răspunsul aferent aparțin cunoscutului jurnalist Marius Albin Marinescu, cel care conduce publicația ”Justițiarul”, cel mai mare ”coșmar de presă” al președintelui Iohannis:

”Ce legătură este între Raiffeisen Bank, Klaus Werner Iohannis și finul Marius Vecerdea? Banca le-a  dat bani la amândoi, primului sub formă de chirie lunară  pe un spațiu furat prin uz de fals de către Carmen Georgeta Iohannis, iar celui de-al doilea ca sponsorizare pentru un turneu fantomă de tenis, finanțat generos și de primăria nașului Iohannis”.

De fapt, este vorba de un incisiv articol intitulat ”Cine-i proprietarul vilelor din Florida, unde-și fac soții Iohannis concediile?”, publicat de Marius Albin Marinescu. Și reluat acum, el face vâlvă pe Internet.

Marius Albin Marinescu arată că antrenorul de tenis Marius Vecerdea declara în presa sibiană, la repatrierea din America, unde a trăit câțiva ani”, că ar fi ”vândut tot ce avea în SUA ca să pună pe picioare o afacere la Sibiu”.

”Acum, subit, i-au crescut trei case în Florida – acestea sunt casele despre care spunea Băsescu că le are Iohannis în SUA pe numele tenismanului ratat!”, scrie Marius Albin Marinescu.

Mai mult, Vecerdea a reluat aceeași declarație despre proprietățile din SUA, în data de 22 iulie 2017, pe pagina de Facebook.

”Nu mai dețin de peste 10 ani nici o proprietate în Statele Unite”, scrie Vecerdea.  ”Toți banii obținuți după vânzarea tuturor bunurilor deținute de mine în SUA (și obținute cu foarte multa munca) au fost investiți în sport, în Sibiu, în România”.

Cu toate acestea, cu doar 2 ani mai devreme, cunoscuta WOWbiz.ro, una dintre cele mai accesate publicații din România, publica un fotoreportaj în exclusivitate din Florida:

”Aceasta este casa în care va petrece președintele Iohannis de Sărbători! Klaus și Carmen vor sta într-o zonă exclusivistă din Florida, într-o vilă aparținând familiei Vecerdea, cărora celebrul cuplu le-a nășit un copil!”, scria WOWbiz, iar ”celebrul cuplu” din text este Carmen & Klaus Iohannis.

Dar și puternica agenție de știri MEDIAFAX scria în aceeași perioadă… aceleași date:

”Șeful statului va intra în concediu şi va pleca împreună cu soţia spre Florida, unde cei doi îşi vor petrece Crăciunul. (…) Klaus Iohannis şi-a petrecut şi o parte a lunii decembrie 2014 în Florida. (…) Şeful statului şi soţia au fost în vizită la o familie de prieteni români, cărora preşedintele le-a botezat copilul. Este vorba de omul de afaceri sibian Marius Vecerdea, care este finul şi antrenorul de tenis al lui Klaus Iohannis”.

După un an, în 2016, aceeași publicație WOWbiz prezenta un alt fotoreportaj, în care venea cu alte precizări: nu ar fi una – ci trei case în Florida.

”Familia lui Vecerdea deține nu mai puțin de 3 case în Florida, două pe numele lui Marius și una pe cel al soției sale, Zuzana”, scrie Wowbiz, dând detalii: ”O casă se află în localitatea Coconut Creek, are două dormitoare și este estimată la aproximativ 200.000 de dolari, alta este în orăşelul Southwest Port Lucie (3 camere, estimată la 160.000 de dolari), iar ultima este în Lake Worth (3 camere, evaluată tot la 160.000 de dolari)”.

Evident, în urma acestor articole documentate nu este clar dacă declarația lui Vecerdea (”Nu mai dețin de peste 10 ani nici o proprietate în Statele Unite”) este un fals sau nu.

Turneul de tenis de la Sibiu, poate nu o fi un ”turneu fantomă”, dar pare mai curând un bun prilej de a-i face publicitate lui Klaus Iohannis.

În privința importanței… să ne gândim că favoritul nr. 1 al turneului de anul trecute era… sârbul Laslo Djere, nr. 86 ATP! Vorbim totuși de România, țara primului Nr. 1 mondial, Ilie Năstase, a primul manager din tenis, Ion Țiriac, și a unei deținătoare a nr.1 mondial feminin, Simona Halep.

Ei bine, în atari condiții de incertitudine asupra declarațiilor lui Vecerdea, bomba a fost aruncată de doi dintre cei mai importanți oameni politici ai vremii (2015): respectivele case ar fi, de fapt, ale cuplului Iohannis – finii Vecerdea fiind doar o acoperire.

Astfel, Traian Băsescu declara la RTV:

”(…) Iohannis, el rămâne cu 3 mii de euro salariu, rămâne si cu cele 6 case de la Sibiu, și cu cele de la Miami, nu i le ia nimeni. (…) Nu i le ia pe cele de la Miami care sunt, sub aparenţă, ale acelui tenismen ratat care cică a fost mare tenismen de a făcut investiții la Miami”, a declarat Traian Băsescu, citat de DC News.

Și Corneliu Vadim Tudor a făcut o dezvăluire asemănătoare, cu doar câteva săptămâni înainte de tragica sa dispariție.

”Sursele noastre spun că, în fapt, finii lui Klaus Iohannis, familia Vecerdea, sunt doar la vedere proprietarii vilei de aproape 200 de metri pătraţi, plus piscină, amplasată în Coconut Creek, localitate situată la circa 50 km de Miami. (…) Mai mult, sursele noastre spun că proprietarii din acte, care mai deţin o proprietate în zonă, finii Vecerdea, nu sunt decât un paravan, adevăraţii proprietari ai imobilului fiind Klaus şi Carmen Iohannis”.

În textul publicat pe 24 august 2015, Vadim argumenta: ”În sprijinul acestei afirmaţii vine şi faptul că acea proprietate a fost achiziţionată de finii lui Iohannis în 2003, adică la circa 3 ani din momentul în care el a fost ales în primul mandat de primar al Sibiului”.

Deci, un dubiu amplificat de ”pasiunea” familiei Iohannis pentru afacerile imobiliare, dintre unele au fost declarate nelegale în Justiţiei. Vom avea un caz asemănător și în legătură cu dezvăluirile despre vilele din Florida?

Să nu uităm că tot din presă – și mai ales de la ”Justițiarul” – a pornit cazul casei din centrul Sibiului, de unde familia Iohannis a încasat o sumă uriașă din generoasa chirie plătită de banca nominalizată la începutul articolului.

BUCUREȘTI, 2 mart – Sputnik, Dragoș Dumitriu.

https://ro.sputnik.md/

BRUXELLES ,GATA SA PIARDA ROMANIA!,CELEBRU ANALIST:”UE A LUAT TOTUL ROMANIEI!”

4 mart.

Klaus Iohannis și Jean-Claude Juncker. Participare la dezbaterea în plenul Parlamentului European privind viitorul Europei (Strasbourg, Franța)

”UE a luat totul României: economia națională, decizia națională, identitatea națională. Și asta într-un răstimp istoric deosebit de scurt”

Săptămâna trecută, Antena3.ro a propus un sondaj cu tema ” În general, ați spune că România a beneficiat sau nu în urma aderării la Uniunea Europeană?”.

Autorii sondajului pleacă de la faptul că, odată cu 1 ianuarie 2007, data la care România a devenit stat membru al Uniunii Europene,  are atât drepturi, cât şi obligaţii, care derivă din tratatele şi legislaţia UE.

Aceste drepturi și obligații sunt, de la înfiinţarea UE până în prezent, ”la fel ca în cazul oricărui alt stat membru al Uniunii Europene”.

Și urmează întrebarea: ”În general, ați spune că România a beneficiat sau nu în urma aderării la Uniunea Europeană?”

Iar răspunsurile cititorilor antena3.ro, site cu orientare pro-UE și proamericană sunt îngrijorătoare: mai puțin de 50% dintre respondenți au spus DA, România a beneficiat în urma aderării la Uniunea Europeană.

Iată cifrele: DA – 49.79% (2793 voturi); NU – 47.43% (2661 voturi); Nu știu – 2.78% (156 voturi).

Sondaj Antena 3, răspunsurile cititorilor
Sondaj Antena 3, răspunsurile cititorilor

În loc de comentariu, vă propun o analiză apărută într-unul dintre cotidianele de tradiție de la București.

”UE a luat totul României, economia națională, decizia națională, identitatea națională” – este titlul unei analize fulminante a celui mai cunoscut jurnalist economic și fost ministru al privatizării sub Emil Constantinescu, Ilie Șerbănescu.

Articolul a apărut în România Liberă, cu titlul ”Un caraghioslâc: adversarii politici își revendică deopotrivă UE care a luat României tot!”.

”UE a luat totul României: economia națională, decizia națională, identitatea națională. Și asta într-un răstimp istoric deosebit de scurt. Cum? Prin presiuni statale, a condiționat primirea în UE de tot ceea ce putea afecta succesul rapid al centrului vest-european în periferia România”, scrie Ilie Șerbănescu.

Celebrul jurnalist scrie clar că negocierile de intrare în UE s-au desfășurat după formula „vreți aderarea, dați economia”. ”Astfel România a intrat în UE fără economie, neavând cum, în mod obiectiv, să tragă vreun avantaj de pe urma participării la UE”, arată fostul ministru.

Analiza este extrem de dură, acoperă mai multe domenii, dar ne vom opri asupra felului în care îi vede Șerbănescu pe românii care susțin la ora actuală UE, mai bine zis beneficiile UE.

Adeziune este explicabilă doar prin suprapunerea, în mintea românilor, a ideii de UE cu cea de ”ieșire în lumea largă, la muncă, în călătorii – cu alte cuvinte, cu supraviețuirea și petrecerea timpului liber”, scrie Ilie Șerbănescu.

Faptul că UE a ajuns un ”bastion colonial, că are două viteze (una a stăpânilor și alta a salahorilor), că UE a luat țării lor tot la dispoziția altora  (resurse ale subsolului, industrii, bănci, păduri, pământuri) pur și simplu nu contează!”, afirmă analistul.

”Deocamdată este important doar că UE în­seamnă că pot părăsi România, unde nu mai au niciun rost, și pot pleca aiurea la un trai eventual mai bun și, tot eventual, la o vacanță mai acătării”, scrie Ilie Șerbănescu.

Dar, iată că vine sondajul Antena 3, care arată că numărul celor care apreciază beneficiile UE a scăzut sub 50% – și asta, repet, într-un eșantion favorabil UE!

Plus că acest sondaj apare în contextul în care țara noastră este în fruntea Consiliului UE pentru șase luni – iar condiția pusă de guvernul PSD – ALDE Europei a fost acordul politic pentru spațiul Schengen.

Ce s-ar întâmpla dacă Laura Kovesi ar fi aleasă în fruntea Parchetului European? Dacă MCV nu se va ridica?

Dar dacă acordul Schengen NU va fi obținut?

Comentariile sunt de prisos. România a făcut tot ce a putut să lovească în relația cu Estul, acum se găsește în fața unui Vest pe care îl simte ostil, disprețuitor. Se bazează pe SUA, care deocamdată cere bani și oferă… palme, multe palme – ba pe umăr, dar mai mult după ceafă.

BUCUREȘTI, 2 mart – Sputnik, Dragoș Dumitriu.

https://ro.sputnik.md

FUNDATIA GLOBALISTA POLONEZA A LUI SOROS,STEFAN BATORY,VREA PRESIUNI UE ASUPRA POLONIEI,”ALTFEL UE NU AR MAI SUPRAVIETUI!”

4 mart.

 

Hungarian-American investor George Soros (File)

Fundația a fost înființată în anii 1980 de George Soros, un susținător vocal al globalismului și granițelor deschise, și încearcă acum să descrie mişcarea Poloniei spre suveranitate ca pe o amenințare pentru întreaga Uniune Europeană.

Fundația Stefan Batory, un ONG polonez înființat de miliardarul globalist George Soros și un grup de lideri ai opoziției poloneze în anii 1980, a emis un document prin care solicită autorităților UE să-și intensifice antagonismul față de partidul de guvernământ Lege și Justiție din Polonia, întrucât întreaga supraviețuire a Uniunii ar depinde de aceasta.

„Lupta pentru statul de drept în Polonia stabilește un precedent și este în mod efectiv o luptă pentru supraviețuirea UE”, se arată în document, definind UE ca o comunitate în care legile fiecărei națiuni membre respectă un „standard similar”.

Documentul laudă Comisia Europeană pentru eforturile sale de a contracara reformele în justiţie poloneze, Varșovia spunând că dorește să revizuiască un sistem corupt și lipsit de responsabilitate.

Apelul Fundației vine în ciuda unei frustrări tot mai mari faţă de ingerința UE în afacerile interne, care a dus deja la revizuirea de către Polonia a legislației sale pentru a determina dacă legile UE sunt compatibile cu legile interne poloneze.

În ultimii ani, Fundația a lucrat la proiecte de „pregătire a societății poloneze pentru primirea refugiaților”, de a „forma atitudini pozitive față de” un aflux masiv de migranți din Orientul Mijlociu și de a instrui zeci de mii de profesioniști și oficialități în diferite roluri de luptă cu „prejudecățile față de grupurile minoritare”, precum și „comentarii online pline de ură”.

Polonia a adoptat o politică dură împotriva migrației, refuzând să accepte migranți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, pe care Bruxelles s-i acomodeze prin forțarea statelor membre să o facă. Alte țări europene au urmat exemplul, Ungaria și Austria fiind printre cele mai puțin dispuse să accepte migranții.

Jacek Czaputowicz, ministrul polonez de Externe și omologul său din Ungaria, Péter Szijjártó, au declarat în cadrul unei conferințe de presă la Budapesta la începutul acestei săptămâni că cele două națiuni vor continua să apere o Europă creștină, pro-suveranitate, în fața tentativelor instituției de la Bruxelles de a forța de migrația în masă.

Ambele țări consideră că patrimoniul creștin european trebuie protejat, a declarat Szijjártó în cadrul conferinței de presă după întâlnirea cu omologul său polonez.

„Birocrații de la Bruxelles au lansat o campanie de răzbunare” împotriva Ungariei și Poloniei, dar cele două țări „nu vor renunța”, a spus el, potrivit Hungary Today.

„Atacurile Bruxelles-ului nu au un motiv autentic, ele se bazează numai pe motivația politică, deoarece Ungaria și Polonia nu vor să devină țări ale imigranților și vor merge împotriva politicilor migraţioniste ale Bruxelles-ului”, a spus ministrul.

https://ro.sputnik.md

DE RAS SI DE PLANS ,DATORITA LUI JOHANNIS,AMERICANII DAU TEAPA ARMATEI ROMANE INTR-UN CELEBRU CONTRACT DE INZESTRARE!

4 mart.

1 decembrie, militari români

Director PATROMIL: ”General Dynamics nu vrea să respecte obligaţiile din contract şi ar trebui să existe ,,o poziţie fermă a MApN și Ministerul Economiei”

 Într-un interviu acordat publicației ”Defense România”, Viorel Manole, directorul PATROMIL, atrage atenția asupra nerespectării de către americanii de la General Dynamics a contractului cu MApN!

E vorba de mult lăudatul contract pentru livrarea a 227 de transportoare blindate Piranha 5 – ”platforma pe care a dezvoltat-o şi omologat-o General Dynamics împreună cu constructorul european MOWAG”.

Contractul dintre MApN și compania americană General Dynamics, care deține firma elvețiană Mowag, a fost semnat în ianuarie 2018 pentru achiziția a 227 de transportoare blindate Piranha 5 și derivate, precizează ”Defense România, care detaliază – ”Primele 30 de bucăți vor veni direct asamblate din Elveția, iar următoarele 197 vor fi asamblate în România la Uzina Mecanică București.

Este un contract de circa 1 miliard de dolari – circa 895 de milioane de euro, precizează ”Defense România”.

Dar, Viorel Manole acuză ”modul în care furnizorul extern abordează înţelegerea”, ca fiind principala problemă care ”ţine pe loc buna desfăşurare a acestui contract”.

”Am avut o experienţă foarte bună cu varianta Piranha 3, motiv care a argumentat încredinţarea directă către General Dynamics a contractului pentru Piranha 5, dar această încredinţare directă s-a făcut în baza unei hotărâri de guvern”, spune Manole.

Dar atenție la ce e mai important: ”În hotărârea de guvern, furnizorul străin s-a obligat să implice industria românească în participarea cu anumite echipamente – ”Battle Management System, partea de comandă şi control, partea de turele, partea de software”, a detaliat Manole.

Dar acum vin problemele: furnizorul străin ”a început să încalce obligaţia asumată” când s-a adjudecat, iar ”această încălcare, treptată, a influenţat termenele de livrare prevăzute în contract, ceea ce a dus ca în momentul de faţă programul să fie întârziat”.

Iar directorul PATROMIL  consideră că e momentul unei atitudini ferme a României în relația cu partenerul american:

”Dacă partea română, MApN, Ministerul Economiei şi Compania Naţională ROMARM, nu adoptă o poziţie fermă, erorile se vor acumula”, a spus Manole, subliniind că ”problema ar trebui să fie rezolvată cât mai urgent (…) General Dynamics nu vrea să respecte obligaţiile din contract şi ar trebui să existe ,,o poziţie fermă a MApN și Ministerul Economiei”.

Deci, poveștile cu beneficiile industriei românești, ca și cea cu offsetul militar rămân…ca atare – povești! Strategice, nu oricum…

BUCUREȘTI, 1 mart – Sputnik, Evan Răutu.

https://ro.sputnik.md

THILO SARAZIN: GERMANIA SE DESFIINTEAZA CA STAT. VOR APARE EMIRATELE GERMANE UNITE!

4 mart.

 

 

 

„Germania se desființează” a lui Thilo Sarrazin –  Cea mai scandaloasă carte din 1945 încoace în Germania.

 

Lucrarea lui Thilo Sarrazin – “Germania se desființează” (“Deutschland schafft sich ab”), publicată în 2010, a provocat un adevărat șoc în Germania, mai ales că o astfel de abordare a problemei migrației și situației demografice venea din partea unui politician social-democrat.

După nouă ani de la apariția cărții, afirmațiile lui mai par atât de radicale, cu excepția unor aspecte disputabile.
Autorul abordează patru probleme esențiale: degradarea sistemului de învățământ, sistemul protecției sociale, criza demografică și fenomenul migrației. Toate cele patru nu sunt privite separat, ci întrețesut.

Drept fundament teoretic servește teoria darwinistă, care reprezintă în același timp un bun instrument argumentativ și în același timp punctul cel mai vulnerabil. Totuși, merită de menționat că în pofida predominării unui determinism biologic, el recunoaște rolul major al religiei.

 

Proști, dar mulți…

 

Sarrazin utilizează de-a lungul pledoariei lui teza eredității nivelului intelectual atunci când încearcă să demonstreze că problema nu constă atât în numărul scăzut al nașterilor în întreaga societatea germană, cât al diminuării ratei natalității în rândul segmentului cultivat. Autorul este preocupat de faptul că toate calitățile intelectuale nu se mai transmit (din cauza refuzului celor cu educație înaltă de a mai face copii), în timp ce categoriile sociale cu nivel de educație scăzut sunt mai fertile.

Cu alte cuvinte, incultura se multiplică biologic, în timp ce categoriile care ar trebui să dea naștere unor cadre de calitate scad numeric. De altfel, e o teză abordată destul de nostim în comedia americană “Idiocracy” (“Idiocrație”). Vă recomand să priviți acest film pentru a înțelege încotro bate Sarrazin.

Printre aceste categoriile sunt incluși imigranții din lumea musulmană, care nu doar refuză să se integreze în societate, beneficiază de ajutoare sociale, dar și multiplică indivizi cu un IQ scăzut.

Odată ce pentru Sarrazin nivelul IQ este legat de moștenirea genetică, pentru el imigrații musulmani reprezintă din start o categorie care este condamnată la alienare.

 

 

 

 

Thilo Sarrazin

 

Degenerarea învățământului german

Mai mult decât atât, el observă că în măsura în care în unele regiuni predomină imigranții, scade calitatea învățământului. Sarrazin deplânge scăderea rezultatelor testelor la PISA și faptul că Germania nu este în stare de ceva ani buni să producă specialiști de înaltă calificare, fapt care se răsfrânge negativ asupra dezvoltării economice a țării.

 

 

 

 

a

 

 

 

Germania în perspectivă își pierde capacitatea de a fi competitivă pe plan global și aceste lucru ar fi cauzat de modelul vicios al educației incluzive care nu stimulează dorința de formare, afirmare, de muncă, preferându-se scăderea nivelului de evaluare a cunoștințelor de dragul principiului egalității.

 

Sistemul parazitismului social

 

Colac peste pupăză – ajutoarele sociale oferite de sistemul Hartz IV alimentează parazitismul social nu doar a celor cu un nivel scăzut de calificare al tinerilor germani, care aleg să trăiască fără muncă, dar și atrage o mulțime de imigranți care formează o societate paralelă, completând rândurile acelor segmente care nu au nici capacitatea, nici voința de a contribui la prosperarea țării.

 

Emiratele Germane Unite

 

Elementul esențial al înfloririi Germaniei, după Sarrazin, este cultura și etica germană. Islamul, potrivit lui Sarrazin, reprezintă o piedică esențială pentru integrarea și asimilarea veniticilor. Totuși, autorul ne asigură că nu este deloc xenofob – salută contribuția pe care o au cei veniți din Europa de Est, din China, Vietnam sau India, care dau dovadă de rezultate bune la învățătură și muncă.

Musulmanii în schimb, numărul cărora sporește în fiecare an prin noi veniți și fertilitate înaltă, și care refuză categoric să accepte cultura țării-gazdă, riscă să transforme Germania în echivalentul țărilor de origine – Asia sau Africa de Nord.

Verdictul lui Sarrazin este destul de sumbru – în cazul în care nemții nu vor lua niște măsuri radicale, în 2050 sau 2100 națiunea germană va înceta să mai existe, transformându-se într-o replică a ceea ce reprezintă astăzi lumea a treia.

Thilo Sarrazin nu este un pionier și nici un deschizător de drumuri. Analizele și concluziile lui nu reprezintă ceva cu totul original și revoluționar.

În schimb, o valoare importantă o reprezintă factologia la care face referință de-a lungul lucrării, iar cifrele nu mint.

 

CITIȚI ȘI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/29/genocidul-popoarelor-europene-paneuropa-si-sinuciderea-etnica-planul-kalergi/

 

 

 

 

 

Sursa: https://racu.md/cultura/carti/germania-se-desfiinteaza-a-lui-thilo-sarrazin-cea-mai-scandaloasa-carte-din-1945-incoace.html/ racu.md

O REALITATE TRISTA,DAR ADEVARATA: REPUBLICA MOLDOVA UN STAT ESUAT. UNDE SI CAND S-O GRESIT?

4 mart.

Unire

 

 

Cu ce-am greşit în relaţia cu Republica Moldova?

 

La 6 mai 1990 avea să se întâmple Primul Pod de Flori, moment simbolic de o valoare istorică excepţională, ocazia cu care, pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial, nu a mai fost nevoie de acte pentru a traversa frontierea româno-sovietică. 

Era o clipă de graţie într-o istorie făurită din atât de multe episoade tragice, era, pentru cei aproximativ 1.200.000 de români prezenţi de-alungul frotierei la Prut, un semn cert că Dumnezeu îşi întorsese în fine faţa spre ei şi că momentul unei mari împliniri istorice avea să fie de acum iminent.

“La Podul de Flori am văzut atâtea lacrimi de bucurie încât am înţeles că nici o sârmă ghimpată, nici un zid de beton, nici un fel de tancuri, nici un fel de Rusie nu ne vor despărţi niciodată! Lumea s-a întâlnit cu drag. A fost o zi de vis curat!” relata scriitorul Andrei Strâmbeanu.

Aşa şi a fost. Dar, după această zi de vis curat, jocul politic şi-a reintrat instantaneu în drepturi şi oamenii au început să aştepte ceea ce credeau ei că s-a prefigurat ca eveniment legic şi de neocolit.

De unde avea să vină soluţia? Cine urma s-o construiască? Cine avea să anunţe şi apoi să pună în operă o asemenea viziune?

Din acel moment şi până acum, la toate aceste întrebări, nu a existat nici un răspuns articulat în singurul mod şi pe singurul palier în care contează, cel politic. Marele subiect a devenit tabu.  

N-a existat niciodată nici puterea, nici curajul, nici ştiinţa dar nici până la capăt fervoarea mesianică necesară, pentru ca un lider politic din România să afirme deschis că ţinta sa supremă, cea pentru care este gata să lupte până la capăt, ar fi unirea ţării cu Republica Moldova.

Şi invers: niciunul nu a îndrăznit să declare public că subiectul nu-l interesează.  Nu am avut un lider de talie uriaşă, de tip Helmut Kohl, care să vadă o unitate a spaţiului românesc, cerând deschis Europei şi lumii să recunoască acest adevăr istorice.

Dar nici n-am avut unul care să spună celălalt adevăr: eram atunci, ca şi acum, prinşi în jocuri care ne depăşesc, nereuşind să ieşim din statutul nostru de ţară la margine de imperiu, atunci fiind parte din zona de contact între lumile despărţite odată de Cortina de Fier şi care se reaşezau rapid în noile mătci.

Drept care, lipsindu-ne toate acestea, am încercat să jucăm în ceea ce dintotdeauna a fost tradiţia diplomaţiei noastre: jocul supravieţuirii, cu fundul în cât mai multe luntri, încercând să nu supărăm pe nimeni până la capăt, bucurându-i puţin când pe unii, când pe alţii, în funcţie nu de interese ale unor mari alianţe, ci în raport cu negocierile zilnice ajutătoare la obţinerea unei linişti pe cât de fragile, pe atât de trecătoare.

Dacă proiectul politic fie că nu exista, fie că nu se putea vorbi deschis despre el, am preferat continuarea relaţiei sentimentale, bazându-ne pe ceea ce au făcut şi încă mai fac (din ce în ce mai puţin şi pe neştiutelea) zecile şi zecile de ONG-uri care au realizat cam tot ce se putea obţine pe bază de entuziasm şi resursele de care dispuneau, scrie adev.ro/pbgmne.

 

 

 

 

 

Imagini pentru harta r moldova

 

 

 

 

 

 

 

Republica Moldova – stat eşuat: unde şi când s-a greşit ?

 

 

 

 

Că Republica Moldova este un stat eşuat nu e un secret pentru nimeni şi acest lucru este cu atît mai evident cu cît, cu ocazia celor 25 de ani de independenţă, la această temă se fac diferite studii, bilanţuri, declaraţii etc., toate acestea scoţând în prim plan o realitate tristă.

Dar, totodată, dincolo de această constatare, prea puţini se întreabă: Cum de s-a ajuns în situaţia respectivă, unde şi cînd s-a greşit?

Prima mare greşeală a fost făcută imediat după declararea independenţei. Atunci, Republica Moldova nu a avut curajul Statelor Baltice, care şi-au stabilit clar priorităţile politicii externe.

În loc să pornească ferm spre Uniunea Europeană şi NATO, Republica Moldova a decis să mai cocheteze puţin cu fosta Uniune Sovietică, aderînd la Comunitatea Statelor Independente.

Aceasta a făcut Republica Moldova în continuare dependentă de piaţa estică, subminînd orice posibilitate de diversificare a pieţelor de desfacere. În rezultat, economia ţării a devenit extrem de vulnerabilă şi nu s-a putut dezvolta, aşa cum o cereau noile realităţi. Iar această vulnerabilitate a ieşit şi mai mult în evidenţă odată cu crizele financiar-economice din Rusia, embargourile impuse de Moscova etc.

A doua mare greşeală ţine de eşecul Republicii Moldova ca stat unitar. Astfel, Chişinăul nu s-a poziţionat corect în raport cu problema transnistreană nici în momentul apariţiei ei, nici ulterior.

Chiar dacă a semnat acordul de încetare a focului la Nistru cu Rusia, Chişinăul niciodată nu a avut curajul să recunoască că în Transnistria a luptat anume cu armata rusă, după cum nu a avut curajul să ceară schimbarea formatului de negocieri prin redefinirea statutului Rusiei din stat mediator şi garant în stat parte în conflict.

Iar premise pentru aceasta a avut de nenumărate ori, inclusiv atunci cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului, examinând dosarul Ilaşcu şi alţii contra Moldovei, a spus clar ce rol a avut Moscova în apariţia şi menţinerea în toţi aceşti ani a regimului separatist de la Tiraspol. Mai mut ca atît, Chişinăul nu a ştiut nici măcar să joace abil pe conjunctura internaţională favorabilă şi să profite de decizia Summit-ului OSCE de la Istambul pentru a obţine retragerea trupelor şi armamentului rusesc din stînga Nistrului.

A treia mare greşeală Republica Moldova a comis-o atunci când şi-a permis să tragă pe sfoară Uniunea Europeană. Prinzând cu mare greu ultimul tren spre Uniunea Europeană (în 2009), Republica Moldova a avut o prestaţie de nivel doar pînă la un moment dat, reuşind să devină lider în Parteneriatul Estic, să obţină Acord de Asociere cu Uniunea Europeană şi Acord de liberalizare a vizelor.

De cum şi-a văzut îndeplinite aceste obiective (importante şi din punct de vedere electoral pentru partidele aflate la guvernare), cei ce conduceau Republica Moldova s-au dedat unor abuzuri şi derapaje fără precedent, distrugînd în decurs de un an (2015) tot ce se construise în mai bine de 5 ani.

Astăzi, UE, chiar dacă nu declară deschis acest lucru, tratează Republica Moldova ca pe o mare problemă ce există la frontierele sale şi, mai ales în lumina ultimelor evenimente ce au marcat profund situaţia internă din UE, nici teoretic măcar nu admite posibilitatea aderării Republicii Moldova.

A patra mare greşeală a fost că Republica Moldova aşa şi nu a avut curajul să transpună în fapt reforma ce prevedea descentralizarea teritorială. Aceasta a distrus practic orice urmă de dezvoltare în teritorii, a majorat decalajul dintre centru şi periferii, a determinat multe teritorii să privească Chişinăul ca pe un duşman, ceea ce a sporit riscul unor eventuale noi sciziuni teritoriale.

A cincea mare greşeală este că în toţi anii de independenţă nu s-a făcut nimic pentru asigurarea de facto a securităţii Republicii Moldova – începând de la securitatea energetică (cea mai sensibilă) şi terminînd cu securitatea alimentară, ecologică, informaţională etc. – peste tot situaţia e sub orice critică. În rezultat avem un tablou dezolant – Republica Moldova un stat dependent din toate punctele de vedere, care aminteşte de departe de un colos cu picioare de lut ce se poate prăbuşi în orice moment.

A şasea marea greşeală ţine de faptul că în toţi cei 25 de ani de independenţă, Republica Moldova nu a tratat niciodată cu seriozitate reforma instituţiilor statului, astfel încît acestea să devină cu adevărat eficiente, să pună în capul mesei legea şi interesul cetăţeanului. Astăzi, majoritatea instituţiilor statului sînt măcinate de corupţie, birocraţie, servesc interesul unor persoane sau grupuri de persoane concrete, dat nicidecum al cetăţeanului, al ţării.

A şaptea mare greşeală este că Republica Moldova nu a avut şi nici nu are o viziune clară în raport cu diaspora. Potrivit unor informaţii, fiecare al treilea cetăţean apt de muncă se află peste hotare, fiind în mare parte rupt de realităţile din ţara lui.

În afară de faptul că aceşti cetăţeni trimit acasă bani rudelor şi apropiaţilor lor şi astfel contribuie la dezvoltarea economiei de consum, ei sînt lipsă în totalitate din viaţa ţării.

Ei nu contribuie la sistemul de protecţie socială, la sistemul de asigurare medicală, nu contribuie la bugetul de stat, iar aceasta creează mari probleme sistemelor respective şi pun în pericol capacitatea statului de a plăti pensii, salarii, indemnizaţii. Şi mai grav este că statul (poate cu excepţia programului PARE 1+1) niciodată nu s-a gîndit cum să-i aducă acasă pe aceşti oameni, să le creeze condiţii ca să-şi deschidă mici afaceri, să-i asigure cu locuri de muncă etc.

A opta mare greşeală este că, în cei 25 de ani de independenţă, Moldova niciodată nu a avut o clasă politică responsabilă, care să convină asupra unor priorităţi naţionale ce nu s-ar schimba odată la cîţiva ani, concomitent cu schimbarea puterii. Cei ce s-au perindat la putere în toţi aceşti ani (poate cu unele mici excepţii) au fost nişte profitori care au urmărit doar îmbogăţirea personală şi nu le-a păsat de loc de ţară, de viitorul ei.

Şirul acestor  greşeli poate continua la infinit, dar şi aşa e clar că Republica Moldova e un stat eşuat şi nu are nici o perspectivă de viitor.

În această situaţie este logic să ne întrebăm: Cine mai are nevoie de Republica Moldova ca stat independent?

Iar răspunsul e simplu: politicienii care tratează această ţară ca pe o vacă de muls şi care încă mai au ceva de stors din ea.

Posibil, de acest stat să mai aibă nevoie şi poliţiştii, vameşii, inspectorii fiscali, alţi funcţionăraşi corupţi, care stau oploşiţi prin birouri şi adună dijma cu sacul, trăind mai bine decît cei mai prosperi oameni de afaceri.

Nu cred că voi greşi dacă voi spune că cetăţenii simpli nu mai au nevoie de acest stat, care nu le oferă nimic în afară de o existenţă mizerabilă cu mult sub limita sărăciei.

Bieţii profesori, medici, ţărani etc., care abia de-şi duc traiul, nu pot să-şi dorească existenţa în continuare a unui stat care-i umileşte şi care-i îmbogăţeşte doar pe cei de la putere.

De aceea, dacă s-ar face un referendum privind statalitatea Republicii Moldova, mai mult ca sigur că aproape 100% din participanţi ar pleda pentru lichidarea lui. Este adevărat că unii şi-ar vedea viitorul împreună cu România, alţii – cu Rusia, alţii – în componenţa altor state, inclusiv a unora ce ar putea apărea ulterior, dar acestea sânt deja detalii…

Ceea ce contează este realitatea tristă că, după 25 de ani de independenţă, practic nimeni nu mai are nevoie de statul independent – Republica Moldova!

 

Dumitru Spătaru

http://curentul.md/politica/republica-moldova-stat-esuat-unde-si-cind-s-a-gresit.html

Calais: Zeci de imigranti au asaltat feribotul in „atac coordonat” la granita cu Marea Britanie

4 mart.

Invictus

Zeci de imigranti au luat cu asalt un feribot in Calais, Franta, in incercarea de a navali in Marea Britanie in noaptea de sambata, ceea ce politia a numit un „atac coordonat” pe docurile franceze.

Intre 9:15 p.m. si 21:30, mai mult de 50 imigranti au reusit sa urce la bordul unui feribot Calais Seaways care tocmai  trebuia sa acosteze in provincia Douvres, venind de la Dover, Anglia, cu 211 pasageri si 75 de membri ai echipajului, raporteaza reports  media locala.

vennin

Reprezentantul statului pentru departamentul Nord-Pas-de-Calais, Jean-Philippe Vennin, a afirmat ca o maree a permis hoardei de imigranti – ale caror nationalitati nu sunt inca cunoscute – sa urce la bordul navei DFDS Seaways utilizand o scara de intretinere.

„Doi dintre migranti au cazut in apa si au fost rapid scosi de catre pompieri”, in timp ce politia a organizat „retragerea vehiculelor, masinilor si camioanelor” de pe…

Vezi articolul original 409 cuvinte mai mult

11 ori 3 = 33 gradul maxim al masoneriei clasice

4 mart.

Invictus

Din Venezuela in India, din India in Coreea de Nord, si din Coreea de Nord in China. Cele 11 unitati ale Statului Profund conduse de Soros, 11 clanuri de frati, si 11 bancheri ca Rothschild, Morgan, Rockefeller si Goldman.

shmuley_and_trump

Donald Trump cu rabinul con el rabino Shmuley Boteach.

Rabinul Shmuley Boteach a facut niste declaratii intr-un articol pentru promovarea suprimarii interventiei Statului in sistemul judiciar Goy-WASP (goy de goyim pentru a ucide intre ei goiimi), ceea ce va permite comertul cu tot felul de arme de razboi si inteligenta la nivel de arme foc din orice oras.

__

Venezuela: ESHEC
India Pakistán: ESHEC
Corea de Nord: LATENT
China: DESCHIDEREA NOILOR OSTILITATI IN MAREA CHINEI pentru a crea tensiune care sa permita vanzarea de arme.

Dublura lui Kim Jong Un (originalul a fost asesinado asasinat in China dupa vizita sa oficiala in China).

Coreea de Nord este subterfugiul Rezervei federale si…

Vezi articolul original 787 de cuvinte mai mult

Canada: Sprijinul lui Trudeau pentru islamisti

4 mart.

Invictus

In ultimii noua ani, premierul Justin Trudeau a sprijinit deschis cauza islamista, refuzand orice dialog cu musulmanii reformatori.

justin6

In ceea ce priveste intoarcerea luptatorilor din Statul Islamic in Canada, Trudeau a declarat ca ei ar reprezinta o „voce puternica pentru deradicalizare“, numindu-i pe cei care se opun intoarcerii lor „islamofobi“. Guvernul Canadei a ales, de asemenea, sa nu trimita numele acestor teroristi islamici la comitetul ONU care tine lista jihadistilor internationali.

Multi canadieni (si altii) incep sa gaseasca nerezonabile, ca sa nu zicem delirante, pozitiile lui Trudeau privind de-radicalizarea si reintegrarea combatantilor ISIS. Nu a fost numit nici un responsabil ca sef al Centrului de angajment comunitar si deradicalizarea in Canada, care nu are nici un local sau plan pentru un posibil program de deradicalizarea in interiorul sau in afara sferei publice. Legea canadiana nu pare sa fie in masura sa oblige un luptator al ISIS sa se inscrie intr-un…

Vezi articolul original 540 de cuvinte mai mult

MATY NOYES – IN MY MIND!

4 mart.

%d blogeri au apreciat: