Arhiva | 2:08 am

CE FACE CINICUL SI CORUPTUL CARE UCIDE ROMANIA EMISARUL GERMANIEI LA BUCURESTI ,KLAUS JOHANNIS ,IN LOC SA-SI CEARA „SCUZE” COPIILOR ROMANIEI CARE NU-SI VOR PRIMI ALOCATIILE,PENSIONARILOR ,BUGETARILOR ,A TUTUROR SALARIATILOR ,PE SCURT NU-SI TOARNA IN CAP CENUSE FATA DE POPORUL ROMAN,INTRUCAT BABACII SAI AU PENSII DODOLOATE IN GERMANIA ,LA FEL CA SI NEPOATELE SALE SI SORA SA DOAR EL NU ARE COPII SA-I CREASCA ,DAR DE VANDUT A VANDUT COPII CU SOATA SA CARMEN-GEORGETA!

7 mart.

Odiseea bugetului de stat, departe de final.  Deși CCR a declarat legea bugetului constituțională, Klaus Iohannis a decretat miercuri la Palatul Cotroceni că rămâne „bugetul rușinii naționale” și a anunțat că va retrimite proiectul în Parlament.

Iohannis a atacat miercuri PSD după decizia CCR privind bugetul de stat și legea plafoanelor.

În opinia președintelui, bugetul rămâne unul bazat pe cifre false. Klaus Iohannis a acuzat totodată că PSD vrea să pună mâna pe rezerva de aur.

Curtea Constituțională a respins miercuri sesizarea lui Klaus Iohannis pe Legea bugetului pe 2019, însă a admis obiecția sa în legătură cu plafoanele unor indicatori specificați în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2019. Imediat după deciziile CCR, PSD i-a cerut președintelui să își ceară scuze „pentru amânarea majorării alocațiilor și pentru întârzierea inutilă a investițiilor”. A urmat apoi rafala lui Iohannis la Palatul Cotroceni.

Declarația lui Iohannis la Cotroceni, integral

„Decizia de astăzi a Curții Constituționale cu privire la legea plafoanelor demonstrează încă o dată, dacă a fost nevoie, că PSD legiferează nu numai imoral și prost, dar și neconstituțional. După cum ați aflat, Curtea a hotărât că una dintre legile pe care le-am contestat, se numește Legea plafoanelor, a fost adoptată de majoritatea pesedistă cu încălcarea tuturor normelor constituționale. În ceea ce privește legea bugetului de stat, nu voi comenta decizia Curții, dar dincolo de aspectele de constituționalitate, bugetul rămâne unul bazat pe cifre false, pe bani pe care Guvernul în realitate nu îi are, croit greșit, împotriva tuturor obiectivelor majore ale românilor. Pe scurt, rămâne bugetul rușinii naționale! Cel mai slab guvern din istoria postdecembristă, un guvern pesedist al imposturii și incompetenței, a creat un buget pe măsura sa.

Bugetul pe anul 2019 este construit pe un scenariu fantezist, fără garanții privind punerea în aplicare, fapt confirmat de instituțiile europene și de alte instituții internaționale. Este un buget care pune în discuție respectarea tratatelor internaționale la care România este parte, dar, din nefericire, și a legislației în domeniu. Bugetul pentru acest an, bugetul prezentat de PSD în acest an și votat de majoritatea pesedistă, a fost gândit pentru a servi în principal intereselor politice ale unui grup restrâns. PSD urmărește o agendă care nu are legătură nici cu economia, nici cu situația românilor și nici cu dezvoltarea reală a țării.

În timp ce bugetul prevede o creștere enormă a sumelor alocate partidelor, sume de care, bineînțeles, PSD beneficiază cel mai mult, ni se spune cu cinism, de către PSD, că nu se găsesc bani pentru a mări la timp alocațiile copiilor. Guvernul este disperat să facă rost de bani și inventează măsuri care sfidează nu numai logica economică, ci și bunul simț. Faptul că apar peste noapte inițiative precum Ordonanța lăcomiei sau, mai nou, intenția disperată a PSD de a pune mâna pe rezerva de aur a României arată că nici măcar PSD nu are încredere că bugetul lor poate fi realizat și, de aceea, se caută noi și noi soluții extreme pentru a face rost de bani.

Cine va deconta nota pentru dezastrul propus de PSD în economie? Din păcate, răspunsul este simplu: cetățenii și mediul privat. Prețuri în creștere, taxe și impozite suplimentare, aceasta este oferta generoasă a PSD. Degeaba PSD strigă sus și tare, pe toate canalele, că de vină sunt alții. Tot timpul de vină sunt alții.

Nu, nu sunt alții!

Principalul vinovat pentru că România nu s-a dezvoltat mai mult în ultimii ani este PSD! Efectele acestei guvernări dezastruoase trebuie limitate și nu voi ezita nicio clipă să contest orice măsură care afectează cetățenii români, buna funcționare a statului și economia de piață.

Vedem cum liderii și propaganda PSD repetă în mod obsesiv că acest buget este unul al investițiilor și că principalii beneficiari sunt comunitățile locale. Dar, în realitate, Bugetul pesedist prevede o reducere semnificativă a cheltuielilor pentru investiții din bugetele locale.

Se prevede o sumă de 1,2%. Este cea mai scăzută valoare a ponderii în PIB din ultimii 10 ani, iar investițiile anunțate pentru 2019 sunt cu un miliard mai mici față de cele din 2018. Acesta este marele buget de investiții, care taie un miliard! Dar întreb și eu acum: cine a oprit PSD să facă investiții majore încă de acum doi ani, de când a intrat la guvernare? De ce, din 2016 încoace, albirea dosarelor liderilor PSD continuă să fie prioritatea zero pentru ei, în locul construirii de autostrăzi și spitale?

Am afirmat și repet, guvernarea PSD a eșuat! Dacă PSD nu e în stare să guverneze pentru cetățean, atunci să plece de la guvernare și să lase pe alții care se pricep. PSD este singurul vinovat pentru toate aceste întârzieri ale bugetului. Având în vedere toate acestea, voi retrimite Parlamentului, pentru corectură și îmbunătățire, Legea Bugetului pentru 2019. Mesajul este simplu: faceți un buget sănătos pentru România!

Parlamentul are ocazia, dar, în primul rând, responsabilitatea, să facă rapid corecțiile necesare, astfel încât bugetul chiar să fie unul pentru dezvoltarea României„.

Imagine

CIRCULA PE NET!

7 mart.

GAULEITERUL NAZI,KLAUS ADOLF JOHANNIS,DUPA ESECUL DE LA CCR PE TEMA BUGETULUI 2019,IN NEBUNIA SA ATACA CU CINISM GUVERNUL ROMANIEI DAR SI POPORUL ROMAN!”

7 mart.

Klaus Iohannis, atac la Guvern: Este cel mai slab guvern din istoria post-decembristă 72
Foto: presidency.ro

Klaus Iohannis vine cu un atac extrem de dur la adresa Guvernului, după eșecul sesizării la Curtea Constituționale pe tema legii bugetului pe 2019.

”Decizia de astăzi a CCR demonstrează încă o dată că PSD legiferează nu doar imoral şi prost, dar şi neconstituţional. Nu voi comenta decizia Curţii, dar dincolo de aspectele de constituţionalitate, bugetul rămâne bazat pe cifre false, bani pe care Guvernul nu îi are, croit greşit împotriva tuturor obiectivelor majore ale românilor. Rămâne bugetul ruşinii naţionale. Cel mai slab Guvern din istoria post-decembristă, un Guvern PSD-ist al incompetenţei a croit un buget pe măsura sa. Bugetul este construit pe un scenariu fantezist, fără garanţii privind punerea în aplicare. Este un buget care pune în discuţie respectarea tratatelor internaţionale la care România este parte, dar şi a legislaţiei în domeniu.

Bugetul prezentat de PSD în acest an şi votat de majoritatea PSD-istă a fost gândit pentru a servi intereselor politice ale unui grup restrâns. PSD urmăreşte o agendă care nu are nicio legătură cu economia, nici cu situaţia românilor sau dezvoltarea ţării”, a declarat Iohannis.

PREMIERUL ROMANIEI,VIORICA DANCILA RASPUNS PENTRU PROFESORASUL DE FIZICA „7 CASE” KLAUS JOHANNIS:”EXISTA SAU NU MOTIVE ,CONTESTA ORICE LA CCR!”

7 mart.

Viorica Dăncilă, răspuns pentru Klaus Iohannis: Există sau nu motive, contestă orice la CCR 72
Foto: gov.ro

Premierul Viorica Dăncilă i-a răspuns lui Klaus Iohannis, într-un interviu exclusiv pentru Mihai Gâdea, la ”Sinteza Zilei”.

 

”Este interesat doar de campania electorală și de dorința de a mai câștiga un mandat și face gesturi care pun în pericol imaginea României. Am văzut blocaj la nivelul numirii miniștrilor, vedem acum la buget, există sau nu motive, contestă la CCR orice. A ajuns să dețină recordul în materie. Niciun alt președinte nu a abuzat de această prerogativă (…) Bugetul pe 2019 prevede creșteri substanțiale pentru investiții, Educație, Sănătate. Sunt puse în pericol dezvoltarea investițiilor în domenii prioritare. Cred că domnul președinte a demonstrat că nu este interesat nici de creșterea veniturilor, nici de accesul la servicii medicale de sănătate. Cine este de vină că alocațiile copiilor nu au crescut de la 1 martie? Cred că telespectatorii dumneavoastră au deja răspunsul” a spus Viorica Dăncilă.

Premierul a vorbit și despre situația rezervei de aur din străinătate și a explicat care ar fi raționamentele pentru ca aceasta să fie adusă înapoi în țară.

”România are cu totul altă situație economică și poziție internațională. Suntem stat membru al UE și NATO, avem o economie de piață deplin funcțională, o creștere economică robustă și una dintre cele mai mici datorii publici. Funcția unei rezerve de aur consistente păstrată în afara țării nu se mai justifică. Președintele ar trebui să acuze și celelalte state care fac același lucru” a explicat premierul.

MINISTRUL FINANTELOR EUGEN TEODOROVICI,MESAJ DUR PENTR GPROFESORASUL DE FIZICA KLAUS ADOLF JOHANNIS:”LECTII DE ECONOMIE SA DEA CUI VREA ,DAR DEJA SARE CALUL!”

7 mart.

Eugen Teodorovici, mesaj dur pentru Klaus Iohannis: Lecții de economie să dea cui vrea, dar deja sare calul 72

Ministrul de Finanțe, Eugen Teodorovici, a lansat un atac dur la adresa președintelui Klaus Iohannis, după refuzul acestuia de a promulga legea bugetului.

„România pierde prin declaraţiile preşedintelui, dar dumnealui, cred că e abordarea domniei sale, e una dintre armele din pachetul acela meschin cu care crede că va câştiga Preşedinţia. Aşa crede dânsul că e o miză electorală, dar repet e o bătaie de joc dar ca şi Guvern, ca şi ţară. Spune ce ai de spus, cum făcea şi Băsescu şi la final de an ne întâlnim să vedem cifrele. Dar nu face uz de acest mod excesiv de a contesta la CCR. 58 de sesizări la CCR. Acesta e rolul tău ca preşedinte? O ţară nu poate funcţiona în felul acesta. Lecţia asta de economie să o dea cui vrea, dar deja sare calul şi nu cred că îşi doreşte ce înseamnă cu adevărat o replică din partea mea, nu a unui pesedist”, a afirmat Eugen Teodorovici, miercuri, la Antena 3.

LAURA KOVESI VA FI AUDIATA MAINE 7 MARTIE LA ORELE 12,00 ,IN CALITATE DE SUSPECT DE SECTIA PENTRU INVESTIGAREA INFRACTIUNILOR COMISE DE MAGISTRATI!

7 mart.

Laura Codruța Kovesi va fi audiată din nou la Secția pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați 16

Laura Codruța Kovesi va fi din nou audiată de către Secția pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați, în dosarul în care fosta șefă DNA are calitatea de suspect, faptele anchetate fiind luare de mită, mărturie mincinoasă și abuz în serviciu, au precizat surse apropiate anchetei.

Audierea va avea loc joi, la ora 12.00.

Pe 15 februarie, Laura Codruţa Kovesi a fost chemată la Secţia de investigare a magistraţilor pentru a fi audiată într-un dosar legat de aducerea în ţară a fostului director al FNI Nicolae Popa.

Kovesi a depus mai multe cereri de recuzare – una pe numele procurorului de caz, Adina Florea, şi cealaltă referitoare la şeful Secţiei de investigare a magistraţilor, Gheorghe Stan, motivul fiind „afectarea imparţialităţii”. Cererile sale au fost respinse.

PROFETIILE SAVANTULUI ANGHEL RUGINA:”AM INTERESUL CA POPORUL MEU SA AFLE!”

7 mart.

Am primit recent un text „cu vechime”, publicat în urmă cu şase ani sub semnătura acad, Dinu C. Giurescu şi în ART-EMIS[1], care încă mai circulă pe internet. Textul readuce în actualitate afirmaţiile unui mare economist român – personalitate care, după cel de-Al Doilea Război Mondial a salvat prin experienţa sa economia Franţei -, şi ale cărui propuneri înaintate Guvernului postdecembrist al României şi-au dovedit valabilitatea. Puternicii ţării de atunci l-au sfidat, i-au respins programul economic pentru salvarea României şi l-au alungat ca pe un câine vagabond. Pentru îndrăzneala sa, pentru patriotismul şi demnitatea în faţa putenicilor lumii – „Grupul” – şi ale cărui socoteli erau în conflict cu măsurile economice propuse, savantul Anghel Rugină a plătit.

Victimă a unui „întâmplător” „accident” rutier la o vârstă venerabilă, alterarea stării de sănătate i-a grăbit plecarea spre o lume mai bună, iar românii au pierdut încă o „comoară” ignorată în mod criminal. Nefastele consecinţe ale distrugerii economiei Ţării prin impactul celor două sisteme economice, prin subminarea deliberată a economiei naţionale, prin incompetenţă şi jaf comis cu buna ştiinţă a celor ce au condus şi conduc destinele României le suportăm acum, le vor suporta copiii şi nepoţii noştri. Conştienţi că mulţi dintre domniile voastre au citit acest text-interviu, vă propunem să-l recitiţi şi să trageţii concluziile „Sine ira et studio”! În ceea ce ne priveşte, noi spunem doar atât: „Unde eşti tu, Ţepeş, Doamne !…”.  (Ion Măldărescu, ART-EMIS)

Stăpânii lumii

„Fie ca vreţi, fie că nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este dacă va fi acceptat sau impus ”. (James P. Wartburg, bancher american şi consilier financiar al Preşedintelui Franklin D. Roosevelt)

Ca să ştim… Ca să înţelegem… […]. La câţiva ani de la evenimentele din decembrie 1989, piaţa de carte din România era „dată peste cap”, de romanele unui personaj controversat: Pavel Coruţ. Povestirile sale împletesc, după cum el însuşi mărturiseşte, realitatea cu fantezia, autorul lăsând la latitudinea cititorului să stabilească unde sfârşeşte una şi unde începe cealaltă. Pavel Coruţ, fost şef adjunct al Serviciului de Contraspionaj Militar, (C.I.), din vremea lui Ceauşescu, este o persoană care ştie multe. Spre deosebire de alţii, domnia sa nu tace. Domnia sa scrie! Mai dă şi câte un interviu, dar nu este prea apreciat ca interlocutor de către moderatori, întrucât are un stil de conversaţie foarte „milităros”. În schimb aflat în faţa foii de hârtie este capabil să dea din plin proba talentului său. În discuţiile despre el am aflat că ar fi un nostalgic sau un beneficiar al vechiului regim, în timp ce alte persoane sunt convinse că este un provocator, dar cei mai mulţi se văd constrânşi de „faptele sale de arme” scriitoriceşti, să-i recunoască buna credinţă şi patriotismul. Eroii romanelor sale sunt în principal agenţi ai serviciului de contraspionaj românesc, aflaţi într-o luptă inegală, pe viaţă şi pe moarte, cu slujitorii bine plătiţi ai „Bubulilor”, stăpânii din umbră ai lumii! Pe lângă lunga listă de romane de spionaj (pro şi contra), cu acţiuni normale, anormale şi mai ales paranormale, ale căror eroi sunt cât se poate de români şi de patrioţi, a scris şi o foarte interesantă şi utilă serie de cărţi destinate succesului în viaţă, în afaceri şi mai ales destinate tinerilor. Tematica abordată este foarte complexă, plecând de la lupta împotriva drogurilor, alcoolului şi tutunului şi până la formarea gândirii pozitive şi găsirea propriului drum în viaţă…

Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe Antena 1, care se numea: „Marius Tucă Show”. Acest excelent ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţiale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă… pe scurt, invita în fiecare seară, „Omul zilei”!… Era unul dintre programele cele mai aşteptate şi mai urmărite, întrucât realizatorul nu-şi „ierta” pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ, totul cu maxim profesionalism, beneficiind de o echipă redacţionala de elită! Într-o seară de acum circa zece ani[2], l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care din păcate s-a stins din viaţa…

Emisiunea din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă. Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul „de mare calibru” din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se „pe apa Sâmbetei”, deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!… Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa… Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!… Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!

Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La „Casa Albă”, bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american „în privat”, au început dezvăluirile:

Anghel Rugină (A.R.): George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!…

Marius Tucă (M.T.): Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume? A întrebat, Tucă.

A.R.: Păi, nu prea… Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări, ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine!… a mai spus academicianul. Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc „ca în sânul lui Avram”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai „potrivite” pentru a „câştiga alegerile”, în mod „democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.

Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt „aleşi” cu „binecuvântarea » acestui „Grup”, şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică „directivele” trasate de acesta…

Telespectator (T.S.): Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de „Grup”?

A.R. : Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită „privată” în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia „foaia de drum”…

T.S.: Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?

A.R. : Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci „Grupul” care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.

T.S.: Să vă fie ruşine domnule, Rugină… Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta… Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele… Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia… Bună seara!…

A.R. : Dragă domnule, te felicit!… Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!… În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că „Nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile!”. Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă… Îmi spui că nu ştii ce interes am… Am interesul ca Poporul meu să afle! Să afle şi să înţeleagă! Să înţeleagă că la nivel global „cărţile sunt făcute”! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!…

T.S.: (chiar dacă se tratează de către un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu generic, pentru cursivitatea mesajului): Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Francmasonerie?

A.R. : Sunt şi masoni în „grup”, dar nu sunt majoritari!

T.S.: Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?

A.R.: Mai, băieţi… Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni… Adică nimeni dintre „muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din „Grup”! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste… Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane „alese”, cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună… Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!…

T.S.: Atunci sunt evreii?

A.R.: Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!

T.S.: Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol…

A.R.: Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul „Grupului”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest „Grup” se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens…

T.S.: Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?”

A.R.: Se zice că acest „Grup” a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi „Grupul” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste.

T.S.: Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?

A.R.: O.K. Să raţionăm un pic : deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi „administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un „Grup” de administratori la nivel mondial de, să zicem… 250-300 de persoane!. Toată lumea, mută. Inclusiv Marius Tucă…

Şi domnul profesor a continuat: „Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui „Grup”. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis.Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. Las un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte „zei” în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-Al Doilea Război Mondial… Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul „independent”, a fost nevoie de un „război rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria „Grupului”, asupra copilului rebel – comunismul! Acum suntem în faza în care „Grupul” se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume „Globalizarea”. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: N.A.T.O., G8, G20, F.M.I., Banca Mondială, B.E.R.D., Comunitatea Europeană, etc…

Trebuie să recunoaştem că acest „Grup” a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de „Grup”. De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. „Drepturile omului” sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar… V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente. E drept, uneori sunt mai răi câinii, că stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe!…

Marius Tucă (M.T.): Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?

A.R.: În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!

M.T.: Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?

A.R.: În primul rând, am o vârstă: „mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul, şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!…

T.S.: Şi noi ce trebuie să facem?”

A.R.: Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!… Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru.Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi…

  1. Au trecut zece ani de la această emisiune. E greu să uiţi aşa ceva. În acest răstimp am încercat să deschid ochii şi să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu. Bineînţeles că dialogurile de mai sus sunt reproduse din memorie, întrucât nu am găsit arhivată emisiunea, pe internet, şi trebuiesc tratate cu rezerva necesară în acest caz. Memoria poate juca feste oricui. La un moment dat mă întrebam dacă această emisiune chiar a avut loc în realitate sau doar în imaginaţia mea. Subiectul este bineînţeles foarte incitant, şi existenţa unui „Grup” de persoane iniţiate care „stăpânesc” lumea,a fost unul dintre primele lucruri care m-au frapat în romanele lui Pavel Coruţ. El i-a numit în aceste romane „Bubuli”. Anghel Rugină l-a numit „Grup”. Pavel Coruţ i-a menţionat pe „Bubuli” sub rezerva împletirii fanteziei cu realitatea. Anghel Rugină a părut ceva mai concret. Ambii însă ne recomandă să ne trăim viaţa liniştiţi. Sunt două personaje importante ale României şi ne putem mândri că suntem contemporani cu ei, chiar dacă domnul Anghel Rugină între timp a trecut în nefiinţă. Şi dacă ne mândrim cu ei, să încercăm să le şi dăm ascultare!

Concluzia finală: Să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru, şi să o trăim în armonie.

Notă: Zilele trecute am vizionat pe video seria de filme „Prison Brake”, care mi-a amintit brusc de interviul lui Anghel Rugina… şi tot zilele trecute, intrând într-o librărie, privirile mi-au fost atrase magnetic de o carte cu acelaşi nume: „Stăpânii lumii”, cu subtitlul – „O istorie a conspiraţiilor”, autor Juan Carlos Castillòn, Editura Nemira, Colectia „Poarta Magică”. Romanul confirmă şi dezvoltă teoria unei conspiraţii mondiale. (Dinu C. Giurescu).

[1] https://www.art-emis.ro/analize/stapanii-lumii

[2] Precizare: articolul a fost scris şi publicat în anul 2012

Sursa: Revista Art-Emis

DE CE ATATA SUPARARE CU OUG.nr.7?,SECTIA PENTRU INVESTIGAREA MAGISTRATILOR E ULTIMA REDUTA CARE LE STA IN GAT PLAVANULUI JOHANNIS SI LUI TAICA LAZAR!”

7 mart.

De ce a fost atâta supărare cu Ordonanţa 7? În fapt e vorba de două paragrafe. Primul prevedea că şefii nu mai pot fi delegaţi, iar conform celui de-al doilea, pentru a ocupa o funcţie de conducere se introducea criteriul bunei reputaţii profesionale. Hai să le luăm pe rând.

Ştiţi ce e cu delegările? Să-l luăm ca exemplu pe nulitate Lazăr. El, conform legislaţiei în vigoare, e demis, doar că Plăvanul a ales să urineze pe Constituţie şi să nu semneze. C-aşa vrea faţa lui de bou. Peste o lună mandatul lui Lăzărică se încheie. Fără prevederile Ordonanţei 7, moş Corega va fi din nou delegat de grupul infracţional denumit pompos Secţia de Procurori a CSM în funcţia de Procuror Şef. Şi dacă Plăvanul va inventa noi motive pentru a nu accepta un alt procuror, Lăzărică va rămâne delegat acolo până la calendele greceşti. Este ceea ce s-a tot întâmplat în justiţie în neagra perioadă a lui băsescu: peste 80% din conducerile parchetelor erau delegări. E simplu de ce: dacă nu prestezi corespunzător te schimba pe loc. Într-un mod absolut natransparent, dar profund pe placul securiştilor. C-aşa-i la ei: se merge pe ordin, nu pe lege.

Cealaltă „bubă”, anume criteriul bunei reputaţii profesionale, presupune ca un procuror care-a avut probleme grave în activitatea sa să nu poată ocupa funcţii de conducere. Hai să vedem ce-ar presupune asta. Spre exemplu, golanilor Onea, Negulescu sau Man, cei care-au făcut abuzuri strigătoare la cer, nu ar mai avea voie să conducă un pachet dacă ar reuşi să rămână în magistratură. De ce e simplu: nu au o bună reputaţie profesională. Vi se pare ceva exagerat? NU, desigur! Acest criteriu aduce doar o brumă de normalitate interzicându-le golanilor imorali accesul la funcţiile de conducere.

Acestea sunt elementele care i-au supărat pe bravii magistraţi haştagişti(în fapt, în majoritate covârşitoare procurori) . Reţineţi că delegare înseamnă în fapt posibilitatea netransparentă de numire a şefilor din justiţie, iar renunţarea la criteriul bunei reputaţii nu-i altceva decât conservarea imoralităţii. E limpede cred pentru oricine care-s idealurile care se ascund în spatele „eroismului” fals afişat de cei care urlă nebunia cu „independenţa justiţiei”. În fapt nu vor altceva decât menţinerea statutului mafiot care le-a adus puteri şi privilegii de neimaginat în nicio ţară din lumea civilizată.

Cum Ordonanţa 7 a fost deturnată – după tipicul celebrei Ordonanţe 13 – nu ne mai putem aştepta decât la o restauraţie completă care se va face în momentul desfiinţării Secţiei pentru Investigarea Magistraţilor. Asta e ultima redută care le stă în gât. Dacă reuşesc s-o frigă, au rezolvat-o: calea mafiei şi a golăniei e redeschisă, astfel încât grupul infracţional al rezistenţilor din justiţie poate elimina şi ultimii profesionişti care se întâmplă să mai fie pe-acolo. Vai de capul nostru!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

ACTORI – INSURGENTI,INSTITUTII – BLINDATE DE ASALT!

7 mart.

Motto: “Gaittany lamuri societatii ca loanide nu poate veni «luna asta», fiindca il supara apusul soarelui”. („Bietul Ioanide”, G. Călinescu)

Îmi cer scuze pentru tonul acestui articol. Nu sunt nici mai nervos ca de obicei, nu mi-am pierdut nici cumpătul. Ce urmează este doar o opțiune stilistică prin care cred ca pot ajunge mai firesc în profunzimea unor suflete tocite de prea multe emoții jucate, de prea multe texte scrise de alții și îngânate mecanic pe scenă.

Băi nesimțiților!

Cum să  vorbiți voi în numele Teatrului Național? Auzi: „Actorii Teatrului Național protestează față de OUG 7. Susțin justiția”. Nu vă e rușine, închipuiților? Voi sunteți Teatrul Național? 30 de rătăciți făcuți din vorbe de niște figuranți fără identitate fanatizați de propagandă? 30 din peste 150 de salariați ai instituției? Ați avut și voi doi urși de scos în față, pe Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț și, precum ursarii la bâlci, i-ați făcut de râs în fața unei țări întregi punându-i să țopăie grotesc și să dea declarații lozincarde, în cea mai jenantă limbă de lemn pe care am auzit-o după decembrie 1989 la niște pretinși anticomuniști.

Băi muhaielelor!

Cine sunteți voi, Mihai Călin și Marius Manole să vorbiți în numele Teatrului Național din București? Să ignorați părerile contrare ale atâtor mari actori ce au dat strălucire acestei scene și să vă închipuiți că secrețiile viscerelor voastre merită mai multă atenție decât scurgerile unei vidanje?

Nu vă reproșez  că gândiți cum gândiți și că spuneți ce spuneți. E dreptul vostru, e alegerea voastră, e viața voastră așa cum v-a fost modelată de-a lungul anilor. Fiecare are libertatea de a decide ce face cu posteritatea lui. Ce vă reproșez însă este nesimțirea voastră de fărâmă care incearcă să se substituie intregului.

Băi egolatrilor!

Teatrul Național nu însemnați voi, niște abulici printre decoruri, care stați toată ziua in fața oglinzii schimbând machiaje și nehotărându-vă decât cine să vă credeți mai mari. Decât Giugaru, decât Birlic, decât Calboreanu, decât Vraca, decât Beligan, decât Draga Olteanu Matei, decât Florin Piersic, decât…, decât…, decât.

Teatrul Național înseamnă toate aceste nume de aur, înseamnă tradiție, înseamnă continuitate, înseamnă artă la cel mai înalt nivel, dar mai înseamnă și personal auxiliar tehnico – artistic, și, mai ales, înseamnă  publicul său.

Băi nătărăilor fără minte și fără respect pentru reprezentativitate! Fără respect pentru ceilalți fără de care nu ați depăși stadiul de stand – up comedy într-o berărie afumată cu tavane joase.

Dacă un singur actor al Teatrului Național, mort sau viu, trecut sau prezent, pensionar sau activ, dacă un singur mașinist sau femeia de serviciu cu carte de muncă acolo, dacă un singur spectator care a călcat pragul acestui spațiu – simbol, dacă unul singur dintre toți aceștia nu ar fi fost (nu e) de acord cu protestul vostru, nu aveți dreptul să vă declarați poziția critică în numele Teatrului Național. Iar dacă totuși o faceți, să știți că sunteți niște impostori,  niște profanatori, niște uzurpatori de valori și tradiții românești.

Pe Ion Caramitru nu îl numesc aici ca nefericit tată de progenitură cu pulsiuni naziste. Nu cred că e întru totul responsabil de deviațiile comortamentale ale fiului său ajuns, nu se știe cum (dar cinstit, fără îndoială) multimilionar în euro. Pe Ion Caramitru îl amintesc aici ca director al Teatrului Național care a îngăduit un protest în numele instituției pe care o conduce, în condițiile de neunanimitate descrise mai sus. Pentru un atare abuz chiar că s-ar cuveni o demisie. Dar să nu ne amăgim cu victoria binelui mare din oamenii mici.

Niște actorași insurgenți, aș zice niște kamikaze, dar nu pentru o cauză onorabilă ci pentru cariera lor limitată la figurație, au încercat să transforme grandioasa instituție care le-a tolerat imaturitatea într-un blindat de asalt împotriva celor pe care îi detestă, imperfecți, e adevărat, însă din întâmplare votați de o largă majoritate.

Actorii Teatrului Național protestează față de o Ordonanță de Urgență”. Vedeți minciuna, vedeți impostura, vedeți uzurparea? „Actorii” cu doi de i înseamnă toți, nu câțiva. Înseamnă toți, nu o minoritate exprimată cu o singură cifră în procente.

Mâine o să apară un protest în numele Academiei Române. „Academicienii români protestează…” și se vor poza pe treptele măreței instituții 3 moșulici, dintre care doar unul membru plin, ceilalți doi membri corespondenți, dându-se drept chintesența cenușie a neamului. Restul de câteva zeci (dacă nu sute) de academicieni care nu împărtășesc protestul, nu contează.

Am mai trăit o astfel de mistificare reducționistă cu falanga intelectualilor lui Băsescu. O mână de oportuniști antrenați incă de pe vremea lui Ceaușescu în lingușeli și privilegii s-au aciuat sub pulpana celui mai pernicios președinte al acestei nații și s-au autointitulat „intelectualii României”.  „Intelectualii” cu doi de i. Ei, o minoritate zgomotoasă,  vorbeau în numele elitelor, separau discreționar binele de rău, conduceau (la vedere sau ocult) cultura românească, dând de înțeles că ar fi exponenții tuturor intelectualilor acestei țări. În vreme ce marea majoritate a acestei categorii instruite, cei cu bun simț, cei cu coloană vertebrală, cei care nu acceptau să-și vândă conștiința contra funcții și pârghii de putere, erau marginalizați până la negare. Dinu C. Giurescu, Nicolae Breban, Andrei Marga, Răzvan Teodorescu aproape că erau interziși de propaganda sectară a ICR condus de H.R. Patapievici. Acolo nu era loc decât pentru Pleșu, Liiceanu, Cărtărescu, Tismăneanu.

Asta face propaganda totalitară: transformă instituții în blindate de asalt asupra democrației. Persoanele aproape că nu mai contează. Și așa li se dă prea mare importanță fiind, doar ele, numărate la vot. Acum nu mai protestează niște cetățeni (minoritari în cadrul categoriilor lor sociale)  care, întâmplător, sunt actori sau procurori sau academicieni. Acum protestează Teatrul Național. Acum protestează Academia Română. Acum protestează Parchetul General.

O revoltă tot mă încearcă încheind scrierea acestor rânduri. Băi saltimbancilor organizatori de proteste în numele Teatrului Național, băi Mihai Călin, băi Marius Manole, băi ceilalți, mulți cât zilele lucrătoare ale unei săptămâni, avizi de publicitate protestatară (dacă împlinirea artistică întârzie): dar cu marele actor Victor Rebengiuc ce-ați avut?

De Victor Rebengiuc îmi pare cel mai rău în toată această mascaradă. Privindu-l, cu șapca aia jigărită, cu ochelarii ăia mați, cu zâmbetul ăla rătăcit, m-am gândit la niște moaște. Care, săracele, nu se mai pot apăra singure. Vin tot felul de profanatori, le dezghioacă din racla veșniciei lor binemeritate și se apucă să le zdrăngănească în public ca pe niște talăngi de turmă.

Din oase sfinte să te transforme niște râmători cu hârlețe în arșice de învârtit ca zarurile, nu mi se pare a fi cea mai fericită ieșire din scenă.

Bietul Rebengiuc! „Nu mai poate veni „luna asta” pentru că Îl supără apusul soarelui!”

Sursa: Contele de Saint Germain

COMUNISTOIDUL TANAR:TRASATURI GENERALE!

7 mart.

Psihologia dornicului de lucruri în comun este destul de simplă: probabil cu un părinte lipsă, lipsit de afecțiune în a sa viață devreme, aerian și boem pe ici colo, fără vreun talent aparte, foarte superficial și incapabil de intimitate cu vreunu, sau vreuna. Vulnerabil și predispus ofensei, el îi vede pe toți ca pe frații săi, până în clipa în care cineva își trage pătura mai tare spre el, că deh, e pătura lui.

Atunci, aflat în veșnica vacanță a sufletului său nealcoș și peticit cu validări furate de ici colo, socialistul de modă nouă,comunistoidul în devenire începe să scoată dinții, arătându-și disprețul și ura , ce-i drept socială dar și personală față de individualitatea, personalitatea și LIBERTATEA de a fi el însuși, a celui care a tras mai tare pătura spre sine, încălzindu-se din resurse proprii: era pătura lui.

Dornic de afirmare, comunistoidul de modă nouă se identifică cu hipsterul, deși îl dezaprobă și pe acela, că-și alocă dreptul de a fi unic. Unicitatea nu e punctul său forte,originalitatea îl pleznește în cap precum un balon umplut cu apă care cade de la înălțime și face pleosc: Are foarte mulți prieteni în funcție de nevoile sale: de moment. Este vegan și militează pentru veganism în toate formele sale: își bate la cap părinții, ba chiar le ia farfuria cu carne de sub nas și începe să ofere legume, pe unde apucă vorbește numai despre dieta lui . E nesigur prin excelență. De fapt, nesiguranța lui provine exact din mediul ostil în care probabil a crescut. Fără afecțiune, lipsit de o mână forte care să-l strunească și pedepească, sau mustre la timp, copiluțul devenit adult, crede că totul i se cvuvine.

Nu se sinchisește să muncească pe 15 milioane, el puate mai mult și vrea mai mult: DOREȘTE, are dorințe și visează. Sigur, asta cînd nu se trezește devreme, pentru a ieși la cafea cu prietenii lui, din motive stupide: să-și etaleze noul ceas de modă capitalistă, sau să servească o cafea la starbucks- compania lui preferată. Susține și el avorturile, în fond, crede deja că suntem prea mulți pe planetă, și este însetat fără să știe de putere. Paradoxal, dacă arp prelua frîiele, ar pasa responsabilitatea altcuiva, fiindcă nu e în stare să-și poarte nici singur căciula, și nici să bea o cafea la fel de singur, drept urmare cei din jur sunt pilonii pe care se sprijină fiecare: la fel de slabi ca el, cade unul, cad toți.

Prin urmare, socialistul flowerpower este un individ slab dotat intelectual, fără discernămînt și cu o foarte slabă- spre deloc conștiință de sine. Are nevoie mereu de cîte un ”spirit guide” și dacă nu cumva l-a găsit deja prin tezele new-ageului comunist, și le inventează. Și dacă nu le inventează, le asimiliează îndată citind presa de stînga frumos colorată, care-l îndoctrinează. Viitorul fără proprietate este un vis al său: orice leneș s-ar putea gîndi cumva la chestia asta: cum altfel să-ți scuzi indolența înaintea mulțimii, făcând din toate neputințele politică generală?

Dar atenție, nu doar în politică se ascunde acest comunistoid cu față de înger și creier de rinocer prăjit, înfometat și dornic de chestii siropoase!

Psihologia dornicului de lucruri în comun este destul de simplă: probabil cu un părinte lipsă, lipsit de afecțiune în a sa viață devreme, aerian și boem pe ici colo, fără vreun talent aparte, foarte superficial și incapabil de intimitate cu vreunu, sau vreuna. Vulnerabil și predispus ofensei, el îi vede pe toți ca pe frații săi, până în clipa în care cineva își trage pătura mai tare spre el, că deh, e pătura lui. Atunci, aflat în veșnica vacanță a sufletului său nealcoș și peticit cu validări furate de ici colo, socialistul de modă nouă,comunistoidul în devenire începe să scoată dinții, arătându-și disprețul și ura , ce-i drept socială dar și personală față de individualitatea, personalitatea și LIBERTATEA de a fi el însuși, a celui care a tras mai tare pătura spre sine, încălzindu-se din resurse proprii: era pătura lui.
Dornic de afirmare, comunistoidul de modă nouă se identifică cu hipsterul, deși îl dezaprobă și pe acela, că-și alocă dreptul de a fi unic. Unicitatea nu e punctul său forte,originalitatea îl pleznește în cap precum un balon umplut cu apă care cade de la înălțime și face pleosc: Are foarte mulți prieteni în funcție de nevoile sale: de moment. Este vegan și militează pentru veganism în toate formele sale: își bate la cap părinții, ba chiar le ia farfuria cu carne de sub nas și începe să ofere legume, pe unde apucă vorbește numai despre dieta lui . E nesigur prin excelență. De fapt, nesiguranța lui provine exact din mediul ostil în care probabil a crescut. Fără afecțiune, lipsit de o mână forte care să-l strunească și pedepească, sau mustre la timp, copiluțul devenit adult, crede că totul i se cvuvine. Nu se sinchisește să muncească pe 15 milioane, el puate mai mult și vrea mai mult: DOREȘTE, are dorințe și visează. Sigur, asta cînd nu se trezește devreme, pentru a ieși la cafea cu prietenii lui, din motive stupide: să-și etaleze noul ceas de modă capitalistă, sau să servească o cafea la starbucks- compania lui preferată. Susține și el avorturile, în fond, crede deja că suntem prea mulți pe planetă, și este însetat fără să știe de putere. Paradoxal, dacă arp prelua frîiele, ar pasa responsabilitatea altcuiva, fiindcă nu e în stare să-și poarte nici singur căciula, și nici să bea o cafea la fel de singur, drept urmare cei din jur sunt pilonii pe care se sprijină fiecare: la fel de slabi ca el, cade unul, cad toți.
Prin urmare, socialistul flowerpower este un individ slab dotat intelectual, fără discernămînt și cu o foarte slabă- spre deloc conștiință de sine. Are nevoie mereu de cîte un ”spirit guide” și dacă nu cumva l-a găsit deja prin tezele new-ageului comunist, și le inventează. Și dacă nu le inventează, le asimiliează îndată citind presa de stînga frumos colorată, care-l îndoctrinează. Viitorul fără proprietate este un vis al său: orice leneș s-ar putea gîndi cumva la chestia asta: cum altfel să-ți scuzi indolența înaintea mulțimii, făcând din toate neputințele politică generală?
Dar atenție, nu doar în politică se ascunde acest comunistoid cu față de înger și  creier de rinocer prăjit, înfometat și dornic de chestii siropoase! Cel mai bine este reprezentat în sfera new-ageului pseudospiritual:  de la cultul raelian (care propune exact o lume comunistă, cu abolirea dreptului la proprietate, eugenie drastică, până la reproducere asistată și dreptul la ”curvăsăraie” multiplă pentru cei care împlinesc cele 10 porunci ale socialismului spiritual, distrugerea familiei complete, a sexului biologic și în general a tot ceea ce cunoaștem de 2000 de ani și funcționează.  Există o formă de comunism pentru fiecare, și iată că, spre surpinderea și necredința multora care studiază problema, se pare că grupurile încet- încet se formează, după nevoi, după posibilități. PERSONALIZARE este cuvîntul. De la grupurile de facebook care servesc înrudirii ideatice a mai multor oameni, până la transformarea lor efectivă în adevărați soldați ai unei false dreptăți, îndoctrinați până-n măduvă de clișeele ”de la centru”, întreg universul comunist facebook freamătă la auzul și vederea acestui concept comunist.
Mulțimea în grup aplaudă la idei comune, internetul e al tututor. De fapt, așa începe. Și pentru o mai bună schițare a lucrurilor, vă invit să parcurgeți nițel acest material.
Revenind, psihologia comunistoidului flower-power este delicată. Dacă milenialii au fost o categorie ceva mai ușor de responsabilizat, noul comunistoid întruchipează  miliția civilă, sau știți momentul acela când nu poți trage un pîrț pe stradă, că vecinul de trotuar îndată  pune mâna pe o aplicație, și te pîrăște comunității: UITE CE A FĂCUT NESIMȚITUL: A RESPIRAT CU GURA DESCHISĂ. A strănutat/ S-a uitat în ochii mei/ și în sfîrșit, ceea ce deja se aplicĂ: A aruncat un chiștoc infractorul, pe stradă!  Pentru detalii despte acest nou concept de miliție, sugerez a se revedea acest articol, pentru o formulare cît mai clară a stării de fapt.
Ce ne așteaptă în viitor? Nu se știe. Ba se știe. Dar simt nevoia să mă opresc aici.

Autor: Andreea R. Hosu

Sursa: Trăsături din front

ECONOMISTUL ILIE SERBANESCU:”ASTA ESTE TEHNOLOGIA SISTEMULUI BANCAR COLONIALIST:TE INDATOREZ PENTRU A TE JECMANI!”

7 mart.

Cu lacrimi de crocodil, băncile străine din România – care domină supercopleșitor sistemul bancar – se plâng că taxa pe active ar aduce pur și simplu criza în România! Prin ce?

Grin descurajarea investițiilor străine în România și prin încetinirea creditării economice. Astea sunt idioțenii de-a binelea! Băncile străine din România n-au nici o legătură cu finanțarea economiei existente în România, nici a celei românești, nici chiar a celei străine din ­România (vezi „România liberă“ – 27.02.2019).

În prea iubita și prea mărita UE, mereu dată de exemplu, lumea creditului bancar reprezintă 200% din PIB, ca expresie a finanțării economiei de către bănci. În România, nu se ating 50%! Băncile străine din România practică de ani de zile în România dezangajarea – numită ­demagogic „dezintermedie­re“  –, nu aducerea de bani și investiții! Stocul de credite scade de la an la an în raport cu stocul de depozite, ajungând la 75%, ceea ce înseamnă că nici măcar slaba economisire din România (cea pe care o poate permite o economie subdezvoltată) nu este reciclată în economie, spre folosul economiei, și că argumentul că băncile străine au venit în România pentru a aduce investiții și finanțare deoarece România n-are bani este o biată balivernă doar pentru a pune mâna pe sistemul bancar din România ca să țină în chingi România. Este o pură nerușinare, o obrăznicie să pretinzi că o nenorocită de taxă descurajează finanțarea economiei din România, prin reducerea investițiilor și creditării, când pur și simplu nu finanțezi economia, nu creditezi economia și de ani de zile practici sistematic dezangajarea față de România!

Nimeni nu poate spune cumva că o nouă criză nu va veni în România. Ba s-ar putea ca aceasta chiar să bată la ușă. Dar nu va veni adusă de taxa pe active bancare! Va fi adusă chiar de băncile străine, ca să iasă din constrângerile crizei cât mai abitir pe seama periferiei România, după cutuma dintotdeauna a ieșirii din criză a bogaților pe seama săracilor!

Sau transferul crizei în România este atât de aproape, încât băncile străine vor să folosească prilejul taxei pe active spre a o face responsabilă de criza ce va veni?!

Mărirea ROBOR – adică a dobânzii cu care băncile se împrumută între ele pe piață – este canalul cel mai convenabil și eficient al aducerii crizei în România. Mărirea ROBOR-ului –  care se obține prin înțelegeri bancare de tip cartel (azi te împrumut eu pe tine, mâine îmi dai banii înapoi îm­prumutându-mă eu de la tine!) – suplimentează dobânda la credite și deci descurajează finanțarea și stimulează dezangajarea. Cine-i de vină? Taxa?! Aceasta, s-ar putea spune, vine doar mănușă băncilor străine în prag de criză, căci au astfel băncile străine pe cine să arunce vina! De altminteri, ROBOR-ul nu poate explica nici 20% din dobânda abominabilă cu care băncile străine acordă credite în România. De aceea demersurile senatorului Zamfir, secondate de cele ale avocatului Piperea, de incriminare a manipulărilor de pe piața ROBOR și a altor manevre bancare sunt mai mult decât lăudabile, dar să fim conștienți că sunt colaterale, neatacând fondul problemei. Grosul dobânzii incalificabile provine de la penalitatea de „risc de țară“. Mărirea ROBOR poate abate atenția de la incriminarea acestei penalități inadmisibile de „risc de țară“. Dacă creditarea s-ar face din afara României – din Franța sau din Bulgaria, chiar din Bangladesh –, penalitatea de „risc de țară“, chiar oricât de mare și indiferent dacă este justificată sau nu, este admisibilă. Dacă însă creditarea se face de pe plan intern de către bănci înscrise juridic intern, penalitatea de „risc de țară“ este o anomalie. Dacă debitorul nu-i convine creditorului, nimeni nu-l obligă pe acesta din urmă să-i intre în casă debitorului spre a-l împrumuta. Dar se pare că asta este tehnologia sistemului bancar colonialist: te îndatorez spre a te jecmăni!

Bizar – dar ca orice lucru bizar foarte interesant – este faptul că băncile străine din România aplică penalitatea de „risc de țară“ tuturor privaților români, fie firme sau indivizi, dar nu și statului român. Te-ai aștepta să fie invers, având în vedere că, potrivit preceptelor colonialiste arhivânturate, privatul este bun, iar statul este rău, oricum cel mai prost administrator. Dar, în ipocrizia lor dolofană, preceptele colonialiste una spun (pentru proști) și alta fac! În zilele actuale, băncile din România creditează firmele românești (dacă o fac) cu 8-9%, persoanele fizice române cu 9-10%, iar statul cu 3-5%. În funcție de dobânda de referință, cifrele au putut fi diferite, dar ecarturile au fost aceleași!

Pe privații români băncile străine îi jefuiesc prin abuzul de monopol avut la dispoziție și lipsa de opțiune a acestora: dobânzi derizorii la depozite, comisioane halucinante la operațiunile pe care aceștia sunt obligați să le facă prin bănci, credite cu dobânzi prohibitive, încărcate cu penalitatea de a fi român. Mai ales că pe privații români nu-i împrumută nimeni din străinătate. În cazul statului, care are alte mijloace de luptă și mai are și posibilitatea să se adreseze pentru împrumuturi piețelor externe, adică acelorași bănci, dar în regimul de creditare de la ele de acasă, subsidiarele băncilor străine din România adoptă tactica inversă: dă-i credite cu dobânzi rezonabile, spre a-l putea jecmăni tocmai prin îndatorare! Vreți să vedeți ce spun statisticile? Sunt foarte limpezi. Aproape jumătate din finanțarea datoriei publice (adică a statului) este asigurată de băncile străine din România, iar 22% din ansamblul creditelor acordate de acestea sunt achiziții de către respectivele bănci ale titlurilor emise de statul român, cu alte cuvinte, o expunere mare, dar fără risc. Ce poate fi mai murdar decât un credit colonialist?! Nimic altceva, dacă asta poate constitui o consolare!

Este lesne de identificat replica băncilor străine la îndrăzneala, finalizată sau nu, a introducerii unei taxe de altfel complet colaterale ca importanță împotriva lor. Evident, măsurile de retorsiune se vor îndrepta către cei cu care băncile străine din România au o legătură, respectiv cu bieții oameni, mai împiciorogați sau mai de rând, și poate mai ales cu statul român. Răzbunarea  va fi aprigă. Dobânzile la depozite vor fi coborâte, devenind ridicole în raport cu rata inflației, comisioanele pe indiferent ce operațiuni vor fi crescute, iar dobânzile la orice credite vor fi majorate. O declarație mai veche a președintelui Consiliului Fiscal, agentură a capitalului străin de monitorizare a acțiunilor guvernamentale, dl Ionuț Dumitru, altfel economist-șef al unei bănci străine, sugerează despre ce va fi vorba. Pornind de la premisa că băncile străine sunt deja supraexpuse pe datoria publică a statului român, domnia-sa a spus că „o pondere de 60% a datoriei publice în PIB (criteriu al UE) nu ar trebui să fie un reper pentru România, căci n-ar avea cine să finanțeze o asemenea datorie publică“. Deci, băncile străine nu sunt, de fapt, dispuse să finanțeze încă și mai mult statul român, considerându-l deja bine îndatorat spre a fi jecmănit! Ca atare, dobânzile cu care se va putea împrumuta statul român pe propria piață vor fi din ce în ce mai mari.

Pe cale de consecință, rămâne o întrebare dacă taxarea activelor bancare se va solda cu efecte pozitive. Această taxare este perfect justificată, dar, în final, în urma replicii băncilor, s-ar putea ca efectele să se dovedească adverse. Ideea inițială a măsurii era ca băncile să cedeze ceva din profiturile cu totul nejustificate obținute. Cu puterea și cu pârghiile pe care le au în colonia România, băncile străine, cu sprijinul neprecupețit al BNR, nu vor ceda nimic, ci vor încerca să se folosească de prilej pentru a lua ceva încă și mai mult. În atenția inițiatorilor taxei, nu poți spera să modifici efectele când nu ataci cauzele, mai curând spus nepunând nici măcar în discuție rânduielile care permit bătaia de joc!

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: România liberă

NICOLAS MADURO,PRESEDINTELE VENEZUELEI:” NE CONFRUNTAM CU CEL MAI PUTERNIC IMPERIALISM DIN ULTIMII 200 DE ANI!”

7 mart.

Nicolas Maduro

Nimeni și nimic nu poate întrerupe pacea din Venezuela – nici agresiunea externă, nici cea internă, a declarat marți președintele țării Nicolas Maduro, vorbind la evenimentele comemorative ale predecesorului său Hugo Chavez.

„După cum le-am spus şi militarilor, felicitându-i pentru victoria din 23 februarie, când ne-au apărat granițele, soarta noastră – nimeni și nimic nu pot întrerupe pacea în Republică”, a spus Maduro.

La șase ani de la moartea lui Hugo Chavez, țara se află într-o luptă, a spus el.

„Ne confruntăm cu cel mai puternic imperialism din ultimii 200 de ani, cu agresiune economică, politică și diplomatică, cu agresiune internă, cu sabotaj, cu încercări de a perturba viața țării”, a spus președintele.

La 5 ianuarie, liderul opoziției din Venezuela, Juan Guaido, a fost ales șeful Adunării Naționale controlate de opoziție, pe care toate celelalte derivate ale statului au refuzat să-l recunoască din 2016. La 23 ianuarie, la două zile după ce Curtea Supremă Venezuelană a anulat alegerea lui, Guaido a declarat că este „președintele interimar al țării”. Maduro a calificat mișcarea lui Guaido drept o încercare de a face o lovitură de stat orchestrată de Washington.

Statele Unite l-au recunoscut imediat pe Guaido, după care au urmat și alte 50 de țări. Rusia, China, Cuba, Bolivia și o serie de alte state, între timp, și-au exprimat sprijinul față de Maduro. Mexic și Uruguay au refuzat să-l recunoască pe Guaido, declarându-se neutre și promovând soluționarea crizelor prin dialog.

https://ro.sputnik.md

CANADA: JUDECATORUL GREGORY BOWDEN A HOTARAT CA TATAL NU ARE NICIUN DREPT SA-SI IMPIEDICE FIICA DE 14 ANI SA DEVINA BAIAT!”

7 mart.

Canada: Un judecător a decis că tatăl NU are niciun drept să-și împiedice fiica de 14 ani să devină băiat

În Canada ultraliberalului Justin Trudeau, judecătorul Gregory Bowden a hotărât că părinții nu se pot opune cererilor transgender în cazul copiii minori.
Judecătorul a stabilit că un tată nu mai are nicio șansă de a o convinge pe fiica sa minoră, de 14 ani, să nu își schimbe sexul.
Altfel spus, magistrații Curții Supreme de Justiție  au căzut de acord că niciun părinte nu are dreptul de a împiedica medicii să facă un tratament hormonal cu testosteron fetelor care doresc să devină băiat.
Maxine (numele dat de presă fetei pentru a-i proteja identitatea) era elevă la o școală din British Columbia, când tatăl ei a descoperit că profesorii școlii o tratau ca pe un băiat, la cererea ei. Potrivit The Federalist, fata a început să poarte un nume masculin – Quinn – fără cunoștința sau permisiunea tatălui.
O decizie a administratorilor școlii în deplină concordanță cu politica Ministerului Educației din British Columbia, care stipulează că administratorii din sistemul de învățământ nu sunt obligați să dezvăluie părinților orientarea sexuală sau identitatea de gen a elevilor.
The Federalist a scris că tânăra are o istorie tulbure, suferind de depresie după divorțul părinților, în 2013. Tatăl lui Maxine a remarcat că fiica sa a trecut și printr-o fază a lesbianismului.
Fata a ajuns astfel în centrul unei bătăi juridice complexe în care mama susține transformarea medicală a adolescentei- care va pune capăt pubertății naturale a copilului – în timp ce tatăl nu este de acord. Mama  fetei și-a exprimat chiar îngrijorarea că Maxine ar putea încerca să se sinucidă dacă nu va primi acest tratament.
”Totalitatea dovezilor cu privire la nevoile medicale ale fetei mă determină să concluzionez că tratamentul cu hormoni nu ar trebui amânat”, a scris judecătorul. ”Deși tatăl nu acceptă tratamentul, sunt mulțumit că consimțământul fetei este suficient pentru ca tratamentul să continue”, a menționat magistratul.

IMIXITIUNE GRAVA IN ROMANIA: UESSR SI USA ,PRIN UNEALTA SECURISTA A NOULUI PDL SABOTEAZA UN MARE INVESTITOR!

7 mart.

The US and EU flags, top left and right, fly in separate directions at the European Council building in Brussels

Ar fi cazul ca procurorii să se sesizeze, fiindcă din declarații rezultă că România ar putea pierde sume uriașe din cauza unui demers cu motivații ascunse sau ”strategice”.

 Articol publicat de cunoscuta agenție Reuters: ”Opoziția din România încearcă să blocheze Huawei în infrastructura Telecom”.

Din articolul respectiv, semnat de un colaborator local, aflăm că ”cel mai mare partid de opoziție din România va declanșa o investigație publică” marele grup chinez Huawei și ”încearcă să blocheze compania de la participarea la dezvoltarea infrastructurii 5G, din cauza îngrijorărilor crescânde legate de securitate”.

Sigur că știrea în sine e uimitoare – deci un partid politic se implică în economia de stat și privată, sabotând investiția în România a unuia dintre cele mai mari companii din lume?!

În primă fază te întrebi de ce nu îi ridică procurorii pe cei care fac asta – și ce spun serviciile de Intelligence?

Dar, tot din articolul agenției respective, citată de G4Media, aceste manevre au o ”justificare”, pe care o prezintă chiar un parlamentar PNDL.

”Avem nevoie să ne protejăm interesele strategice și există multe suspiciuni”, a declarat deputatul PNL Pavel Popescu, membru în Comisia pentru tehnologia informației, care subliniază: ”Este extrem de urgent să blocăm orice tranzacții publice, contracte, licitații cu compania chineză”.

Ați mai auzit așa ceva?! Deci individul vorbește de ”tranzacții publice, contracte, licitații” – deci demersuri comerciale legale – pe care vrea să ”le blocheze”?! Unde s-a mai auzit așa ceva?

Pavel Popescu i-a arătat corespondentului agenției britanice o ”scrisoare oficială” trimisă de grupul parlamentar PNDL ministrului Telecomunicațiilor privind riscurile prezenței echipamentelor Huawei în rețele de comunicații.

”Nu am primit încă un răspuns (scrisoare ar fi fost trimisă pe 11 februarie), încă mai așteptăm, dar în scurt timp vom lansa acțiunea”, a spus Popescu.

Dar ascultați și care e ”argumentul suprem” al incredibilului demers al PNDL: parteneriatul strategic și NATO!

”Argumentarea supremă a poziției noastre este parteneriatul cu America și rolul-cheie al nostru în arhitectura NATO”, a declarat Popescu, adăugând ceva și mai uimitor – ”Toate instrumentele sunt pe masă, inclusiv implicarea președintelui și evaluarea consiliului de securitate pe Huawei”.

Interesant este că, recent, Consiliul UE, a ajuns la un acord prin care Uniunea Europeană ”va fi dotată din luna aprilie cu norme noi menite să monitorizeze investițiile directe provenite din țări terțe (China, SUA etc) din motive de securitate sau de ordine publică, potrivit unui comunicat al instituției”, scrie G4 Media.

Sursa citată afirmă că acordul pan-european ar veni pe fondul ”controversei majore în jurul investițiilor tot mai mari făcute de compania chineză Huawei, bănuită că are legături cu serviciile secrete de la Beijing”.

După cum se știe, România deține în această perioadă președinția Consiliului Uniunii Europene, iar Guvernul afirmă că ar fi închis mai multe capitole de negocieri. Ar fi interesant de văzut și ce conține capitolul la care face referire deputatul PNDL – și în ce măsură ”suspiciunile” UE au afectat investițiile și interesele României.

Repet, vorbim de un colos de nivel mondial, o investiţie despre care aflăm brusc că un partid politic din România vrea să o oprească – sau să o saboteze. Sprijin, în acest sens, s-ar înțelege că ar fi de la președinție – iar motivația și poate ordinul de acțiune pare a fi venit pe linie ”strategică”.

Cu alte cuvinte, este imperios necesar un răspuns al Guvernului! Fiindcă întrebarea e clară: oare România se află în situația de a permite sabotarea și alungarea unui investitor de talie mondială?

Până una alta, fără a subaprecia munca serviciilor de Intelligence, cred că ar fi cazul ca procurorii să se sesizeze, fiindcă din declarații rezultă că România ar putea pierde sume uriașe din cauza unui demers cu motivații absconse sau ”strategice”.

Și ca un post scriptum: poate explică Victor Ponta, cel care a semnat în 2013 un memorandum cu Huawei, dar a fost atacat de Băsescu imediat – că ”Huawei e pe lista neagră a SUA” – deci poate explică el ce și cum e cu acest investitor și ce înseamnă el pentru România.

BUCUREȘTI, 6 mart – Sputnik, Evan Răutu.

https://ro.sputnik.md

MESAJE PESTE TIMP DE LA LUCEAFARUL OMENIRII DOMNUL MIHAI EMINESCU:”PESTE TOT CREDINTELE VECHI MOR,UN MATERIALISM BRUTAL LE IA LOCUL,CULTURA SECOLULUI,MANA-N MANA CU SARACIA CLASELOR LUCRATOARE,AMENINTA TOATA CLADIREA MAREATA A CIVILIZATIEI CRESTINE!”

7 mart.

Mesaje peste timp de la Domnul Mihai Eminescu: ”Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine”

Mihai Eminescu, „Liber-cugetător, liberă-cugetare”, „Timpul”, 2 februarie 1879, în „Opere”, 1989, vol. X, p. 187

 

„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise;

ea ne-a ferit în mod egal de înghițirea printre poloni, unguri, tătari şi turci; ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre.

Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”

Mihai Eminescu – 14 august 1882, Mihai Eminescu, „Timpul”, în „Opere”, Vol. XIII, pp. 168-169

„Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională;

dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate;

despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie.

Odinioară o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui.

Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele. (…)

Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice?

Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.”

Cine crede că România își va găsi un drum copiind modele mai mult sau mai puțin viabile se înșală, vrea să ne spună Eminescu atunci când avertizează pe cei care gândeau la un panaceu universal miraculos care poate să rezolve toate neajunsurile oricărei societăți.

„Cum numim pe aceia care zic c‑au descoperit o singură doctorie pentru toate bolile din lume, un leac fără greș, care, de ești nebun, te face cu minte, de‑ai asurzit, te face s‑auzi, în sfârșit orice‑ai avea, pecingine, chelie, ciupituri de vărsat, degerătură, perdea la ochi, durere de măsele, tot c‑o alipie te unge și tot cu‑n praf te‑ndoapă? Pe un asemenea doctor l‑am numi șarlatan. Ce să zicem acum de doctorii poporului românesc, care la toate neajunsurile noastre, tot cu‑n praf ne‑ndoapă, care cine știe de ce o fi bun? (…) Aceste prafuri și alifii le‑am luat de ni‑i acru sufletul de ele și tot rău. Or fi bune buruienile acestea pentru ceva, dar se vede că nu pentru ceea ce ne lipsește tocmai nouă” (Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1989, pag. 25).

Nemulțumirea lui Eminescu exprimată atât în poezie, dar mai ales ca jurnalist venea din faptul că potențialul acestui neam nu e valorificat. El deplânge în Scrisoarea a III-a soarta românilor, blestemați parcă să li se predea lecții de patriotism, de cultură și viață autentice din partea unor nulități: „Tot ce‑n țările vecine e smintit și stârpitură/ Tot ce‑i însemnat cu pata putrejunii de natură/ Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții/Toți se scurseră aicea și formează patrioții”.

Eminescu știa că Dumnezeu dăruise acestui neam o țară rodnică, bogată, în care puteau trăi liberi de sărăcie și greutăți. Vorbind despre trecutul glorios și despre prezentul mizer în care se bălăceau românii spre sfârșitul secolului al XIX‑lea, ziaristul de la Timpul nu putea să nu constate cu tristețe:

„Sărăcia e izvorul a aproape tuturor relelor din lume; boala, darul beţiei, furtişagul, zavistuirea bunurilor altuia, traiul rău în familie, lipsa de credinţă, răutatea, aproape toate sunt câştigate sau prin sărăcie proprie sau, atavistic, prin sărăcia strămoşilor. Sărăcia trebuie luată în înţelesul ei adevărat. Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are.

Calităţile morale ale unui popor atârnă – abstrăgând de climă şi de rasă – de la starea sa economică. Blândeţea caracteristică a poporului românesc dovedeşte că în trecut el a trăit economiceşte mulţămit, c‑au avut ce‑i trebuia” (Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1989, p. 30).

 

Imagini pentru Eminescu photos

Mihai Eminescu – n.15 ianuarie 1850, la Botoşani, d.15 iunie 1889, București. 

„Înaintea negrei străinătăţi care împânzeşte ţara cad codrii noştri seculari şi, împreună cu ei, toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, decreşterea populaţiei îndeplineşte apoi restul: stârpirea fizică a neamului românesc.”

%d blogeri au apreciat: