Arhiva | 1:23 am

DE CE ATATA SUPARARE CU OUG.nr.7?,SECTIA PENTRU INVESTIGAREA MAGISTRATILOR E ULTIMA REDUTA CARE LE STA IN GAT PLAVANULUI JOHANNIS SI LUI TAICA LAZAR!”

7 mart.

De ce a fost atâta supărare cu Ordonanţa 7? În fapt e vorba de două paragrafe. Primul prevedea că şefii nu mai pot fi delegaţi, iar conform celui de-al doilea, pentru a ocupa o funcţie de conducere se introducea criteriul bunei reputaţii profesionale. Hai să le luăm pe rând.

Ştiţi ce e cu delegările? Să-l luăm ca exemplu pe nulitate Lazăr. El, conform legislaţiei în vigoare, e demis, doar că Plăvanul a ales să urineze pe Constituţie şi să nu semneze. C-aşa vrea faţa lui de bou. Peste o lună mandatul lui Lăzărică se încheie. Fără prevederile Ordonanţei 7, moş Corega va fi din nou delegat de grupul infracţional denumit pompos Secţia de Procurori a CSM în funcţia de Procuror Şef. Şi dacă Plăvanul va inventa noi motive pentru a nu accepta un alt procuror, Lăzărică va rămâne delegat acolo până la calendele greceşti. Este ceea ce s-a tot întâmplat în justiţie în neagra perioadă a lui băsescu: peste 80% din conducerile parchetelor erau delegări. E simplu de ce: dacă nu prestezi corespunzător te schimba pe loc. Într-un mod absolut natransparent, dar profund pe placul securiştilor. C-aşa-i la ei: se merge pe ordin, nu pe lege.

Cealaltă „bubă”, anume criteriul bunei reputaţii profesionale, presupune ca un procuror care-a avut probleme grave în activitatea sa să nu poată ocupa funcţii de conducere. Hai să vedem ce-ar presupune asta. Spre exemplu, golanilor Onea, Negulescu sau Man, cei care-au făcut abuzuri strigătoare la cer, nu ar mai avea voie să conducă un pachet dacă ar reuşi să rămână în magistratură. De ce e simplu: nu au o bună reputaţie profesională. Vi se pare ceva exagerat? NU, desigur! Acest criteriu aduce doar o brumă de normalitate interzicându-le golanilor imorali accesul la funcţiile de conducere.

Acestea sunt elementele care i-au supărat pe bravii magistraţi haştagişti(în fapt, în majoritate covârşitoare procurori) . Reţineţi că delegare înseamnă în fapt posibilitatea netransparentă de numire a şefilor din justiţie, iar renunţarea la criteriul bunei reputaţii nu-i altceva decât conservarea imoralităţii. E limpede cred pentru oricine care-s idealurile care se ascund în spatele „eroismului” fals afişat de cei care urlă nebunia cu „independenţa justiţiei”. În fapt nu vor altceva decât menţinerea statutului mafiot care le-a adus puteri şi privilegii de neimaginat în nicio ţară din lumea civilizată.

Cum Ordonanţa 7 a fost deturnată – după tipicul celebrei Ordonanţe 13 – nu ne mai putem aştepta decât la o restauraţie completă care se va face în momentul desfiinţării Secţiei pentru Investigarea Magistraţilor. Asta e ultima redută care le stă în gât. Dacă reuşesc s-o frigă, au rezolvat-o: calea mafiei şi a golăniei e redeschisă, astfel încât grupul infracţional al rezistenţilor din justiţie poate elimina şi ultimii profesionişti care se întâmplă să mai fie pe-acolo. Vai de capul nostru!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

ACTORI – INSURGENTI,INSTITUTII – BLINDATE DE ASALT!

7 mart.

Motto: “Gaittany lamuri societatii ca loanide nu poate veni «luna asta», fiindca il supara apusul soarelui”. („Bietul Ioanide”, G. Călinescu)

Îmi cer scuze pentru tonul acestui articol. Nu sunt nici mai nervos ca de obicei, nu mi-am pierdut nici cumpătul. Ce urmează este doar o opțiune stilistică prin care cred ca pot ajunge mai firesc în profunzimea unor suflete tocite de prea multe emoții jucate, de prea multe texte scrise de alții și îngânate mecanic pe scenă.

Băi nesimțiților!

Cum să  vorbiți voi în numele Teatrului Național? Auzi: „Actorii Teatrului Național protestează față de OUG 7. Susțin justiția”. Nu vă e rușine, închipuiților? Voi sunteți Teatrul Național? 30 de rătăciți făcuți din vorbe de niște figuranți fără identitate fanatizați de propagandă? 30 din peste 150 de salariați ai instituției? Ați avut și voi doi urși de scos în față, pe Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț și, precum ursarii la bâlci, i-ați făcut de râs în fața unei țări întregi punându-i să țopăie grotesc și să dea declarații lozincarde, în cea mai jenantă limbă de lemn pe care am auzit-o după decembrie 1989 la niște pretinși anticomuniști.

Băi muhaielelor!

Cine sunteți voi, Mihai Călin și Marius Manole să vorbiți în numele Teatrului Național din București? Să ignorați părerile contrare ale atâtor mari actori ce au dat strălucire acestei scene și să vă închipuiți că secrețiile viscerelor voastre merită mai multă atenție decât scurgerile unei vidanje?

Nu vă reproșez  că gândiți cum gândiți și că spuneți ce spuneți. E dreptul vostru, e alegerea voastră, e viața voastră așa cum v-a fost modelată de-a lungul anilor. Fiecare are libertatea de a decide ce face cu posteritatea lui. Ce vă reproșez însă este nesimțirea voastră de fărâmă care incearcă să se substituie intregului.

Băi egolatrilor!

Teatrul Național nu însemnați voi, niște abulici printre decoruri, care stați toată ziua in fața oglinzii schimbând machiaje și nehotărându-vă decât cine să vă credeți mai mari. Decât Giugaru, decât Birlic, decât Calboreanu, decât Vraca, decât Beligan, decât Draga Olteanu Matei, decât Florin Piersic, decât…, decât…, decât.

Teatrul Național înseamnă toate aceste nume de aur, înseamnă tradiție, înseamnă continuitate, înseamnă artă la cel mai înalt nivel, dar mai înseamnă și personal auxiliar tehnico – artistic, și, mai ales, înseamnă  publicul său.

Băi nătărăilor fără minte și fără respect pentru reprezentativitate! Fără respect pentru ceilalți fără de care nu ați depăși stadiul de stand – up comedy într-o berărie afumată cu tavane joase.

Dacă un singur actor al Teatrului Național, mort sau viu, trecut sau prezent, pensionar sau activ, dacă un singur mașinist sau femeia de serviciu cu carte de muncă acolo, dacă un singur spectator care a călcat pragul acestui spațiu – simbol, dacă unul singur dintre toți aceștia nu ar fi fost (nu e) de acord cu protestul vostru, nu aveți dreptul să vă declarați poziția critică în numele Teatrului Național. Iar dacă totuși o faceți, să știți că sunteți niște impostori,  niște profanatori, niște uzurpatori de valori și tradiții românești.

Pe Ion Caramitru nu îl numesc aici ca nefericit tată de progenitură cu pulsiuni naziste. Nu cred că e întru totul responsabil de deviațiile comortamentale ale fiului său ajuns, nu se știe cum (dar cinstit, fără îndoială) multimilionar în euro. Pe Ion Caramitru îl amintesc aici ca director al Teatrului Național care a îngăduit un protest în numele instituției pe care o conduce, în condițiile de neunanimitate descrise mai sus. Pentru un atare abuz chiar că s-ar cuveni o demisie. Dar să nu ne amăgim cu victoria binelui mare din oamenii mici.

Niște actorași insurgenți, aș zice niște kamikaze, dar nu pentru o cauză onorabilă ci pentru cariera lor limitată la figurație, au încercat să transforme grandioasa instituție care le-a tolerat imaturitatea într-un blindat de asalt împotriva celor pe care îi detestă, imperfecți, e adevărat, însă din întâmplare votați de o largă majoritate.

Actorii Teatrului Național protestează față de o Ordonanță de Urgență”. Vedeți minciuna, vedeți impostura, vedeți uzurparea? „Actorii” cu doi de i înseamnă toți, nu câțiva. Înseamnă toți, nu o minoritate exprimată cu o singură cifră în procente.

Mâine o să apară un protest în numele Academiei Române. „Academicienii români protestează…” și se vor poza pe treptele măreței instituții 3 moșulici, dintre care doar unul membru plin, ceilalți doi membri corespondenți, dându-se drept chintesența cenușie a neamului. Restul de câteva zeci (dacă nu sute) de academicieni care nu împărtășesc protestul, nu contează.

Am mai trăit o astfel de mistificare reducționistă cu falanga intelectualilor lui Băsescu. O mână de oportuniști antrenați incă de pe vremea lui Ceaușescu în lingușeli și privilegii s-au aciuat sub pulpana celui mai pernicios președinte al acestei nații și s-au autointitulat „intelectualii României”.  „Intelectualii” cu doi de i. Ei, o minoritate zgomotoasă,  vorbeau în numele elitelor, separau discreționar binele de rău, conduceau (la vedere sau ocult) cultura românească, dând de înțeles că ar fi exponenții tuturor intelectualilor acestei țări. În vreme ce marea majoritate a acestei categorii instruite, cei cu bun simț, cei cu coloană vertebrală, cei care nu acceptau să-și vândă conștiința contra funcții și pârghii de putere, erau marginalizați până la negare. Dinu C. Giurescu, Nicolae Breban, Andrei Marga, Răzvan Teodorescu aproape că erau interziși de propaganda sectară a ICR condus de H.R. Patapievici. Acolo nu era loc decât pentru Pleșu, Liiceanu, Cărtărescu, Tismăneanu.

Asta face propaganda totalitară: transformă instituții în blindate de asalt asupra democrației. Persoanele aproape că nu mai contează. Și așa li se dă prea mare importanță fiind, doar ele, numărate la vot. Acum nu mai protestează niște cetățeni (minoritari în cadrul categoriilor lor sociale)  care, întâmplător, sunt actori sau procurori sau academicieni. Acum protestează Teatrul Național. Acum protestează Academia Română. Acum protestează Parchetul General.

O revoltă tot mă încearcă încheind scrierea acestor rânduri. Băi saltimbancilor organizatori de proteste în numele Teatrului Național, băi Mihai Călin, băi Marius Manole, băi ceilalți, mulți cât zilele lucrătoare ale unei săptămâni, avizi de publicitate protestatară (dacă împlinirea artistică întârzie): dar cu marele actor Victor Rebengiuc ce-ați avut?

De Victor Rebengiuc îmi pare cel mai rău în toată această mascaradă. Privindu-l, cu șapca aia jigărită, cu ochelarii ăia mați, cu zâmbetul ăla rătăcit, m-am gândit la niște moaște. Care, săracele, nu se mai pot apăra singure. Vin tot felul de profanatori, le dezghioacă din racla veșniciei lor binemeritate și se apucă să le zdrăngănească în public ca pe niște talăngi de turmă.

Din oase sfinte să te transforme niște râmători cu hârlețe în arșice de învârtit ca zarurile, nu mi se pare a fi cea mai fericită ieșire din scenă.

Bietul Rebengiuc! „Nu mai poate veni „luna asta” pentru că Îl supără apusul soarelui!”

Sursa: Contele de Saint Germain

COMUNISTOIDUL TANAR:TRASATURI GENERALE!

7 mart.

Psihologia dornicului de lucruri în comun este destul de simplă: probabil cu un părinte lipsă, lipsit de afecțiune în a sa viață devreme, aerian și boem pe ici colo, fără vreun talent aparte, foarte superficial și incapabil de intimitate cu vreunu, sau vreuna. Vulnerabil și predispus ofensei, el îi vede pe toți ca pe frații săi, până în clipa în care cineva își trage pătura mai tare spre el, că deh, e pătura lui.

Atunci, aflat în veșnica vacanță a sufletului său nealcoș și peticit cu validări furate de ici colo, socialistul de modă nouă,comunistoidul în devenire începe să scoată dinții, arătându-și disprețul și ura , ce-i drept socială dar și personală față de individualitatea, personalitatea și LIBERTATEA de a fi el însuși, a celui care a tras mai tare pătura spre sine, încălzindu-se din resurse proprii: era pătura lui.

Dornic de afirmare, comunistoidul de modă nouă se identifică cu hipsterul, deși îl dezaprobă și pe acela, că-și alocă dreptul de a fi unic. Unicitatea nu e punctul său forte,originalitatea îl pleznește în cap precum un balon umplut cu apă care cade de la înălțime și face pleosc: Are foarte mulți prieteni în funcție de nevoile sale: de moment. Este vegan și militează pentru veganism în toate formele sale: își bate la cap părinții, ba chiar le ia farfuria cu carne de sub nas și începe să ofere legume, pe unde apucă vorbește numai despre dieta lui . E nesigur prin excelență. De fapt, nesiguranța lui provine exact din mediul ostil în care probabil a crescut. Fără afecțiune, lipsit de o mână forte care să-l strunească și pedepească, sau mustre la timp, copiluțul devenit adult, crede că totul i se cvuvine.

Nu se sinchisește să muncească pe 15 milioane, el puate mai mult și vrea mai mult: DOREȘTE, are dorințe și visează. Sigur, asta cînd nu se trezește devreme, pentru a ieși la cafea cu prietenii lui, din motive stupide: să-și etaleze noul ceas de modă capitalistă, sau să servească o cafea la starbucks- compania lui preferată. Susține și el avorturile, în fond, crede deja că suntem prea mulți pe planetă, și este însetat fără să știe de putere. Paradoxal, dacă arp prelua frîiele, ar pasa responsabilitatea altcuiva, fiindcă nu e în stare să-și poarte nici singur căciula, și nici să bea o cafea la fel de singur, drept urmare cei din jur sunt pilonii pe care se sprijină fiecare: la fel de slabi ca el, cade unul, cad toți.

Prin urmare, socialistul flowerpower este un individ slab dotat intelectual, fără discernămînt și cu o foarte slabă- spre deloc conștiință de sine. Are nevoie mereu de cîte un ”spirit guide” și dacă nu cumva l-a găsit deja prin tezele new-ageului comunist, și le inventează. Și dacă nu le inventează, le asimiliează îndată citind presa de stînga frumos colorată, care-l îndoctrinează. Viitorul fără proprietate este un vis al său: orice leneș s-ar putea gîndi cumva la chestia asta: cum altfel să-ți scuzi indolența înaintea mulțimii, făcând din toate neputințele politică generală?

Dar atenție, nu doar în politică se ascunde acest comunistoid cu față de înger și creier de rinocer prăjit, înfometat și dornic de chestii siropoase!

Psihologia dornicului de lucruri în comun este destul de simplă: probabil cu un părinte lipsă, lipsit de afecțiune în a sa viață devreme, aerian și boem pe ici colo, fără vreun talent aparte, foarte superficial și incapabil de intimitate cu vreunu, sau vreuna. Vulnerabil și predispus ofensei, el îi vede pe toți ca pe frații săi, până în clipa în care cineva își trage pătura mai tare spre el, că deh, e pătura lui. Atunci, aflat în veșnica vacanță a sufletului său nealcoș și peticit cu validări furate de ici colo, socialistul de modă nouă,comunistoidul în devenire începe să scoată dinții, arătându-și disprețul și ura , ce-i drept socială dar și personală față de individualitatea, personalitatea și LIBERTATEA de a fi el însuși, a celui care a tras mai tare pătura spre sine, încălzindu-se din resurse proprii: era pătura lui.
Dornic de afirmare, comunistoidul de modă nouă se identifică cu hipsterul, deși îl dezaprobă și pe acela, că-și alocă dreptul de a fi unic. Unicitatea nu e punctul său forte,originalitatea îl pleznește în cap precum un balon umplut cu apă care cade de la înălțime și face pleosc: Are foarte mulți prieteni în funcție de nevoile sale: de moment. Este vegan și militează pentru veganism în toate formele sale: își bate la cap părinții, ba chiar le ia farfuria cu carne de sub nas și începe să ofere legume, pe unde apucă vorbește numai despre dieta lui . E nesigur prin excelență. De fapt, nesiguranța lui provine exact din mediul ostil în care probabil a crescut. Fără afecțiune, lipsit de o mână forte care să-l strunească și pedepească, sau mustre la timp, copiluțul devenit adult, crede că totul i se cvuvine. Nu se sinchisește să muncească pe 15 milioane, el puate mai mult și vrea mai mult: DOREȘTE, are dorințe și visează. Sigur, asta cînd nu se trezește devreme, pentru a ieși la cafea cu prietenii lui, din motive stupide: să-și etaleze noul ceas de modă capitalistă, sau să servească o cafea la starbucks- compania lui preferată. Susține și el avorturile, în fond, crede deja că suntem prea mulți pe planetă, și este însetat fără să știe de putere. Paradoxal, dacă arp prelua frîiele, ar pasa responsabilitatea altcuiva, fiindcă nu e în stare să-și poarte nici singur căciula, și nici să bea o cafea la fel de singur, drept urmare cei din jur sunt pilonii pe care se sprijină fiecare: la fel de slabi ca el, cade unul, cad toți.
Prin urmare, socialistul flowerpower este un individ slab dotat intelectual, fără discernămînt și cu o foarte slabă- spre deloc conștiință de sine. Are nevoie mereu de cîte un ”spirit guide” și dacă nu cumva l-a găsit deja prin tezele new-ageului comunist, și le inventează. Și dacă nu le inventează, le asimiliează îndată citind presa de stînga frumos colorată, care-l îndoctrinează. Viitorul fără proprietate este un vis al său: orice leneș s-ar putea gîndi cumva la chestia asta: cum altfel să-ți scuzi indolența înaintea mulțimii, făcând din toate neputințele politică generală?
Dar atenție, nu doar în politică se ascunde acest comunistoid cu față de înger și  creier de rinocer prăjit, înfometat și dornic de chestii siropoase! Cel mai bine este reprezentat în sfera new-ageului pseudospiritual:  de la cultul raelian (care propune exact o lume comunistă, cu abolirea dreptului la proprietate, eugenie drastică, până la reproducere asistată și dreptul la ”curvăsăraie” multiplă pentru cei care împlinesc cele 10 porunci ale socialismului spiritual, distrugerea familiei complete, a sexului biologic și în general a tot ceea ce cunoaștem de 2000 de ani și funcționează.  Există o formă de comunism pentru fiecare, și iată că, spre surpinderea și necredința multora care studiază problema, se pare că grupurile încet- încet se formează, după nevoi, după posibilități. PERSONALIZARE este cuvîntul. De la grupurile de facebook care servesc înrudirii ideatice a mai multor oameni, până la transformarea lor efectivă în adevărați soldați ai unei false dreptăți, îndoctrinați până-n măduvă de clișeele ”de la centru”, întreg universul comunist facebook freamătă la auzul și vederea acestui concept comunist.
Mulțimea în grup aplaudă la idei comune, internetul e al tututor. De fapt, așa începe. Și pentru o mai bună schițare a lucrurilor, vă invit să parcurgeți nițel acest material.
Revenind, psihologia comunistoidului flower-power este delicată. Dacă milenialii au fost o categorie ceva mai ușor de responsabilizat, noul comunistoid întruchipează  miliția civilă, sau știți momentul acela când nu poți trage un pîrț pe stradă, că vecinul de trotuar îndată  pune mâna pe o aplicație, și te pîrăște comunității: UITE CE A FĂCUT NESIMȚITUL: A RESPIRAT CU GURA DESCHISĂ. A strănutat/ S-a uitat în ochii mei/ și în sfîrșit, ceea ce deja se aplicĂ: A aruncat un chiștoc infractorul, pe stradă!  Pentru detalii despte acest nou concept de miliție, sugerez a se revedea acest articol, pentru o formulare cît mai clară a stării de fapt.
Ce ne așteaptă în viitor? Nu se știe. Ba se știe. Dar simt nevoia să mă opresc aici.

Autor: Andreea R. Hosu

Sursa: Trăsături din front

ECONOMISTUL ILIE SERBANESCU:”ASTA ESTE TEHNOLOGIA SISTEMULUI BANCAR COLONIALIST:TE INDATOREZ PENTRU A TE JECMANI!”

7 mart.

Cu lacrimi de crocodil, băncile străine din România – care domină supercopleșitor sistemul bancar – se plâng că taxa pe active ar aduce pur și simplu criza în România! Prin ce?

Grin descurajarea investițiilor străine în România și prin încetinirea creditării economice. Astea sunt idioțenii de-a binelea! Băncile străine din România n-au nici o legătură cu finanțarea economiei existente în România, nici a celei românești, nici chiar a celei străine din ­România (vezi „România liberă“ – 27.02.2019).

În prea iubita și prea mărita UE, mereu dată de exemplu, lumea creditului bancar reprezintă 200% din PIB, ca expresie a finanțării economiei de către bănci. În România, nu se ating 50%! Băncile străine din România practică de ani de zile în România dezangajarea – numită ­demagogic „dezintermedie­re“  –, nu aducerea de bani și investiții! Stocul de credite scade de la an la an în raport cu stocul de depozite, ajungând la 75%, ceea ce înseamnă că nici măcar slaba economisire din România (cea pe care o poate permite o economie subdezvoltată) nu este reciclată în economie, spre folosul economiei, și că argumentul că băncile străine au venit în România pentru a aduce investiții și finanțare deoarece România n-are bani este o biată balivernă doar pentru a pune mâna pe sistemul bancar din România ca să țină în chingi România. Este o pură nerușinare, o obrăznicie să pretinzi că o nenorocită de taxă descurajează finanțarea economiei din România, prin reducerea investițiilor și creditării, când pur și simplu nu finanțezi economia, nu creditezi economia și de ani de zile practici sistematic dezangajarea față de România!

Nimeni nu poate spune cumva că o nouă criză nu va veni în România. Ba s-ar putea ca aceasta chiar să bată la ușă. Dar nu va veni adusă de taxa pe active bancare! Va fi adusă chiar de băncile străine, ca să iasă din constrângerile crizei cât mai abitir pe seama periferiei România, după cutuma dintotdeauna a ieșirii din criză a bogaților pe seama săracilor!

Sau transferul crizei în România este atât de aproape, încât băncile străine vor să folosească prilejul taxei pe active spre a o face responsabilă de criza ce va veni?!

Mărirea ROBOR – adică a dobânzii cu care băncile se împrumută între ele pe piață – este canalul cel mai convenabil și eficient al aducerii crizei în România. Mărirea ROBOR-ului –  care se obține prin înțelegeri bancare de tip cartel (azi te împrumut eu pe tine, mâine îmi dai banii înapoi îm­prumutându-mă eu de la tine!) – suplimentează dobânda la credite și deci descurajează finanțarea și stimulează dezangajarea. Cine-i de vină? Taxa?! Aceasta, s-ar putea spune, vine doar mănușă băncilor străine în prag de criză, căci au astfel băncile străine pe cine să arunce vina! De altminteri, ROBOR-ul nu poate explica nici 20% din dobânda abominabilă cu care băncile străine acordă credite în România. De aceea demersurile senatorului Zamfir, secondate de cele ale avocatului Piperea, de incriminare a manipulărilor de pe piața ROBOR și a altor manevre bancare sunt mai mult decât lăudabile, dar să fim conștienți că sunt colaterale, neatacând fondul problemei. Grosul dobânzii incalificabile provine de la penalitatea de „risc de țară“. Mărirea ROBOR poate abate atenția de la incriminarea acestei penalități inadmisibile de „risc de țară“. Dacă creditarea s-ar face din afara României – din Franța sau din Bulgaria, chiar din Bangladesh –, penalitatea de „risc de țară“, chiar oricât de mare și indiferent dacă este justificată sau nu, este admisibilă. Dacă însă creditarea se face de pe plan intern de către bănci înscrise juridic intern, penalitatea de „risc de țară“ este o anomalie. Dacă debitorul nu-i convine creditorului, nimeni nu-l obligă pe acesta din urmă să-i intre în casă debitorului spre a-l împrumuta. Dar se pare că asta este tehnologia sistemului bancar colonialist: te îndatorez spre a te jecmăni!

Bizar – dar ca orice lucru bizar foarte interesant – este faptul că băncile străine din România aplică penalitatea de „risc de țară“ tuturor privaților români, fie firme sau indivizi, dar nu și statului român. Te-ai aștepta să fie invers, având în vedere că, potrivit preceptelor colonialiste arhivânturate, privatul este bun, iar statul este rău, oricum cel mai prost administrator. Dar, în ipocrizia lor dolofană, preceptele colonialiste una spun (pentru proști) și alta fac! În zilele actuale, băncile din România creditează firmele românești (dacă o fac) cu 8-9%, persoanele fizice române cu 9-10%, iar statul cu 3-5%. În funcție de dobânda de referință, cifrele au putut fi diferite, dar ecarturile au fost aceleași!

Pe privații români băncile străine îi jefuiesc prin abuzul de monopol avut la dispoziție și lipsa de opțiune a acestora: dobânzi derizorii la depozite, comisioane halucinante la operațiunile pe care aceștia sunt obligați să le facă prin bănci, credite cu dobânzi prohibitive, încărcate cu penalitatea de a fi român. Mai ales că pe privații români nu-i împrumută nimeni din străinătate. În cazul statului, care are alte mijloace de luptă și mai are și posibilitatea să se adreseze pentru împrumuturi piețelor externe, adică acelorași bănci, dar în regimul de creditare de la ele de acasă, subsidiarele băncilor străine din România adoptă tactica inversă: dă-i credite cu dobânzi rezonabile, spre a-l putea jecmăni tocmai prin îndatorare! Vreți să vedeți ce spun statisticile? Sunt foarte limpezi. Aproape jumătate din finanțarea datoriei publice (adică a statului) este asigurată de băncile străine din România, iar 22% din ansamblul creditelor acordate de acestea sunt achiziții de către respectivele bănci ale titlurilor emise de statul român, cu alte cuvinte, o expunere mare, dar fără risc. Ce poate fi mai murdar decât un credit colonialist?! Nimic altceva, dacă asta poate constitui o consolare!

Este lesne de identificat replica băncilor străine la îndrăzneala, finalizată sau nu, a introducerii unei taxe de altfel complet colaterale ca importanță împotriva lor. Evident, măsurile de retorsiune se vor îndrepta către cei cu care băncile străine din România au o legătură, respectiv cu bieții oameni, mai împiciorogați sau mai de rând, și poate mai ales cu statul român. Răzbunarea  va fi aprigă. Dobânzile la depozite vor fi coborâte, devenind ridicole în raport cu rata inflației, comisioanele pe indiferent ce operațiuni vor fi crescute, iar dobânzile la orice credite vor fi majorate. O declarație mai veche a președintelui Consiliului Fiscal, agentură a capitalului străin de monitorizare a acțiunilor guvernamentale, dl Ionuț Dumitru, altfel economist-șef al unei bănci străine, sugerează despre ce va fi vorba. Pornind de la premisa că băncile străine sunt deja supraexpuse pe datoria publică a statului român, domnia-sa a spus că „o pondere de 60% a datoriei publice în PIB (criteriu al UE) nu ar trebui să fie un reper pentru România, căci n-ar avea cine să finanțeze o asemenea datorie publică“. Deci, băncile străine nu sunt, de fapt, dispuse să finanțeze încă și mai mult statul român, considerându-l deja bine îndatorat spre a fi jecmănit! Ca atare, dobânzile cu care se va putea împrumuta statul român pe propria piață vor fi din ce în ce mai mari.

Pe cale de consecință, rămâne o întrebare dacă taxarea activelor bancare se va solda cu efecte pozitive. Această taxare este perfect justificată, dar, în final, în urma replicii băncilor, s-ar putea ca efectele să se dovedească adverse. Ideea inițială a măsurii era ca băncile să cedeze ceva din profiturile cu totul nejustificate obținute. Cu puterea și cu pârghiile pe care le au în colonia România, băncile străine, cu sprijinul neprecupețit al BNR, nu vor ceda nimic, ci vor încerca să se folosească de prilej pentru a lua ceva încă și mai mult. În atenția inițiatorilor taxei, nu poți spera să modifici efectele când nu ataci cauzele, mai curând spus nepunând nici măcar în discuție rânduielile care permit bătaia de joc!

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: România liberă

NICOLAS MADURO,PRESEDINTELE VENEZUELEI:” NE CONFRUNTAM CU CEL MAI PUTERNIC IMPERIALISM DIN ULTIMII 200 DE ANI!”

7 mart.

Nicolas Maduro

Nimeni și nimic nu poate întrerupe pacea din Venezuela – nici agresiunea externă, nici cea internă, a declarat marți președintele țării Nicolas Maduro, vorbind la evenimentele comemorative ale predecesorului său Hugo Chavez.

„După cum le-am spus şi militarilor, felicitându-i pentru victoria din 23 februarie, când ne-au apărat granițele, soarta noastră – nimeni și nimic nu pot întrerupe pacea în Republică”, a spus Maduro.

La șase ani de la moartea lui Hugo Chavez, țara se află într-o luptă, a spus el.

„Ne confruntăm cu cel mai puternic imperialism din ultimii 200 de ani, cu agresiune economică, politică și diplomatică, cu agresiune internă, cu sabotaj, cu încercări de a perturba viața țării”, a spus președintele.

La 5 ianuarie, liderul opoziției din Venezuela, Juan Guaido, a fost ales șeful Adunării Naționale controlate de opoziție, pe care toate celelalte derivate ale statului au refuzat să-l recunoască din 2016. La 23 ianuarie, la două zile după ce Curtea Supremă Venezuelană a anulat alegerea lui, Guaido a declarat că este „președintele interimar al țării”. Maduro a calificat mișcarea lui Guaido drept o încercare de a face o lovitură de stat orchestrată de Washington.

Statele Unite l-au recunoscut imediat pe Guaido, după care au urmat și alte 50 de țări. Rusia, China, Cuba, Bolivia și o serie de alte state, între timp, și-au exprimat sprijinul față de Maduro. Mexic și Uruguay au refuzat să-l recunoască pe Guaido, declarându-se neutre și promovând soluționarea crizelor prin dialog.

https://ro.sputnik.md

CANADA: JUDECATORUL GREGORY BOWDEN A HOTARAT CA TATAL NU ARE NICIUN DREPT SA-SI IMPIEDICE FIICA DE 14 ANI SA DEVINA BAIAT!”

7 mart.

Canada: Un judecător a decis că tatăl NU are niciun drept să-și împiedice fiica de 14 ani să devină băiat

În Canada ultraliberalului Justin Trudeau, judecătorul Gregory Bowden a hotărât că părinții nu se pot opune cererilor transgender în cazul copiii minori.
Judecătorul a stabilit că un tată nu mai are nicio șansă de a o convinge pe fiica sa minoră, de 14 ani, să nu își schimbe sexul.
Altfel spus, magistrații Curții Supreme de Justiție  au căzut de acord că niciun părinte nu are dreptul de a împiedica medicii să facă un tratament hormonal cu testosteron fetelor care doresc să devină băiat.
Maxine (numele dat de presă fetei pentru a-i proteja identitatea) era elevă la o școală din British Columbia, când tatăl ei a descoperit că profesorii școlii o tratau ca pe un băiat, la cererea ei. Potrivit The Federalist, fata a început să poarte un nume masculin – Quinn – fără cunoștința sau permisiunea tatălui.
O decizie a administratorilor școlii în deplină concordanță cu politica Ministerului Educației din British Columbia, care stipulează că administratorii din sistemul de învățământ nu sunt obligați să dezvăluie părinților orientarea sexuală sau identitatea de gen a elevilor.
The Federalist a scris că tânăra are o istorie tulbure, suferind de depresie după divorțul părinților, în 2013. Tatăl lui Maxine a remarcat că fiica sa a trecut și printr-o fază a lesbianismului.
Fata a ajuns astfel în centrul unei bătăi juridice complexe în care mama susține transformarea medicală a adolescentei- care va pune capăt pubertății naturale a copilului – în timp ce tatăl nu este de acord. Mama  fetei și-a exprimat chiar îngrijorarea că Maxine ar putea încerca să se sinucidă dacă nu va primi acest tratament.
”Totalitatea dovezilor cu privire la nevoile medicale ale fetei mă determină să concluzionez că tratamentul cu hormoni nu ar trebui amânat”, a scris judecătorul. ”Deși tatăl nu acceptă tratamentul, sunt mulțumit că consimțământul fetei este suficient pentru ca tratamentul să continue”, a menționat magistratul.

IMIXITIUNE GRAVA IN ROMANIA: UESSR SI USA ,PRIN UNEALTA SECURISTA A NOULUI PDL SABOTEAZA UN MARE INVESTITOR!

7 mart.

The US and EU flags, top left and right, fly in separate directions at the European Council building in Brussels

Ar fi cazul ca procurorii să se sesizeze, fiindcă din declarații rezultă că România ar putea pierde sume uriașe din cauza unui demers cu motivații ascunse sau ”strategice”.

 Articol publicat de cunoscuta agenție Reuters: ”Opoziția din România încearcă să blocheze Huawei în infrastructura Telecom”.

Din articolul respectiv, semnat de un colaborator local, aflăm că ”cel mai mare partid de opoziție din România va declanșa o investigație publică” marele grup chinez Huawei și ”încearcă să blocheze compania de la participarea la dezvoltarea infrastructurii 5G, din cauza îngrijorărilor crescânde legate de securitate”.

Sigur că știrea în sine e uimitoare – deci un partid politic se implică în economia de stat și privată, sabotând investiția în România a unuia dintre cele mai mari companii din lume?!

În primă fază te întrebi de ce nu îi ridică procurorii pe cei care fac asta – și ce spun serviciile de Intelligence?

Dar, tot din articolul agenției respective, citată de G4Media, aceste manevre au o ”justificare”, pe care o prezintă chiar un parlamentar PNDL.

”Avem nevoie să ne protejăm interesele strategice și există multe suspiciuni”, a declarat deputatul PNL Pavel Popescu, membru în Comisia pentru tehnologia informației, care subliniază: ”Este extrem de urgent să blocăm orice tranzacții publice, contracte, licitații cu compania chineză”.

Ați mai auzit așa ceva?! Deci individul vorbește de ”tranzacții publice, contracte, licitații” – deci demersuri comerciale legale – pe care vrea să ”le blocheze”?! Unde s-a mai auzit așa ceva?

Pavel Popescu i-a arătat corespondentului agenției britanice o ”scrisoare oficială” trimisă de grupul parlamentar PNDL ministrului Telecomunicațiilor privind riscurile prezenței echipamentelor Huawei în rețele de comunicații.

”Nu am primit încă un răspuns (scrisoare ar fi fost trimisă pe 11 februarie), încă mai așteptăm, dar în scurt timp vom lansa acțiunea”, a spus Popescu.

Dar ascultați și care e ”argumentul suprem” al incredibilului demers al PNDL: parteneriatul strategic și NATO!

”Argumentarea supremă a poziției noastre este parteneriatul cu America și rolul-cheie al nostru în arhitectura NATO”, a declarat Popescu, adăugând ceva și mai uimitor – ”Toate instrumentele sunt pe masă, inclusiv implicarea președintelui și evaluarea consiliului de securitate pe Huawei”.

Interesant este că, recent, Consiliul UE, a ajuns la un acord prin care Uniunea Europeană ”va fi dotată din luna aprilie cu norme noi menite să monitorizeze investițiile directe provenite din țări terțe (China, SUA etc) din motive de securitate sau de ordine publică, potrivit unui comunicat al instituției”, scrie G4 Media.

Sursa citată afirmă că acordul pan-european ar veni pe fondul ”controversei majore în jurul investițiilor tot mai mari făcute de compania chineză Huawei, bănuită că are legături cu serviciile secrete de la Beijing”.

După cum se știe, România deține în această perioadă președinția Consiliului Uniunii Europene, iar Guvernul afirmă că ar fi închis mai multe capitole de negocieri. Ar fi interesant de văzut și ce conține capitolul la care face referire deputatul PNDL – și în ce măsură ”suspiciunile” UE au afectat investițiile și interesele României.

Repet, vorbim de un colos de nivel mondial, o investiţie despre care aflăm brusc că un partid politic din România vrea să o oprească – sau să o saboteze. Sprijin, în acest sens, s-ar înțelege că ar fi de la președinție – iar motivația și poate ordinul de acțiune pare a fi venit pe linie ”strategică”.

Cu alte cuvinte, este imperios necesar un răspuns al Guvernului! Fiindcă întrebarea e clară: oare România se află în situația de a permite sabotarea și alungarea unui investitor de talie mondială?

Până una alta, fără a subaprecia munca serviciilor de Intelligence, cred că ar fi cazul ca procurorii să se sesizeze, fiindcă din declarații rezultă că România ar putea pierde sume uriașe din cauza unui demers cu motivații absconse sau ”strategice”.

Și ca un post scriptum: poate explică Victor Ponta, cel care a semnat în 2013 un memorandum cu Huawei, dar a fost atacat de Băsescu imediat – că ”Huawei e pe lista neagră a SUA” – deci poate explică el ce și cum e cu acest investitor și ce înseamnă el pentru România.

BUCUREȘTI, 6 mart – Sputnik, Evan Răutu.

https://ro.sputnik.md

%d blogeri au apreciat asta: