Arhiva | 12:16 pm

TOATE DRUMURILE DUC LA PREDOIU!

14 mart.

Cătălin Predoiu, fostul ministru al Justiției, s-a prezentat joi la sediul Direcției de Investigare a Criminalității Economice, pentru a fi audiat într-un dosar repartizat de la Parchetul General, conform unor surse judiciare

Potrivit acelorași surse, Predoiu a fost audiat în calitate de martor.

Cauza vizează niște intermedieri pe care le-a făcut Cătălin Predoiu în 2012, cand era avocat.

START IN CURSA PENTRU INLOCUIREA LUI AUGUSTIN LAZAR!

14 mart.

Ministerul Justiţiei a anunţat că a declanşat procedura de selecţie pentru numirea noului procuror general al României.

Procedura se desfăşoară în perioada 13 martie – 5 aprilie,  în contextul în care funcția  va deveni vacantă în data de 28 aprilie, când se va încheia mandatul lui Augustin Lazăr.

Ministerul Justiţiei organizează, în perioada 13.03.2019 – 5.04.2019, selecţia procurorilor în vederea efectuării propunerii de numire pentru funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, vacantă începând cu data de 28 aprilie„, se precizează într-un anunţ publicat pe pagina de internet a ministerului.

Conform anunțului, candidații pot depune cereri de înscriere, până la data de 28 martie 2019 (inclusiv), ora 17:30 la Direcția resurse umane din Ministerul Justiției.

Cererile vor fi însoțite de următoarele înscrisuri:

a) declarațiile prevăzute de art. 54 alin. (2) raportat la art. 48 alin. (10-11) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) un proiect privind exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere pentru care participă la selecţie, care se depune atât pe suport hârtie, cât și în format electronic, pe suport specific. Proiectul se va încadra într-o limită de 30 pagini, iar anexele nu vor putea depăși 10 pagini. Planul și anexele vor fi redactate cu caractere de mărimea 12, font Times New Roman, spațiere la 1,5 rânduri;

c) un curriculum vitae al candidatului, conform modelului comun european;

d) minimum 10 lucrări întocmite de candidat în compartimentele în care și-a desfășurat activitatea;

e) ultimul raport de evaluare a activității profesionale a candidatului participant la selecţie;

f) orice alte înscrisuri relevante.

Lista persoanelor care îndeplinesc condițiile legale de participare la selecţie și programarea interviului se vor afișa pe data de 29 martie 2019.

Candidații participanţi la selecţie vor susține, în perioada 3-4 aprilie 2019, un interviu cu ministrul justiției care constă în:

a) susţinerea proiectului privind exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere pentru care participă la selecţie, sub următoarele aspecte:

– prezentarea sintetică a unității/structurii pentru a cărei conducere participă la selecţie;
– identificarea unor eventuale disfuncţii şi vulnerabilităţi în activitatea unității/structurii pentru a cărei conducere participă la selecție, precum şi a soluţiilor propuse pentru prevenirea şi înlăturarea acestora;
– propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii manageriale a unității/structurii pentru a cărei conducere participă la selecţie;
– compatibilitatea proiectului privind exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere, întocmit de candidatul participant la selecţie cu rolul și funcțiile Ministerului Public;

b) verificarea aptitudinilor manageriale şi de comunicare, vizând, în esenţă, capacitatea de organizare, asumarea responsabilităților, rapiditatea în luarea deciziilor, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativa în modernizarea managementului unității/structurii, capacitatea de adaptare rapidă, capacitatea de relaţionare şi comunicare, capacitatea și disponibilitatea de a lucra în echipă și de a colabora cu colegii;

c) prezentarea viziunii asupra modului în care înţelege să organizeze instituţia în vederea îndeplinirii atribuţiilor constituţionale de promovare a intereselor generale ale societăţii şi apărării ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;

d) prezentarea viziunii cu privire la atribuţiile funcţiei pentru care participă la selecţie în ceea ce priveşte coordonarea activităţilor de prevenire şi combatere a criminalităţii în general şi a unor fenomene specifice: criminalitate organizată, corupţie, evaziune fiscală etc.;

e) verificarea cunoştinţelor specifice funcţiei pentru care participă la selecţie.

f) verificarea aspectelor legate de motivația, conduita, integritatea și deontologia profesională, precum și alte împrejurări rezultate din analiza înscrisurilor depuse de candidatul participant la selecţie.

Audierea candidaților se transmite în direct, audiovideo, pe pagina de internet a Ministerului Justiției, se înregistrează și se publică pe pagina de internet a ministerului, se mai arată în anunțul Ministerului.

Rezultatele selecţiei vor fi anunțate pe 5 aprilie.

„Propunerea ministrului justiției va fi înaintată Secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea obținerii avizului urmând ca, după obținerea acestuia, ministrul justiției să înainteze propunerea Președintelui României, în vederea numirii în funcția de conducere de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”, mai precizează sursa citată.

CRISTI DANILET,ACEST MIRON COSMA AL JUSTITIEI,PUS LA PUNCT DE COLEGI!

14 mart.

La numai o zi după ce „Cotidianul” a publicat articolul „Dacă şi Danileţ vă face aşa ceva, înseamnă că asta meritaţi, dragi magistraţi, am avut satisfacţia să văd o reacţie semnificativă din partea corpului de judecători care conduc Tribunalele şi Curţile de apel, prin care anunţă delimitarea şi chiar condamnarea protestelor iniţiate de caraghiosul Cristi Dănileţ, acest Miron Cosma al Justiţiei.

Pînă acum, noi, jurnaliştii, eram obişnuiţi să primim reacţii doar de la Gabriela Baltag, fosta preşedintă a AMR, azi membru CSM, şi de la Dana Gîrbovan, celebra preşedintă a UNJR, aceste adevărate doamne ale Justiţiei fiind lăsate de multe ori singure în bătaia puştii Sistemului care acaparase cu totul actul de Justiţie prin acel înfiorător Binom SRI-DNA.

Alături de Dana Gîrbovan şi Gabriela Baltag, un rol decisiv în reacţia de acum a magistraţilor faţă de acţiunile generate de judecătorul Cristi Dănileţ (acest Miron Cozma al Justiţiei) l-a avut excepţionala prestaţie a lui Tudorel Toader în funcţia de ministru al Justiţiei. Ştiutor de carte, Tudorel Toader a reuşit să destrame iţele acelui Sistem ce părea imposibil de destructurat, reprezentat de SRI, ÎCCJ, Parchetul de pe lîngă ÎCCJ şi DNA, ca instituţii, şi de Florian Coldea, George Maior, Augustin Lazăr, Livia Stanciu, cărora li s-a alăturat în ultima vreme Cristina Tarcea, ca persoane ce au condus aceste instituţii.

Cine era născut în anii ’90, îşi aminteşte cum a apărut pe scena manifestaţiilor violente şi ilegale Miron Cozma, cu complicitatea factorilor de conducere de atunci, în special a lui Ion Iliescu, preşedinte României. Momentul 13-15 iunie 1990 n-a venit din senin, ci a fost precedat de chemări anterioare, cînd FSN-ul condus de Ion Iliescu şi Petre Roman, din guvernul acestuia făcînd parte Andrei Pleşu şi Mihai Şora, îi chemase pe mineri să-i scape de Coposu şi Câmpeanu. Dar, n-a trecut mult timp şi, în septembrie 1991, chiar guvernul Roman a căzut sub presiunea minerilor conduşi de Miron Cozma.

Dar, ar fi reuşit Ion Iliescu, cu toată Securitatea care era în spatele lui, să genereze acele mineriade dacă mulţi dintre oamenii simpli nu ar fi strigat pe străzile Bucureştiului „Bravo, mă, mineri!”, în timp ce alte mii de oameni li se alăturau în sălbăticia de atunci? Şi ar fi fost posibile acele zile fără articolele laudative ale lui Cristian Tudor Popescu şi Andrei Pleşu? Eu cred că nu!

Tot o complicitate cu cei care au comis abuzurile din Justiţie din ultimii ani a fost şi ce a făcut grupul masiv de judecători care au respectat fără crîcnire indicaţiile venite de la SRI sau de la procurorii DNA, deşi aveau obligaţia să constate şi să înlăture din dosare toate probele false, fabricate prin birouri, cu denunţuri ilegale, cu interceptări excesive, cu martori sub acoperire care erau şi martori cu identitate reală etc.

Iată de ce mă bucură nespus reacţia din ultimul ceas a şefilor Tribunalelor şi Curţilor de Apel din ţară (cei care au semnat acele comunicate, nu a celor care tac chitic şi acum), prin care Cristi Dănileţ, acest Miron Cosma al Justiţiei, este pus la punct. Mă bucură şi reacţia din ultimul ceas a CSM-ului, care sper să-l şi dea afară din magistratură pe acest personaj caricatural care vrea să-l imite pe Miron Cosma al anilor ’90!

Este un moment de cotitură cel pe care-l trăim acum şi lansez tuturor magistraţilor şi oamenilor politici un îndemn să fie atenţi la reacţia şopîrlelor din Sistemul Judiciar, căci, la fel ca reptilele din ordinul Squamata, acestea îşi refac repede coada tăiată!

Să ne uităm cu atenţie la cei care cer demisia lui Tudorel Toader, căci nu vorbesc de capul lor! Mai ales cei din PSD trebuie să vadă în colegii lor care cer capul ministrului Justiţiei (Liviu Dragnea, Claudiu Manda, Florin Iordache, Robert Cazanciuc, Cătălin Rădulescu şi alţii) un semn că prin gura lor vorbesc cei care cred că fără Tudorel Toader pot să-şi recapete vechile privilegii! Să nu mi se spună chiar de către ăştia că sînt nemulţumiţi de „lentoarea” lui Tudorel Toader, căci ei, cît au deţinut funcţii înalte, chiar nu au făcut nimic, spre deosebire de realizările  acestuia, cu care, de altfel, se vor lăuda în campaniile viitore ca şi cînd ei le-ar fi făcut! Tot la fel cum şi Klaus Iohannis se va lăuda în camapania lui cu succesele guvernului Dăncilă.

Rămîne doar ca adevărata societate civilă, nu cea cu epoleţi, să reacţioneze pentru a-i apăra pe adevăraţii magistraţi şi pe ministrul Justiţiei, astfel încît acest moment de cumpănă să nu fie pierdut. Aceasta este lupta pentru apărarea Statului de drept, nu cea dusă de măscăriciul acesta numit Cristi Dănileţ, care a fost invenţia Monicăi Macovei şi este sprijinit de Gabriel Liiceanu, Mihai Şora, dar şi de amicii acestora: Sandy Bătăuşul, Marin Ceauşescu, Angi, Dide sau Mălin Bot.

P.S. Chiar cu riscul de a-i enerva pe #Rezistenţii şi pe unii colegi din presă cu nasul plin de fineţuri, ţin morţiş să subliniez rolul uriaş pe care l-au avut în destructurarea Sistemului: bravul Vlad Cosma şi Sebastian Ghiţă. Fără dezvăluirile lor, Kovesi şi Coldea erau şi azi stăpînii inelelor.

Autor: Ion Spânu

Sursa: Cotidianul

ENIGMATICUL DOMN SEBASTIAN GHITA!

14 mart.

Știre: ”La 48 de ore de la arestarea lui Ghiță, președintele Serbiei vrea sisteme de rachetă din Rusia.” 16 aprilie 2017 

Nu ascund că autodetonarea lui Ghiță, cu doi ani în urmă, mi-a produs o mare satisfacție. Astfel de fenomene, care aruncă în aer, din interior, un ditamai serviciu secret ce părea până atunci inexpugnabil, se văd rar. Satisfacția de care am pomenit nu venea din vreo aversiune a mea structurală față de serviciile secrete în general ci venea din faptul că respectivul serviciu secret, SRI, se dovedise mai ales în timpul regimului Băsescu dar și după aceea un vajnic continuator în ticăloșii al fostei securități comuniste.

Am făcut la vremea respectivă chiar o paralelă între defectarea lui Ghiță și defectarea lui Pacepa, ambele având În comun cel puțin două elemente: un imens volum de informații ultraclasificate deținute de cei doi și faptul că și unul și celălalt au supraviețuit defectării.

Astfel de personaje cheie, care brusc întorc armele alegând, din motive extreme de supraviețuire,  să treacă cu tezaurul lor de secrete în tabăra opusă, sunt adevărate mine de aur pentru beneficiarul final.

Cine-și imaginează că „ținte” ca Pacepa sau Ghiță ar fi avut cea mai mică șansă de a rămâne în viață după dezertare fără a se încredința taberei opuse cu tot bagajul lor de secrete și potențial distructiv, este sau naiv sau străin de istoria adevărată.

Să ne reamintim, mai întâi, cum a fugit Sebastian Ghiță din România. Într-un mod aproape cinematografic. După o petrecere cu grangurii SRI, după o urmărire a mașinii sale până la reședința din Ploiești, după filarea locuinței sale, cu mașina în parcarea, până a doua zi când s-a descoperit cu stupoare că… pasărea dispăruse. Colivia era goală!

Ulterior fugii s-a confirmat că arestarea lui Ghiță era deja decisă la momentul petrecerii de la SRI și urma să fie pusă în execuție în zilele (orele) imediat următoare. Extragerea lui în ultima clipă a fost o operațiune extrem de sensibilă și cu o miză enormă pe care numai un serviciu de contrainformații ultra-puternic și bine relaționat la vârful instituțiilor din România ar fi putut-o organiza.

Care putea fi acest serviciu? Deducția nu e grea avându-se în vedere taberele aflate în luptă, foarte bine conturate.

Sebastian Ghiță, la acel moment, era în conflict total cu binomul Coldea – Kovesi. Care binom se dovedise în repetate rânduri a fi produsul de laborator și copilul răsfățat al intelligence-ului american. Americanii îi instruiseră, americanii îi ghidau prin întâlnirile secrete de la K2, americanii le construiau statui și le înălțau osanale ori de câte ori considerau necesar. Deci Ghiță nu era susținut de americani. Prin urmare nici de israelieni. Să fi stat Germania în spatele său? Improbabil, dacă nu imposibil, analizând înverșunarea cu care doamna Merkel o susține în aceste zile pe Laura Kovesi.

Mie mi se pare aproape evident că Sebastian Ghiță a fugit din România sprijinit de serviciile secrete ale Federației Ruse, de GRU, de SVR ori de ambele.

Apoi locul în care a ales Sebastian Ghiță să se stabilească, să ceară azil politic, Serbia, este un alt argument în favoarea pilotării fugii sale de către forțe pro-ruse. Evoluția evenimentelor de după această fugă a confirmat nu doar că opțiunea lui Ghiță a fost una câștigătoare dar și că se bucură și în prezent de o protecție extrem de înaltă și eficientă.

Cine are cunoștințe minimale despre practicile serviciilor de contrainformații în cazul unor fugari de calibru precum Sebastian Ghiță nu se poate îndoi de faptul că, în  secunda doi după extragerea lui din România, acesta a fost supus unui proces de debrifare (interogare) extrem de minuțios. Era prețul protejării lui și a familiei sale de toate tentativele de a fi scos din joc puse la cale de cei pe care îi trădase.

Mi-au revenit în minte toate aceste lucruri ieri, când, într-o declarație telefonică făcută în emisiunea lui Victor Ciutacu, am descoperit un alt Sebastian Ghiță decât cel pe care îl știam (și îl apreciam) din intervenții anterioare. Am descoperit un Sebastian Ghiță agresiv, cu accente extremiste, amenințând bandele #rezist cu bătaia, promițând că partidul pe care îl conduce va organiza și el, dacă va fi nevoie, grupuri de ripostă care să se încaiere cu haștagienii și să îi cotonogească până la anihilare.

Vai, vai, vai! Păi asta ar fi exact ce ne mai lipsește ca să punem de o smardoială generalizată. Să contrapunem unor nebuni alți nebuni.

Spiritul acesta belicos mi se pare a veni din alte zone de inspirație decât temperamentul calculat și  eficient de care a dat dovadă Sebastian Ghiță în ultimele sale luni de restriște.

Ca și atacul pe care l-a lansat cu același prilej împotriva ministrului Tudorel Toader.

Unii vor scuza aceste excese prin faptul că se intră în campania electorală pentru europarlamentare și filonul ultranaționalist de care România nu a dus niciodată lipsă trebuie să fie și el scos din casă.

Eu cred că este o eroare. Văd chiar germenii unui complot internațional pus la cale împotriva României.

Germania, prin pârghiile UE pe care le controlează, prin guvernatorul Klaus Iohannis pe care îl teleghidează în cel mai umilitor mod (și pentru Germania și pentru el), contribuie din greu la dezbinarea românilor. Deja nu mai suntem un stat unitar, suntem o adunătură segregată care, la cel mai mic impuls separatist, va contura două tabere imediat dispuse să se măcelărească între ele decât să se unească împotriva agentului dezbinator.

Rusia, din alt punct cardinal dar sub efectul aceluiași magnetism care conduce și Germania, lucrează și ea din greu la federalizarea României. Are interese în Moldova, are, ca aliat al Ungariei, interese în Transilvania. Și pentru Rusia, ca și pentru Germania, deztabilizarea României până la pragul războiului civil pare a fi un obiectiv strategic de primă importanță.

Oare, prin noua lui atitudine, enigmaticul domn Ghiță încearcă să plătească Rusiei prețul protejării sale?

Sursa: Contele de Saint Germain

NOUL NATIONALISM ROMANESC PENTRU O NOUA DEMNITATE EUROPEANA!

14 mart.

Câte hidrocentrale sau termocentrale au construit străinii în ţara cu prima rafinărie din lume?, se întreabă ¬cineva pe o reţea socială. „Zero!” – a răspuns el, continuând: ”Ei fac doar preţul şi adună profitul!”.

În contractul de privatizare al OMV se preciza clar că va retehnologiza două rafinării. Nimic, după aproape 20 de ani. Doar acesta ar fi un singur element care ar putea anula contractul cu PETROM. Şi francezii au renaţionalizat fabrica de maşini.

Resursele naturale sunt ale statului român, potrivit Constituţiei. Păi, cum e posibil ca un investitor în domeniul îmbutelierii apelor minerale să plătească o redevenţă de un leu la tonă, pe care el face cel puţin o mie de lei?

Vivendi, când a privatizat Regia de Apă Bucureşti, s-a angajat să facă investiţii de peste un miliard de dolari în infrastructură. Zero ­barat, spun toate cifrele. ­Până şi la Ciurel s-a ­reabilitat centrala de purificare a apei pe bani împrumutaţi. ­Conductele sunt putrede.

Gonită din Germania, pentru că polua prea mult, compania germană Continental a venit la Timişoara pentru a produce cauciucuri. Mai contează că preţurile la două cauciucuri sunt toată leafa românului?

Românii, deşi în ţara lor se produce energia care se consumă, plătesc cele mai mari facturi la curent. Deşi compania italiană Enel are o cifră de afaceri de peste 2 miliarde de lei, înregistrea­ză pe 2017 (ultimul bilanţ de pe site-ul MF) profit zero. Veţi zice că dă de mâncare românilor. 223 de angajaţi sunt înregistraţi. Dar are datorii imense.

REWE, compania germană de utilităţi, a primit cadou Regia de salubritate Bucureşti, prin anii 1997. Praful s-a ales din aceasta. După mai bine de două decenii se ocupă de comerţ. La o cifră de afaceri de 3 miliarde înregistrează doar 19 milioane de lei, circa 6,3%, profit.

Supermarket-urile au răsărit ca ciupercile. Preţurile la unele produse sunt mai mari decât în altele similare din Europa. Cineva (iar acel cineva e Traian Băsescu) a vrut să termine băcăniile din Bucureşti, cele care îi dădeau aura de burg tradiţio­nal, punând moţ Carrefour la kilometrul zero.

Holzindustrie Schweighofer a avut o cifră de afaceri de aproape 800 de milioane de lei numai din exploatarea lemnului. Unele surse susţin că un influencer din tabăra #rezist are contract de consultanţă de imagine de un milion de euro. Asta aşa… ca să ne cunoaştem simbriaşii Noului Ordin de salvare.

Un anumit prim-ministru, care azi face pe proromânistul, într-un partid-manşon la sistem, transmitea unui mare investitor român că nu ştie să piardă. Acela era Dan ADAMESCU. Avea, prin Astra, aproape 30% din piaţa de asigurări. Nu a vrut să o dea pe nimic la Viena Insurance Bank. S-a sfârşit, prin bătălia anticorupţiei, în puşcărie.

Bechtel ar fi putut fi cel mai de răsunet tun din EUROPA dacă “Denea să vină să vă ia” găsea contractul fraudulos. Afacerea Microsoft a fost închisă. Hoţiile de sute de milioane au fost ascunse de către procurorii care azi fac greve, în ciuda restricţiilor propriilor legi de organizare.

Exemplele pot continua. Anticorupţia a fost inventată de unele sfere sau stratosfere pentru a reînfeuda România.

Preşedintele ţării merge să joace golf cu şeful BMW România. Credeţi că l-a întrebat vreodată de ce noua uzină de asamblare a concernului german se va monta în Ungaria, la Debrecen?

De când e preşedinte Klaus Iohannis, nu s-au auzit decât veşti despre cristianele de pe pârtiile de schi. N-a facilitat nicio pârtie vreunui investitor strategic, semn că el a fost pus aici şef de stat pentru slujirea pură a Noului Reich, nu pentru a dezvolta o ţară. Nu vi se pare curios că cel mai performant ministru, Petre Daea, este ţinta ironiilor globale şi victima unei agresiuni nemaiîntâlnite? E singurul care a stors miliarde de euro de la Bruxelles pentru subvenţionarea agriculturii româneşti, care – iată,  spun statisticile – a înregistrat cele mai mari producţii de porumb şi de grâu din Europa. Dar lui i s-au pus moţ în cap cormoranii, de nu mai închid pliscurile moiseguraniştii şi chirilii din pieţele pline de necunoscuţii domnului Revisal.

Lupta anticorupţie a fost clar organizată împotriva dezvoltării capitalului românesc şi a transformării României într-o piaţă de consum.

Dacă toate utilităţile au fost preluate de companiile mari europene, acum vor să controleze şi resursele pe nimic. Nu vi se pare de porc lobby-ul organizat pe lângă agenţiile de rating de către operatorii bancari care au realizat profituri de peste un miliard de dolari, pe spinarea unei populaţii care plăteşte cele mai mari dobânzi la credit din Europa? Câţi investitori români au putut lua credite avantajoase?

E nevoie mai mult ca oricând de un nou naţionalism luminat.

În condiţiile invaziei progresismului neomarxist, ale acaparării minţii tinerilor cu fel de fel de agende ale corectitudinii politice (de fapt, o formă de control), e nevoie – într-un principiu liber al vaselor comunicante – de renaşterea conservatorismului românesc.

Sigur că orice conservator care se ridică va ajunge imediat ţinta organelor de presă ale sistemului. I se va pune eticheta, lesne de citit de către noii orbeţi (citiţi în DEX cuvântul), de extremist, substantiv din ghidul de propagandă, alături de atributul “rusesc”. Talibanii Ordinului „Denea să vină să vă ia” nu pot înţelege că Putin vine astăzi pe sub fusta lui Merkel în Europa prin Nord Stream. Creierele spălate nu vor înţelege. Noul naţionalism – musai luminat (ca-n recomandările pentru viitorime ale lui Iuliu Maniu, care a supravieţuit extremismului legionar) – poate avea un ecart semnificativ faţă de îngustimea şi micimea progresismului de feisbu­ceală. Recent, o anumită Oană, din siajul crucişătorului pupător de mise, spunea că omenirea se va salva atunci când oamenii vor renunţa de bunăvoie la proprietate. Sectarismul noii religii e de amplitudine astrală. Noul marxism trebuie oprit. Nu lovit în cap.

E nevoie de o resetare a agendei publice. Parcă niciodată în istorie românismul nu a fost atât de atacat, hulit şi otrăvit. Să spunem destul. E timpul să-i învăţăm pe cei mici că românii au precumpănire la înrădăcinarea europeană. Când galii, francii, vizigoţii şi ostrogoţii năvăleau pentru a cuceri Europa şi a forma noile grupuri etnice devenite mult prea târziu popoare, noi eram aici. N-am plecat niciunde şi nimeni nu ne poate strămuta, oricâte poncife vor da ultimii papi de lapte ai Bruxelles-ului ajuns ghişeu de ­multinaţio­nale.

Scrierile mele ar putea fi interpretate ca un manifest pentru redeşteptare naţională, de redobândire a demnităţii unui popor de vocaţie europeană. Nu sunt decât simple gânduri ale unui om care a refuzat mari obedienţe pentru a-şi împlini setarea de păstor al celor bune de la bunicii noştri plecaţi la cer cu visul libertăţii.

E nevoie de noul naţionalism. De un nou conservatorism autentic românesc (nu precum cel de dinaintea primului război mondial, vândut Germaniei).

Vor exista destui clănţăi de reţea care îmi vor reaminti ce ar fi spus Corneliu Coposu despre aceste idei, ei, cei neduşi la biserica creştin-­democraţiei. Le reamintesc belzebutelor fiinţe că Seniorul a spus că, înainte de a fi european, el e român. Vreţi să vă povestesc despre cât patos punea când vorbea despre patriotismul luminat şi dragostea de ţară?

Europa e un vehicul în care ne-am urcat plătind bilete la suprapreţ. Vă spune unul care a făcut lobby în toate cancelariile mari europene şi pe la majoritatea Orientelor pentru aderarea ţării noastre la Uniunea ­Europeană. E timpul să ne ridicăm rangul şi să coborâm bagajele grele ale prejudecăţilor.

Votul din mai 2019 va arăta că francezii, spaniolii, italienii, polonezii, austriecii, ungurii îşi doresc o revenire la Europa patriilor, aşa cum prevedea acordul nescris dintre Adenauer şi Charles de Gaulles. Cine va duce crucea cea nouă a neamului va aduna voturi de la România tăcută, atât de batjocorită în ultimul timp de o serie de generaţii pentru care iile sunt mode, nu identităţi.

Autor: Marius Ghilezan

Sursa: România liberă

Șerban Cionoff: ”Recomandări documentare pentru uzul Domnului Doctor Honoris Causa, Frans Timmermans”

14 mart.

Nu am și nu cred că avem prea mulți cunoștință în ce constă înalta valoare teoretică și practică a operei științifice a prim-vicepreședintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, pentru care SNSPA i-a conferit, ieri, titlul de Doctor Honoris Causa. Am citit,în schimb, discursul de recepție pe care înaltul demnitar european l-a ținut cu acest prilej și nu pot să îmi ascund foarte neplăcuta impresie pe care mi-a lăsat-o.

Nu mă așteptam,firește, la cine știe ce mai fitiriseli de protocol, dar de-aici și până la (încă) o punere pe coji de nucă a României, pe același motiv al MCV-ului și,de aici, la o țanțoșă transmitere de sarcini, este o cale cam foarte lungă. Lungă și, mai ales, greu de acceptat, atâta vreme cât nici până acum nu au intervenit elemente care să contrazică aprecierea senatorului Titus Corlățean potrivit căreia aici este vorba despre ,,o problemă de natură politică și nu de natură tehnică’’ și despre ,,un cerc vicios de interese’’.Apreciere formulată încă în anul 2017 și pe care nu cred că o putem infirma prea lesne. Așa încât nici nu văd de ce ne-am mai mira atât de mult aflând că onor domnul prim-vicepreședinte al Comisiei Europene ne spune, în martie 2019!, că ,,nu a mai văzut nici-un progres de la publicarea raportului MCV’’ și mai dă o temă pentru acasă guvernului.

De parcă asta nu era de-ajuns, tot domnul Frans Timmermans, ne mai arde o urecheală pe motiv că schimbăm legile justiției fără să ne sfătuim cu domnia sa și cu alți experți comunitari. Acuză nițel cam pe lângă realitate, răs-cunoscut fiind faptul că ministrul de justiție, Tudorel Toader, a făcut cărare până la Comisia de la Veneția și la alte somități ale comunității europene explicând și para-explicând de ce au fost necesare aceste modificări și în ce constau ele. Cu toate astea, bag seama că nu argumentele profesorului universitar Tudorel Toader contează în fața exigenților noști monitori, cât mai degrabă ce le spune la ureche patentata europârăcioasă Monica Macovei sau Angela Cristea, șefa reprezentanței Uniunii Europene în țara noastră. Pe care domnul Frans Timmermans nu ratează nici-o ocazie ca să o felicite că ,,face o treabă bună’’. Opinie care, iertat să fiu, este contrazisă, cu dovezi clare și cu argumente solide, dar… ce folos?!

De aceea, ca simplu cetățean al României europene, din dorința foarte sinceră de a-i oferi distinsului domn (încă) prim vicepreședinte al Comisiei Europene date cu adevărat relevante și cazuri foarte semnificative care să îl ajute să înțeleagă de ce trebuie să fie modificate legile justiției din scumpa noastră patrie, îmi permit să îi sugerez să ceară și să primească înregistrarea absolut cutremurătoarei emisiuni ,,Sinteza zilei’’, realizată de Mihai Gâdea și difuzată aseară pe canalul Antena 3. Emisiune în care sunt prezentate câteva cazuri din care sunt convins că domnia sa va înțelege consecințele zguduitoare ale modului nenorocit, dezumanizant în care a operat DNA sub comanda multilateral medaliatei Laura Kovesi. Proclamata Zeiță a Anticorupției pe care, mai nou și mai nou, fețe grele ale unor anumite instituții europene se fac luntre și punte să o căftănească șefă a viitorului Parlament European.

Sunt foarte curios cum va comenta Frans Timmermans,proaspătul Doctor Honoris Causa al SNSPA, dramele prin care au trecut fostul primar al comunei Domnești, Nicolae Smădu, mort la 57 de ani în urma unui atac cerebral, doctorița Ileana Corina Dima, din Lehliu Gară, moartă înainte de a împlini 50 de ani și ofițerul de informații, Levențiu Luigi, mort la 53 de ani. În toate trei cazurile fiind vorba despre nenorocitele traume psihologice pe care le-au provocat acestor oameni metodele absolut bestiale cu care au operat procurorii DNA în anchetarea lor. Iar, dacă cei trei rădicați la ceruri, pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu să îi păstreze în pacea sa, nu mai pot discuta nici cu Frans Timmermans și nici cu alți împărțitori de dreptate de la vârfurile UE, atunci poate domniile lor își vor găsi vreme ca să stea de vorbă cu Iulian Popa, fostul primar din Secăria (județul Prahova) care, în urma acelorași sadice metode de anchetă ale procurorilor DNA, a căpătat o boală neiertătoare și are acum ambele picioare amputate.

Opresc aici datele despre aceste patru cazuri fiindcă nu vreau să fiu acuzat că încerc să îl înduioșez pe neîmblânzitul critic al guvernului în exercițiu al României. Nu, însă, înainte de a menționa că, în toate aceste patru cazuri, delictele de care au fost acuzați respectivii nu s-au confirmat. În plus, și tot spre corecta informare a domnilor Frans Timmermans et comp, precizez că, nici până acum, nimeni dintre cei care au instrumentat asemenea odioase mascarade judiciare nu a fost cercetat pentru faptele sale. Ceea ce, foarte probabil, se și vrea, de vreme ce, la aceleași înalte nivele de comandă ale Uniunii Europene, a provocat o teribilă alergie însăși ideea unei Secții pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

Se vor, găsi, sunt convins, unii sau alții care să mă pună la punct,atrăgându-mi atenția că am comis o impardonabilă impolitețe adresând aceste recomandări documentare direct proaspătului Doctor Honoris Causa al SNSPA, Frans Timmermans. Răspund, cu toată dragostea, că mi-a stat pe limbă să repet și eu zicerea mai tranșantă a confratelui Mirel Curea. Cu toate astea m-am abținut și, după cum se vede, nu am făcut decât să dau curs extrem de amabilei invitații a domniei sale și anume de a veni ,,să ne sfătuim’’. Ceea ce am și făcut! Aștept răspunsul…

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

ILIAS PANAGIOTAROS,LIDER NATIONALIST GREC: „OMORATI BANCHERII ,NU VA SINUCIDETI!”

14 mart.

 

Sinuciderea scriitorului naționalist Dominique Venner chiar în incinta catedralei Notre Dame din Paris, cu scopul “trezirii poporului francez”, a stârnit diverse reacții în rândul mișcărilor identitare europene. În timp ce unii laudă gestul dramatic, comparându-l cu cel al japonezului Yukio Mishima, alții consideră moartea bărbatului de 78 de ani ca fiind tragică și inutilă.

În cea de a doua categorie se numără și parlamentarul grec Ilias Panagiotaros din partea partidului Zorii Aurii, care a îndemnat oamenii disperați ca în loc să se siucidă “să-i omoare pe cei responsabili pentru problemele lor”. Conform EuroNews, acesta a identificat în bancheri inamicul numărul unu al națiunilor.

Politicianul a mai declarat recent pentru postul de televiziune australian SBC că partidul său dorește să calce pe urmele mișcării de rezistență Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu) din Liban, care ocupă un loc important pe eșicherul politic din micul stat din Orientul Mijlociu.

Partidul Zorii Aurii a zguduit în luna iunie a anului trecut sistemul politic din Grecia obţinând la alegerile parlamentare 7 la sută din voturi, revenindu-i astfel 18 locuri în Parlamentul din Atena. De atunci a crescut constant în sondaje, depășind 10 procente din opțiunile de vot.

http://www.nationalisti.ro

%d blogeri au apreciat asta: