Arhiva | 1:15 am

„CAND NE-AI SPUS ADEVARUL SI CAND NE-AI MINTIT KLAUS JOHANNIS?

18 mart.

Se vor fi bucurat, desigur, participanții la marșurile de protest #șieu, desfășurate, ieri, sub deviza „România vrea autostrăzi”, atunci când președintele Klaus Iohannis și-a făcut publică solidaritatea cu ei și cu acțiunile lor. Luând chiar o pauză de la orele 15,00 la 15,15 fix trecute!

Fără alte precauții inutile doresc să îi previn pe protestatarii de bună credință să nu se lase atât de repede seduși de promisiunile vremelnicului chiriaș din Palatul Cotroceni! Fiindcă, din păcate, domnul Klaus Iohannis și-a făcut un obicei de a spune una azi și alta mâine, fără să simtă, însă, nevoia să ne explice și nouă, muritorilor de rând, care au fost rațiunile unor asemenea schimbări la 180 de grade. Mai pe șleau, să recunoască și când a spus adevărul și când… contrariul său.

Am încercat să sugerez că este absolut necesar să îi fie pusă această întrebare domnului Klaus Iohannis acum câteva zile într-un articol apărut tot aici, în coloanele jurnalului, făcând trimitere la amnezia, subită și de lungă durată, pe care o afișează domnia sa. Făcându-se că a uitat cum că, în noiembrie 2014, a promis la Cluj că, imediat după investirea în cea mai înaltă magistratură a statului de drept, va renunța la imunitatea prezidențială. Din păcate, pentru președintele în exercițiu al României și nu în ultimul rând pentru șansele sale de a accede la un nou mandat, aceasta nu este singura afirmație pe care a lansat-o în spațiul public și care este contrazisă în mod categoric de fapte, de realitate. Fără ca, însă, emitentul să simtă nevoia de a-și cere scuze publice pentru neadevărurile debitate. De altfel, PSD a dat publicității un inventar al minciunilor președintelui Klaus Iohannis, de fapt un top foarte jenant, dar iată că avem indicii foarte rezonabile să afirmăm că lista rămâne deschisă.

De data asta am să pun față în față două afirmații categoric antagonice făcute de către domnul nostru președinte, la distanță de numai câteva luni, pe un subiect de maximă importanță atât pentru România, cât și pentru comunitatea europeană. Așadar, ieri, în cadrul întâlnirii pe care a avut-o cu vicepremierul croat, Marija Pejcinovic Buric,  domnul Klaus Iohannis a subliniat că țara noastră a înregistrat, până în prezent, rezultate bune în exercitarea mandatului de Președinte al Consiliului Uniunii Europene. Asta după ce, în prima jumătate a lunii noiembrie 2018, tot domnul Klaus Iohannis dădea glas, în termeni de o alarmantă gravitate, sfâșietoarei sale îngrijorări:”Părerea mea este că nu suntem pregătiți pentru așa ceva”. Motiv pentru care cerea, în mod imperativ, înlocuirea „acestui accident al democrației românești care este Guvernul Dăncilă”.

Mi se va obiecta , de către anumiți partizani ai social-civismului militant că nu ar exista o contradicție între cele două afirmații, atâta vreme cât, ieri, domnul Klaus Iohannis a lăudat rezultatele bune pe care le-a înregistrat „țara noastră”, pe când, în luna noiembrie a anului trecut, domnia sa și-a exprimat pesimismul total și de nevindecat pe motiv că „nu suntem pregătiți pentru așa ceva”. Plural colectiv care viza direct Guvernul Dăncilă. Obiecție care, la o analiză la obiect, nu rezistă, atâta vreme cât nu cunoaștem în ce constă contribuția personală a președintelui Klaus Iohannis la închiderea, sub președinția României, a 70 de dosare aflate pe masa de lucru a Președinției Consiliului UE. Cu adevărat o performanță dacă ținem cont de împrejurarea acest 70 de dosare( săptămâna trecută erau 63) au fost închise într-un răstimp de numai două luni și jumătate de la preluarea mandatului, în vreme Austria, în cele șase luni de exercitarea președinției rotative a Președinției Consiliului UE, a închis 54 de dosare.

Nu neg, poate că pus în fața adevărului faptelor, președintele Klaus Iohannis nu a mai avut ce face și a fost nevoit să recunoască adevărul. Dar, mă întreb, nu era mai corect și mai cinstit din partea domniei sale  să recunoască, deschis și cu fruntea sus, că a greșit în noiembrie trecut. Nu îi cădeau, fiți sigur, galoanele după cum la fel de siguri puteți fi și că, în cazul în care s-ar fi produs o asemenea recunoaștere francă a performanțelor Guvernului Dăncilă-care sunt, efectiv, performanțe ale României- un mare câștigător al acestui gest ar fi fost Klaus Iohannis însuși! Că a făcut asta numai dintr-o mare sinceritate sau, dimpotrivă, numai din motive ce țin de strategia de imagine, înclin să cred că, până la urmă, nici nu ar mai fi contat. Rămânea, mai presus de orice îndoială, gestul recunoașterii. Dar așa, declarând, ieri, că „țara noastră a înregistrat rezultate bune în exercitarea mandatului de Președinte al Consiliului Uniunii Europene”, după ce cu numai câteva luni în urmă a clamat că „nu suntem pregătiți pentru așa ceva”, asta însemnă că președintele Klaus Iohannis ne ia de fraieri, de uituci sau, mai rău, de complici, prin pasivitate, la schimbarea sa la față.

Motiv pentru care închei cu o simplă și categorică întrebare: când ne-ați spus adevărul și când ne-ați mințit, domnule președinte?  Prin acest plural înțelegându-i,deopotrivă, pe locuitorii scumpei noastre patrii ca și pe aliații strategici ai României din Europa și de peste mări și țări. Care, fără doar și poate, au receptat cu mare atenție mesajele prezidențiale. Atât  pe cel din luna noiembrie a anului trecut, cât și pe cel de ieri.

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

Reclame

DE CE NU AVEM AUTOSTRAZI?

18 mart.

Vă rog să citiți articolul dlui Dan Diaconu, pe care îl preiau pe pagina mea, pentru a afla o mare parte a răspunsului la această întrebare.

Pot confirma și eu că la capătul firului se află fostul Ministru al Transporturilor, favoritul lui Petre Roman din anii 1990, nimeni altul decât detestabilul Traian Băsescu. Nu știu exact cum ne-a lăsat acesta fără flotă comercială. Știu însă cum ne-a lăsat fără autostrăzi. O descrie foarte bine dl Diaconu.

Țin minte, printre altele, disputele avute de mine ca viceprim ministru și lider al PD (FSN), convins că trebuie să trecem rapid la construcția autostrăzilor pentru a da României o altă anvergură geopolitică și geoeconomică, cu Băsescu care demonstra pentru proști că nu sunt suficiente autovehicule care tranzitează România pentru a se justifica autostrăzile și a se amortiza costurile lor.

Mai târziu, pe când rutele iugoslave s-au blocat din cauza războiului de secesiune din acea parte a lumii iar România putea profita de situație oferind rute alternative de transport, discuția a fost reluată; de astă dată în Guvernul Ciorbea, în care, până când uneltirile aceluiași Traian Băsescu m-au lăsat fără sprijin politic și m-au obligat să demisionez, eram dinnou viceprim ministru.

Acum se punea însă și problema construirii unui al doilea pod peste Dunăre. Aceasta rezolva categoric și obiecțiunea lipsei unui trafic suficient pe teritoriul românesc. Construcția podului ar fi justificat și potențat construcția a cel puțin unei autostrăzi care ar fi legat Turcia, și prin ea Orientul de Europa.

Bulgarii doreau podul cu obstinație făcând din el o prioritate a politicii lor interne. UE sprijinea proiectul. Președintele Emil Constantinescu, Premierul Victor Ciorbea și cu mine, la fel. S-a opus însă Ministrul Transporturilor. Acesta a obiectat atât de mult cu privire la amplasament încât atunci când, în fine, a putut începe lucrarea, marile ocazii se pierduseră. Între timp se făceau bani negri la greu pentru “reabilitarea” drumurilor naționale.

Astăzi podul se găsește în mijlocul unui nicăieri infrastructural.

Ca ministru de externe concepusem și convenisem cu partenerii externi ai României două autostrăzi strategice: Budapesta-București și Gdansk-Alexandropolis. Acestea urmau inclusiv să lege regiunile istorice ale României între ele și să introducă Moldova în rețeaua de trafic internațional. Cum interesate în proiect erau statele Grupului de la Vișegrad și Ucraina, pe atunci favoritele Occidentului, șansa obținerii unui sprijin financiar occidental erau mari. Doar Germania nu era de acord cu constituirea unui bloc est/central-european prea interconectat și prea coerent, dar ea avea atunci alte priorități de rezolvat.

Trimis la Bruxelles să reprezinte România în negocierile privind trasarea coridoarelor de transport, Traian Băsescu nu a ținut seama de strategia Guvernului din care făcea parte. Nu a colaborat cu vecinii României și nu a susținut proiectele românești. În schimb, la întoarcerea acasă a anunțat triumfal includerea Canalului Dunăre-Marea Neagră printre coridoarele binecuvântate de UE. Ca și când Canalul nu ar fi existat deja și stimularea traficului naval pe el nu ar fi putut fi realizată autonom de România, indiferent de ceea ce ar fi spus Bruxelles-ul.

Probabil că atunci ar fi fost un moment bun pentru a pune în discuție deschisă trădarea celui care nu pregetă să ne dea lecții de patriotism și luptă împotriva corupției. Nu s-a putut atunci, căci s-a opus Petre Roman, printre alții, iar când nu s-a mai opus, era prea târziu; și pentru români și pentru Roman.

Așa cum bine spune un proverb din țara dlui Timmermans, “Doamne ferește de marinarul care ajunge pe uscat!”

Spuneam că articolul dlui Diaconu oferă însă doar o parte de explicație la lipsa autostrăzilor. Ce nu găsim în el?

Cel puțin de la un moment dat încolo, autostrăzile care ar fi trecut Carpații ar fi contrazis proiectul geostrategic occidental al dezarticulării României, respectiv al menținerii ei într-o stare susceptibilă oricând de dezmembrare și partajare geopolitică. În special proiectul Europei germane contempla posibilitatea unei frontiere externe pe linia Carpaților Orientali și Meridionali. De aceea, măcar cu titlu de test sau de pregătire a terenului, dacă nu cumva chiar cu ambiții imediate mai mari, s-au amorsat agitațiile de la Târgul Mureș din martie 1990.

În consecință, dincolo de corupția națională și internațională care, mână în mână, au jucat un rol nefast în chestiunea autostrăzilor românești, o explicație a absenței acestora stă în faptul că Occidentul european s-a folosit de procedurile UE pentru a ne interzice în concret realizarea lor. Oamenii politici români care s-au opus au fost înlăturați de la putere, iar dacă nu s-a putut doar cu atât, au luat drumul pușcăriilor fiind declarați corupți în urma unor procese trucate.

Liderii și forțele politice care protestează astăzi față de lipsa autostrăzilor sunt tocmai aceia care au susținut și susțin în continuare un asemenea mecanism de distrugere a elitelor naționale și blocare a oricărui progres în dezvoltarea infrastructurii naționale. Nerușinarea lor este pe măsura imposturii și a trădării lor.

Din această perspectivă și nu numai, concluzia dlui Dan Diaconu este corectă: nu avem autostrăzi pentru că nu (mai) avem oameni politici.

Autor: Adrin Severin

Sursa: Adrian Severin Facebook

RARES BOGDAN SI INTREAGA LISTA A NOULUI PDL -IMPOSTURA SI TICALOSIE:NISTE HAIMANALE SINECURISTE VANDUTE RETELEI SOROS! PNTCD II DESFIDE!

18 mart.

Niște haimanale sinecuriste, vândute REȚELEI SOROS! PNȚCD îi desfide!

Lista PNDL pentru europarlamentare deschisă de Rareș Bogdan, este O LISTĂ A RUȘINII. Niciunul, dar absolut niciunul dintre papagalii de pe listă habar n-au de politică, vecini cu cretinismul funcțional.

Ce știe Rareș Bogdan? Drept nu știe, economie nu știe, administrație nu știe. Un jurnalist de mâna a doua, pescuit de Gușă aiurea și pus să debiteze platitudini și minciuni la comandă. A fost Bogdan jurnalist de investigații, editorialist, specializat pe ceva, de genul politică internă, externă, domeniul apărării sau cultură? Evident, nu. Personaj de can-can, mult mai slab decât Capatos sau entertainerii de la Kanal D. Nici măcar jurnalist. Și, atunci, cum ajunge el în politică, ce merite? Un merit, da: TROMPETA lui Iohannis, Iohannis însuși fiind un fel de Rareș Bogdan, o trompetă a altora. Rareș Bogdan este o UNEALTĂ murdară, adică proastă. Cum să-l pună PNL pe primul loc? Care PNL?

Siegfried Mureșan este și mai prost, o slugă a lobbyștilor nemți, TOTAL DISPREȚUIT chiar de ei! Ce-a făcut el în viață, ce știe, ce l-a recomandat, în afara de faptul că Traian Băsescu, ca să se pună bine cu angajații lui Merkel, l-a scuipat pe o listă acum 5 ani? Ce-a făcut la PE pentru România? Un impostor și o nulitate.

Hava, Blaga, Falcă – niște pedeliști disciplinați, dar atât. Cu știință de politică externă și europeană zero. Or fi fost Hava și Falcă primari buni, dar în Parlamentul European nu se strâng gunoaie și nu se vopsesc șosele. Blaga, îl înțeleg, vrea și el o pensie bună, după ce l-a făcut prezident pe Ioahnnis, ca secretar general al PNL…

Toți, după chipul și asemănarea lui Orban, un personaj grotesc.

Dar, bineînțeles, această realitate contează prea puțin: Rețeaua SOROS nu are nevoie de oameni competenți și patrioți, ci de cozi de topor, de habarniști obedienți, idioți provinciali. A cumpărat la preț de matineu un brand politic, oricum de vânzare mereu – PNL -, și acum joacă ursul cu el, să prostească poporul.

PNȚCD, chiar și în situația de criză în care a fost aruncat, NU A TRĂDAT! Aici au fost, mai mereu, oameni care au crezut în principii și și-au iubit țara, cu frică de Dumnezeu. Niciodată Rareș Bogdan sau Siegfried Mureșan n-ar fi venit la PNȚCD, pentru că aici n-ar fi primit niciodată vreo sinecură. PNȚCD nu i-ar fi primit niciodată! Nici să-i calce pragul!

Autor: Aurelian Pavelescu

Sursa: Aurelian Pavelescu Facebook

DIAGNOSTICUL MEDICILOR PENTRU LIVIU DRAGNEA LIDERUL PSD.INFORMATII DE ULTIMA ORA!

18 mart.

Liviu Dragnea are dublă hernie de disc şi va rămâne internat pentru câteva zile, a declarat secretarul general al PSD, Codrin Ştefănescu, la Antena 3. Dragnea trebuia să se prezinte luni la ÎCCJ în procesul privind angajările la Protecţia Copilului Teleorman.

„Aseară ne-a anunţat că medicii au stabilit că trebuie să rămână internat pentru câteva zile. În cursul zilei de astăzi (duminică – n.red.) vor face analize suplimentare pentru a stabili dacă este nevoie de analize suplimentare sau nu. Medicii nu exclud varianta unei intervenţii chirurgicale. I-au reproşat că în ultimele săptămâni a mers cu această problemă, rezistând la durere”, a spus Codrin Ştefănescu.

Potrivit lui Ştefănescu, diagnosticul medicilor este dublă hernie de disc.

Liviu Dragnea a fost prezent, sâmbătă, la PSD Ilfov unde au avut loc alegeri pentru organizaţia locală. Şeful PSD a vorbit celor prezenţi o bună bucată de timp. La puţin timp după declaraţii, Liviu Dragnea a avut nevoie de îngrijiri medicale şi a ajuns la spital.

Luni, Dragnea urma să fie reaudiat la instanţa supremă în procesul privind angajările fictive de la Protecţia Copilului Teleorman.

La termenul din 19 februarie, instanţa a dispus reaudierea inculpaţilor Dragnea Nicolae Liviu şi Şefu Olguţa şi le-a pus în vedere să se prezinte la termenul din 18 martie.

ULTIMA ORA:AUGUSTIN LAZAR VA FI AUDIAT,IN CE DOSAR TREBUIE SA DEA EXPLICATII!

18 mart.

Procurorul General, Augustin Lazăr, urmează să fie audiat în perioada următoare de secția de investigare a infracțiunilor din justiție. Dezvăluirea a fost făcută în exclusivitate în emisiunea Sinteza Zilei. 

Lazăr ar urma să aducă explicații în dosarul aducerii în țară a lui Nicolae Popa, dosar în care Laura Codruța Kovesi, fosta șefă DNA, este pusă sub acuzare pentru trei infracțiuni de mită, de abuz în serviciu și mărturie mincinoasă.

În 2017, Procurorul General al României transmitea un comunicat de presă prin care susținea că s-au făcut verificări și „a rezultat că aducerea în ţară a inculpatului Nicolae Popa a fost efectuată de către Poliţia Română, iar costurile aferente transportului au fost achitate integral de către această instituţie

EPOPEEA BREXITCONTINUA.THERESA MAY LA A TREIA INCERCARE!

18 mart.

Premierul britanic Theresa May le-a cerut duminică deputaţilor să sprijine acordul ei pentru Brexit într-o manieră ”pragmatică” la următorul vot din Camera Comunelor, în caz contrar vor mai trece multe luni până când Regatul Unit va reuşi să iasă din Uniunea Europeană, consemnează agenţia EFE.

Ea va supune săptămâna aceasta pentru a treia oară votului deputaţilor acordul convenit cu UE şi respins de două ori de Camera Comunelor, în special din cauza clauzei de ”backstop” pentru frontiera nord-irlandeză.

Dacă acordul trece în final de acest pas, Theresa May le va solicita liderilor europeni o scurtă amânare a Brexitului până la data de 30 iunie pentru a se putea adopta legislaţia necesară, iar dacă nici de această dată acordul nu trece de Camera Comunelor guvernul de la Londra va cere amânarea Brexitului pentru mai mult timp, cu condiţia ca şi liderii europeni să accepte acest lucru.

Într-un articol publicat duminică în săptămânalul The Sunday Telegraph, Theresa May a menţionat că o amânare scurtă a Brexitului nu este ”rezultatul ideal, întrucât am fi putut şi ar fi trebuit să ne retragem din UE pe 29 martie”. Însă ea crede că totuşi o asemenea amânare scurtă ”este ceva ce poporul britanic ar accepta dacă va conduce la realizarea Brexitului”, potrivit agerpres.ro.

Alternativa poate fi ”mult mai rea”, continuă în articol şefa executivului, avertizând că o amânare prelungită a Brexitului va obliga Regatul Unit să participe la alegerile europene din luna mai.

Ea le-a cerut pe această cale deputaţilor să fie ”democraţi şi patrioţi” şi ”să facă într-un mod pragmatic compromisuri onorabile necesare depăşirii diviziunilor” şi de asemenea să privească înspre viitor.

În replică, liderul opoziţiei laburiste, Jeremy Corbyn, a declarat postului Sky că partidul său nu va susţine nici de această dată acordul, considerând că acesta aduce ”un Brexit în orb care va provoca un rău imens economiei” britanice. ”Aş fi bucuros dacă s-ar obţine un acord cu UE care să garanteze viitoarea noastră relaţie comercială şi care să protejeze locurile de muncă şi industriile în această ţară”, a indicat liderul laburist, menţionând de asemenea că dacă acordul va fi din nou respins în Camera Comunelor, laburiştii vor evalua oportunitatea introducerii unei moţiuni de cenzură împotriva guvernului.

Între timp, Theresa May continuă discuţiile cu deputaţii eurosceptici din propriul ei partid conservator cât şi cu Partidul Democratic Unionist (DUP) nord-irlandez în încercarea de a convinge cât mai mulţi parlamentari să voteze acordul. Atât DUP cât şi conservatorii favorabili Brexitului au rezerve faţă de clauza de ”backstop”, întrucât aceasta poate menţine pe termen nedefinit Regatul Unit în uniunea vamală europeană dacă Londra şi Bruxelles-ul nu reuşesc să convină un acord comercial până la finalul perioadei de tranziţie post-Brexit, care ar trebui să se încheie la sfârşitul anului viitor.

Responsabili din cadrul guvernului britanic au declarat că Theresa May ar putea renunţa la acest al treilea vot dacă nu reuşeşte să-şi asigure un sprijin suficient pentru aprobarea acordului privind Brexitul

DEVASTATORUL EXPERIMENT OBAMA:DIN CAUZA CARUIA AU APARUT ISIS SI TOT CEEA CE INSEAMNA REFUGIATI SI HAOS MONDIAL!

18 mart.

 

Al-Baghouz Fawqani – un nume care va intra în istorie. La periferiile acestui orăşel din Siria, printre ruine, hârburi de maşini şi zdrenţe de corturi, unde şi-a încropit tabăra, ultima mână de luptători ISIS se pregăteşte să moară în numele lui Allah, sub asaltul final al forţelor kurde şi americane. Astfel se încheie după opt ani Primăvara Arabă, o uriaşă operaţiune politico-militară care a urmărit să schimbe ordinea lumii.

Cele mai sinistre şi sângeroase evenimente din istorie primesc adesea nume suave, poetice: „Vecerniile Siciliene”, „Războiul celor două Roze” sau „Noaptea de Cristal”. Primăvara Arabă este unul dintre ele.

Evenimentele s-au iscat ca din senin în ultimele zile ale lui 2010, cu masive mişcări de protest în Tunisia, împotriva regimului. În mai puţin de o lună, preşedintele Ben Ali este răsturnat de la putere şi forţat să fugă în Arabia Saudită. Zavera se întinde rapid la ţările din jur: Egiptul, Libia, Siria, Yemen… Organizarea protestelor pare trasă la şapirograf şi seamănă în mod straniu cu aşa-zisa „Revoluţie română din 1989”. Altă ciudăţenie: manifestanţii cer în acelaşi timp DemocraţieLibertate şi Islamism, noţiuni care se potrivesc ca nuca-n perete.

Dar probabil cel mai bizar aspect al tuturor acestor mişcărieste că vizează răsturnarea unor lideri precum Hosni Mubarak, Muammar Gaddafi, Bashar Al-Assad, Abdullah Saleh, care, aşa dictatori cum erau, aveau meritul că menţineau pacea în regiune, ţineau sub control triburile şi excesele lor islamiste, ba, în ultima perioadă, deveniseră parteneri de dialog şi erau primiţi cu toate onorurile în Occident.

Să-l luăm de pildă pe tartorul Gaddafi însuşi, care în urmă cu un deceniu arunca în aer avioane. Când a izbucnit Primăvara Arabă, Gaddafi era invitat de Sarkozi să-şi amplaseze cortul în buricul Parisului, vizavi de Elysée, Berlusconi îi pupa mâna când cobora din avion, Tony Blair se gudura pe lângă el, spunându-i „Dragă Muammar”, secretarul de stat Condoleeza Rice vizita Libia (ocazie cu care colonelul s-ar fi îndrăgostit lulea de ea), iar fiul lui Gaddafi, Muttasim, era primit în vizită în Statele Unite, unde purta negocieri cu Hillary Clinton.

Informaţiile ulterioare au dovedit că artificierul şirului de deflagraţii din lumea arabă a fost administraţia Obama, iar explozivul l-a reprezentat Frăţia Musulmană, o puternică organizaţie islamistă, care ajunsese să aibă ramificaţii inclusiv în interiorul Casei Albe.

Să amintim aici şi strânsele relaţii pe care le avea cu Frăţia Musulmană omul de ştiinţă Mohammed El Baradei, cel care prin asigurările sale că Irakul deţine arme de distrugere în masă, a provocat invazia americană şi răsturnarea lui Saddam Hussein, un dictator cam de acelaşi soi cu cei de sus. Evident, nimeni nu a găsit în Irak nici o astfel de armă.

Să amintim şi că bazele şi strategia de organizare a Califatului s-au stabilit în lagărul american din Bucca, în Siria, prin 2004, sub nasul gardienilor. Colonelul Kenneth King, comandantul lagărului, îşi aminteşte că atunci când a fost eliberat, în 2009, un anume Ibrahim Al-Badri, vechi militant Al-Qaida, i-a salutat amical pe paznici: „Salut, băieţi, ne vedem la New York!”. Acesta îşi va lua peste câţiva ani numele de luptător de Abu Bakr Al-Baghdadi şi va deveni comandantul ISIS.

Răsturnarea acestui şir de dictatori (cu excepţia notabilă a lui Assad) a aruncat în aer Orientul Mijlociu. Haosul a pus stăpânire pe toată această parte de lume: triburi, clanuri şi familii ajung să se bată între ele pentru putere şi pentru a-şi impune propria viziune sfântă despre Coran şi Sharia.

„Soarele Jihadului a răsărit!” Cu aceste cuvinte a fost proclamat oficial „Califatul Islamic” pe 29 iunie 2014, în prima noapte a Ramadamului. „Musulmani, respingeţi democraţia, laicitatea naţionalismul şi alte gunoaie din Occident. Reveniţi la religia voastră!”, se arăta în comunicatul rostit cu glas de tunet de şeicul Abu Muhamad Al-Adnani Al-Shamim, purtătorul de cuvânt al ISIS.

A urmat o perioadă bizară: Statele Unite şi aliaţii săi occidentali, autorii haosului, principalii vinovaţi (morali, cel puţin) de apariţia ISIS, creează o aşa-zisă Coaliţie militară internaţională, care să distrugă Califatul. Însă, pe cât sunt de belicoase declaraţiile, pe atât sunt de moi acţiunile în teatrul de război. În faţa unei armate de desculţi la propriu (au apărut reportaje delicioase despre şlapii, papucii şi adidaşii jerpeliţi din dotarea jihadiştilor), înarmată precar, super-tehnologia militară occidentală pare neputincioasă.

Dronele bâzâie în călătorii de plăcere şi nu supără pe nimeni, avioanele se întorc din raiduri la baze cu bombele şi rachetele nelansate, kurzii, singura forţă terestră care luptă efectiv împotriva ISIS, sunt lăsaţi singuri şi neînarmaţi. Coaliţia parcă NU VREA să distrugă ISIS. Dimpotrivă, în Siria, de exemplu, pare mai preocupată să-i sprijine pe rebeli (la fel de islamişti ca ISIS) pentru a-şi desăvârşi opera şi a răsturna ultima piesă de domino rămasă în picioare: pe Assad.

Un înalt ofiţer israelian declara cu năduf: „Armata Israelului ar rade ISIS în două luni de pe faţa pământului”.

Neputinţa Occidentului şi eternizarea conflictului provoacă un alt fenomen: imigraţia. Mii şi mii de refugiaţi se îndreaptă spre Vest. Ca şi cum am fi trăit în Evul Mediu, unde informaţiile circulau legate de piciorul porumbeilor, clasa politică şi presa occidentală se crucesc de mirare când primele convoaie de imigranţi pun piciorul pe continent.

În vara lui 2015, Angela Merkel anunţă că Germania este gata să primescă oricâţi refugiaţi, desfiinţând de facto Tratatul de la Dublin. Nu mai există graniţe, nu mai există controale, intră cine vrea. O debandadă generală.

Şocul social este uriaş: Huntington însuşi şi-ar fi pus mâna la gură a mirare, văzând cum mândrele metropole occindentale de până mai ieri se umplu de basmale islamice, cum apar ghetourile musulmane în care nu calcă nici poliţia, cum Sharia şi tribunalele islamice capătă putere egală cu legile laice, cum teroriştii pot ataca oriunde şi oricând, sfidând serviciile de securitate cu bombe, cuţite şi topoare, cum, în fine, stilul de viaţă occidental strălucitor şi comod se întunecă şi se chirceşte sub papucul urmaşilor profetului.

—Paris, azi—

—Londra, azi—

—Berlin, azi—

Corectitudinea Politică, braţul înarmat al neo-marxismului contemporan, sesizează ocazia şi îi ia sub oblăduirea sa minoritatea musulmană, care, alături de cea sexuală, să servească la instituirea modelului social la care visează.

Islamizarea forţată a Occidentului (în paralel cu descreştinarea galopantă, numită şi „laicizare”) are efectul unui pinten care trezeşte la viaţă toate forţele islamiste amorţite din jurul Europei. Turcia islamică de astăzi, de pildă, seamănă mai degrabă cu Imperiul Otoman decât cu Republica lui Atatürk. Iar în Africa de Nord, milioane de perechi de ochi pândesc lacomi la prada bogată de peste Mediterana.

Un adevăr care deranjează cumplit: Trump şi Putin sunt cei care au meritul de a fi intervenit militar decisiv şi de a fi stârpit ISIS, înainte ca proiectul criminal, amorsat de Obama, să fie finalizat. Cu toate acestea, urmările sale sunt de o gravitate fără precedent. Modificările sunt ireversibile.

Mă tem că, pentru multe decenii de acum încolo, visul Occidentului înfloritor, înstărit, cu ştaif cultural şi bun-simţ creştin s-a spulberat.

https://evz.ro/obama-experiment-soarele-jihadului-a-rasarit.html?v=347635&page=2

%d blogeri au apreciat asta: