EMISARUL GERMANIEI LA BUCURESTI ,GAULEITERUL NAZI ,KLAUS WERNER JOHANNIS SI-A DAT ARAMA PE FATA:CINIC ,AROGANT,DISPRETUITOR ACEST SAS CARE URASTE POPORUL ROMAN ,ISI PERMITE SA -L JIGNEASCA :ACEST INDIVID BOLNAV,IN NEBUNIA SA SI PRIN CDECLATIA SA CA EXISTA DOUA POPOARE :”ROMANII SI MOLDOVENII DE PESTE PRUT FACE UN SERVICIU CUPLULUI MERKEL -PUTIN,RECUNOSCAND CA PAKTUL NAZIST RIBENNTROP-MOLOTOV EXISTA PENTRU EL SLUGA IMPERIULUI RUSO-GERMAN!

Intenționat sau nu,  Klaus Werner Iohannis a făcut o gafă imensă în cadrul dezbaterii de marți, „Președinte sau cetățean/ om politic și societate civilă” când a fost întrebat de ce în Anul Centenar nu a fost organizat un referendum cu privire la Unirea României cu R. Moldova. Sec, fără să stea prea mult pe gânduri, șeful statului a răspuns: „atunci când ambele popoare vor hotărî că vor acest lucru, atunci se va întâmpla”.

Întrebare: „ E vorba de Unirea cu R. Moldova. De ce nu s-a făcut în Anul Centenar și de ce nu s-a încercat nimic? Doar numărul doi a vorbit ceva, însă foarte neclar, și nimeni nu a încercat să facă ceva, un referendum. Parlamentul, sunt convins, nu va vota niciodată această Unire și de asta vă întreb pe dumneavoastră de ce și când va fi posibil să facem acest referendum, să ne unim cu Moldova?”

Răspunsul lui Klaus Iohannis: „Atunci când ambele popoare vor hotărî că vor acest lucru, atunci se va întâmpla”.

Reamtim că anul trecut, pe 28 martie, Iohannis justifica absența sa de la ședința comună din Parlament, pentru marcarea a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România, prin faptul că discursurile bombastice în stil „populist-electoralist” nu ajută nici Republica Moldova, nici România. Iohannis, invitat în An Centenar la ședința solemnă din Parlament, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, nu s-a prezentat, mulțumindu-se să transmită un mesaj.

În 2015 președintele României retrimitea la Parlament pentru reexaminare legea prin care Avram Iancu era declarat oficial erou martir. Pentru ca ulterior, aflat în vizită oficială în Ucraina, șeful statului român să evite întâlnirea cu comunitatea de români din țara vecină, comunitate supusă unui proces de ucrainizare forțată.

Președintelui României ar trebui să i se reamintească, măcar în ultimul ceas, că istoricii de la Academia Română au demonstrat că pe ambele maluri ale Prutului locuiește același popor, român, divizat pe moment în două state.  Și că  așa zisul „popor moldovenesc”, adică altceva decât „poporul român”, a fost inventat de propaganda rusească și de cea ucrainană.

Ziarulnational.md publică, pentru cei care ignoră Istoria, pasaje dintr-un discurs ținut de președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, în Anul Centenar:

*Moldovenii ne-au dat cea mai profundă lecție de românism! Sacrificiul Moldovei și al moldovenilor a născut România și pe români

*La 24 ianuarie 1859 nu s-a unit Moldova cu Țara Românească, ci s-au unit două țări românești împreună. (…) Moldova era o țară la fel de românească precum era și Valahia. La 1859, s-au unit Moldova și Țara Românească prin voința națiunii române și cu acordul parțial al unora dintre marile puteri.

*Mai există însă în spațiul public și o distincție mult mai gravă, aceea dintre moldoveni și români, pe care mulți dintre noi, în țară, o luăm în derâdere sau o socotim minoră.

Aceasta este însă sistematic cultivată de către unii străini, mai ales în Răsărit, dar și de către unii români din Republica Moldova, moștenitori ai educației (propagandei) sovietice sau cumpărați spre a o răspândi și susține. Românii din țară tratează superficial această deosebire inventată, pentru că orice om știe că toscanii sunt italieni, că saxonii sunt germani, că normanzii sunt francezi, că toate națiunile au ramuri locale și regionale etc.

NAZISMUL IN FLOARE LA USR – PLUS: O SUSTINATOARE RAMONA POPESCU CONSIDERA CA AVORTUL TREBUIE SA FIE OBLIGATORIU PENTRU 92% DINTRE ROMANI AL CAROR FAMILII NU AU UN VENIT MEDIU!

 

UNIUNEASOROSISTA-SECURISTA DIN ROMANIA ,CARE PROMOVEAZADOCTRINANAZISTA A LUIHITLER-HIMMLER-BORMANN-MENGELETREBUIEINTERZISPRIN LEGE SI DESFIINTAT CA SA NU PARTICIPE LA VOT ASA CUM A INTERZIS SI STATULISRAEL UN PARTID POLITIC EXTREMIST!

Ramona Popescu, unul dintre susținătorii importanți ai USR, consideră că avortul ar trebui să fie „mandatoriu și obligatoriu” pentru familiile care nu au un venit mediu.

„Și mai mult decat atât, avortul trebuie să fie mandatoriu și obligatoriu pentru familiile care nu au un venit mediu, pentru familiile care nu pot asigura creșterea sau hrănirea corespunzătoare a copilului, pentru familiile în care nici unul dintre cei doi parteneri în creșterea și educația copilului nu are loc de muncă”, a scris Ramona Popescu pe Facebook, potrivit stiripentruviata.ro.

Sursa citată notează că, în 2018, un comunicat al Institutului Național de Statistică arăta că circa 92% dintre români au salariul mai mic decât salariul mediu pe economie.

Senatorul PSD Radu Preda s-a arătat indignat de discursurile și măsurile pe care USR – PLUS le ia și se întreabă cum este posibil ca aceștia să ceară ca oamenii mai nefericiți din punct de vedere financiar să nu aibă dreptul la copii.

„Discursul și măsurile USR-PLUS devin din ce în ce mai radicale și mai aberante, după aruncarea în închisoare prin OUG, după ce am aflat că mâncatul de fasole și flatulența distrug clima globală, azi aflăm că dacă ești mai puțin fericit de soartă și ești sărac ar trebui să-ți fie interzis să ai copii.

Conform doctrinei USR copiii sunt doar pentru bogați! Ideile cred că le pot descrie doar ca fiind…BOLNAVE! Citiți și vă cruciți!”, a declarat senatorul PSD Radu Preda.

CURAT IMPARTIAL! MARCA JOHANNIS!

Președintele României, ca tot activistul, în buza alegerilor europarlamentare. Klaus Iohannis participă sâmbătă la încă un eveniment marca PNL, al doilea în decurs de o săptămână.

„Tineretul Naţional Liberal organizează sâmbătă, 23 martie a.c., începând cu ora 18:00, la Centrul Internaţional de Conferinţe „Casino” din Sinaia, Gala Premiilor TNL „Mircea Ionescu Quintus”, eveniment ce are ca scop recunoaşterea şi promovarea activităţii tinerilor liberali din întreaga ţară. Gala din acest an se va bucura de prezenţa Preşedintelui României, Klaus Iohannis, şi de participarea preşedintelui PNL, Ludovic Orban, şi a unor candidaţi PNL la alegerile europarlamentare. De asemenea, la reuniune vor mai lua parte lideri locali liberali şi aproximativ 400 de tineri liberali din toată ţara”, anunţă PNL.

Conform sursei citate, preşedintelui Klaus Iohannis i se va oferi premiul „Garantul democraţiei”.

Sâmbăta trecută, Iohannis a fost prezent la summit-ul PPE de la București în cadrul căruia au fost lansați candidații PNL la europarlamentare (Video). Președintele nu a ratat ocazia și a lansat atacuri la guvernanți.

SUM SI-A PUS JOHANNIS BISERICA IN CAP!

Afirmațiile președintelui Klaus Iohannis de marți seară cu privire la referendumul eșuat pentru familie au iritat Patriarhia. Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei, vorbește miercuri într-un comentariu postat pe un site despre „ofensă” adusă a „peste 4 milioane de români”, menționând totodată că „a-i asimila pe cei care s-au abținut să voteze, din diverse motive, la Referendumul pentru Căsătorie cu partizanii votului negativ este o interpretare cu totul abuzivă”.

Ce a spus Iohannis

”Vă amintiți, când a apărut acea idee cu referendumul, eu, dintr-o dată, am devenit inamicul public numărul unu pentru o grămadă de oameni, când am spus că trebuie să fim toleranți. Şi s-a văzut că, din păcate, am avut dreptate. Cei care au promovat referendumul au fost orice, numai toleranți nu. Dar românii au fost mult deasupra acestui discurs. Au dat o lecție imensă acestor infatuați care au propagat ura și, pur și simplu, cum se spune mai popular, i-au tratat cu flit. Deci, dacă vrem să revenim la conceptul acela „înțelepciunea mulțimii”, românii au fost mult deasupra clasei politice, cel puțin a acelei părți care a promovat agresiv și cu un discurs bazat de multe ori pe ură și intoleranță acel referendum. Deci românii au demonstrat că sunt un popor deschis, înțeleg, și, la o adică, acționează cu totul și cu totul altfel decât se așteaptă unii politicieni și unii sociologi.”.

Ce zice BOR, prin purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu:

„A idolatriza toleranța (care are stabilimentele ei) și care nu doar că nu e automat și în orice context o virtute, dar care practicată fără discernământ poate destructura etic o societate (de exemplu, toleranța față de corupție, față de disoluția familiei, față de siluirea ordinii morale, față de asaltul marginii asupra centrului etc.), este ceva lipsit de claritate spirituală.

A ofensa peste 4 milioane de români lucizi și fideli unor valori limpezi validate de istorie, nu de toane ideologice, și fără de care o societate face implozie, români care nu s-au lăsat îmbrobodiți de valul imens și murdar de manipulare mediatică, cărora li se adaugă alte milioane de români care gândesc familia naturală în aceiași termeni, dar care au fost influențați de această manipulare, nu are în sine nimic aristocratic.

A jubila incitator, lipsit de imparțialitate și eleganță în fața confruntării civice dintre cei care „dau cu flit” normalității și cei care vor să o apere democratic, nu are în sine nimic constructiv. Asemenea atitudini – toate, în răspăr cu creștinismul asumat ca mod de viață –  exprimă sumar, dar edificator viziunea post-modernă lipsită de imaginație morală a lui homo eticus trăitor în sterilizantul ev media și în epoca post-adevăr.

În acest context recent și artificial revizitat cred că este important să ne reamintim și un lucru de neignorat în logica spiritului democratic onest: Comisia de la Veneția nu recomandă existența unui cvorum (prag minimal) de participare pentru consultările cetățenești, întrucât îi poate asimila în mod nelegitim pe cei care se abțin sau nu pot participa din diverse motive cu partizanii votului negativ.

A-i asimila pe cei care s-au abținut să voteze, din diverse motive, la Referendumul pentru Căsătorie cu partizanii votului negativ este o interpretare cu totul abuzivă, și exact asupra riscului unei astfel de răstălmăciri a realității atrage atenția recomandarea Comisiei de la Veneția”.

VIDEO Iohannis despre referendumul pentru familie

HILDELGARD BRANDL A INCERCAT SA-SI RETROCEDEZE PROPRIETATILE PE CARE FAMILIA EI LE-A LUAT CU JAPCA IN ANII NAZISMULUI DE GRUPUL ETNIC GERMAN!

Casă cu casă. Hildegard Brandl a încercat să-și retrocedeze proprietăți pe care familia ei le-a dobîndit în anii nazificării Grupului Etnic German de la o familie de evrei

Dosarele de retrocedare din Sibiu scot la iveală unele adevăruri istorice dureroase. Din analiza acestor cazuri, avem șansa de a reconstitui unele momente tenebroase din vremea celui de-al doilea război mondial. De asemenea, descoperim personaje importante din vremea noastră, care, în încercarea disperată de a scoate  bani din procesul de restitutio in integrum, se deconspiră ca fiind urmași ai colaboratorilor regimului nazist din România.

  Înaintașii deputatei PNL Hildegard Brandl, membri ai Grupului Etnic German

Un asemenea subiect avem în dezbatere în acest articol. În speța de față vorbim despre procesul deschis de  Hildegard Brandl (în calitate de mandatară a familiei sale), o apropiată a Iohanniștilor, pentru recuperarea mai multor imobile și terenuri din Sibiu, care ar fi aparținut înaintașilor ei. O parte din aceste bunuri revendicate, astăzi, de Brandl au fost proprietăți luate abuziv de statul totalitar din vremea războiului unei familii de evrei, în baza legilor punitive din timpul celui de-al doilea război mondial și care au ajuns atunci, în 1940, pe mâna unor străbunici ai doamnei deputat (familia Fleischer), privilegiați de statutul de membru al Grupului Etnic German.

În urma cercetării atente a unor documente din arhivă, aflăm că proprietățile străbunicilor lui Brandl, aflate pe numele lui Charlotte și Maria Fleischer, au fost confiscate, după 23 august 1944, de statul român, prin decret regal, în baza Convenției Comisiei Aliate semnate de țara noastră. Înaintașii deputatei Hildegard Brandl apar pe lista CASBI (Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice), instituție care a fost înființată special pentru a gestiona bunurile „dușmanului” și care a funcționat până la instaurarea comunismului. Acest lucru demonstrează, fără putință de tăgadă, că rudele de sânge ale deputatei PNL, care au trăit în vremea războiului, au colaborat cu regimul nazist, fiind membri ai GEG.

Mai mult, rudele de sânge ale  doamnei Brandl, beneficiind de un statut special în mediul hitlerist din Sibiu, au stat la masa celor care au tras foloase de pe urma prevederilor antievreiești din vremea celui de-al doilea război mondial. Astfel, familia Fleischer, adică străbunicii lui Hildegard Brandl, și-au însușit terenuri confiscate de la un avocat evreu, ca rezultat al politicii statului totalitar de deposedare de bunuri a populației „inamice”. Totuși, toate încercările familiei Brandl, de după 1989, de a intra în posesia bunurilor revendicate, în baza legilor de reconstituire a proprietății, au eșuat în condițiile în care nu au putut dovedi că au fost naționalizate de comuniști, deoarece au fost  confiscate de regimul regal pentru colaborare cu naziștii.

                               Se revendică o stradă întreagă

Procesul de retrocedare către familiei Brandl a început în 2001 prin solicitări în instanță, iar apoi, din 2005, prin deschiderea unui dosar de restituire (nr. 7465) la Primăria Sibiu și prin notificarea depusă la Oficiul de Cadastru. Dosarul a fost gestionat de Hildegard Brandl, împuternicită de tatăl său, Viktor Adrian Brandl, în numele bunicii ei, Erna Alice Ciuceanu, născută Fleischer (fata Mariei Fleischer). Actele notariale au fost întocmite de Radu Gabriel Bucșe, iar reprezentarea în instanță a fost asigurată de casa de avocatură Dorin Suciu. Poate nu întâmplător, cele două notabilități din oraș au lucrat direct sau indirect cu Klaus Iohannis în retrocedările de case către familia sa sau către FDGR și Biserica Evanghelică. Totul, în perioada în care Iohannis a fost primar al Sibiului.

Potrivit dosarului de retrocedare, familia Brandl revendică întreaga stradă Islaz din Sibiu, plină de case și terenuri, dar și terenuri din centrul orașului (cum ar fi locul unde s-a construit magazinul Dumbrava), precum și despăgubiri financiare de peste un milion de mărci germane, acolo unde nu se putea retroceda în natură. Deși la dosar nu au fost depuse documente sau probe concludente, doamna Brandl a continuat până în pânzele albe cu revendicarea doar a unei case și a terenului de sub ea, de pe strada Izlazului nr. 10, dar și a terenului de grădină din spatele imobilului, care a aparținut familiei avocatului Matyaș Lazăr, un lider al comunității evreiești din Sibiu în perioada interbelică.

                            Proprietarul de drept nu avea habar

Abia după trei ani, în 2008, a aflat familia Avram, proprietara de drept din strada Islazului nr. 10, că imobilul său este în plin proces de retrocedare.  Nici Primăria, nici Oficiul de Cadastru nu i-a înștiințat că există o notificare de restituire. Totul s-a făcut pe ascuns, „noaptea ca hoții”. Doar dintr-o întâmplare, Maria Avram a aflat că este pe cale să-și piardă casa. „Am aflat de situație pentru că trebuia să plătesc impozitul”, ne-a declarat doamna Avram. Mai mult, clădirea, ca bun aparținând familiei Avram, a fost radiată din cadastru. Din senin, au dispărut câteva pagini ale acestei proprietăți.

De aici începe o adevărată luptă a familiei Avram pentru redobândirea casei sale, care se finalizează printr-o victorie în instanță, în anul 2015. Lupta s-a purtat nu numai cu doamna Brandl și cu influențele sale la cel mai înalt nivel, dar și cu Primăria, care avea ca atribuție soluționarea cazului, potrivit legilor de reconstituire a dreptului de proprietate. Deși putea rezolva foarte repede dosarul, dând respingere, ținând cont de lipsa de documente justificative pentru restituire, Primăria a tergiversat închiderea cazului. Potrivit declarației doamnei Avram, Primăria a așteptat ani de zile ca familia Brandl să aducă documentele necesare pentru restituire. Dar acestea nu au venit niciodată.

                                  În final, Primăria respinge

Abia pe 18.05.2015, Primăria respinge definitiv cererea de retrocedare depusă de Viktor Brandl, prin mandatarul Hildegard Brandl, „întrucât nu au fost depuse înscrisurile prevăzute de art. 23 din Legea 10/2001”. Deci, după 13 ani de când această cerere a fost depusă la Primărie! Ani în care Maria Avram a alergat disperată pe la toate autoritățile pentru a nu fi evacuată din propria casă, construită de tatăl său în 1970.

Dar Brandl nu s-a lăsat și a dat în judecată Primăria pentru această decizie. Sentința definitivă și irevocabilă a venit în data de 03.12.2018, când Tribunalul Sibiu „respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul Brandl Viktor”. Dreptatea nu a putut fi obținută decât după un război total, care a durat 17 ani. De menționat este și faptul că familia Brandl s-a zbătut să pună mâna și pe terenul din spatele casei Avram, din strada Izlazului nr. 10. Adică pe un teren de casă și grădină, care a aparținut familiei  avocatului dr. Lazăr Matyaș, un evreu de frunte din Sibiu. Acesta a fost deposedat de bunurile sale în urma legilor de românizare din vremea regimului Antonescu, beneficiară fiind familia înaintașilor deputatei Brandl, mai exact a soților Fleischer. Potrivit legilor românizării, Guvernul Antonescu a urmărit deposedarea evreilor de proprietățile lor și scoaterea acestora la licitație, pe sume derizorii. De această legislație au beneficiat din plin și liderii Grupului Etnic German, acolo unde această formațiune paramilitară funcționa ca „stat în stat” (de exemplu, Sibiu, Brașov).

Așa și familia Fleischer, colaboratoare a regimului nazist, s-a folosit de legislația antievreiască a Guvernului Antonescu pentru a intra în posesia bunurilor dr. Matyaș din strada Izlazului. Potrivit documentelor vremii, a fost vorba despre scoaterea la licitație a terenurilor respective (o formă de acoperire a abuzului evident, utilizată la acea vreme) ale avocatului evreu, pe o sumă modică, iar cumpărător a fost Iohann Fleischer, capul familiei.  Acesta și-a trecut casele obținute de la evreu pe numele soției sale, Charlotte Fleischer, născută Haas, și al cumnatei sale, Maria Fleischer, născută Schultz (soția fratelui său Viktor). Trebuie precizat că parte din proprietatea acestei familii, colaboratoare cu regimului nazist, trecută pe numele Charlotte Fleischer apare în arhivele naționale ca fiind confiscată după 1944 și trecută în patrimoniul Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI), instituție care a gestionat, până la instaurarea regimului comunist, toate bunurile preluate de la dușmanii Aliaților, în baza convențiilor internaționale. La dosarul CASBI, persoane fizice, județul Sibiu, apare, la numărul 885, Charlotte Fleischer, cu adresa Sibiu, strada Friedenfels nr. 13. Este vorba de actuala strada Noica, ce cuprindea și o parte din strada Unirii. Menționăm că Hildegard Brandl a revendicat și terenul pe care s-a construit Magazinul Dumbrava, situat pe strada Unirii.

                   Avocatul și-a recuperat bunurile după război

Avocatul Matyaș și-a recuperat terenul din strada Izlazului în urma unui proces din 1946, demonstrând că a fost deposedat în mod ilegal. Astfel, potrivit sentinței civile nr. 48/1946 a Tribunalului Sibiu, dr. Lazăr Matyaș a cerut „anularea și revocarea unor cote de dispoziție, în împrejurări excepționale” și dispune „anularea licitației ținute în ziua de 21 octombrie 1940, la cartea funciară, la imobilele (n.r. – terenuri) cuprinse în registrul comunei Turnișor (n.r. – actual municipiul Sibiu, care cuprindea și strada Islazului), cu nr. 2145 și 32 c.f.”. Instanța „obligă pârâtele Charlotte Fleischer, născută Haas, și Maria Fleischer, născută Schultz, din Sibiu, să restituie aceste imobile reclamantului, iar reclamantele să fie obligate să restituie pârâtelor suma de 89.700 lei drept plata făcută de pârâtă de adjudecare a imobilelor (n.r. – terenuri)”. Instanța constată că „reclamantul a depus la dosar o tranzacție încheiată în data de 19 martie 1946 între ea și partea pârâtă” și, astfel, consimte la „reîntabularea dreptului de proprietate în favoarea reală a reclamantului”.

De asemenea, în cartea funciară a acestor imobile se arată: „În baza sentinței Tribunalului Sibiu, cu nr. 48 din 28 martie 1946, dosar nr. 1116/1945 și a tranzacției anexă, conform art. 19 și 20 din legea pentru abrogarea măsurilor legislative antievreiești publicate în Monitorul Oficial nr. 294 din 10 decembrie 1944, se restabilește starea cărții funciare anterioare, cu titlul de drept restabilire în favoarea lui dr. Lazăr Matyaș, avocat în Sibiu”.

În concluzie, putem spune că s-a făcut dreptate pentru familia Avram, în anul 2018, și pentru familia Matyaș, în anul 1946, în fața intențiilor „opresive” de deposedare de bunuri ale familiei lui Hildegard Brandl, ai cărei înaintași au fost lideri marcanți ai regimului nazist. Dreptate câștigată în instanță, după mulți ani de umilințe și tendințe discreționare ale autorităților locale, de atunci și de acum. Atunci, sub dictatul Grupului Etnic German, acum, sub autoritatea unei primării abuzive.

                                 Cine este Hildegard Brandl?

Parteneră de viață a omului de afaceri Dragoș Anastasiu, patronul de la Eurolines, Hildegard Brandl este membru PNL, candidată la alegerile din 2016, fără succes. Prietenă bună cu Carmen Iohannis și foarte apropiată de FDGR, este săsoaică de origine și a emigrat în Germania pe când avea 5 ani.

Getuța și Hilduța, două specialiste în retrocedări imobiliare frauduloase. Hildegard Brandl, care vorbește o limbă română stricată, spurcă cu falsul ei patriotism portul popular românesc. (Foto și text „Justițiarul”))

Și-a petrecut cinci ani în Venezuela (concindență sau nu, se pare că străbunicul său, Iohann Fleischer, s-a refugiat în această țară după război), unde a lucrat la câteva proiecte imobiliare, apoi s-a întors în țară. De profesie este arhitect, iar în politică a aterizat la îndemnul prietenului ei Dragoș.

                              Răspunsul doamnei Brandl:

„Pentru că familia mea trăiește în Germania, eu am fost mandatată să mă ocup de cererile lor de retrocedare în baza documentelor pe care le-au deținut și care aparțin familiei. S-au revendicat doar terenuri și nu case. Terenurile revendicate au fost cumpărate în mod legal în anii 1930 de către străbunica mea, Marie Fleischer, și de cumnata ei, Charlotte Fleischer, de la proprietarii de atunci. Cine anume a fost proprietar la acel moment nu mai știm. Soțul doamnei Charlotte Fleischer s-a numit Johann Fleischer și a fost fratele străbunicului meu, Viktor Fleischer. Străbunicul meu și fratele lui au avut până în anii 1940 un magazin de articole de pielărie.

Din câte știm noi, proprietățile în cauză ale familiei Fleischer (dar și, în general, ale populației germane din Ardeal, Banat și Satu Mare) au fost preluate în mod abuziv de regimul comunist, iar retrocedările sunt reglementate conform Legii 10 din 2001.”

                                                                                                                         Costel OPREA

Sursa: Cațavencii și Anchete online

SURSA:http://justitiarul.ro/

UN REFERENDUM ZOMBIE:”DACA INTREBARE NU E,RASPUNS NU E!”

Așadar s-a hotărât. Deși spune că încă nu. Dar că lucrează greu pentru asta. Iohannis va face referendum. Chiar în ziua alegerilor europarlamentare. Încă nu se știe care va fi înțeleapta întrebare adresată poporului. Dar o întrebare va fi. Pe lângă spectacolele curente, vom avea unul nou. Primul referendum tip zombie din istoria României.

Traian Băsescu, cât a fost el de Traian Băsescu s-a gândit că nu ar strica deloc să rupă Parlamentul. Puterea care-i stătea în coaste. Să-l facă mai mic. Și structurat la jumătate. Unicameral. O idee agreată de popor. Un popor neobișnuit cu sistemul parlamentar. Și care avea în față un Legislativ demonizat. Și după ce s-a gândit și a știut ce vrea, abia atunci a făcut un anunț public, și-a suflecat mânecile și a dat drumul la referendum. A făcut-o în ziua alegerilor. Pentru a aduce mai multă lume la vot. Și și-a atins obiectivul politic.

Parlamentul nu a devenit mult mai mic. Și nici nu s-a făcut unicameral. De fapt, nu acesta era obiectivul real. Obiectivul era propagandistic. Pur politic. Nicidecum de tip constituțional. Acum avem o operațiune făcută întrucâtva prin imitarea primeia, dar totuși pe dos.

Cum a procedat Klaus Iohannis? Mai întâi s-a gândit să facă și el un referendum. Ca tot omul. Să aibă „referendumul lui”. Și a declanșat procedurile. S-a bătut până când, după modelul Băsescu, a obținut acceptul de la Curtea Constituțională să facă referendum în ziua europarlamentarelor. Exact pe dos față de cum a recomandat Comisia de la Veneția. Dar #Rezist aplaudă. În acest caz, Comisia de la Veneția nu mai face nici doi bani. Partea interesantă, după opinia mea de-a, dreptul senzațională, este că abia după ce a decis că vrea să facă un referendum, Klaus Iohannis a început să se gândească, pas cu pas, și la tema acestuia. Ce întrebare urmează să-i pună cetățeanului? Despre ce? Și, în final, ce obiectiv va putea viza dincolo de propaganda pură, care este doar specialitatea politrucilor?

Problema e că domnul Klaus Iohannis nu are încă o întrebare. I-o sugerează Traian Băsescu, într-o încercare de a-și reîncălzi propria ciorbă. Ce ar fi să reia tema Legislativului cu doar 100 de parlamentari, dar fără a-l reunifica într-o singură Cameră? Dacă tot e un vid de idei în capul locatarului de la Cotroceni, nu ar fi exclus ca sugestia să prindă. Și, totuși, dacă va fi, despre ce va fi?

Ne spune, forțându-și la maximum clarviziunea, tot Klaus Iohannis. Va fi despre Justiție. Dar nu poți să faci un referendum despre Justiție în general. Și atunci este agitat din ce în ce mai insistent sloganul USR „Fără penali în politică”. Este perfect. Ce țară și-ar dori penali în politică? Ce popor cu mintea întreagă și-ar dori așa ceva? Prin urmare, ar putea să prindă. Dar cum? Întrebarea ar trebui să definească ce înseamnă un penal. Un anchetat? Un inculpat? Un condamnat în prmă instanță? Un condamnat definitiv? Un om eliberat condiționat? Un om în cazul căruia a încetat și condiționarea? Un om pe toată viața însemnat? Auăleu! Dar Constituția ce spune? Dar Uniunea Europeană? Și în ce politică nu mai au voie penalii? Nu mai au voie consilieri? Nu mai au voie primari? Nu mai au voie parlamentari? Nu mai au voie în Guvern? Nu mai au voie președinți ai Republicii? Dar au voie în funcții publice? Sau nu mai au voie nici în funcții publice? Oare ce ne spune Constituția? Nu are Constituția nicio rețetă pentru Klaus Iohannis? Nu-l învață Constituția cum ar putea pune o întrebare simplă, în niciun caz stufoasă, și la care să poată răspunde tot românul, cu inima ușoară? Asfel încât referendumul să-și îndeplinească și obiectivul propagandistic, și obiectivul politic? Și să poate genera și o schimbare a Constituției și a  legilor statului? Ei bine, în această privință, pentru Klaus Iohannis Constituția este ca o conservă ermetic închisă. Și vidată.

Ceva însă știe cu mare precizie Klaus Iohannis, în timp ce propune acest demers tip zombie. Și anume că răspunde pozitiv ultimatumului #Rezist. Și USR plus PLUS. Și mai știe că dacă poate, poate. Dacă poate băga adânc mâna în banii publici, pentru a dubla numărul secțiilor de votare și numărul de buletine și dacă printr-o asemenea mișcare își poate permite să participe mascat la campania electorală, e ceva pozitiv. Pozitiv pentru propria sa campanie. Și puțin antrenament după atâtea vacanțe și după atâta relaxare la schi și tenis nu strică.

Nu îmi pot imagina însă că ar fi chiar atât de fraier Klaus Iohannis, încât să își imagineze că, și dacă ar scoate din pălărie o întrebare clară, bine țintită, referendumul va scoate mai multă lume la vot. Referendumul nu poate suplini lipsa capacității unor partide de a-și mobiliza proprii susținători. Cum nu s-a întâmplat nici atunci când a fost inițiat de Traian Băsescu. Și nici nu poate crește interesul românilor pentru europarlamentare. În concluzie, acest referendum tip zombie, în care nu poate exista răspuns, pentru că nu va exista întrebare, nu reprezintă decât un jalnic vehicul, care îi va permite lui Klaus Iohannis să călătorească prin țară pentru a înfiera „ciuma roșie”.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

O NOUA DIVERSIUNE PREZIDENTIALA NUMITA REFERENDUM!

Mai nou și mai noi, iată că dinspre Palatul din Dealul Cotrocenilor ne vine veste-poveste că domnul președinte Klaus Iohannis și sfetnicii săi de nădejde lucrează de zor la pregătirea documentației tehnice pentru  organizarea unui Referendum național privind justiția. 

Până aici, nimic de mirare, ideea plutea în aer de ai multă vreme, ba chiar zilele trecute acest lucru i-a fost cerut în mod expres de către Alianța USR-PLUS. Prestigioasă alianță despre care știm bine ce solidă bază de masă are și ne putem da repede seama cam ce vijelioase reacții ar fi atras un refuz prezidențial.

Lucrurile se complică, însă, cu adevărat atunci când aflăm că referendumul – căruia numai în virtutea spiritului de echilibru, a neutralității politice și a imparțialității de care dă în mod permanent domnul președinte nu i s-a dat și deviza „Vreau justiția mea!’’-va avea loc fix în ziua de 26 mai anul curent. Zi în care electoratul scumpei noastre patrii este chemat să își desemneze, prin vot, pe cei care vor reprezenta cota parte dintre viitorii membrii ai Parlamentului European. Și de data asta s-au ivit câteva rumori, dar problema a fost repede rezolvată deoarece Curtea Constituțională a decis că „da!’’, adică în țara noastră, un referendum poate fi organizat în aceeași zi în care au loc europarlamentarele.

Și totuși, uite că mai există alte câteva împrejurări care ne dau de gândit și ne determină să punem următoarea întrebare: care sunt rațiunile pentru care președintele Klaus Iohannis dorește ca referendumul privind justiția să aibă loc în aceeași zi cu alegerile europarlamentare? Întrebare foarte îndreptățită, atâta vreme cât , de la marele logician și filosof german Gottfried Wilhelm Leibnitz am învățat că orice enunț trebuie să aibă o rațiune a sa. Iar una dintre primele rațiuni pe care le are enunțul- în cazul de față, enunțul prezidențial- ar fi acela al unei duble economii: a) de bani, din bugetul țării; și b) de timp, din bugetul cetățenilor.

Cu toate acestea, ne vin deja puternice semnale de avertisment în sensul că ar mai putea exista și alte câteva motive mult mai presante dar asupra cărora, din discreție sau din alte pricini, domnul președinte nu dorește să se discute mai mult. Fiind, însă, noi o societate deschisă, a transparenței instituționale, eu zic cum că nu ar strica să le luăm la bani mărunți. Prin urmare, mergând noi pas cu pas, cum bine mai spune un clasic în viață, să începem analiza amintindu-ne de acel angajament solemn pe care președintele Klaus Iohannis- candidatul asumat al PNL la viitoarele alegeri pentru funcția supremă în statul de drept- și l-a luat în fața Summitului PPE care a avut loc săptămâna trecută la București: „Ne trebuie votul românilor și îl vom avea!’’

Frumos slogan electoral, dar, din păcate, el nu rezolvă de la sine și problema voturilor. Fiindcă voturi din partea românilor vor fi, esențialul este, însă, pentru cine vor fi date acele voturi? Vor fi date pentru oameni de bună credință și temeinic pregătiți care, la Bruxelles sau la Strasbourg, vor transmite mesajul unei Românii cu adevărat europene sau vor mai fi iarăși trimiși în Parlamentul European lugubre personaje specializate în externalizarea conflictelor interne și, mai grav, în întreținerea unui climat de denigrare a României, ca și de sabotare a intereselor naționale în fața partenerilor noștri din marea familie a Europei Unite?

Acesta ar fi unul dintre aspectele chestiunii. Fiindcă, de acum, am ajuns la un subiect extrem de fierbinte, despre care politicienii europeni  de acela mai diverse orientări doctrinare discută deschis și cu multă îngrijorare. Este vorba despre scorurile ridicate pe care le-ar putea obține, în mai, formațiuni politice din familia euroscepticilor, ceea ce va atrage, în mod automat, o scădere considerabilă a numărului de parlamentari europeni care , pentru câtăva vreme, mai dețin majoritatea în instituțiile- cheie ale uniunii. Fiind vorba, bineînțeles, în primul rând despre PPE și despre S&D,deși lipsite de îngrijorări nu sunt și alte formațiuni și alianțe. În ceea ce privește votul românilor,  lucrurile nu stau chiar atât de sumbru și, așa după cum am avut ocazia să prezint tot aici, în coloanele jurnalului, din dialogul pe care un grup de ziariști români la-am avut cu domnul Victor Boștinaru- prestigios exponent și promotor al vocației României Europene- am reținut că nu există semnale serioase că vom avea eurosceptici români. Existând, de asemenea, semnale că nici cozile de topor ale unor interese ostile României nu se prea mai bucură de o explozivă susținere a electoratului captiv al proiectului „zid părăsit și neisprăvit”, la pachet cu „România, elevul-problemă al UE”. Între noi fie vorba,  proiecte atât de dragi unor neprieteni ai României moderne, cu adevărat europene, între care PPE deține un loc proeminent și sub a cărui autocrație în organismele comunității România este menținută fără motive clare și corecte sub cnutul MCV-ului. Așa după cum, tot fără motive temeinicie, țara noastră nu a fost nici până acum primită în Spațiul Schengen. Iar, de parcă toate acestea nu ar fi de-ajuns, în ultimele săptămâni mai luăm act și de  strădaniile supraomenești și declarat politizate, prin care se încearcă din răsputeri căftănirea Laurei Kovesi în fruntea viitorului Parchet European. Entitate al cărei autor de proiect a fost notoria europârâcioasă Monica Macovei, ea însăși o predilectă sursă de informare pentru anumite fețe grele ale uniunii!

Și atunci cum să îl mai convingi le alegătorul român de bună credință să pună ștampila, pe candidații PNL, parte integrantă din familia PPE, atâta vreme cât candidatul lor la președinția Comisiei Europene, Manfred Weber, vine la București și declamă patetic: „Este foarte dureros că România nu mai este privită ca un stat de prim rang la nivelul deciziei în UE, iar asta este din cauza actualei puteri”? Afirmație care, pe lângă că este extrem de nepoliticoasă, fiind făcută aici, la noi, acasă, mai este și o minciună cap-coadă. Știut și răs-știut fiind faptul că nu europarlamentarii PSD sau ALDE toarnă în urechile înaltelor personalități diriguitoare ale UE tone de otrăvite minciuni cu efecte dure pentru România și nu doar pentru „actuala putere”, ci tocmai anumite cozi de topor specializate , nume școlite de Soros pentru treaba asta murdară și care fac parte, deloc întâmplător, dintre aliații de nădejde ai PPE. Onorabilul domn Manfred Weber omițând- mai mult sau mai puțin întâmplător- să se refere și succesele remarcabile pe care România, prin Guvernul său în exercițiu, le-a obținut în primele trei luni de exercitare a Președinției Consiliului UE!

După toate acestea, mai crede cineva, om cu judecata întreagă, că PNL- al căruia candidat cu anticipație la viitoarele alegeri prezidențiale este Klaus Iohannis- sau alte partide și alianțe de pe aceeași parte a eșichierului politic vor obține marea majoritate a mandatelor românești în viitorul Parlament European? Ca să facă ce acolo, mă rog frumos la domnu*? Să mai toarne încă niște alte otrăvite minciuni sau să ceară sancționarea României de către cenzorii UE?

Bineînțeles că de această situație este conștient în primul rând Klaus Iohannis și exact de aceea domnia sa ține morțiș să arunce pe piață, tot în ziua de 26 mai, această diversiune sadea, referendumul pe justiție. Care, crede-se, că le va permite, domniei sale și răspândacilor specializați, ca în perioada premergătoare alegerilor europarlamentare să dezlănțuie o vehementă campanie de minciuni avându-i ca ținte pe ,,penali’’ și pe ,,corupți’’, în primul rând PSD-ul. Partid cotat cu cel mai bun scor la scrutinul din 26 mai.

Aceasta este singura,adevărata, rațiune suficientă reală a diversiunii referendumului,.Referendum pe care  îl plănuiește în mare taină președintele Klaus Iohannis! Rațiune suficientă de parșivă pe care(încă) domnul chiriaș al locației de peste drum de Statuia Leului și comilitanții o vor ascunsă sub un puhoi de sforăitoare declarațiuni populist-retorice de genul ,,să apărăm independența justiției’’etc,etc,etc… Asta în vreme ce,pe anumite canale de social media sau de socializare- în special pe Facebook- vor fi blocate, mai abitir decât până acum,toate mesajele sincere și corect argumentate care spun adevărul-adevărat despre ce îi doare pe românii europeni.

Că doar, vorba răposatului Toma Caragiu:,,Așa e-n tenis!’’

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

FUKUYAMA: „NATIUNEA ESTE NECESARA,STANGA TREBUIE SA FIE NATIONALISTA!”

Publicația italiană Linkiesta continuă seria dedicată evoluțiilor povocate în Europa de căderea Zidului Berlinului, de data ceasta printr-un interviu cu Francis Fukuyama. Prăbușirea Zidului Berlinului confirm teza ”sfârșitului istoriei” emisă de tânărul Fukuyama. ”Marx era convins că sfârșitul istoriei va fi comunismul, cu societăți modernizate până la cel mai înalt nivel. Văzând cum comunismul a murit în fața ochilor mei, mi-am dat seama că finalul va fi democrația liberală. Încă mai cred asta”, spune Fukuyama. 

”Ziua de 9 noiembrie 1989 a schimbat politica globală. Și, da, totul a evoluat altfel decât mi-am imaginat. De exemplu, state autoritare precum Rusia și China sunt mult mai puternice și mai încrezătoare. A existat o reacție foarte răspândită împotriva noii ordini globale liberale pe care a generat-o căderea zidului”.

Linkiesta: De ce a apărut această reacție?

Fukuyama: Pentru că dispariția Zidului Berlinului a produs multă bogăție, dar și multă inegalitate. Inegalitatea a provocat tensiuni sociale și acestea au dat naștere așa-ziselor mișcări populiste. Ele nu sunt altceva decât copiii globalizării sau efectul cultural al globalizării.

Linkiesta: Care este evenimentul din ultimii 30 de ani care a dus la această reacție atât de răspândită. 11 septembrie 2001? Criza economică din 2008?

Fukuyama: ”Niciunul. Spre deosebire de ce gândeam atunci, acum cred că ascensiunea unui nou radicalism islamic, care a dus la atentatele de la 11 septembrie, nu va avea un mare impact asupra civilizației noastre. Îl vom privi ca pe o mare distragere a atenției de la altceva care s-a întâmplat, pentru că terorismul este arma celui slab, a celui înfrânt. Nu cred că vreun regim islamist va submina ordinea occidentală. Mai mult, reacția exagerată a SUA, prima oară în Afganistan și apoi in Irak, a lansat chiar acest mesaj – să nu va treacă prin minte nici măcar să încercați.

Linkiesta: Nici criza din 2008?

Fukuyama: Criza financiară a fost importantă pentru că a discreditat enorm ideologia globalizării. Însă eu cred că cel mai important eveniment din ultimii 30 de ani este ascensiunea Chinei, care a devenit un actor politic si economic de primă mărime. China a fost exemplul succesului unui model alternativ, al unei alternative politice, economice și de organizare socială la modelul occidental.

Linkiesta: Un succes suficient de mare ca să fie amenințător?

Fukuyama: Nu cred că există vreun occidental care să-și dorească să-și părăsească țara și să trăiască în Rusia sau China. Dimpotrivă, cred că rușii și chinezii sunt foarte atrași de democrațiile liberale. Istoria chiar s-a sfârșit. Noi vorbim acum despre o serie de evenimente sau de reacții care se pot întâmpla, dar care nu vor modifica parcursul modernizării. Într-un fel, nu există o alternativă la modelul modernizării prin democrație și piață liberă. Se poate întâmpla orice, însă nu mi se pare ca s-a schimbat ceva de când am scris cartea, în anii 1990.

Linkiesta: Se poate întâmpla Trump, spre exemplu…

Fukuyama: Trump nu va schimba destinul SUA, chiar dacă republicanii au un comportament protecționist și izolaționist care a devenit mai puternic în ultimii ani. Dacă democrații vor câștiga în 2020, ne vom întoarce la o Americă mai deschisă și internaționalistă.

Linkiesta: Despre democrați: vă plac Bernie Sanders și Alexandria Ocasio Cortez?

Fukuyama: Nu, niciunul. Sanders are problema că a experimentat socialismul și i-a placut. El a mers în URSS. Ocasio Cortez, pe de altă parte, habar nu are ce spune când ne vorbește despre socialism. Eu am o opinie personală: sunt convins că stânga trebuie să fie mai radicală în plan economic, dar trebuie să se mute mai spre dreapta la nivel cultural. De exemplu, stânga trebuie să creadă în ideea de națiune. Majoritatea stângiștilor de azi sunt convinși că națiunile nu sunt importante sau chiar că ele sunt dăunatoare. În acest fel sunt alienați mulți alegători care cred în identitatea lor națională și se simt protejați de apartenența la o națiune. Națiunile sunt necesare. Nu te poți dezvolta fără națiune. Instituțiile internaționale nu au pârghii pentru a dezvolta lumea.

Linkiesta: O stângă naționalistă?

Fukuyama: Nu aș pune asta. A spune că stângiștii ar trebui să devină naționaliști. A spune că trebuie să empatizeze mai mult cu ideea identității nationale. Deschise, liberale, pluraliste și democratice – dar națiuni.

Autor: Călin Marchievici

Sursa: Cotidianul

IN MEMORIAM CONSTANTIN COJOCARU:”RECHIZITORIUL UNEI INFRACTIUNI DE INALTA TRADARE SI DE SUBMINARE A ECONOMIEI NATIONALE!”

A decedat economistul CONSTANTIN COJOCARU. Doctor în economie și luptător pentru cauza națională, autor al proiectului de lege care îi poartă numele, Constantin Cojocaru ne-a părăsit neașteptat la 76 de ani. Acesta este ultimul său text, pe care îl publicăm în integralitate, așa cum a apărut pe site-ul care îi găzduia textele. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

”Cum au creat conducătorii BNR poporului român un  prejudiciu de peste 40 miliarde de euro Rezervele internaţionale ale unei ţări reprezintă bani economisiţi, puşi de o parte de către statul din ţara respectivă pentru a fi folosiţi în viitor, în situaţii excepţionale, de urgenţă.

Sunt numite rezerve internaţionale pentru că banii respectivi sunt folosiţi pentru plăţi către persoane fizice sau juridice din afara ţării, fiind reprezentaţi de aur sau de valută, adică bani ai altor ţări dar recunoscuţi şi acceptaţi ca mijloace de plată pe plan internaţional.

Rezervele internaţionale ale unei ţări au două mari componente: rezerva de aur şi rezerva valutară.Rezerva valutară, la rândul ei, se compune din depozite bancare, la vedere sau la termen, şi valori mobiliare, obligaţiuni, bonuri de tezaur etc, adică înscrisuri prin care emitenţii lor recunosc că s-au împrumutat cu anumite sume de bani şi se obligă să le restituie, la un anumit termen şi, între timp, să plătească o anumită dobândă. Tot valori mobiliare sunt şi acţiunile, care aduc dividende, dar, de regulă, acţiunile nu sunt cumpărate de băncile centrale pentru crearea rezervelor internaţionale.

Rezervele internaţionale ale unei ţări sunt ACTIVE financiare, ele reprezintă AVUŢIE  înmagazinată sub formă de lingouri de aur, de depozite bancare, în valută, şi de valori mobiliare, emise în străinătate, exprimate în valută.

Aceste active financiare sunt înregistrate în ACTIVUL bilanţului contabil al băncii centrale a statului în cauză.

În PASIVUL bilanţului contabil al băncii respective sunt înregistrate şi PASIVELE, adică SURSELE de finanţare a acestor active financiare, care precizează de unde şi de la cine provin banii cu care a fost cumpărat aurul, cu care a fost cumpărată valuta depozitată la bănci, cu care au fost cumpărate valorile mobiliare emise de străini, exprimate în valută.

Sursele naturale, normale şi fireşti, de creare a rezervelor internaţionale ale unei ţări sunt emisiunile monetare şi excedentele bugetului public naţional, respectiv, „disponibilităţile” Trezoreriei Statului în cauză.

O parte sau toate sumele ieşite din maşina de tipărit bani a băncii centrale pot fi utilizate pentru cumpărarea de aur.

O parte sau toate sumele ieşite din maşina de tipărit bani a băncii centrale pot fi utilizate pentru cumpărarea de valută în vederea creării de rezerve internaţionale. O parte din această valută poate să fie depusă în conturi bancare, la vedere, sau la termen, o altă parte poate fi folosită pentru cumpărarea de valori mobiliare străine.

Aceleaşi utilizări pot fi date şi excedentelor bugetare ale statului naţional, respectiv, „disponibilităţilor” Trezoreriei Statului, total, sau parţial.

BNR, ca şi alte bănci centrale, pe lângă sursele naturale, normale şi fireşti, de finanţare a rezervelor internaţionale, a mai creat şi o sursă artificială, sub forma împrumuturilor.

Banca centrală se împrumută de bani, în valută, de la instituţii financiare internaţionale şi de la băncile comerciale, pe care îi foloseşte pentru a crea rezeve internaţionale de zeci de miliarde de euro, cu care să se laude că asigură stabilitatea preţurilor, inclusiv a dobânzilor şi a cursurilor de schimb.

Aşa cum vom vedea, obiectivele reale urmărite de BNR prin folosirea împrumuturilor pentru constituirea rezervelor internaţionale au fost şi sunt cu totul altele decât stabilitatea preţurilor.

Rezervele internaţionale ale unei ţări se concretizează, deci, în crearea unui stoc de mijloace de plată acceptate pe plan internaţional.

Principala calitate cerută acestor mijloace de plată este stabilitatea valorii lor, a puterii lor de cumpărare.

Istoria ultimelor secole dovedeşte că mijlocul de plată cu cea mai mare stabilitate a puterii de cumpărare şi cu cea mai mare acceptabilitate pe plan internaţional a fost şi rămâne aurul.

În stabilitatea valorii sale, stă şi capacitatea aurului de a fi folosit pentru apărarea puterii de cumpărare a monedei naţionale, în faţa atacurilor de orice fel la adresa acesteia, ca şi pentru apărarea stabilităţii tuturor preţurilor din economia naţională.

Conştienţi de aceste adevăruri şi acţionând în conformitate cu interesele popoarelor lor, conducătorii băncilor centrale ale statelor dezvoltate ale lumii au acumulat mari rezerve de aur. Astfel, SUA au acumulat o rezervă de aur de peste 8.000 tone, ceea ce reprezintă 69% din rezervele internaţionale ale acestei ţări, Germania, peste 3.400 tone, 65% din rezevele sale internaţionale, Italia 2.500 tone, 63% din totalul rezervelor, Franţa, 2.400 tone, 64% din totalul rezervelor.

Conducătorii BNR au acţionat exact invers, împotriva intereselor statului şi poporului român. Ei au transformat rezervele internaţionale ale României într-o vacă de muls, într-o sursă de îmbogăţire pentru ei, în detrimentul statului şi poporului care le-a încredinţat misiunea de a administra această importantă componentă a avuţiei naţionale.

Aşa a ajuns România să aibă o rezervă de aur de numai 103,7 tone, cu o valoare de 3,7 miliarde de euro, reprezentând numai 10% din totalul rezervelor sale internaţionale, în ciuda faptului că, în ultimii 19 ani, conducătorii BNR au dispus de multe miliarde de euro, pe care, în loc să le folosească pentru a cumpăra aur, le-au folosit pentru a împrumuta guverne străine şi a obţine, pe această cale, venituri uriaşe, pe care le-au transformat în salarii de zeci de mii de euro pe lună pentru ei înşişi.

În perioada 2000-2017, fondul de salarii al BNR a fost de aproape un miliard de euro, crescând de la 33,6 milioane de euro, în anul 2000, la 61,1 milioane de euro, în anul 2017.

Au obţinut nu numai salarii uriaşe, ci şi susţinere politică, Guvernatorul BNR devenind cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume.

Modul în care au fost administrate rezervele internaţionale ale României se încadrează perfect în infracţiunea de subminare a economiei naţionale, prevăzută la articolul 165 din vechiul Cod Penal al României, infracţiune care constă în „fapta unei persoane de a se folosi de o unitate publică sau de interes public, ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia naţională”.

Acest articol a fost scos din Codul Penal al României în anul 2013, dar el rămâne aplicabil pentru faptele săvârşite înainte de această dată.

În Tabelul de mai jos este prezentată o sinteză a modului în care Banca Naţională a României a administrat rezervele internaţionale ale României, în perioada 2000-2018.

Observăm, mai întâi, creşterea extraordinară a valorii totale a rezervelor internaţionale ale României în ultimii 19 ani.

De la 3,4 miliarde de euro, în anul 2000, valoarea rezervelor a ajuns la 36,8 miliarde de euro, în anul 2018. A fost chiar şi mai mare, în anul 2016, când a atins vârful de 37,9 miliarde de euro, de peste 11 ori mai mare decât în anul 2000. Aceasta în timp ce, în aceiaşi perioadă, producţia naţională, PIB-ul, a crescut de numai 2 ori, de la 95 miliarde de euro, la 195 miliarde de euro.

Ponderea rezervelor internaţionale în PIB-ul Ţării a cescut de la 3,6%, în anul 2000, la 18,9%, în anul 2018.

În anul 2018, valoarea importurilor României a fost de 75,6 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că valoarea rezervelor internaţionale ale României acoperă 6 luni de importuri, în timp ce, în aproape toate ţările Uniunii Europene, printre care şi Germania, Franţa, Italia, Spania, Olanda, valoarea rezervelor internaţionale acoperă mai puţin de două luni de importuri.

Vom vedea, imediat, care este explicaţia acestei „umflări” extraordinare a valorii rezervelor internaţionale ale României.

Observăm, apoi, că, până în anul 2005, cantitatea de aur deţinută de BNR a suferit mici oscilaţii, determinate de ultimele mici intrări din producţia internă şi de mici ieşiri, pentru restituirile aurului confiscat de la cetăţenii Ţării de către regimul comunist.

Începând cu anul 2005, Banca Naţională a României a refuzat să mai cumpere aur din producţia internă, drept urmare industria naţională de exploatare a zăcămintelor auro-argintifere a fost împinsă în faliment, au fost distruse, astfel,  sute de mii de locuri de muncă, cu toate consecinţele ce au decurs de aici. Aceasta în ciuda faptului că, în conformitate cu rapoartele şi studiile publicate de mulţi geologi reputaţi ai Ţării, zăcămintele de aur ale României care aşteaptă să fie puse în valoare se ridică la peste 6.000 tone, ceea ce înseamnă, la preţul actual al aurului, peste 200 miliarde de euro, adică atât cât este PIB-ul anual al Ţării. .

BNR nu a mai cupărat aur nici din străinătate, astfel că, începând cu anul 2006, rezeva de aur a României s-a „stabilizat” la… 103,7 tone.

Rezerva de aur s-a stabilizat fizic, dar nu şi valoric, deoarece cele 103,7 tone de aur au avut o valoare de 0,9 miliarde de euro, în anul 2000 şi o valoare de 3,7 miliarde de euro, în anul 2018. Între timp, preţul aurului a crescut de 4 ori, de la 8,6 milioane de euro pe tonă, la 36,1 milioane de euro pe tonă. În ultimii 19 ani, preţul aurului a fost chiar şi mai mare, vârful fiind atins în anul 2012, când a ajuns la 40,6 milioane de euro pe tonă.

Rezerva valutară a României a crescut de la 2,5 miliarde de euro, în anul 2000, la 33.1 miliarde de euro, în anul 2018, deci, de peste 13 ori.

Aproape în fiecare din ultimii 19 ani, BNR a avut la dispoziţie importante sume de bani, în valută, pe care le-a putut folosi pentru sporirea rezervelor internaţionale ale Ţării. În unii ani aceste sume au depăşi 4, 5 şi chiar 6 miliarde de euro.

Cele 34 miliarde de euro, cât este totalul acestor sume de care au dispus conducătorii BNR puteau fi folosiţi pentru cumpărarea de aur, sau pentru constituirea de depozite, la vedere sau la termen, sau pentru cumpărarea de hârtii, valori mobiliare, deci pentru acordarea de împrumuturi unor guverne străine sau organizaţii internaţionale, adică „prietenilor” lui Mugur Isărescu şi ai celorlalţi membri ai Consiliului de administraţie al BNR.

Nici un cent din cele 34 de miliarde de euro nu a fost folosit de conducătorii BNR pentru cumpărarea de aur.

Toate cele 34 miliarde de euro au fost folosite de către conducătorii BNR pentru crearea de depozite, aducătoare de dobânzi, şi pentru împrumuturi acordate străinătăţii, şi acestea aducătoare de dobânzi.

Coloana 6 din Tabelul 1 ne ajută să înţelegem ingineria financiară prin care conducătorii BNR au creat statului, de fapt, poporului român, un prejudiciu de peste 40 miliarde de euro.

În anul 2001, conducătorii BNR au avut la dispoziţie suma de 1,429 miliarde de euro şi au folosit toată această sumă pentru crearea de depozite bancare în valută şi pentru cumpărarea de valori mobiliare. Cu această sumă, la preţul de atunci al aurului, de 8,93 milioane de euro pe tonă, conducătorii BNR ar fi cumpărat 160,1 tone de aur.

În anul următor, 2002, conducătorii BNR au avut la dispoziţie suma de 2,194 miliarde de euro şi au folosit toată această sumă pentru crearea de depozite şi cumpărarea de valori mobiliare. Cu această sumă, la preţul de atunci al aurului, de 11,21 milioane de euro pe tonă, conducătorii BNR ar fi cumpărat 195,8 tone de aur.

Continuând, astfel, şi în toţi anii următori, până în anul 2018, rezerva de aur a României ar fi crescut cu încă 2.108,9 tone, ajungând la 2.212.6 tone.

Elveţia, cu o populaţie de 8,5 milioane de locuitori, are a rezervă de aur de 1.040 tone, ceea ce înseamnă 0,12 grame de aur pe locuitor. Cu cele 2.212,6 tone de aur şi cu o populaţie de 19,5 milioane de locuitori, rezeva de aur a României ar fi fost de 0,13 grame pe locuitor.

Există o legătură strânsă între rezerva de aur a unui popor şi puterea sa economică. Elveţia are  una dintre cele mai mari reserve de aur pe locuitor, dar şi unul din cele mai mari PIB-uri pe cap de locuitor, precum şi unul din cele mai mari salarii medii din lume.

La preţul mediu al aurului din anul 2018, care a fost de 36,03 milioane de euro pe tonă, valoarea celor 2.212.6 tone de aur este de 79, 7 miliarde de euro.

Scăzând cele 36,8 miliarde de euro, cât a fost valoarea reală a rezevelor internaţionale ale României în anul 2018, din cele 79,7 miliarde de euro, cât ar fi fost valoarea rezervelor internaţionale ale României dacă toate sumele avute la dispoziţie de conducătorii BNR ar fi fost folosite pentru cumpărarea de aur, ajungen la suma de 42,9 miliarde de euro, care este valoarea exactă a prejudiciului creat de conducătorii BNR statului, respectiv, poporului român, prin modul în care au administrat rezervele internaţionale ale României.

Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru un prejudiciu de 62 milioane de euro. Aplicând regula de trei simplă şi legea penală din SUA rezultă că pentru prejudiciul creat de BNR prin modul în care a adminmistrat rezervele internaţionale ale României ar trebui o condamnare de 6.900 ani de închisoare, rămânând ca judecătorii să hotărască dacă „acordă” aceşti ani de închisoare Guvernatorului BNR, sau îi repartizează pe membrii Consiliului de administraţie al BNR din perioada în care s-a produs prejudiciul, în funcţie de poziţia şi salariul fiecăruia.

La data de 31.12.2017, ultima dată pentru care dispunem de date complete  publicate de către BNR, valoarea rezervelor internaţionale ale României a fost de 37,1 miliarde de euro, formată din 103,7 tone de aur, cu o valoare de 3,6 miliarde de euro (9,7% din totalul rezervelor) şi o rezervă valutară de 33,5 miliarde de euro. Rezerva valutară era formată din depozite, la vedere sau la termen, în valoare de 10,2 miliarde de euro (27,5%), restul, de 23,3 miliarde de euro (62,8%) fiind reprezentate de „hârtii”, adică valori mobiliare, obligaţiuni, bonuri de tezaur etc, emise de guverne străine sau instituţii financiare internaţionale. Aceste 23,3 miliarde de euro sunt, de fapt, împrumuturi acordate de Banca Naţională a României unor guverne străine sau unor instituţii financiare internaţionale.

Rezerva de 37.1 miliarde de euro a avut următoarele surse de finanţare: numerar în circulaţie, 16,1 miliarde de euro, 43,4%; „disponibilităţi” ale Trezoreriei Statului, 9,0 miliarde de euro, 24,3%;  rezerve minime obligatorii (RMO), 2,6 miliarde de euro, 7,0%; alte împrumuturi, 8,4 miliarde de euro, 25,3%.

Exprimată în euro, valoarea numerarului, a cantităţii de bani aruncată în circulaţie de tiparniţa  BNR, în perioada 2000-2017 a crescut de 12,4 ori, de la 1,3 miliarde de euro, la 16,1 miliarde de euro, în timp ce valoarea producţiei naţionale, a PIB-ului, a crescut de numai 2 ori, de la 95,1 miliarde de euro, la 187,5 miliarde de euro.

Aşa se explică faptul că, în perioada 1999, anul lansării monedei euro, şi anul 2017, în România, preţurile au crescut de 5,2 ori, ceea ce a atras devalorizarea monedei naţionale de 3,6 ori faţă de euro.

Economistul american, Milton Friedman, laureat al premiului Nobel pentru economie. a scris următoarele: „Oriunde şi oricând, inflaţia este un fenomen monetar. Ea nu poate fi cauzată decât de creşterea mai rapidă a cantităţii de bani în circulaţie decât a producţiei”.

Mugur Isărescu şi colegii lui din conducerea BNR au cunoscut foarte bine această teză a lui Friedman, susţinută, de altfel, de cei mai mari economişti ai lumii, dar au creat premeditat hiperinflaţia din perioada 1990-2000, cu care au distrus aproape tot capitalul creat de poporul român până în 1989 şi au continuat şi după anul 2000 să arunce în circulaţie cantităţi de bani mult mai mari decât cele cerute de creşterea producţiei, de data aceasta pentru a avea bani cu care să cumpere valută, pe care să o foloseacă pentru a acorda împrumuturi străinilor, de pe urma cărora să obţină venituri, pe care să le transforme în salarii de zeci de mii de euro, pentru propriile lor buzunare.

Aşa-numitele „disponibilităţi” ale Trezoreriei Statului au crescut de la 0,1 miliarde de euro în anul 2000, la 9 miliarde de euro, în anul 2017, deci, de 90 de ori, ele ajungând să reprezinte 24% din rezervele internaţionale ale României.

În mod normal, aceste „disponibilităţii” ar trebui să fie excedente bugetare, adică sume de bani rămase statului după ce a efectuat toate cheltuielile, toate plăţile, prevăzute în bugetul public naţional.

Sigur că una din posibilele utilizări ale unor astfel de excedente bugetare ar putea să fie chiar crearea de rezerve internaţionale ale statului.

În perioada 2000-2017, cu excepţia anului 2008, când s-a realizat un mic excedent bugetar, de 300 milioane de euro, în toţi ceilalţi ani, s-au înregistrat mari deficite, valoarea lor totală ridicându-se la aproape 70 miliarde de euro.

Conform prevederilor Legii 312/2004, BNR ţine contul curent al Trezoreriei Statului, în care înregistrează toate încasările şi plăţile bugetului public naţional, adică este casierul banilor  Statului.

Iată textul celor două articole din Legii 312/2004 care se referă la relaţia dintre BNR şi Trezoreria Statului.

„ARTICOLUL 27

Contul curent general al Trezoreriei Statului

   (1) Banca Naţională a României ţine în evidenţele sale contul curent general al Trezoreriei Statului, deschis pe numele Ministerului Finanţelor Publice.

   (2) Funcţionarea contului curent general al Trezoreriei Statului şi înregistrarea operaţiunilor în acest cont se stabilesc prin convenţii încheiate între Banca Naţională a României şi Ministerul Finanţelor Publice.

ARTICOLUL 28

Operaţiuni cu Trezoreria Statului

   (1) Banca Naţională a României primeşte încasările pentru contul curent general al Trezoreriei Statului şi efectuează plăţile în limita disponibilităţilor existente în acest cont.

   (2) Banca Naţională a României percepe comisioane la decontarea operaţiunilor prin contul curent general al Trezoreriei Statului, deschis în evidenţele sale, şi plăteşte dobânzi la disponibilităţile din acest cont.

   (3) Banca Naţională a României poate acţiona ca agent al statului în stabilirea instituţiilor de credit eligibile a primi depozite ale Trezoreriei Statului, în condiţii care vor fi stabilite împreună cu Ministerul Finanţelor Publice”.

Nici unul din alineatele celor două articole şi, de altfel, nici un alt alineat din Legea 312/2004, nu împuterniceşte BNR să folosească banii Statului român pentru a crea rezerve internaţionale, pentru a împrumuta guverne străine şi organizaţii financiare internaţionale cu miliarde de euro, pentru a încasa dobânzi din care să plătescă salariile de zeci de euro pe lună ale Guvernatorului şi ale colegilor acestuia.

Legea 312/2004 nu împuterniceşte BNR să folosească disponibilităţile din contul Trezoreriei Statului pentru crearea de reserve internaţionale, dar nici nu interzice efectuarea unei astfel de operaţiuni.

Conducătorii BNR au profitat de lacunele şi impreciziile legii şi, cu de la sine putere, au sustras miliarde de euro, care, altfel, ar fi fost utilizate, conform legii bugetare, pentru realizarea deinvestiţii publice, de exemplu, şi a folosit aceşti bani pentru a cumpăra valută pe care au împrumutat-o străinilor, pentru a obţine, astfel, venituri, cu care să-şi sporească propriile salarii.

Cu cele 10 miliarde de euro am fi putut construi şi autostrada care să lege Transilvania de Moldova, traversând Carpaţii Orientali, şi pe aceea care să lege Transilvania de Muntenia, traversând Carpaţii Meridionali.

Sustragerea acestor sume de bani nu numai că a împiedicat realizarea unor investiţii publice, dar a determinat şi sporirea deficitelor bugetare, exact cu sumele sustrase, care au trebuit acoperite cu împrumuturi externe, pentru care a trebuit să se plătească dobânzi.

Aşa a ajuns România la o datorie externă de peste 90 miliarde de euro, egală cu jumătate din PIB-ul Ţării, pentru care, în anul 2017, a plătit rate şi dobânzi în valoare de 72 miliarde de euro. Această faptă a conducătorilor BNR se încadrează pertfect în prevederile articolului 295 din Codul Penal al României, care ne spune că infracţiunea de delapidare constă în „însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.”

De-a-lungul acestor ultimi 19 ani, banii altora, respectiv împrumuturile, sub diverse denumiri, au devenit principala sursă de finanţare a rezervelor internaţionale ale statului român.

BNR a instituit aşa-zisele Rezerve Minime Obligatorii (RMO), prin care a obligat băncile care doresc să acorde credite persoanelor fizice şi juridice române să depună la BNR sume uriaşe de bani, în lei şi în valută.

S-a ajuns, astfel, ca pentru fiecare 100 de euro atrase  în depozite pentru acordarea de credite în România, băncile să constituie RMO în valoare de 40 de euro.

Pentru sumele depuse la BNR ca RMO, băncile au acceptat să primească o dobândă minusculă, de sub 1%, fiind, însă, lăsate de BNR să acorde credite în valută, în ciuda faptului că în Constituţia României se precizează că moneda ţării este leul şi nu euro, dolarul, sau francul elveţian.

Mai mult, pentru mulţi ani, BNR le-a permis băncilor să acorde credite în valută cu dobânzi cămătăreşti, de 20% pe an, sau chiar mai mult, adică de 5-6 ori mai mari decât cele practicate în ţările de unde era adusă valuta.

Prin acest „aranjament”, băncile au câştigat miliarde de euro prin jefuirea cetăţenilor şi a statului român, iar BNR a avut la dispoziţie miliarde de euro, pe care le-a folosit pentru a constitui  depozite purtătoare de dobânzi mult mai mari decât cele plătite de ea pentru RMO, să cumpere valori mobiliare, de pe urma cărora a câştigat, de asemenea, venituri mult mai mari decât dobânzile plătite de ea băncilor pentru constituirea RMO.

În anul 2008, la izbuncnirea marii crize financiare, RMO în valută constituite de bănci la BNR  au ajuns la imensa sumă de 14,1 miliarde de euro, la care s-au mai adăugat alte împrumuturi, în valoare de 5,9 miliarde de euro, astfel că totalul împrumutirilor au ajuns să reprezinte peste 70% din cele 28,3 miliarde de euro, cât au fost rezervele internaţionale ale României în acel an.

Criza financiară izbucnită în anul 2008 i-a prins pe picior greşit pe Mugur Isărescu şi pe colegii săi din Consiliul de Administraţie al BNR.

Băncile comerciale din România, în cea mai mare parte filiale ale marilor bănci transnaţionale, au participat şi ele la marea schemă ponzi pusă la cale de guvernul american de la acea dată, în complicitate cu marile bănci de pe Wall Street, prin care au fost mituiţi milioane de americani cu case cumpărate cu credite acordate „pe buletin” pentru a nu se opune intervenţiei SUA în Irak.

După izbucnirea crizei, rămase fără lichidităţi, adică fără bani, băncile mamă ale filialelor din România nu le-au mai pus la dispoziţie filialelor valută pentru crearea de depozite în România în vederea acordării de credite, astfel că filialele, rămase fără depozite, şi-au cerut înapoi miliardele depuse la BNR ca RMO.

La acea dată, anul 2008, BNR avea în depozie, la vedere sau la termen, suma de 5 miliarde de euro, în timp ce datoriile sale depăşeau 20 miliarde de euro, din care 14 miliarde erau RMO în valută, care trebuiau date imediat înapoi băncilor comerciale, conform contractelor încheiate cu acestea.

Valoarea celor 103,7 tone de aur era de 2,1 miliarde de euro.

BNR mai dispunea de 21,2 miliarde de euro investite în „hârtii”, în valori mobiliare, pe care, dacă ar fi încercat să le vândă, în plină criză, nu ar fi încasat nici un miliarde de euro.

Escrocheria ar fi ieşit la iveală şi conducătorii BNR ar fi fost zburaţi din funcţii şi trimişi în faţa instanţelor de judecată.

Puşi în faţa acestei situaţii, Mugur Isărescu şi Traian Băsescu au ascuns poporului român adevărul, au spus că România nu este afectată de criză, dar că este nevoie de o „centură de suguranţă” şi, de aceea, trebuie să ne împrumutăm la FMI şi alte instituţii financiare cu cele 20 miliarde de euro.

În realitate, aşa cum rezultă din cifrele prezentate mai sus, împrumutul de 20 miliarde de euro, din anul 2009, a fost făcut pentru a acopri gaura făcută de BNR în visteria Ţării, prin modul fraudulos în care a administrat rezervele internaţionale ale României.

Conform declaraţiilor lui Traian Băsescu, 13 miliarde din cele 20 împrumutate „au mers” la BNR, restul, de 7 miliarde „au mers” la Guvern, la bugetul public.

Cele 13 miliarde au ajuns în conturile băncilor comerciale care împrumutaseră BNR, sub forma RMO, iar cele 7 miliarde primite de Guvernul Boc au ajuns în buzunarele şi conturile firmelor căpuşe ale guvernanţilor.

Salariaţii şi pensionarii Ţării sau ales cu reducerea drastică a veniturilor lor.

În final, toate cele 20 miliarde de euro au fost rambursate, adică date înapoi la FMI şi la celelalte instituţii financiare internaţionale, din taxele şi impozitele plătite de poporul român.

Şi aceste 20 miliarde de euro trebuie adăugate pentru completarea prejudiciului creat poporului român de către conducătorii BNR, prin modul în care au administrat rezervele internaţionale ale României.

Dacă BNR ar fi folosit numai banii obţinuţi din emisiunile monetare, în lei, plus disponibilităţile Trezoreriei Statului, tot în lei, de care a dispus în perioada 2000-2017, deci fără nici un fel de împrumuturi, de la bănci, de la FMI, sau de oriunde, pentru cumpărarea de aur, la data de 31.12.2018, rezerva de aur a României ar fi fost de 1.285,7 tone, iar valoarea acesteia ar fi fost de 46,3 miliarde de euro. O rezervă curată, netă, fără nici o datorie.

Exprimată în euro, valoarea numerarului în circulaţie, în România, la data de 31.12.2017 a fost de 16,1 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că, la o rezervă de aur de 1.285,7 tone, tot numerarul în circulaţie al ţării ar fi fost acoperit în proporţie de 300% în aur.

La o astfel de acoperire în aur, moneda naţională nu s-ar mai fi depreciat de 3,6 ORI faţă de euro, în ultimii 20 ani, de la 1,31 lei pe un euro, la data lansării euro, în anul 1999, la 4,74 lei pentru un euro, în februarie 2019.

Desigur, această ruşinoasă depreciere a monedei noastre naţionale în ultimele două decenii a fost determinată nu numai de aruncarea în circulaţie, de către BNR, a unei mari cantităţi de bani fără acoperire în producţie şi fără acoperire în rezerva de aur, dar şi de lipsa de productivitate a muncii naţionale, determinată, la rândul ei, de lipsa de capital, ca urmare a distrugerii capitalului naţional acumulat până în 1989, distrugere realizată tot de BNR, în deceniul 1990-2000, în complicitate cu guvernele conduse de Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile şi… Mugur Isărescu.

Într-un alt articol, voi prezenta ingineria financiară prin care a fost distrus aproape tot capitalul acumulat de poporul român până în anul 1989, în valoare de peste 500 miliarde de euro, actuali.

Deprecierea de 3,6 ori a monedei noastre naţionale faţă de euro a avut loc în aceiaşi perioadă în care moneda naţională a Cehiei s-a apreciat cu 37% faţă de euro. În 1999, un euro a putut cumpăra 35,2 coroane ceheşti, în anul 2019 acelaşi euro nu mai poate cumpăra decât 25,7 coroane ceheşti.

Cehia este nu numai singura ţară est-europeană a cărei monedă naţională s-a apreciat puternic faţă de euro, ca şi faţă de alte monede, în ultimele două decenii, dar este şi ţara care are, de mulţi ani, cea mai mică rată a sărăciei din Uniunea Europeană.

Există mulţi alţi indicatori care pun în evidenţă sănătatea economiei ceheşti.

La temelia acestor succese ale economiei Republicii Cehe se află modul în care statul ceh, condus de patrioţi, competenţi şi responsabili, a rezolvat problema proprietăţii asupra capitalului naţional acumulat până în anul 1989, prin trecerea acestuia în proprietatea privată şi publică a cetăţenilor Republicii şi prin protejarea lui, după privatizare, astfel încât i s-a păstrat şi sporit, continuu, valoarea.

În anul 1992, statul ceh  a adoptat o lege a privatizării aproape identică cu aceea publicată în România, cu doi ani mai devreme, în anul 1990, cunoscută sub numele de „Varianta Cojocaru”.

Statul român, condus de trădători, a procedat exact invers, a respins „Varianta Cojocaru” şi a adoptat şi pus în aplicare Legea 15/1990, prin care a furat capitalul de la cetăţenii săi, l-a trecut în propria sa proprietate privată, l-a împins în faliment, prin inflaţia generată şi întreţinută de BNR, şi l-a trecut, apoi, în proprietatea străinilor, în cea mai mare parte, prin megahoţiile numite ptivatizări şi retrocedări.

Pentru ca paharul trădării să fie plin, conducătorii BNR, numiţi de Parlamentul României, au găsit de cuviinţă să scoată aproape 60% din cele 103,7 tone de aur în afara Ţării.

Iată cum justifică BNR scoaterea aurului din Ţară, în Raportul său pe anul 2016, la pagina 156.

„Unul dintre scopurile rezervei de aur este acela de a spori încrederea în stabilitatea sistemului

financiar al României şi a leului, fiind utilă în special în perioadele de turbulenţă economică

(internă sau internațională) sau geopolitică sporită. Într-o astfel de situaţie, foarte probabil,

creditorii externi ar considera că numai aurul plasat în străinătate, ale cărui existenţă şi calitate pot fi confirmate în timp real de o terţă parte, poate constitui o garanţie pentru un eventual împrumut”.

Deci, pentru asta a fost scos aurul din Ţară. Pentru că AR putea să apară nişte „turbulenţe” economice sau geopolitice, în care creditorii externi AR considera că numai aurul plasat în străinătate AR putea constitui o garanţie pentru un EVENTUAL împrumut.

Păi, dacă tot avem aşa relaţii bune, de mare încredere, cu Banca Angliei, de ce să nu confirme Banca Angliei ÎN TIMP REAL rezerva de aur a României depozitată în România, pe care experţii Băncii Angliei au văzut-o cu ochii lor?

Oare nu am învăţat nimic din experianţa pe care am trăit-o cu tezaurul dus la Moscova? Cel puţin atunci eram în stare de război, cu capitala căzută sub ocupaţie străină. Deşi, şi atunci, era mai bine pentru noi, cu un pic de prevedere, să ascundem aurul în bunkere ultrasecrete, amplasate în subteranele munţilor Ţării.

Oare nu învăţăm nimic din experianţa altora, de exemplu, a Venezuelei, care îşi vede razerva de aur blocată exact de Banca Angliei, pentru şantaj, pe motivul că Preşedintele Venezuelei, ales democratic în funcţie, nu vrea să cedeze postul unui concetăţean care s-a autointitulat Preşedinte şi care este susţinut de „creditorii externi”, adică de mafia financiară transnaţională?

Nu cumva rezerva noastră de aur a fost scoasă din ţară tot pentru a fi folosită pentru şantaj, în cazul în care ar apar ceva „turbulenţe”, nu „geopolitice”, ci interne, prin care poporul român s-ar ridica împotriva celor care au adus Ţara în prăpastia în care se află în prezent?

Este evident că motivele invocate de către conducătorii BNR pentru scoaterea aurului din ţară nu sunt sustenabile.

Un stat naţional, suveran şi independent, competent şi responsabil, nu trebuie să se împrumute de la străini şi să-şi folosească rezerva de aur drept garanţie pentru un astfel de împrumut.

Un stat naţional, suveran şi independent, competent şi responsabil, trebuie să funcţioneze cu bugete echilibrate, sau excedentare, bazându-se pe veniturile pe care le încasează de la cetăţenii săi, prin sistemul naţional de taxe şi impozite.

Un astfel de stat se poate împrumuta de la proprii săi cetăţeni numai în situaţii excepţionale –război, stare de asediu, de urgenţă etc. Pentru astfel de împrumuturi nu are nevoie de nici o garanţie, ci numai de acordul cetăţenilor săi.

Membrii Consiliului de Administraţie al BNR au scos aurul din Ţară legal. Ei au săvârşit această  faptă în baza prevederilor Legii 312 privind Statutul Băncii Naţionale a României, adoptată în anul 2004 de către Parlamentul României, în care majoritatea parlamentară era formată din PSD şi Partidul Conservator.

Iată textul celor două articole ale capitolului VII din Legea 312/2004 care se referă la rezervele internaţionale şi la administrarea acestora.

„CAPITOLUL VII

Operaţiuni cu aur şi active externe

ARTICOLUL 30 Rezervele internaţionale

   (1) Banca Naţională a României, respectând regulile generale privind lichiditatea şi riscul specific activelor externe, stabileşte şi menţine rezerve internaţionale, în astfel de condiţii încât să poată determina periodic mărimea lor exactă, rezerve alcătuite cumulativ ori selectiv din următoarele elemente:

1. a) aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat ÎN STRĂINĂTATE (sbl.ns).;
2. b) active externe, sub formă de bancnote şi monede sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate, exprimate în acele monede şi deţinute în acele ţări, pe care le stabileşte Banca Naţională a României;
3. c) orice alte active de rezervă, recunoscute pe plan internaţional, inclusiv dreptul de a efectua cumpărări de la Fondul Monetar Internaţional în cadrul tranşei de rezervă, precum şi deţinerile de drepturi speciale de tragere;
4. d) cambii, cecuri, bilete la ordin, precum şi obligaţiuni şi alte valori mobiliare, negociabile sau nu, emise sau garantate de persoane juridice nerezidente, clasificate în primele categorii de către agenţiile de apreciere a riscurilor, recunoscute pe plan internaţional, exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru Banca Naţională a României;
5. e) bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte titluri de stat, emise sau garantate de guverne străine sau de instituţii financiare interguvernamentale, negociabile sau nu, exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru Banca Naţională a României.

   (2) Banca Naţională a României urmăreşte menţinerea rezervelor internaţionale la un nivel adecvat tranzacţiilor externe ale României.

   (3) Dacă există pericolul diminuării rezervelor internaţionale, până la un nivel care ar periclita tranzacţiile internaţionale ale statului, precum şi în cazul în care diminuarea s-a produs, Banca Naţională a României va prezenta Guvernului şi Parlamentului un raport privind situaţia rezervelor internaţionale şi cauzele care au condus sau care pot conduce la o astfel de reducere. Raportul va conţine recomandările Băncii Naţionale a României privind politicile guvernamentale macroeconomice necesare pentru preîntâmpinarea sau remedierea situaţiei.

    ARTICOLUL 31 Administrarea rezervelor internaţionale

   Banca Naţională a României este autorizată, în condiţiile pe care le stabileşte şi le poate modifica periodic, să efectueze următoarele operaţiuni:

1. a) să cumpere, să vândă şi să efectueze alte tranzacţii cu lingouri şi monede din aur şi cu alte metale preţioase;
2. b) să cumpere, să vândă şi să efectueze alte tranzacţii cu valute;
3. c) să cumpere, să vândă şi să efectueze alte tranzacţii pe piaţa secundară cu bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte titluri emise sau garantate de guverne străine sau de organizaţii financiare interguvernamentale;
4. d) să cumpere, să vândă şi să efectueze alte tranzacţii cu valori mobiliare emise sau garantate de bănci centrale, de instituţii financiare internaţionale, de societăţi bancare şi nebancare;
5. e) să deschidă şi să menţină conturi la alte bănci centrale şi autorităţi monetare, societăţi bancare şi la instituţii financiare internaţionale;
6. f) să deschidă şi să ţină conturi şi să efectueze operaţiuni de corespondent pentru instituţii financiare internaţionale, bănci centrale şi autorităţi monetare, societăţi financiare şi bancare, organizaţii financiare interguvernamentale din străinătate, precum şi pentru guverne străine şi agenţiile lor”.

Pentru orice cunoscător al ABC-ului financiar este limpede că prevederile acestor două articole de lege au fost astfel formulate încât să permită conducătorilor BNR să facă ce vor ei cu rezervele internaţionale ale României, să le folosească în propriul lor interes sau al oricui altcineva, nu neapărat în interesul poporului român.

Lucru pe care l-au şi făcut, aşa cum am arătat mai sus.

Pentru ca rezervele internaţionale ale României să fie create şi folosite exclusiv în interesul poporului român, cele două articole ar trebui modificate şi completate astfel:

Alineatul (1) al articolului 30 se modifică şi va avea următorul cuprins:

(1) Rezervele internaţionale ale României se compun din:

1. a) rezerva de aur, deţinută în tezaur în ţară;
2. b) rezerva valutară, sub formă de bancnote şi monede sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate, exprimate, în mod egal, în primele trei cele mai utilizate monede ale lumii în tranzacţiile internaţionale, ierarhie stabilită în anul anterior constituirii rezervei.
3. c) tranşa de rezeră de la Fondul Monetar Internaţional,, precum şi deţinerile de drepturi speciale de tragere.

După alineatul (1), se introduc cinci noi alineate, astfel:

(1.1) Rezerva de aur reprezintă cel puţin 2/3 din totalul rezervelor internaţionale ale României.

(1.2) Rezervele internaţionale ale României sunt folosite pentru:

1. a) stingerea obligaţiilor de plată ale statului român faţă de străinătate, în situaţii excepţionele, de război, stare de urgenţă sau de asediu, după ce au fost epuizate toate celelalte mijloace pentru stingerea acestor obligaţii;
2. b) intervenţii ale BNR pe piaţa valutară, atunci când cererea de valută devine speculativă, nefiind determinată de evoluţia contului curent, şi pe piaţa monetară, atunci când oferta de lei devine excesivă.

(1.3) Sursele de finanţare ale rezervelor internaţionale ale României sunt:

1. a) sumele rezultate din emisiunile monetare ale Băncii Naţionale a României
2. b) excedentele bugetului public naţional.

(1.4) Banca Naţională a României este obligată să folosească toate sumele rezultate din emisiunile sale monetare pentru a cumpăra  aur, cu prioritate produs în ţară.

(1.5) Este interzisă contractarea de împrumuturi pentru sporirea rezervelor internaţionale ale României.

Alineatul (2) al articolului 30 se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) Banca Naţională a României urmăreşte creşterea continuă a valorii rezervelor internaţionale ale României.

Alineatul (3) al articolului 30 se modifică şi va avea următorul cuprins:

   (3) Dacă există pericolul diminuării rezervelor internaţionale, cu mai mult de 5%, precum şi în cazul în care această diminuare s-a produs, Banca Naţională a României va prezenta Guvernului şi Parlamentului un raport privind situaţia rezervelor internaţionale şi cauzele care au condus sau care pot conduce la o astfel de diminuare. Raportul va conţine recomandările Băncii Naţionale a României privind politicile guvernamentale macroeconomice necesare pentru preîntâmpinarea sau remedierea situaţiei.

Articolul 31 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Banca Naţională a României este autorizată, respectând prevederile articolului 30, să efectueze următoarele operaţiuni:

1. a) să cumpere şi să vândă lingouri şi monede din aur şi alte metale preţioase;
2. b) să cumpere şi să vândă valute;
3. c) să deschidă şi să menţină conturi la alte bănci centrale şi autorităţi monetare, societăţi bancare şi la instituţii financiare internaţionale;
4. d) să deschidă şi să ţină conturi şi să efectueze operaţiuni de corespondent pentru instituţii financiare internaţionale, bănci centrale şi autorităţi monetare, societăţi financiare şi bancare, organizaţii financiare interguvernamentale din străinătate, precum şi pentru guverne străine şi agenţiile lor”.

Liviu Dragnea şi Şerban Nicolae au aruncat în gura presei un proiect de lege care, spune presa și declară şi cei doi iniţiatori, obligă BNR să repatrieze cea mai mare parte a aurului scos din Ţară.

Proiectul a fost dat publicităţii, pe data de 27 februarie 2019, dar, până la data când scriu aceste rânduri, 11.03.2019, el nu este înscris nici în lista iniţiativelor legislative de la Senat, nici în cea de la Camera Deputaţilor.

Rămâne de văzut dacă avem de-a face cu o nouă petardă mediatică, menită să-i prezinte pe cei doi pesedişti ca eroi naţionali, sau cu o nouă speţă a harababurii birocratice specifică statului condus de slugi incompetente şi iresponsabile.

Iată textul proiectului propus de cei doi parlamentari:

„Articol unic:

Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.582 din 30 iunie 2004, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 30, titlul şi alineatele 1-3 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art.30 Rezervele

   (1) Banca Naţională a României, respectând regulile generale privind lichiditatea şi riscul specific activelor externe, stabileşte şi menţine rezerv,, în astfel de condiţii încât să poată determina periodic mărimea lor exactă, rezerve alcătuite cumulativ ori selectiv din următoarele elemente:

1. a) aur deţinut în tezaur în ţară sau depozitat ÎN STRĂINĂTATE (sbl.ns).;
2. b) active externe, sub formă de bancnote şi monede sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în străinătate, exprimate în acele monede şi deţinute în acele ţări, pe care le stabileşte Banca Naţională a României;
3. c) orice alte active de rezervă, recunoscute pe plan internaţional, inclusiv dreptul de a efectua cumpărări de la Fondul Monetar Internaţional în cadrul tranşei de rezervă, precum şi deţinerile de drepturi speciale de tragere;
4. d) cambii, cecuri, bilete la ordin, precum şi obligaţiuni şi alte valori mobiliare, negociabile sau nu, emise sau garantate de persoane juridice nerezidente, clasificate în primele categorii de către agenţiile de apreciere a riscurilor, recunoscute pe plan internaţional, exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru Banca Naţională a României;
5. e) bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte titluri de stat, emise sau garantate de guverne străine sau de instituţii financiare interguvernamentale, negociabile sau nu, exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru Banca Naţională a României.

   (2) Banca Naţională a României urmăreşte menţinerea rezervelor la un nivel adecvat tranzacţiilor externe ale României.

   (3) Dacă există pericolul diminuării rezervelor,, până la un nivel care ar periclita tranzacţiile internaţionale ale statului, precum şi în cazul în care diminuarea s-a produs, Banca Naţională a României prezintă Parlamentului şi Guvernului , de îndată, un raport privind situaţia rezervelor internaţionale şi cauzele care au condus sau care pot conduce la o astfel de reducere. Raportul va conţine recomandările Băncii Naţionale a României privind politicile guvernamentale macroeconomice necesare pentru preîntâmpinarea sau remedierea situaţiei.

La articolul 30, după alineatul (3) se adaugă un alineat nou, alin.(4), având următorul cuprins:

„(4) Din rezeva constituită, Banca Naţională a României poate depozita aur în străinătate exclusiv în scopul obţinerii de venituri prin tranzacţionare şi alte operaţiuni specifice. Depozitele de aur constituite de Banca Naţională a României în străinătate nu pot depăşi 5% din cantitatea de aur constituită ca rezervă.”,

3, La articolul 31, titlul se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art.31 Administrarea rezervelor”

Deci, cei doi parlamentari propun:

1. Schimbarea denumirii, din REZERVE INTERNAŢIONALE, în REZERVE
2. Schimbarea ordinii în care sunt menţionate instituţiile statului cărora le este înaintat Raportul BNR referitor la diminuarea rezervelor. În loc de Guvernului şi Parlamentului, vom avea Parlamentului şi Guvernului.
3. Diminuarea procentului aurului ce poate fi depozitat în străinătate, de la 60%, la 5%.
4. În ceea ce priveşte schimbarea denumirii din reserve internaţionale în reserve, propunerea lui Dragnea şi a lui Nicolae ridică două probleme.

Rezervele sunt naţionale, sunt ale poporului român, dare ele sunt constituite din mijloace de plată INTERNAŢIONALE şi sunt constituite pentru plăţi EXTERNE, INTERNAŢIONALE, între statul naţional al românilor şi state naţionale ale altor popoare. Nu este vorba nici de reserve de grâu, nici de reserve de unt, ci de reserve de MIJLOACE de plată INTERNAŢIONALE.

Apoi, toate statele lumii, în limbile lor naţionale, numesc aceste reserve INTERNAŢIONALE. Dacă, Doamne fereşte, se adoptă proiectul de lege al celor doi parlamentari pesedişti, România va deveni singurul stat din lume care va avea reserve şi nu reserve internaţionale. România va fi exclusă din toate statisticile care prezintă situaţia rezervelor internaţionale ale statelor lumii, deoarece ea nu va avea aşa ceva.

2. Indiferent că este un merit personal al celor doi iniţiatori ai proiectului de lege, sau este meritul întregului partid din care ei fac parte, trebuie să remarcăm efortul făcut de reprezentanţii celui mai mare partid politic din România pentru cunoaşterea raporturilor constituţionale dintre instituţiile statului, îm cazul nostrum dintre Parlament şi Guvern, chiar dacă pentru a ajunge la această cunoaştere a fost nevoie să treacă 15 ani, de la adoptarea Legii 312/2004, până în anul 2019, cănd a văzut lumine zilei proiectul Dragnea-Nicolae, de modificare a acestei legi.
3. Nu ştiu motivele avute în vedere de cuplul Dragnea-Nicolae pentru reducerea procentului aurului ce poate fi depozitat în străinătate, deoarece nu am găsit nicăieri expunerea de motive a celor doi la proiectul lor legislativ.

Faptul că au fost şi mai sunt şi alte state care au depozitat sau încă mai depozitează părţi mai mici sau mai mari din rezerva lor de aur în străinătate, nu este un motiv ca şi statul român să facă aşa ceva.

La noul alineat 4 al articolului 30, propus de cei doi, se spune că  „Banca Naţională a României poate depozita aur în străinătate exclusiv în scopul obţinerii de venituri prin tranzacţionare şi alte operaţiuni specifice”.

Păi, domnilor paramentari, aurul nu poate aduce „venituri prin tranzacţionare şi alte operaţiuni specifice” decât dacă este folosit ca garanţie, adică dacă este pus în situaţie de risc, de a fi pierdut. Altfel, depozitarea lui, a aurului, în Ţară, sau în străinătate, aduce nu venituri, ci cheltuieli de depozitare, pierderi.. Ori, este de preferat ca aceste cheltuieli de depozitare să fie făcute în Ţară, în lei, şi nu în valută, în bani străini.

Rezerva de aur trebuie depozitată integral în ţară. Reţinem că propunerea cuplului Dragnea-Nicolae nu spune nicăieri că Banca Naţională a României este OBLIGATĂ să repatrieze, adică să aducă în Ţară, cele 56 tone de aur care depăşesc procentul de 5%, cât ar urma să fie lăsat, în continuare, la Banca Angliei.

Proiectul lor ne spune numai că „depozitele de aur constituite de Banca Naţională a României în străinătate nu pot depăşi 5% din cantitatea de aur constituită ca rezervă”.

Ori, actuala Constituţie a României, la alineatul (2) al articolului 15 precizează că:

“(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”

Mai mult, la alineatele (1) şi (2) ale Legii 312, putem citi că:

(1) În îndeplinirea atribuţiilor, Banca Naţională a României şi membrii organelor sale de conducere nu vorsolicita sau primi instrucţiuni de la autorităţile publice sau de la orice altă instituţie sau autoritate.

   (2) Orice proiect de act normativ al autorităţilor publice centrale, care priveşte domeniile în care Banca Naţională a României are atribuţii, va fi adoptat după ce în prealabil s-a solicitat avizul Băncii Naţionale a României. Avizul va fi transmis în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare.

Şi mai mult. Articolul 130 din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene precizează că:

„În exercitarea competenţelor şi în îndeplinirea misiunilor şi îndatoririlor care le-au fost conferite prin tratate şi prin Statutul SEBC şi al BCE, Banca Centrală Europeană, băncile centrale naţionale sau membrii organelor lor de decizie nu pot solicita şi nici accepta instrucţiuni din partea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, a guvernelor statelor membre sau a oricărui alt organism. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu şi să nu încerce să influenţeze membrii organelor de decizie ale Băncii Centrale Europene sau ale băncilor centrale naţionale în îndeplinirea misiunii lor.”

Banca Naţională a României a fost scoasă complet de sub controlul poporului român. Legea 312/2004 trebuie schimbată complet, de la cap la coadă, astfel încât Banca Naţională a României să fie adusă sub controlul şi în slujba poporului român.

Soluţia nu poate fi decât una RADICALĂ. Trebuie schimbată Constituţia României. Trebuie schimbate Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene.

Constantin COJOCARU

12.03.2019

Sursa: Justițiarul

CINIC,AROGANT,BOLNAVUL PSIHIC JOHANNIS SPUNE CA SUSTINATORII „INFATUATI” AI REFERENDUMULUI PENTRU FAMILIE „AU PROMOVAT URA”,SI CA „ROMANII I-AU TRATAT CU FLIT!”

 

Da, sunt mandra ca sunt geto daca, sunt in tara stramosilor mei si merg pe mostenirea lor. Tu esti un neamt SS care ai ajuns vremelnic ca presedintele coloniei si NU a tarii mele ! Tradatori si nemernici am avut in toata istoria dar nici un strain nu a reusit sa ne distruga pentru ca in fapt „ura” noastra e puterea energetica pe care voi alogenii nu o aveti!

Președintele României, Klaus Werner Iohannis, a declarat marți la o dezbatere că la referendumul pentru definirea căsătoriei în Constituție ca uniune dintre un bărbat și o femeie, românii le-au dat „o lecție imensă” celor care au promovat „un mesaj intolerant”.

„Stat de drept fără drepturile omului nu poate să existe și aceste lucruri sunt statuate în Constituție. Cu siguranță că nu e suficient ca un lucru să fie scris, trebuie și respectat și pus în practică. În această zonă, cred că societatea mai are un drum lung de parcurs, este vorba de acceptare, este vorba de educație și de toleranță. Vă amintiți când a apărut ideea cu referendumul, am devenit inamicul public nr.1  când am spus că trebuie să fim toleranți. Cei care au promovat referendumul nu au fost toleranți. Dar românii au dat o lecție imensă acestor infatuați care au promovat ura și, așa cum se spune popular, i-au tratat cu flit. Românii au fost mult deasupra acelei părți a clasei politice care a promovat agresiv și cu un mesaj intolerant acel referendum”, a declarat Iohannis, citat de Știri pe surse.

În perioada 6-7 octombrie 2018 a avut loc primul Referendum Național pentru revizuirea Constituției declanșat printr-o inițiativă cetățenească, în sensul definirii căsătoriei ca fiind uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, spre deosebire de textul anterior, care folosește noțiunea de „soți”, lăsând loc de interpretare în limbajul noilor ideologii despre genul persoanelor. Referendumul a fost invalidat din cauză că nu s-a atins pragul minim necesar de participare la vot, textul constituțional despre căsătoria civilă rămânând neschimbat: uniunea liber consimțită dintre soți.

https://www.activenews.ro/

LOVITURA PENTRU KOVESI ,CHIAR INAINTE DE NEGOCIEREA PENTRU PARCHETUL EUROPEAN!

”Documentul care o împiedică pe Kovesi să ajungă procuror european” – titrează un important post de știri, care a prezentat o relatare șocantă

Chiar în ziua în care încep negocierile pentru desemnarea procurorului șef al Parchetului European, Laura Kovesi primește încă o lovitură.

Fostul procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Liviu Tudose, a depus o plângere penală împotriva fostei șefe DNA, a fostului șef DNA Ploiești, Lucian Onea, și a Ceraselei Răileanu, fost procuror DNA Ploiești.

Practic, această plângere se bazează pe declarațiile adjuncților și subordonaților Laurei Kovesi – Nistor, Volintiru, Iacob și Popovici – în care se fac referiri la fosta șefă a DNA, transmite reporterul Antena 3, Berta Popescu.

Potrivit sursei citate, Kovesi este acuzată de infracțiunea de „participație improprie la represiunea nedreaptă, de fals intelectual și uz de fals”.

Fostul șef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Liviu Tudose, a fost trimis în judecată și, în final achitat.

”Concret, în urma studierii dosarului, cei patru procurori DNA (Nistor, Volintiru, Iacob și Popovici) au ajuns la concluzia că în dosar nu există probe, întocmind și un referat în acest sens”, spune Berta Popescu.

Acest fapt a enervat-o pe Laura Kovesi, care i-ar fi chemat și i-ar fi apostrofat, relatează jurnalistul Antena 3.

”Practic, Kovesi ar fi vrut cu orice preț să fie trimis în judecată acel dosar, chiar dacă nu îndeplinea toate rigorile, toate procedurile”, spune jurnalista. ”A fost trimis înapoi dosarul la Lucian Onea și la Cerasela Răileanu, doamna Kovesi l-a anunțat pe Onea că-i va fi retrimis dosarul și să facă niște schimbări”.

Onea nu ar fi rezolvat probleme de fond, doar l-a mai audiat pe Vlad Cosma – și a retrimis dosarul.

”Ulterior, se pare că Laura Kovesi l-ar fi anunțat pe Popovici că-i va fi trimis dosarul și că totul este în regulă, cumva să nu mai stea să verifice, că totul e în regulă și el trebuie doar să-l semneze și să fie de acord cu trimiterea în judecată”, relatează Berta Popescu.

Și tot din aceeași sursă aflăm că ”Din declarațiile celor patru procurori date la SIIJ, rezultă că Laura Kovesi a intervenit în dosar, determinându-l pe Gheorghe Popovici să semneze rechizitoriul și să trimită dosarul în instanță, cu toate că el stabilise anterior printr-o notă și un referat că nu există probe”.

Din datele prezentate de Antena 3 reiese că Lucian Onea este acuzat în plângere de ”fals intelectual și uz de fals în formă continuată, represiune nedreaptă, plus sustragere sau distrugere de probe”.

Tot în plângerea penală depusă de Tudose, Cerasela Răileanu, fost procuror DNA Ploiești, este acuzată de ”fals intelectual și uz de fals în formă continuată”.

Conform  Antena 3, plângerea penală depusă de Liviu Tudose are 19 pagini.

BUCUREȘTI, 20 mart – Sputnik, Evan Răutu.

https://ro.sputnik.md

„Noii germani”: AfD formeaza „Grupul Suporterilor Imigranti”

Invictus

Grupul Alternative für Deutschland, AfD, a format un grup „Die Neudeutschen” („The New Germans”) alcatuit din imigranti si homosexuali, despre care se spune ca vor „combate imaginea lor xenofoba”.
Mesajul noului grup, according to a report in the Deutsche Welle, potrivit unui raport din Deutsche Welle, este ca „toate grupurile sunt binevenite atata timp cat sunt de acord cu incetarea imigratiei ilegale in masa”.

Grupul „Die Neudeutschen” a fost format in cursul saptamanii de catre politicieni AfD care au radacini de imigranti, si a fost prezentat la o conferinta de presa la Berlin in aceasta saptamana, se arata in raport.

Anton Friesen, un avocat din Thuringia, a declarat ca formarea grupului era „intarziata”. „De cand a fost fondata AfD, multi cetateni germani cu origini de imigranti au votat pentru noi”, a declarat Friesen pentru DW.

„Acum exista in cele din urma o asociatie care le pune acestor persoane…

Vezi articolul original 422 de cuvinte mai mult

„Noii germani”: AfD formeaza „Grupul Suporterilor Imigranti”

Invictus

Grupul Alternative für Deutschland, AfD, a format un grup „Die Neudeutschen” („The New Germans”) alcatuit din imigranti si homosexuali, despre care se spune ca vor „combate imaginea lor xenofoba”.
Mesajul noului grup, according to a report in the Deutsche Welle, potrivit unui raport din Deutsche Welle, este ca „toate grupurile sunt binevenite atata timp cat sunt de acord cu incetarea imigratiei ilegale in masa”.

Grupul „Die Neudeutschen” a fost format in cursul saptamanii de catre politicieni AfD care au radacini de imigranti, si a fost prezentat la o conferinta de presa la Berlin in aceasta saptamana, se arata in raport.

Anton Friesen, un avocat din Thuringia, a declarat ca formarea grupului era „intarziata”. „De cand a fost fondata AfD, multi cetateni germani cu origini de imigranti au votat pentru noi”, a declarat Friesen pentru DW.

„Acum exista in cele din urma o asociatie care le pune acestor persoane…

Vezi articolul original 422 de cuvinte mai mult

Israel: liderul partidului „Jewish Power” interzis in alegeri

Invictus

Israel: liderul partidului „Puterea evreiasca” interzis in alegeri, dar partidul ramane in alianta electorala cu Netanyahu.

Liderul partidului „Puterea evreiasca” Michael Ben-Ari

Liderul partidului Otzma Yehudit violent anti-gentili din Israel, Michael Ben-Ari, a fost interzis de Curtea Suprema israeliana la candidat in viitoarele alegeri, dar partidul sau este inca ferm pentru a castiga locuri in Knesset intr-o alianta formala cu partidul Likud al lui Benjamin Netanyahu.

Liderii Partidului Puterii Evreiesc si-au stabilit solicitarile pentru a fi inclusi in posturile de conducere din guvernul israelian.

The court decided this week by a vote of 8 to 1 in favor of an appeal Instanta a decis saptamana aceasta printr-un vot de opt la unu in favoarea unui apel al Miscarii de Reforma in Israel, reprezentat de Centrul de Actiune Religioasa din Israel. Asta a anulat decizia adoptata de Comisia Electorala Centrala din Israel la 12 martie care permite lui Ben-Ari sa-si…

Vezi articolul original 735 de cuvinte mai mult

LOUANE – NOS SECRETS!