REFORMA LUI MACRON SI PROIECTUL „MAREA MINCIUNA!”

23 mart.

Grupul Conservatorilor și Reformiștilor din Parlamentul European este dominat de două mari forțe – conservatorii britanici și Partidul Lege și Justiție din Polonia. Este un grup care va fi lovit de Brexit, atât prin dispariția deputaților britanici, cât și prin dispariția factorului ponderator în UE care este Marea Britanie. Grupul Conservatorilor și Reformiștilor l-a propus pe liberalul ceh Jan Zahradil pentru funcția de președinte al Comsiei Europene. Cum șansele sale sunt reduse, politicianul ceh și-a permis să critice dur, intr-un editorial pentru Euobserver, ”manifestul” președintelui Franței pentru ”renașterea UE”, un exercițiu electoral pentru alegerile europarlamentare din Franța și o modalitate a lui Emmanuel Macron de a ocoli problemele socio-economice majore din propria țară.

Acum câteva zile, președintele Franței s-a așezat să scrie o scrisoare întregii Europe. Emmanuel Macron a ales să publice simultan scrisoarea în mai multe publicații europene. Dornic să discute despre orice altceva în afară de criza vestelor galbene din propria ogradă, el și-a conceput scrisoarea de dragoste ca pe un apel la renașterea Europei.

”Renaștere” este un cuvânt care poate avea înțelesuri diferite pentru fiecare. Eu înțeleg Renasterea ca perioada de înflorire fără precedent a liberalizării politice și economice, a creșterii comerțului, a circulației bogăției lumii și a progesului libertății individuale.

Din păcate, versiunea lui monsieur Macron promite exact opusul – o și mai mare centralizare, comerț sugrumat, și mai multa surpareglementare și libertăți naționale și individuale reduse.

Chiar și federaliștii din Germania, din CDU, l-au avertizat pe Macron pentru tendința sa de centralizare.

Haideți să aruncăm o privire pe ideile lui despre renaștere.

Drapel, imn și armată

Era de așteptat ca Macron să-și reînnoiască apelul lui pentru ”o adevărată Armată Europeană”. Această ambiție greșită a fost îmbrățișată de federaliști de mult timp, alături de dorința lor de a avea un steag al UE, un imn al UE și alte simboluri caracteristice unui stat.

Este parte dintr-o narațiune ipocrită care își are origine în proiectul ”Marea Minciună” – cel care insistă pe ideea că UE este responsabilă pentru cei 60 de ani de pace in Europa. În fapt, UE este produsul a peste șase decenii de pace, nu cauza.  Creditul pentru deceniile de pace trebuie să fie atribuit NATO. În cel mai bun caz, o armată a UE s-ar suprapune peste acțiunile NATO. În cel mai rau caz, ar submina, ar crea confuzie, în defavoarea tuturor cetățenilor noștri.

Macron mai vrea o reformă a politicii migrației. El se plânge că statele membre au acum politici diferite pentru azil și migrație. Asta ar da fiori reci oricărei țări care vrea să-și controleze în mod suveran frontierele. Ar fi mai bine dacă Macron ar promite controale mai dure pentru migranți și dacă ar lupta împotriva traficanților care îi transportă din Africa în Europa.

El mai vrea un salariu minim european. O asemenea inițiativă ar avea sens la nivel național, ca un act de justiție socială – însă niciodată la nivel european. Când ne uităm la contrastele dintre productivitatea României sau a Bulgariei și cea a Germaniei sau Olandei, lăsând deoprate contrastele regionale din aceste țări, un salariu minim european s-ar potrivi pentru UE ca nuca în perete.

Președintele Frantei mai vrea mutualizarea datoriilor. Asta ar fi ideal pentru țările care trăiesc si cheltuiesc dincolo de ceea ce produc cu adevărat.

Macron mai face apel pentru crearea unei Agenții pentru Protecția Democrațiilor, pentru a contracara răspândirea știrilor false și pentru a interzice finanțarea internațională a partidelor politice, spune el. Ca și multe alte obiective, acesta pare benign și chiar de ajutor, însă asta până începi să intri în detalii – de exemplu, cine va decide care informație este falsă și care este adevărată? Ce putere va avea această agenție care ar controla ce mesaje pot ajunge la noi și ce mesaje nu? Ce înseamnă finanțarea unui partid?

Planuri scrise pe genunchi

El vrea să mai înființeze și o Banca Europeană pentru Climat, pentru a finanța tranziția UE spre niște ținte de mediu care sunt stabilite arbitrar și fără analiză – ca de exemplu renunțarea la cărbune până în 2050 și reducerea la jumătate a pesticidelor, până în 2025. Din nou apar întrebări? Cine hrănește populația în creștere a lumii dacă fermierii se vor trezi cu instrumentele luate în mod arbitrar. Cum va beneficia planeta dacă UE își va exporta industria prelucrătoare, împreună cu emisiile ei de carbon, în economii precum China și India? Cine va finanța banca pentru climat? Aici, se pare că cele mai prospere state din UE știu deja.

Sunt de acord cu un singur lucru din planul lui Macron: că Europa are nevoie de o schimbare.

Până la urmă, economia UE nu crește, somajul este tot mai mare și rata încheierii acordurilor comerciale este redusă. Însă formula lui Macron de a schimba și de a construi abordează problema dintr-un unghi greșit. El se gândește la mai mult etatism, la mai multa centralizare, reglementare, la mai multa uniformitate. Adevărul este la popul opus. Macron face confuzie între rigiditate și putere.

Pentru a aduce progresul este nevoie de mai multa flexibilitate, diversitate și libertate pentru națiuni și pentru indivizi. Modalitatea de a spori puterea este agilitatea și energia, nu centralismul.

În loc să fie întrebați cât de puternic vor să fie federalismul european, alegatorii ar trebui să poata opta pentru o alternativă adevărată, care să aducă o reformă adevărată. Refacerea unei economii înseamnă să te concetrezi pe beneficiile pieței unice și să lași deoprate obstinația pentru moneda unică. Mai multă securitate înseamnă frontiere mai bine păzite, schimb de informații mai bun în interiorul UE și cu terțe părți și acceptarea faptului că aspectele militare ar trebui să rămână în sarcina NATO. Pentru a reface democrația trebuie să te concetrezi pe ce contează – adică instituții UE mai puține și mai mici, mai puțină birocrație și mai puțini birocrați, o legătură mai limpede între alegători și politicieni.

Unul dintre mesajele ”scrisorii” lui Macron este că lecția deciziei UE de a părăsi UE nu a fost învățată. Nu poti aprecia muzica dacă instrumentele sunt dezacordate – la fel este și în UE. Când instituțiile și politicienii noștri sunt pe altă lungime de undă decât oamenii pe care ar trebui să-i reprezinte, UE nu poate funcționa. Trebuie să acordăm UE la dorințele oamenilor.

Europenii vor această armonie – mai multă libertate, responsabilitate și democratie. Din păcate, Macron și compania cred că restul lumii, nu ei înșiși, este în dezacod cu realitatea.”

Reclame

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: