Joi, 4 aprilie, de la ora 18:00, în Piața Presei Libere, va fi organizată o slujbă de pomenire pentru victimele masacrului de la Fântana Albă de acum 78 de ani.

De-asemenea, într-o premieră în ultimii 75 de ani, vor fi pomeniți și bucureștenii căzuți victime ale bombardamentelor anglo-americane asupra Capitalei, din aprilie 1944.

Se împlinesc 75 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureștiul  a fost ținta unui masiv bombardament al aviației americane. Au fost vizate ținte civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar și partea centrală a orașului, zone care nu aveau o justificare militară, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iași-Chișinău, iar luptele încetaseră de la sfârșitul lunii martie. Mai mult, o mare parte din victime erau refugiați basarabeni, ce fugeau din calea urgiei sovietice.

Tragedia a avut loc într-o marți, pe la ora prânzului. Atunci, un număr de 220 bombardiere B-17 (numite Fortărețe zburătoare) și 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spațiul aerian al României, venind din Italia. Și au făcut prăpăd.

Iată o mărturie din acele vremuri făcută de Mihail Sebastian în jurnalul său a doua zi după masacru: „Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab – și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare și neputință”.

Oficial, în bombardamentul din 4 aprilie 1944 au murit 2.942 de persoane și au fost rănite alte 2.126. Morții au fost îngropați într-o margine a Cimitirului Calvin, cu ceremonii amintind de funeralii naționale. Cimitirul va purta numele „4 aprilie”, dar va fi desființat în anii comunismului.

CITEȘTE ȘI: 1 aprilie 1941, una dintre cele mai negre zile din istoria României. 74 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă VIDEO Documentar

Conform datelor oficiale, americanii au pierdut 10 avioane. Dacă de morții noștri nu își mai amintește nimeni, în București există însă doua monumente ridicate în memoria aviatorilor americani uciși în misiunile de bombardament asupra orașului: unul a fost realizat în 2002 în Cișmigiu, iar celălalt se află în Parcul Kiseleff și a fost inaugurat în 2007. „Vă închipuiți, păstrând proporțiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani și la Dresda britanicilor?”, se întreba în urmă cu trei ani istoricul Manuel Stănescu, în articolul: Bombardamentul de la 4 aprilie 1944 sau cum au devenit selectivi „bocitorii de serviciu”.

Aproape 3000 de morți într-o singură zi, toți, civili nevinovați. Mă întreb, pentru cei care nu pierd ocazia să-și smulgă hainele de pe ei, de ce nu vă amintiți niciodată de această tragedie? Care sunt criteriile pentru care 3000 de civili morți în căteva minute nu reprezintă decât o „pagubă colaterală”? De ce susțineți că nu trebuie să uităm împrejurările acestor morți tragice, dar pe aceștia nu-i amintim niciodată? Din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Într-un gest care demonstrează că avem comportamentul de slugă în codul genetic, autoritățile au avut teribila inspirație să ridice un monument dedicat….aviatorilor americani, și care tronează bine-mersi în Cișmigiu. Vă închipuiți, păstrând proporțiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani și la Dresda britanicilor? Cum e posibil așa ceva? Dacă vrem să ne dovedim loialitatea față de un aliat, așa cum sunt Statele Unite acum, nu de asemenea gesturi dezgustătoare avem nevoie! În bunul stil românesc, al formelor fără fond, putem crede că un gest slugarnic ține loc de principii în care să credem cu adevărat? Acel monument trebuie să dispară. Nu ne putem bate joc de memoria a aproape 3000 de oameni. Și pentru că „bocitorii de serviciu” cu siguranță vor avea azi amnezie, cu puterile mele modeste mă înclin și păstrez un moment de reculegere în amintirea lor – Istoricul militar Manuel Stănescu.

 

Concluziile contemporanilor sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică. A fost măcelărită populația civilă, lipsită de apărare, au fost distruse importante bunuri materiale.

4 aprilie 1944 a fost doar începutul, capitala fiind bombardată masiv în zilele următoare. Un bilanț statistic arată că de-a lungul celor 17 de bombardamente aeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani și englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoțite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost uciși 5.524 de locuitori, răniți 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost devenind sinistrați. Au fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse parțial 3.473, 401 au fost avariate și au fost 2.305 de incendieri. Pentru apărarea Capitalei, s-au ridicat și au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate numerică, 601 avioane de vânătoare românești și 709 germane.

În evenimentele tragice din 4 aprilie 1944 au pierit aproape 3.000 de bucureșteni, toți civili. Alte 2.000 au fost rănite. Datorită numărului foarte mare de victime, pentru acestea s-a creat un cimitir special, intitulat „4 aprilie”, unde au fost înhumați la vremea respectivă cei uciși în bombardamente.

Regimul comunist, beneficiar direct al bombardamentelor americane(armata sovietică avansa, atunci, spre România) , a desființat acel cimitir, astfel că victimele nu au nici măcar o cruce în Capitala României. În schimb, aviatorii americani beneficiază de două monumente în Parcul Cișmigiu.

Vă închipuiți, păstrând proporțiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani și la Dresda britanicilor?”, se întreba în urmă cu trei ani istoricul Manuel Stănescu, în articolul: Bombardamentul de la 4 aprilie 1944 sau cum au devenit selectivi „bocitorii de serviciu”. Textul poate fi citit aici.

4 aprilie 1944 a fost doar începutul, capitala fiind bombardată masiv în zilele următoare. Un bilanț statistic arată că de-a lungul celor 17 de bombardamente aeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani și englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoțite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost uciși 5.524 de locuitori, răniți 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost devenind sinistrați. Au fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse parțial 3.473, 401 au fost avariate și au fost 2.305 de incendieri. Pentru apărarea Capitalei, s-au ridicat și au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate numerică, 601 avioane de vânătoare românești și 709 germane.

Ulterior, orașe precum Brașov sau Drobeta Turnu Severin au fost și ele bombardate de către aviația americană. Jurnalistul Octavian Metoni a scris că scopul bombardamentelor a fost teroarea: „Se știa că va începe o campanie de bombardamente zise strategice, iar autoritățile antonesciene au ordonat mai multe exerciții cu scopul de a obișnui populația cu necesitatea refugierii în mult mai sigurele adăposturi subterane. Dar, așa cum se întâmplă de multe ori, dacă repeți de prea multe ori un lucru, există posibilitatea ca acest lucru să nu mai fie luat în serios. Ceea ce, din păcate, s-a și întâmplat. Deși alarma anti-aeriană a început să sune cam cu o jumătate de oră înaintea atacului, foarte puțini bucureșteni au găsit de cuviință să fugă în adăposturi sau în locuri mai sigure. Acest lucru explică, dar numai în parte, numărul mare de victime. Pe urmă, orașul era plin de refugiați basarabeni, care fugeau înnebuniți de frică din fața înaintării Armatei Roșii. Primăria îi cazase momentan pe foarte mulți dintre aceștia în trenuri garate pe liniile moarte din zona Triaj, cu toate că se știa foarte bine că, în cazul unui atac aerian, zona Gării de Nord și căile ferate în general vor fi primele atacate. De fapt, Aliații și-au atins scopul. Au băgat groaza în autorități și în cetățenii români, care, până atunci cel puțin, nu făcuseră deloc cunoștință cu ororile războiului”.