Arhiva | 1:41 am

RABUFNIREA LUI JOHANNIS,FITIL LA RABUFNIREA TUTUROR!

5 apr.

Cerul patriei  se încarcă de nori, iar aerul devine de nesuportat. Este mult prea încărcat de mînia președintelui Iohannis și de amenințările PSD-ului în materie de legislație.

Mai ieri nu știam nimic despre întrebările președintelui (nu cele din capul său), dar nici mare lucru despre ordonanțele despre care vorbește toată lumea. Am ajuns să internaționalizăm datul cu presupusul pe seama țării noastre. Și Tajani, și Frans Timmermans, și ambasadele, toți protestează față de ceva ce va să fie și nu prea știm ce conține. Încărcătura nervoasă a atins miercuri un nivel greu de imaginat. Secția pentru  Investigarea Magistraților a trimis-o pe Mihaela Iorga Moraru să susțină la  Curtea Supremă (ICCJ) acuzațiile împotriva Laurei Codruța Kovesi. O fi Adina Florea atît de săracă în materie de imaginație și de logică încît să o trimită la ședință pe Mihaela Iorga Moraru, cînd toată România știe de scandalul dintre ea și Laura Codruța Kovesi și înțelege incompatibilitatea unei asemenea posturi? Joi, Inspecția Judiciară a CSM a declanșat un control la Secția pentru Investigare a Magistraților să caute probabil orice care să arunce în aer existența secției. Presupun că fără mască pe figură și fără AKM! Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Și presupun că România nu mai are și alte trupe care să treacă la percheziții nocturne la președinte, la premier sau la parlamentari acasă!

Tot joi, dulapul săsesc s-a deschis și a lăsat să iasă problematica  pentru referendum. Iată ce ne-a spus anunțat președintele scrîșnind din măsele:

”Prima: Interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție.

Cea de-a doua: Interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare, corelată cu dreptul altor autorități constituționale de a sesiza direct Curtea Constituțională cu privire la ordonanțe”

 Dar întrebările propriu-zise au rămas  secrete ca și gîndirea lui Klaus Iohannis.

Aceste două teme vor fi supuse consultării publice. Mură în gură ca să nu mai fie loc de un răspuns negativ sau de o înjurătură.

”Cetățenii trebuie să decidă dacă vor ca persoanelor condamnate pentru fapte de corupție să li șteargă efectele condamnărilor și, totodată, dacă vor ca Guvernul să mai adopte ordonanțe de urgență în domenii sensibile precum legislația penală și organizarea sistemului judiciar.

Românii au arătat că nu acceptă corupția și furtul din banii publici! Cu atât mai mult, aceste fapte sunt inacceptabile atunci când ele sunt săvârșite chiar de cei aleși de ei, de cetățeni, ca să le apere interesele și banul public! Da! Toleranță zero față de fenomenul corupției prin interzicerea amnistiei și grațierii infracțiunilor din acest domeniu reprezintă calea cea mai bună, calea corectă, pentru continuarea luptei împotriva corupției, dar, în egală măsură, este și o garanție pentru asigurarea integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice!”

E clar. Președintele vrea să se  convingă că toată lumea  gîndește ca el și îi dă un vot ca să omoare PSD-ul. Voința președintelui este să arate lumii că principala problemă a țării sale este corupția. Ori Europa și planeta înțeleg că PSD-ul este corupt și cînd respiră, ori demolăm toată țara! Astăzi Klaus Iohannis s-a străduit să ne mai explice o  dată  că el vrea să  vindece țara și adversarii săi  de  un fenomen care este în parte adevărat, în parte și  în capul său. Și pentru care a făcut o obsesie periculoasă. Joi, Klaus Iohannis ne-a convins că funcționează pe o singură coardă. Este moncord și mono-mental. Că are reacții de om apucat  și că nu poate trece dincolo de literele cuvîntului  corupție.

”Ceea ce se întâmplă în actuala guvernare pesedistă este fără precedent! De mai bine de doi ani asistăm la un permanent asalt asupra justiției, purtat cu ordonanțe de urgență. Acest asalt, acest asalt al pesediștilor, a presupus întotdeauna evaluarea șanselor, pregătirea mijloacelor și căutarea momentului prielnic pentru a acționa, pervertind astfel și deturnând un mecanism constituțional pe care noi, societatea românească, trebuie să îl regândim. Societatea a obosit să urmărească dacă cei interesați  și-au mai dat o ordonanță de urgență și trăiește cu teamă fiecare zi în care este anunțată ședință de Guvern, a cărei ordine de zi reală nu se cunoaște. Întrucât ordonanțele își produc de îndată efectele, iar în materie penală chiar cu efect pentru trecut, și pot fi atacate direct la Curtea Constituțională numai de către Avocatul Poporului, este momentul ca cetățenii să decidă dacă nu cumva este necesar ca și alte autorități constituționale să aibă dreptul de a sesiza Curtea Constituțională pentru a stopa efectele ordonanțelor neconstituționale.

Personal, sunt convins că dacă CSM sau Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi avut posibilitatea să conteste ordonanțele la Curtea Constituțională, nu am fi ajuns în situația în care suntem acum! Modificările aduse de PSD legilor justiției au fost aspru și constant criticate și de instituțiile europene, iar adoptarea de noi ordonanțe în materie penală, care în realitate sunt amnistii mascate, va avea consecințe foarte grave asupra statutului României în Uniunea Europeană. Momentul critic în care ne găsim este rezultatul proastei guvernări pesediste. PSD legiferează netransparent, încălcând chiar regulile statului de drept”.

Ce președinte este acela care face din bănuielile sale o problemă internațională?

”În aceste zile, sunt discuții și reacții în spațiul public cu privire la iminența unor noi ordonanțe de urgență care să modifice codurile penale. Pesediștii au atât de multe probleme penale încât se pare că sunt dispuși să riște chiar stabilitatea și viitorul României numai pentru a-și albi dosarele. N-ar fi de mirare ca mâine-poimâine să dea prin ordonanță de urgență că politicianul X este cinstit. Ar fi culmea! Solicit și de această dată Guvernului să nu mai adopte vreo ordonanță de urgență în domeniul justiției și politicii penale!”

Atmosfera din România devine din ce în ce mai încărcată și nimeni, nici fitilul numit Klaus Iohannis, nu știe care sunt consecințele! O ură oarbă împinge lucrurile spre un deznodămînt necunoscut și periculos.

EDITORIAL.CORNEL NISTORESCU: http://cotidianul.ro/

Reclame

REFERENDUMUL LUI JOHANNIS SI VICTIMIZAREA LUI KOVESI!

5 apr.

Nu se mai poate, este una dintre expresiile politicienilor din opoziție. O auzim foarte des în preajma alegerilor. Atât de ”importantă” a devenit  plecarea PSD de la putere încât președintele vrea să dea un semnal prin organizarea unui referendum pe Justiție. Cum bine știm, puterea juridică este una dintre cele trei puteri dintr-o democrație.

A chema alegătorii să se pronunțe asupra unei ”științe” – cea juridică, pare o măsură disperată, cum nu a mai fost luată până acum în istoria noastră.  Într-o democrație consolidată, juriștii sunt cei care se pronunță asupra legilor, societatea prin reprezentanții din Parlament propun legi care, după ce sunt dezbătute, contestate, modificate se promulgă. Lui Klaus Iohannis probabil i s-a spus de către specialiștii din societatea sa civilă că referendumul trebuie să atingă un prag electoral iar apoi, în cazul în care atinge pragul electoral, să fie ratificat de către Parlament unde președintele nu are majoritate.

Doar că, mergând cu idei ce decredibilizează România, (organizarea unui referendum pe Justiție) această metodă slăbește foarte mult imaginea propriei țări. Din 2016 legile justiției sunt dezbătute zilnic iar consecința este că tot românul a ajuns să fie bombardat cu știri despre justiție.

De aproape trei ani ascultăm și citim știri cum că PSD-ul se scapă de pușcărie, cum dau ordonanțe după ordonanțe după ce în prealabil ”au trecut legile justiției” cu un singur scop: toți infractorii să fie liberi. Observăm săptămânal „tineri frumoși și liberi” care de grija legilor Justiției sau a OUG 7 renunță la propriile preocupări pentru a se sacrifica în diferitele piețe pentru a cere demisii. Actori și profesori universitari din instituții publice, cer demisia guvernului și anularea diferitelor legi din justiție.

Cum jurnaliștii neutri sunt pe cale de dispariție s-au înmulțit cei partizani. Funcție de interesul stației tv, deciziile luate de diferitele instanțe cu privire la privarea de libertate sau arestarea propriu zisă a unor politicieni erau apărate iar acum, de când fostul șef al DNA este anchetat critică deciziile instanțelor.

Oare ce să înțeleagă românul dezinteresat de persona Kovesi? Când un guvern, încă legitim, reprezentant al României face o recomandare către Bruxelles, iar cei care conduc Uniunea Europeană nu țin cont de recomandările României, cum putem vorbi de așa numita coeziune enunțată cu drag de majoritatea politicienilor? O instanță a hotărât o măsură restrictivă împotriva L.C. Kovesi!

Acuzele împotriva justiției, ca anexă a PSD, creează un precedent periculos. Când o decizie a unei instanțe nu este pe placul unui individ sau a unui grup poate duce la anularea sa?

În octombrie 1924 avea loc la Iași o crimă care cutremură România. Prefectul poliției din Iași, Constantin Manciu este împușcat mortal de către Corneliu Zelea Codreanu. Tinerii frumoși și liberi de atunci l-au detestat pe prefectul poliției Iași iar cei din jurul liderului Mișcării Legionare văd un gest necesar, un gest prin care s-a făcut dreptate. Presa de la acea vreme a urmărit și relatat procesul cu lux de amănunte. În concluzie, procesul a fost mutat la Drobeta Turnu Severin iar Corneliu Zelea Codreanu a fost achitat.

Cei de la PSD nu sunt încă în stare să știe exact ce vor, sau, dacă știu ce vor, nu știu cum să obțină.

Faptul că nu avem politică externă de când la ministerul de externe a poposit venerabilul pensionar Teodor Meleșcanu duce la un fapt de neconceput într-un stat care se respectă. Îngrijorările ambasadorilor cu privire la deciziile guvernului, somarea oficialilor români prin declarații de către politicieni europeni, fac din România și din reprezentanții săi, președinte, guvern și parlament un stat care acționează cu teamă și că unicul scop este de a nu deranja vreun lider european.

Nicolae Iorga scria în Neamul Românesc în 5 iunie 1937: ”iată însă că în ultimul timp asistăm la negociații și hotărâri despre România, care se iau în afară de România și de alții decât factorii oficiali”.

După ce România a intrat în istorie cu schimbarea prim ministrului de către propriul partid printr-o moțiune de cenzură acum este rândul președintelui țării să propună ceva la fel de spectaculos și inedit, anume organizarea unui referendum pe Justiție. Activitatea președintelui Iohannis în aproape cei cinci ani de mandat a ieșit în evidență prin activități banale. Plimbări, participări la summit-uri europene, discuții privind costumația soției, procese privind aspectele economice prin care și-a cumpărat cele șase case ca simplu profesor într-un oraș de provincie, primul președinte care a coborât în Piață, printre manifestanți, îmbrăcat într-o geacă roșie pentru a protesta împotriva guvernului, ”pedalarea pentru Centenar” într-un grup de bicicliști organizat de Lucian Mândruță ca eveniment de ziua tricolorului, consultarea cu un grup denumit de Cotroceni ”societate civilă” și alte asemenea activități. Nimic semnificativ pentru președinte în Anul Centenar.

Klaus Iohannis a avut și două întâlniri importante. Una la Casa Albă, primit de Donald Trump drept mulțumire că România a acceptat sugestia Statelor Unite de a plăti 2% din PIB (doar șapte state plătesc această sumă) pentru NATO cât și a faptului că politicienii noștri în consens cu președintele (cred că este singurul subiect unde nu au existat diferențe de opinii) au cumpărat de miliarde de dolari arme de la americani.  Un alt punct important a fost vizita președintelui francez la București unde acesta ne-a vorbit de lângă președintele Iohannis de importanța unei Uniuni Europene cu două viteze, noi fiind în viteza a doua.

Că avem un președinte care vorbește în concluzii nu ar fi foarte grav, dar avem certitudinea că, așa cum a declarat cu un an și jumătate înaintea alegerilor, scopul său este de a obține și al doilea mandat. Ce a făcut cu primul am văzut. Specialiștii în drept văd o problemă constituțională din faptul că acesta se folosește de funcția de președinte pentru a-și face campanie. Nu este preocupat de activitățile cotidiene cu care ar trebui să fie ocupat un președinte ci cu ceea ce trebuie să facă pentru a obține un alt mandat.

În propria sa campanie electorală, un test important prin care vrea să se evidențieze este organizarea acestui referendum în aceeași zi cu alegerile europarlamentare de care nu este foarte interesat prea tare dar își dorește ca și electoratul de stânga să participe la referendumul său.

Rămâne să vedem daca PSD-ul reacționează sau rămâne doar simplu spectator la deciziile președintelui.

Autor: Ion Cojocaru

Sursa: Ion Cojocaru Blog

AVEM PREMIER!,AVEM PATRIE!

5 apr.

“Am fost surprinsă de declarațiile lui Antonio Tajani, președintele Parlamentului European. Nu poate solicita oprirea unei anchete penale. Ni se cere să nu intervenim în anchetele penale și mi se pare corect, dar ne cer să oprim o anchetă penală. Le spun clar că premierul nu a intervenit și nu va interveni în actul de justiție.

Imagini pentru VIORICA DANCILA,POZE

Am vazut punctul de vedere al unui grup de ambasadori. Am vrut sa am o discutie individuala cu fiecare dintre ambasadori, dar au refuzat. Le reamintesc ca suntem Romania si am dialog direct cu omologii mei. Le recomand sa se adreseze direct autoritatilor din tarile lor. In niciun stat ambasadorii nu fac agenda guvernului si nu o sa permit acest lucru. Trebuie sa arate respect fata de tara noastra”
Viorica Dăncilă.

La această declarație nu mai este nimic de adăugat. Diplomației de haită trebuie să i se opună diplomația demnității naționale.

Am spus-o pe când eram la Bruxelles: A fi bun român înseamnă a fi bun european. Dar a fi bun european înseamnă a fi bun român.

Cine ne cere să renunțăm la a fi români de dragul UE, ne cere de fapt să renunțăm la a fi europeni. Iar cine ne cere asta vrea, de fapt, război în Europa.

Există viață, istorie și cultură și în afara UE. Dacă ne vom întoarce la ele nu din vina României va fi. Iar dacă va fi război, îl vom purta cu convingerea că Dumnezeu iubește România. De aceea ea a ieșit mărită din toate războaiele pe care le-a purtat – fie ele câștigate sau pierdute. Noi ne-am micșorat doar în timp de pace, prin trădarea celor pe care ni-i credeam prieteni.

Autor: Adrian Severin

Sursa: Adrian Severin Facebook

ATACUL POLITICIENILOR POLONEZI LA VICEPRESEDINTELE C.E.:”TIMMERMANS SE CREDE MISIONAR PRINTRE „BARBARII” DIN EST!

5 apr.

Miercuri, când România era pusă la colț de prim-vicepreședintele CE, Frans Timmermans, Bruxellesul iniția o procedură din infringement împotriva Poloniei. Motivul ete legat tot de legile justiției. Comisia Europeană consideră că noua lege care instituie o Camera Disciplinară pentru judecători amenință independența justiției. Noua lege prevede că judecătorii pot fi supuși unor investigații disciplinare și sancționați. Comisia Europeană consideră că în acest fel politicienii pot pune presiune pe judecătorii care pronunță verdicte care nemulțumesc puterea. La Varșovia, guvernul consideră că în acest fel vor putea fi eliminați din sistem judecătorii care au colaborat cu poliția politică comunistă și cei care au comis infracțiuni în ultimele decenii, infracțiuni mușamalizate cu ajutorul colegilor de breaslă, care au format o adevărată ”castă”.

O altă problemă identificată de Bruxelles este că noua cameră disciplinară va fi compusă din judecători selectați de Consiliul Național al Magistraturii de la Varșovia, o instituție recent reformată pentru a permite parlamentarilor să numească majoritatea membrilor săi.

Procedura de infringement se adaugă unei acțiuni deschise de judecătorii polonezi de la Curtea Supremă la Curtea Europeană de Justiție, pentru anularea unor legi care reformează cea mai înaltă instanță din Polonia. Aceeași dispută de la Curtea Suprema i-a adus Poloniei încă două proceduri de infrigement, în 2017 și 2018. Cel mai grav pentru guvernul de la Varșovia este însă inițierea procedurilor prevăzute de Articolul 7 al Tratatului UE, ”arma nucleară a UE”, proceduri în urma cărora Polonia își poate pierde dreptul de vot în Consiliul European, din cauza situației statului de drept. Guvernul de la Varșovia a fos tratat mai blând decât cel de la Budapesta, supus aceleiași proceduri prevăzute de Articolul 7, însă folosind o cale instituțională care poate duce mult mai repede la suspendarea dreptului de vot.

Constituționaliștii polonezi avertizează că guvernul poate fi pus cu spatele la zid în cazul camerei disciplinare pentru judecători, la fel ca în cazul suspendării a zeci de judecători de la Curtea Supremă, în urmă cu un an. Atunci, judecătorii s-au adresat Curții Europene de Justiție, care a decis repunerea lor în funcție. Guvernul a încercat să riposteze susținând că CEJ nu are jurisdicție în această materie, însă în cele din urmă a acceptat principiul preeminenței CEJ în fața deciziilor justiției poloneze, așa cum Polonia și-a asumat prin Tratatul de Aderare.

Cât privește noua procedură de infringement, Polonia are la dispoziție două luni pentru a argumenta în fața Comsiei Europene de ce a adoptat legea camerei disciplinare pentru judecători și cum funcționarea ei nu contravine principiului separației puterilor.

Redăm mai jos o parte din reacțiile de miercuri ale politicienilor polonezi la decizia CE și la declarațiile vârfului de lance al Bruxellesului în disputa cu Polonia, același Frans Timmermans, ca și în cazul României.

Timmermas, acuzat de polonofobie

”Nu știu la ce se referă Timmermans. Influența politicienilor asupra justiției este mult mai redusă la noi decât în Germania. Se pare că domnul Timmermans are o fobie, este un polonofob”, a spus viceministrul polonez al Justiției, Michal Wojcik. El a susținut că judecătorii din Polonia sunt organizați într-o adevărată castă și în acest fel încearcă sa fie mai presus de lege. ”La originea reformei noastre a stat ideea că judecatorii trebuie să respecte nobilul principiu al egalității în fața legii”. Viceministrul polonez a evitat să declare dacă guvernul va modifica legile justiției în sensul dorit de UE. ”Îl sfătuiesc pe domnul Timmermans să se uite la țările unde instanțele sunt cu adevărat politizate”,  a mai spus Wojcik.

Andrzej Zybertowicz, consilier al președintelui Poloniei, Andrzej Duda, susține că în spatele intervențiilor UE în Polonia se află o agendă politică. El arată cum Curtea Europeană de Justiție a anunțat că va lua o decizie premilinară privind Curtea Supremă din Polonia cu doar trei zile înaintea desfășurării alegerilor europarlamentare în Polonia. În vziunea consilierului prezidențial, acest calendar al CEJ servește unor scopruri electorale.

Zybertowicz s-a lansat și într-un atac la adresa lui Frans Timmermans. ”Este convins că e un soi de misionar care le spune polonezilor cum să-și facă ordine acasă pentru a le fi bine. El crede că emancipează un fel de barbari din Estul Europei”, a spus consilierul prezidențial de la Varșovia.

Imixtiune în afacerile interne ale unui stat suveran

Instituțiile de la Bruxelles au interesul de a instala în Polonia o guvernare de stânga, susține deputatul polonez Stanislaw Piotrowicz, membru al partidului conservator de la guvernare și un politician implicat în lupta din 2015, imediat după preluarea puterii, pentru revocarea judecătorilor constituționali numiți de fostul guvern liberal cu doar câteva zile înainte de încheierea mandatului.

Pentru Piotrowicz este limpede că remarcile prim-vicepreședintelui CE, Frans Timmermans, privind situația statului de drept in Polonia fac parte dintr-un joc politic menit să promoveze nou înființatul partid de stânga ”Primavara”, condus de Robert Biedron, un activist pentru drepturile homosexualilor și lesbienelor. ”Frans Timmermans i-a transmis lui Robert Biedron că va susține acest grup politic în campania pentru europarlamentare. Acestea sunt semnale clare care arată că nu este vorba despre lege, nu despre fapte, ci despre interferența în afacerile interne ale unui stat suveran. Timmermans a arătat deseori că viziunile sale sunt similare cu ale lui Biedron”. ”Problemele justiției sunt o chestiune interna a fiecarui stat membru UE. Aceste chestiuni nu sunt acoperite de tratatele UE”, a subliniat Piotrowicz.

”Toate aspectele legate de organizarea și funcționarea justiției în Polonia întrunesc condițiile care sunt respectate și în alte țări UE. De exemplu, ministrul Justiției poate fi numit în anumite poziții din sistemul judiciar în Germania și în alte state UE. Dar în cazul Poloniei se spune că, dacă ministrul Justiției are asemenea competențe, atunci avem de-a face cu interferența puterii executive în justiție”. Politicianul polonez a făcut referire la faptul că în Polonia ministrul Justiției este și procuror general, așa cum a fost și înaintea guvernării liberale din perioada 2007-2016. Ministru al Justiției și Procuror General este Zbigniew Ziobro, un politician cunoscut pentru declarațiile sale foarte dure.

A transformat Estul într-un vehicul electoral

Eurodeputatul poloez Ryszard Legutko, din partea partidului Lege și Justiție, condus de Jaroslaw Kaczynski, susține că Frans Timmermans folosește țările din Europa Centrală și de Est pe post de vehicul pentru cariera sa politică. ”Timmermans este candidat la președinția Comisiei Europene și este implicat într-o campanie electorală. În condiții normale, un asemenea personaj implicat politic nu poate lua decizii ca un arbitru imparțial”, a spus Ryszard Legutko, făcând referire la sprijinul lui Timmermans pentru Alianța Democratică a Stângii din Polonia. ”Timmermans profită de aceastră interferență în afacerile interne ale Poloniei. Nu este vorba despre Camera Disciplinară, nu este vorba despre cun funcționează ea sau statul de drept din Polonia, este vorba despre a ataca cât se poate de mult guvernul, iar Timmermans asta face. A ales Polonia și Ungaria ca vehicule pentru cariera lui politică”.

”Frans Timmermams este în spatele politicii agresive a Comsiiei Europene împotriva reformei justiției din Polonia. Nu știu de ce Polonia nu are voie să aibă o cameră discipliară care să elimine oile negre din rândul magistraților”, a spus viceministrul polonez al Culturii, Jaroslaw Sellin.  ”Timmermans are un interes politic, pentru că este în toiul campaniei și vrea să fie președinte al noii Comisii din partea socialiștilor”. ”În fiecare țară UE exista un sistem disciplinar pentru magistrați. De ce Polonia nu poate avea un asemenea sistem, de ce Timmermans nu permite asta?”.

Împotriva interferenței Comisiei Europene în afacerile interne ale Poloniei s-a pronunțat și un partid din opozitie, Kukiz 15, o formațiune antisistem. Deputatul Stanislaw Tyszka a susținut că reforma justiției aplicată de actualul guvern nu a făcut bine justiției, câtă vreme procesele durează acum mai mult. Însă politicianul consideră inadminisbile imixtiunile Bruxellesului în Polonia. ”Nu suntem de acord ca birocrații UE – în care domină Franța, Germania și marile corporații – să ne spună cum să ne rezolvăm problemele interne”.

„PIXELUL ALBASTRU”SE INTOARCE.OPERATIUNEA „SPALAREA TORTIONARULUI AUGUSTIN LAZAR!”

5 apr.

Aşa cum era de prevăzut, în urma dezvăluirilor care-l incriminează pe Procurorul general Augustin Lazăr, a apărut imediat şi o „armată” de avocaţi ai diavolului, care încearcă spălarea imaginii sale publice, astfel încît „torţionarul” să pară un biet mieluşel în curtea Sistemului comunist pe care l-a slujit.

Deşi Augustin Lazăr a recunoscut că în 1985 şi 1986 a fost preşedintele comisiei de liberare condiţionată din Penitenciarul Aiud, spălătorii de cadavre încearcă, totuşi, să-i scoată petele din biografie în ciuda evidenţelor şi nu se dau în lături să sfideze realitatea, chiar dacă propriile lor argumente nu fac altceva decît să-l incrimineze şi mai mult pe Augustin Lazăr.

Iată, de pildă, demersul Ioanei Ene Dogioiu, postat pe „Ziare.com”, preluat imediat de mai multe site-uri. Cunoscuta apărătoare a Sistemului se foloseşte de o declaraţie a disidentului Radu Filipescu, deţinut politic la Aiud, închisoarea în care şi-a ispăşit pedeapsa şi disidentul Iulius Filip, fără să-şi dea seama că nu face altceva decît să confirme vinovăţia lui Augustin Lazăr, nicidecum s-o înlăture. Iată declaraţia lui Radu Filipescu, reprodusă de Ioana Ene Dogioiu:

Ce spune, de fapt, Radu Filipescu? Că acea Comisie din penitenciar, care decidea dacă dosarul de liberare condiţionată era sau nu trimis la instanţă, se întrunea fără ca deţinutul să fie anunţat, să i se ceară părerea în susţinerea cauzei sale şi – lucrul cel mai important – NICI MĂCAR NU ERA ANUNŢAT CĂ S-A DECIS AMÎNAREA LIBERĂRII CONDIŢIONATE! Asta spune Radu Filipescu: „Noi habar nu aveam de comisii locale, nici nu primeam actele! Orice găină poate pricepe că dacă deţinutului nu i se comunica nici întrunirea comisiei, nici faptul că liberarea sa a fost amînată, nu avea cum să se adreseze instanţei!

Noi am publicat în „Cotidianul” (https://www.cotidianul.ro/mars-acasa-tortionar-nenorocit/) cadrul legal după care îşi desfăşurau activitatea aceste comisii din penitenciare, prevăzut de Legea 23/1969, pe care şi Augustin Lazăr, dar şi „avocaţii” lui de ocazie, îl ignoră cu bună ştiinţă. Articolele 27 şi 28 reglementau procedura „liberării condiţionate”, precizînd explicit:

Suprapunînd declaraţia lui Radu Filipescu peste aceste prevederi legale, este la mintea cocoşului că, în cazul în care deţinutului nu i se comunica decizia luată de Comisie, privind respingerea cererii de liberare codiţionată şi dreptul acestuia de a se adresa instanţei, TOŢI MEMBRI COMISIEI ÎNCĂLCAU LEGEA! Dintre toţi, Augustin Lazăr era cel mai vinovat: pe de o parte pentru că, în calitate de procuror, trebuia să asigure legalitatea deciziilor comisiei, iar, pe de altă parte, pentru că, în calitate de preşedinte al comisiei, trebuia să împiedice comiterea unui atît de grav abuz, indiferent cine a dispus prin culise ca Iulius Filip să rămînă în puşcărie!

Cu alte cuvinte, declaraţia lui Radu Filipescu nu face altceva decît să confirme tortura psihică la care a fost supus disidentul Iulius Filip, prin faptul că i s-a prelungit detenţia în mod abuziv, fiind supus la torturi fizice şi psihice de neimaginat! Iar pentru acest gen de tortură Augustin Lazăr nu mai poate face altceva decît să-şi dea demisia din funcţia de Procuror general şi să ceară scuze victimei sale, nu să spere că „Operaţiunea de albire” a lui, demarată de oamenii Sistemului, va reuşi.

Şi, ca în orice manipulare de acest fel, „avocaţii” de ocazie ai lui Augustin Lazăr apelează şi la metoda distragerii atenţiei publicului de la obiectul principal, aducînd în prim plan o temă falsă. În acest caz, ei vorbesc despre un colonel Lazăr, care era CI-stul de la Aiud, ca şi cînd noi, cei care vorbim despre Augustin Lazăr, l-am confunda pe Procurorul general cu colonelul de Securitate! În realitate, nici noi, nici cei de la „Lumea justiţiei” şi nici cei de la „Antena 3” nu l-am acuzat pe Augustin Lazăr că ar fi fost „securistul” din penitenciar, ci l-am identificat ca fiind procurorul care prezida comisia de liberare condiţionată, lucru, de altfel, recunoscut chiar de Augustin Lazăr!

Ce nu înţeleg, sau se prefac că nu înţeleg, aceşti apărători ai Sistemului este că, nu întîmplător, după Revoluţie, cînd se presupune că s-a instaurat democraţia, legislaţia a fost schimbată înlăturîndu-se cîteva prevederi specifice dictaturii, astfel încît abuzurile din vremea comunismului, precum cele comise şi de Augustin Lazăr, să nu mai fie posibile.

În acest sens, potrivit Legii 254/2013, procurorul nu mai este preşedintele Comisiei de liberare condiţionată, ci un judecător. De asemenea, azi deţinutul se poate prezenta în faţa comisiei pentru a-şi susţine punctele de vedere, iar, potrivit art. 97, al. 10 din Legea 254/2013, „procesul-verbal prevăzut la alin. (6), împreună cu documentele care atestă mențiunile cuprinse în acesta, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, iar procesul-verbal se comunică de îndată persoanei condamnate”!

Toate aceste modificări din legea actuală, privind regimul de executare a pedepselor, au fost făcute tocmai pentru ca alţi „lăzărici” să nu îşi mai poată justifica abuzurile şi torturile, aşa cum face Augustin Lazăr acum, alături de „avocaţii” lui de ocazie din presa Sistemului, cum este şi Ioana Ene Dogioiu.

Aşadar, rămîne cum am stabilit: Augustin Lazăr a fost unul dintre torţionarii regimului comunist prin ceea ce a făcut ca preşedinte al comisiei de liberare condiţionată, cînd, şi din cauza lui, disidentul anticomunist Iulius Filip a suportat tortura pentru că a îndrăznit să critice PCR-ul!

P.S. Conform DEX, „tortură” înseamnă „A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui”, dar şi „a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui”, iar „torţionarul” este „persoana care aplică tortura”.

KOVESI”REGINA „NEINCORONATA.NEGOCIERILE S-AU BLOCAT!

5 apr.

Echipa Parlamentului European și a Consiliului UE nu au ajuns la un consens nici în a treia rundă de negocieri care a avut loc joi la Bruxelles pentru șefia Parchetului European, la care candidează Laura Codruța Kovesi și francezul Jean-François Bohnert.

Ba mai mult, cea de-a patra rundă de negocieri, programată pentru 10 aprilie, a fost anulată. Consiliul UE a propus negocieri pe 12 aprilie, dar Parlamentul European ar fi respins oferta. Negocierea s-ar putea amâna  până după constituirea noului Parlament European.

Negociatorii Consiliului UE au reiterat, în cadrul rundei de negocieri de joi, sprijinul puternic pentru candidatul francez, Jean-Francois Bohnert, şi au propus ca viitoarea rundă de discuţii privind desemnarea procurorului-şef european să se amâne pentru 12 aprilie, din cauza reuniunii extraordinare a Consiliului European dedicate Brexitului.

„La începutul întâlnirii, negociatorii PE au făcut referire la poziţia exprimată de preşedintele (Antonio) Tajani ieri (miercuri – n.r.) în timpul sesiunii plenare privind situaţia dnei Kovesi şi a statului de drept în România. Negociatorii Consiliului au subliniat că întâlnirea are ca temă numirea primului şef al EPPO pentru următorii şapte ani. Este foarte important ca EPPO să fie funcţional până al sfârşitul lui 2020, cum este programat. Negociatorii PE şi-au exprimat nemulţumirea faţă de răspunsul negociatorului Consiliului”, a declarat o sursă UE pentru Agerpres.

De asemenea, negociatorii Consiliului au „reamintit că Consiliul îi acordă un sprijin puternic dlui Bohnert”, conform sursei citate.

„Negociatorii au informat COREPER (Comitetul reprezentanţilor permanenţi) asupra negocierilor după fiecare rundă şi nu a existat nicio schimbare a poziţiei Consiliului. Cu toate acestea, negociatorii Consiliului au fost pe deplin pregătiţi să asculte argumentele PE privind ce o face pe candidata lor mai potrivită pentru a construi EPPO”, a precizat sursa UE.

De asemenea, „Consiliul UE a informat că viitoarea dată prevăzută pentru negocieri, 10 aprilie, este acum imposibilă din cauza reuniunii speciale a Consiliului European”. Totuşi, noua dată propusă nu ar fi fost acceptată încă de PE, conform sursei citate, ceea ce ar putea duce la amânarea negocierilor până la formarea noului parlament rezultat din alegerile ce vor avea loc în luna mai.

„Consiliul a propus ca dată nouă 12 aprilie. Totuşi încă nu este clar dacă Parlamentul doreşte să aibă loc această întâlnire. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci cel mai probabil negocierile se vor relua după formarea unui nou parlament”, a mai declarat sursa UE.

Ce a transmis despre negociere Parlamentul European 

Echipa Parlamentului European a cerut Consiliului UE, la cea de-a treia rundă de negocieri să nu cedeze în fața „presiunilor” Guvernului României și să își reconsidere poziția față de candidatul Laura Codruța Kovesi pentru funcția de procuror-șef european.

Argumentele aduse de Parlamentul European la negocierile cu Consiliul UE, potrivit unui comunicat oficial:

„În urma anunțului de ieri a președintelui Tajani în sprijinul candidaturii doamnei Kövesi și după trei runde de negocieri cu Consiliul, echipa de negociere a Parlamentului și-a reiterat sprijinul continuu față de doamna Kövesi, fost procuror anticorupție în România, la a cărei candidatură se opune guvernul român.

De asemenea, echipa de negociere a PE a cerut Consiliului să își reconsidere poziția. Procurorul-șef Parchetului European (EPPO) trebuie selectat de comun acord între Parlament și Consiliul UE.

„După cea de-a treia rundă de negocieri cu delegația Consiliului, regretăm profund situația actuală a blocajelor, care împiedică cele două instituții să numească procurorul general european”, a declarat Claude Moraes (S&D, UK), președintele Comisiei pentru libertăți civile a PE. „Procurorul șef al UE va juca un rol-cheie în funcționarea Parchetului European, un birou care va contribui la combaterea infracțiunilor împotriva bugetului UE”, a concluzionat el.

Vicepreședinta Comisiei pentru libertăți civile, Judith Sargentini (Verzi, Olanda) a declarat: „Obstrucția pe care doamna Kövesi o întâmpină în mod curent din partea autorităților române evidențiază curajul și independența ei, ambele fiind cerințe esențiale pentru funcționarea eficientă a Parchetului European. Hărțuirea exercitată de guvernul român a condus la o discreditare totală a candidatului Consiliului”.

„Spre deosebire de Consiliu, Parlamentul a organizat audierea tuturor celor trei candidați selectați. Dna Kövesi este de departe cel mai puternic și mai promițător candidat pe post. Nu putem accepta faptul că Consiliul cedează presiunii guvernului român de a susține un candidat mult mai slab.Deoarece regulamentul pentru înființarea Parchetului European a fost diluat în timpul negocierilor, este esențial ca Parlamentul să aleagă un candidat care ar face instituția puternică și credibilă”, a declarat Ingeborg Gräßle (PPE, Germania), președinta Comisiei pentru control bugetar a Parlamentului, după a treia rundă de negocieri joi. „Este o femeie, iar Parlamentul tocmai a cerut Consiliului UE să respecte principiul echilibrului între sexe. În plus, România nu deține în prezent niciun post-cheie UE „, a adăugat aceasta.

Primele runde de negocieri au avut loc pe 19, 27 martie și cea de-a treia joi, 4 aprilie.

Echipa de negociere a Parlamentului European este compusă din preşedintele şi vicepreşedintele Comisiei LIBE, Claude Moraes şi Judith Sargentini, preşedintele Comisiei CONT, Ingeborg Grassle (grupul PPE).

Laura Codruţa Kövesi este susținută de Parlamentul European, iar candidatul francez de către Consiliul UE.

Parlamentul şi Consiliul UE numesc de comun acord procurorul-şef pentru un mandat de 7 ani care nu poate fi reînnoit.

FUNDATIILE GERMANE SI CULTELE NEOPROTESTANTE IMPLICATE IN FUNCTIONAREA STATULUI ROMAN!

5 apr.

sursa foto justitiarul.ro

Fundațiile germane și cultele neoprotestante implicate în funcționarea statului român prin agenți de influență, propagandă și fonduri substanţiale. Este ideea principala a unui articol postat pe justitiarul.ro şi semnat de Voichiţa Răşcanu, Ruana Ceauşescu și Luciana Pop.

„Sponsorizările primite ilegal de PDL, de la fundațiile germane „Hanns Seidel” și „Konrad Adenauer”. Aceleași fundații au pompat fonduri substanțiale și în ministerele vitale pentru funcţionarea statului român, în mod special în timpul guvernării PDL. Acestea au fost restructurate, transformate și îndoctrinate prin banii dați direct de cancelarul Angela Merkel. Banii au fost însoţiţi de o acţiune de spionaj instituţional, mai exact, odată cu fondurile, instituţiile din România şi mecanismele după care acestea funcţionează au fost investigate atent de agenţi politici, care s-au folosit de orice breşă pentru a şi le subordona.

Traian Băsescu a transformat și, mai apoi, a controlat instituțiile statului de drept și viața politică a României în exterior • „Hanns Seidel” și „Konrad Adenauer” sunt cele două fundații prin care activitățile politice ale PDL au fost plătite • Ambele fundații sunt susținute de Guvernul Angelei Merkel • 51 de lideri ai PDL au primit bani, sub diferite forme, de la neoprotestanți • Președintele PDL, Vasile Blaga, a fost în pelerinaj la Biserica Penticostală Philadelphia Romanian Church din SUA, pe banii lor • Ministerele Justiției, Internelor, Sănătății și Muncii au fost restructurate, transformate și îndoctrinate prin banii dați direct de Angela Merkel • Întregul sistem creat din banii nemților și ai pocăiților vizează distrugerea instituțiilor românești și accesul în Parlament al susținătorilor neoprotestanților

PDL, alimentat financiar prin două fundații germane, s-a extins de-a lungul Europei, înrobind instituțiile naționale intereselor de partid, manipulând opinia publică și transformând contribuțiile europene în daruri portocalii, cu destinatari înregimentați politic.

Nicio instituţie importantă din România nu funcţionează, în prezent, fără ingerinţa agenţilor politici străini, deghizați în funcţionari ai instituţiilor europene. Întreaga activitate a acestora este caracterizată printr-o atitudine de opacitate şi lipsă totală de transparenţă, propagată de la cele mai înalte niveluri ale Comisiei Europene, până la filialele din România ale celor două fundaţii.

Reprezentanţii „Hanns Seidel” în România refuză să dea detalii cu privire la proiectele recente pe care le au în desfăşurare cu anumite ministere. Reacția reprezentanților fundației germane nu a făcut decât să ne consolideze convingerea că în spatele colaborărilor din ultimii ani se ascund interese politice.

Cea mai importantă finanţare, dar şi cel mai aprig control, au fost lansate de fundaţia „Konrad Adenauer” asupra Ministerului Justiţiei. Numai în 2011, în timpul ministeriatului lui Cătălin Predoiu, Ministerul Justiţiei a primit de la Comisia Europeană 65 de milioane de lei, pentru şapte proiecte derulate atât pe pregătirea profesională a magistraţilor, cât şi pe pregătirea celor din sistemul de probaţiune. Din cele 65 de milioane de lei, Fundaţia „Konrad Adenauer” a dat MJ-ului bani pentru două proiecte. Sumele primite din afară nu au venit fără o îndatorare a Ministerului Justiţiei, transpusă în celebrul Mecanism de Cooperare şi Verificare pe Justiţie. Ani de zile, experţi ale căror nume sunt cu obstinaţie ascunse, întocmesc rapoarte cu privire la sistemul judiciar din România, menite să dea direcţiile de funcţionare ale sistemului. Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost criticaţi în bloc, pentru că nu i-au judecat suficient de repede şi de aspru pe politicienii din Opoziţie, pentru faptele de corupţie de care aceştia erau acuzaţi. Deşi, potrivit legii, în România, judecătorii sunt independenţi şi nicio autoritate din această ţară nu le poate spune cum şi cât de repede să judece un dosar, atunci când directivele au venit de la Comisia Europeană, niciun magistrat şi nicio asociaţie a magistraţilor nu s-au revoltat. Nici măcar Consiliul Superior al Magistraturii, al cărui unic rol este de a garanta independenţa magistraţilor, nu a făcut altceva decât să urmeze cu religiozitate indicaţiile cuprinse în rapoartele de ţară. Concluziile rapoartelor MCV cu privire la judecătorii ÎCCJ au făcut subiectul unor ample dezbateri televizate, iar celor chemaţi să înfăptuiască Justiţia la cel mai înalt nivel, li s-a transmis că nu au altă cale decât să se conformeze cerinţelor europene. Una dintre cele mai vocale personalităţi în a critica judecătorii de la Înalta Curte a fost chiar Monica Macovei, europarlamentar PDL şi fost ministru al Justiţiei. Aceasta s-a bucurat din plin de susţinerea aşa-zisei societăţi civile, în fapt, o mână de asociaţii şi fundaţii create special pentru a se implica în promovarea politicii PDL-ului.

Aşa au apărut condamnările pe bandă rulantă date politicienilor, punerea celerităţii mai presus de dreptul la un proces echitabil, precum şi nerespectarea dreptului la apărare. Numele experţilor care au întocmit rapoarte de multe ori conţinând date false, precum şi pregătirea lor într-ale Dreptului, dar şi capacitatea lor de a vorbi şi de a înţelege limba română, nu au fost, niciodată, lămurite de mai-marii Comisiei Europene.

În contradictoriu cu criticile aduse judecătorilor, procurorii şi, în special, cei din DNA, care instrumentau dosarele oamenilor din Opoziţie, au fost lăudaţi constant, atât în rapoartele de ţară întocmite de aşa-zişii experţi ai Comisiei Europene, cât şi de preşedintele în funcţie, Traian Băsescu. DNA nu a fost criticată nici măcar atunci când presa a fost intoxicată de procurori, cu privire la vinovăţia şi la probele irefutabile pe care anchetatorii le-ar fi deţinut despre anumite personalităţi politice.

Una dintre cele mai evidente implicări ale Fundaţiei „Konrad Adenauer” în direcţiile de urmat pentru sistemul judiciar a fost organizarea dezbaterii privind noua strategie anticorupţie a României. Evenimentul a avut loc în anul 2011, iar membri ai Fundaţiei şi-au dat părerea despre ce anume ar trebui să conţină o strategie împotriva corupţiei, aplicată la nivel de ţară. Documentul a trecut prin Parlament, iar deputaţii şi senatorii şi-au însuşit principiile şi obiectivele acestuia.

„Konrad Adenauer” s-a implicat nu numai la nivel decizional şi de strategie în problemele sistemului judiciar, ci şi în crearea de lideri pentru acesta. Seria de seminarii „Leaders for Justice” este sponsorizată de „Konrad Adenauer” an de an, absolvenţii de drept fiind îndoctrinaţi cu principiile şi viziunile finanţatorilor. Participanţii la aceste seminarii s-au constituit în Alianţa „LiderJust”, care îşi propune să devină unul dintre principalii catalizatori de iniţiativă în domeniul Justiţiei.

Chiar fostul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, a fost cel care a căutat în timpul mandatului său o colaborare intensă cu Fundaţia „Konrad Adenauer”, drept urmare, au fost susţinute de aceasta mai multe cursuri de pregătire a magistraţilor şi seminarii interdisciplinare în domeniul drepturilor omului, respectiv în cel al justiţiei pentru minori.

Modul în care instituţiile europene şi, mai ales, oamenii politici din Europa au reacţionat în momentul suspendării preşedintelui Traian Băsescu a demonstrat nu că aceştia au fost dezinformaţi, ci că sistemul creat pe banii nemţilor a făurit un stat care nu există. Astfel, absolut toţi politicienii europeni s-au revoltat împotriva „influenţării şi încălcării independenţei Justiţiei”, referindu-se la presiunile pe care le-au reclamat anumiţi judecători ai Curţii Constituţionale. Conform Constituţiei României, Curtea Constituţională nu face parte din sistemul judecătoresc. Aşa-numiţii judecători ai acestei instituţii sunt oameni numiţi politic, şi care, neoficial, au obligaţia de a-i asculta pe cei graţie cărora au ajuns să ocupe funcţia de judecător al CCR. Comisia Europeană, dar şi lideri europeni importanţi, au pus în aceeaşi oală sistemul judiciar din România şi Curtea Constituţională, pentru a se folosi, în mod injust, de principiul european, consacrat şi în legislaţia românească, potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi imparţiali şi nu se supun niciunei alte autorităţi ori puteri în stat. Reacţia europenilor nu a fost altceva decât punerea piciorului pe grumazul a opt milioane de români, care au votat demiterea lui Traian Băsescu. Presiunea politico-economică exercitată de politicienii europeni asupra Guvernului de la Bucureşti, în timpul suspendării lui Băsescu, precum şi confuzia voită între Justiţie şi Curtea Constituţională, au fost mijloacele prin care europenii s-au asigurat că tot sprijinul lor pentru preşedintele Băsescu şi oamenii lui nu a fost în zadar. Chiar dacă, în acest fel, suveranitatea României a fost făcută ţăndări.

                Fundaţiile şi-au împărţit teritoriul

Dacă Fundaţia „Konrad Adenauer” a fost principalul sponsor al Ministerului Justiţiei, la celelalte ministere vitale pentru funcţionarea statului de drept şi pentru dezvoltarea sănătoasă a unei societăţi, adică Ministerul de Interne, al Muncii, al Educaţiei, al Sănătăţii, vistieria s-a numit „Hanns Seidel”. Principalii promotori ai acţiunilor acestei fundaţii au fost chiar miniştrii sponsorizaţi. De exemplu, fostul ministru de Interne Traian Igaș a participat, în noiembrie 2010, la o conferinţă organizată de Fundaţia „Hanns Seidel”. Tema conferinţei organizate la Bruxelles a fost reprezentată de „Progresele României pentru aderarea la Spaţiul Schengen”. Pe lângă expunerea mediatică şi propaganda politică de la conferinţele organizate de „Hanns Seidel”, fundaţia s-a ocupat şi de şcolirea poliţiştilor români. Aceştia au fost instruiţi cu privire la „tehnici și metode de combatere a criminalității intelectuale și industriale, combaterea infracțiunilor privind achizițiile și licitațiile publice”. MAI este, conform Cecilei Ciobanu, reprezentantă a Fundaţiei „Hanns Seidel”, principalul colaborator al think-thank-ului german. Însă, proiectele comune ale acestora sunt ţinute la sertar.

Ministerul Muncii, în parteneriat cu fundația bavareză „Hanns Seidel”, a organizat, în 2006, un seminar în care au fost dezbătute „evoluția instrumentelor juridice din domeniul asigurărilor sociale, tipurile de pensii și relațiile bilaterale româno-germane din domeniul asigurărilor sociale și pensiei”. Evenimentul nu numai că a fost finanțat de „Hanns Seidel”, partea germană a avut un cuvânt greu de spus în adoptarea strategiilor Ministerului Muncii. Mult mai târziu, în 2011, fostul ministru al Muncii, Sulfina Barbu, a participat la conferința „Viitorul Politicii sociale: îmbătrânirea activă și mobilitatea socială în Europa”, acțiune organizată cu sprijinul Fundației „Hanns Seidel”.

             Anca Boagiu, premiată de „Hanns Seidel”

Fundația afiliată la Uniunea Creștin Socială din Germania a pompat bani și în fostul minister al Integrării Europene, condus de Anca Boagiu. În 2007, în cadrul unei conferințe finanțate de „Hanns Seidel”, reprezentanții acesteia i-au acordat lui Boagiu distincția „Ehrennadel In Gold”. Tot în 2007, un reprezentant al Ministerului Finanțelor a prezidat o conferință organizată pe tema parteneriatului public privat în sistemul de sănătate din România. Fundația germană a finanțat și seminarii la care au participat reprezentanți ai Ministerului Sănătății, pe teme precum „Combaterea traficului de carne vie și a prostituției”. Sprijinul masiv al fundației a venit și pentru fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, care a participat, în 2010, la conferința națională a Asociației Profesorilor de Limba Germană din România, desfășurată la Sinaia.

Fundaţia lui Teodor Baconschi, campioana sponsorizărilor de la „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”

Unul dintre foştii miniştri ai PDL, abonat la sponsorizări din partea celor două fundaţii, este Teodor Baconschi, fostul şef al Diplomaţiei româneşti. Acesta a fost beneficiarul a nu mai puţin de 44 de proiecte, contracte, sponsorizări, de la cele două fundaţii, pentru diverse activităţi politice. Banii daţi de „Hanns Seidel” şi „Konrad Adenauer” au intrat în contul Fundaţiei Creştin Democrate, înfiinţate şi patronate de Baconschi.

Cel mai important contact al lui Teodor Baconschi cu reprezentanţii Fundaţiei „Hanns Seidel” a avut loc chiar în timpul ministeriatului de la Externe al politicianului român. Acesta s-a întâlnit cu preşedintele de atunci al fundaţiei, Hans Zehetmair, în 2010, la München, în cadrul unei conferinţe în care Baconschi a ţinut un discurs. Întâlnirea dintre cei doi a avut ca rezultat semnarea unui acord între Fundaţia Creştin Democrată a lui Baconschi şi „Hanns Seidel”, condusă de Zehetmair. Scopul semnării acestui document a fost acela „de a ancora mai puternic gândirea creştin-democrată în societatea şi politica românească”. În iunie 2011, la Bucureşti, s-a desfăşurat conferinţa „Piaţa muncii în România: Competiţie, eficienţă, legalitate”, organizată de FCD, în parteneriat cu Fundaţia „Hanns Seidel”. Printre invitaţii acestui eveniment s-au aflat Sebastian Lăzăroiu, Sorina Plăcintă şi George Butunoiu.

Fundaţia Creştin Democrată a primit sprijin de la Fundaţia „Hanns Seidel”, de la semnarea acordului de colaborare dintre cele două structuri şi până în prezent, pentru organizarea a aproximativ 30 de evenimente, precum şcoli de vară, conferinţe, lansări de cărţi, deschiderea unor noi filiale, susţinerea de cursuri sau oferirea de diplome pentru tinerii angajaţi politic.

În cadrul colaborării cu Fundaţia „Hanns Seidel”, fostul ministru de Externe a organizat video-conferinţe prin care reprezentanţii administraţiilor publice din România şi din Germania au purtat diverse dialoguri, a lansat suplimente de reviste, în colaborare cu Adrian Papahagi, Mihail Neamţu şi Vladimir Tismăneanu, sau mese rotunde, pentru pregătirea noilor generaţii de politicieni.

Ca dovadă a bunelor relaţii dintre Fundaţia Creştin Democrată şi Fundaţia „Hanns Seidel”, la aniversarea a 20 de ani de activitate în România a acesteia din urmă, fundaţia lui Baconschi a fost prezentată ca partener.

Fundaţia „Konrad Adenauer” a sprijinit intens activităţile politice ale PDL-ului, având şi o importantă colaborare cu Institutul de Studii Populare, al cărui director adjunct este Adrian Papahagi. Acelaşi Papahagi este vicepreşedinte al Fundaţiei Creştin Democrate, ceea ce a condus la semnarea unei convenţii de cooperare între „Konrad Adenauer” Stiftung şi Fundaţia Creştin Democrată, în 3 octombrie 2011, chiar de Ziua Națională a Germaniei. Scopul acesteia a fost descris ca fiind acela „de a ancora mai puternic gândirea creştin-democrată în societatea şi politica românească”. Astfel se face că, din acel moment şi până în prezent, „Konrad Adenauer” a finanţat aproximativ 14 evenimente ale FCD-ului, la care au luat parte şi importanţi lideri din PDL, precum Emil Boc, Monica Macovei sau Sever Voinescu. Fiecare dintre PDL-iştii participanţi la seminariile şi prelegerile sponsorizate de fundaţiile „Hanns Seidel” şi „Konrad Adenauer” nu a făcut altceva decât să promoveze doctrina, idealurile şi principiile partidului de proveniență, deşi invitaţia le era adresată în calitatea lor de înalți oficiali ai Guvernului României.

„Konrad Adenauer” şi asociaţia condusă de Baconschi au organizat, în 2011, şcoala de vară „Demokratia”. În judeţul Botoşani, s-a desfăşurat, în iunie 2011, şcoala de vară „Democraţia între libertate şi responsabilitate”, prilej cu care FCD şi „Konrad Adenauer” li s-au adresat tinerilor aspiranţi la poziţii de lideri, cărora le-au vorbit Mihail Neamţu, Adrian Papahagi, Radu Carp şi Theodor Paleologu.

În octombrie 2011, la Berlin, Teodor Baconschi a susţinut la Fundaţia „Konrad Adenauer”, conferinţa „Viitorul Uniunii Europene – o viziune creştin-democrată”, prilej cu care a vorbit despre viitorul proiectului european în vremuri de criză. Conform materialului de promovare, „creştin democraţii au datoria să continue proiectul lui Adenauer, De Gasperi şi Schuman, pentru a salva Europa de la dezbinare şi irelevanţă”.

Fundaţia „Konrad Adenauer” a finanţat şi tipărirea suplimentului „Caritas” de la „Revista 22”, prin colaborarea cu FCD şi Institutul de Studii Populare, coordonat de Mihail Neamţu. „Revista 22” a fost şi este susţinătoare a preşedintelui Traian Băsescu, la fel şi Mihail Neamţu, cel care graţie orientărilor politice, a primit, de-a lungul timpului, funcţii în diverse instituţii, cum ar fi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Acest institut a fost creat în 2010 de Traian Băsescu, un reprezentant de bază al statului român la Anvers, înainte de 1989.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc – condus de Vladimir Tismăneanu, secondat de Mihail Neamţu – a fost sponsorizat de Fundaţia „Konrad Adenauer”, la fel ca şi Ministerul Educaţiei, într-un proiect care viza instruirea profesorilor de istorie. Concret, IICCMER a editat un manual despre perioada comunistă, din care profesorii de istorie, participanţi la cursul de mai sus, ar fi trebuit să studieze atrocităţile comise de regimul comunist şi să le predea, apoi, elevilor.

        Cultele neoprotestante, „fabrici” de politicieni

În urma alegerilor din 2008, au fost votaţi doar şapte parlamentari evanghelici, baptişti şi penticostali, toţi făcând parte din Partidul Democrat Liberal: Lucian Riviş Tipei (Arad), Nicolae Jolţa (Bihor), Orest Onofrei (Suceava), Mircea Lubanovici (Diaspora), Gheorghe David (Timiş) Marius Dugulescu (Timiş) şi Iosif Veniamin Blaga (Hunedoara). Realitatea însă a fost alta.

Nucleul neoprotestanţilor din PDL începe cu fostul premier Emil Boc, care este penticostal, la fel ca şi fostul primar de Cluj-Napoca, Sorin Apostu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, deputatul Daniel Buda, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, Radu Țîrle. Deputatul Lucian Tipei este chiar fiul pastorului Pavel Tipei, şeful Cultului Penticostal din România, prieten la cataramă cu primarul Aradului, Gheorghe Falcă, şi acesta, dar şi socrul său, Gheorghe Seculici, fiind apropiaţi de penticostali.

Emil Boc a negat că este penticostal, însă a omis un detaliu: cei 300.000 de dolari luaţi de la pocăiţi. Conform Primăriei Cluj-Napoca, „Emil Boc a salutat finalizarea,a demersurilor comunităţii române penticostale din zona Chicago, inclusiv a Bisericii Philadelphia, legate de colectarea unor importante fonduri (aproximativ 300.000 USD) destinate îndepărtării efectelor inundaţiilor din România, urmând ca această sumă să fie direcţionată, prin intermediul Ministerului Administraţiei şi Internelor, susţinerii proiectelor de refacere a zonelor afectate de calamităţi”.

Anghel Florin Serghei, William Brânză, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Alin Popoviciu, Lucian Riviş-Tipei, Badea Riceard, penticostali PDL-işti, au propus, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, proiectul de lege pentru stabilirea parteneriatului dintre stat şi biserică în domeniul asistenţei sociale, adoptat în luna decembrie a acelui an, de Camera Deputaţilor. Concret, proiectul prevedea ca toate bisericile din România, inclusiv cea penticostală, să primească ajutor de la stat.

Vasile Blaga a făcut, la începutul lui 2010, o vizită în Atlanta, Georgia, fiind însoţit de pastorul Paul Negruţ, de la Biserica Baptistă „Emanuel” din Oradea. Nici Ambasada României din SUA, nici consulul onorific al României din Atlanta, nu au fost înştiinţaţi de această acţiune, afirmându-se că vizita lui Blaga, pe atunci ministru de Interne, a fost ferită de ochii curioşilor. Penticostalii români care frecventau Philadelphia Romanian Church au ştiut din timp de această vizită, fiind invitaţi să participe la întâlnirea cu liderul PDL. Ortodocşii români au fost deranjaţi de hotărârea fostului ministru de Interne. Părintele ieromonah DR. Chesarie Bertea a cerut explicaţii reprezentanţilor Ambasadei Române. Dacă prima reacţie a acestora a fost de a nega zvonurile, la câteva săptămâni un funcţionar al Ambasadei i-a confirmat preotului vizita lui Blaga în Atlanta.

Mircea Lubanovici, penticostal de seamă, a fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul uninominal nr. 3, fiind şi membru supleant al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO. La 27 de ani, Mircea Lubanovici a emigrat, împreună cu soţia sa, în SUA, mai exact în Chicago, unde a absolvit „Harry Truman Community College”. În calitatea sa de deputat de Diaspora, Lubanovici a organizat conferinţe şi simpozioane în comunitatea română penticostală, inclusiv şi-a introdus electoratului colegii politicieni, cum ar fi penticostalul Radu Ţârle, senator de Bihor, deputatul de Caraş-Severin, tot penticostal, Valentin Boşneag şi Ioan Moldovean, neoprotestantul preşedinte al Alianţei Evanghelice Române. Toţi cei menţionaţi mai sus, inclusiv şeful Consulatului General al României din Los Angeles, Cătălin Ghenea, au participat, în Arizona, la o serie de conferinţe sponsorizate de Biserica Baptistă „Happy Valley”. Românii de alte confesiuni, care doreau să stea de vorbă cu consulul Cătălin Ghenea erau nevoiţi să plătească „o taxă de intrare”, de 20 de dolari, pe care nu se oferea nicio chitanţă sau alt act.

William Brânză, deputat PDL de Diaspora, a cărui apartenenţă la cultul penticostal nu mai este o necunoscută, se ocupă tot de problemele românilor din afară. În plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, Brânză a mers în Franţa, unde a participat la o întrunire a comunităţii penticostale din Paris.

Dănuţ Liga, de confesiune adventistă, este un alt deputat democrat-liberal a cărui relaţie de prietenie cu pastorul adventist Viorel Patrană a fost demonstrată. Acesta din urmă a deţinut mai multe companii în SUA şi Marea Britanie, care au avut de câştigat din tombola „100% Adevărat”, desfăşurată la OTV.

Viorel-Riceard Badea, senator PDL, adept al cultului penticostal de peste Ocean, îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României, fiind şi secretar al Comisiei Românilor de Pretutindeni, precum şi membru al Comisiei pentru politică externă.

Marius Dugulescu, preot baptist, fiul pastorului Petru Dugulescu, fost deputat de PNŢCD, a ajuns, prin sprijinul dat de PDL, în funcţia de deputat de Timiş. Totuşi, Dugulescu, vicepreşedintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale, din Camera Deputaţilor, va participa la alegerile din 9 decembrie, în calitate de membru al PP-DD. Dugulescu este apropiat şi de democrat-liberalii Sever Voinescu şi Teodor Paleologu, aceştia participând la conferinţa „Valorile creştin-democrate, Valorile Europei Unite”, organizată de către deputatul PDL Marius Dugulescu.

Daniel Negrea, deputat PDL şi penticostal, ocupă şi funcţia de consilier judeţean în Arad, dar, în perioada 2005-2009, a fost membru în Consiliul Europei, prezidat de Jose Manuel Barroso.

Cuzman Cionca, pastor, membru PDL, nu se sfieşte să facă politică în biserica Penticostală în care predică. În preajma referendumului de demitere a preşedintelui, Cionca a pledat în favoarea lui Traian Băsescu, transmiţându-le enoriaşilor săi că „Tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultima săptămână, noi, păstorii voştri, nu suntem de acord. Este uzurparea statului de drept (…) Nu suntem de acord nici cu atitudinea fraţilor noştri, care nu mai ştiu în ce partid sunt. Eu am fost pro şi încă sunt pro unei politici verticale, sănătoase. Noi suntem pro Constituţia. Sunt nişte gunoaie toţi, dar vrem ca legea să fie respectată”. Folosind un limbaj necreştin, Cionca îi motiva pe penticostalii săi să meargă la vot şi să pună ştampila „împotriva uzurpării statului de drept”.

Vasile Ţânţaş, şeful cultului penticostal din zona Oaşului, a beneficiat de finanţări consistente din Statele Unite ale Americii. Ţînţaş a făcut afaceri cu Ioan Oltean, Gheorghe Seculici şi Gheorghe Falcă, toţi trei făcând parte din culte neoprotestante. Oltean şi Falcă i-au convins pe liderii judeţeni PDL din Satu Mare să accepte candidatura unuia dintre fiii lui Ţânţaş, Samuel, fostul subprefect din Satu Mare, acest serviciu costându-l 1,5 milioane de euro.

Traian Igaş, fost ministru de Interne, membru PDL, este adventist de ziua a şaptea, fiind şi cel care a încântat electoratul prin cântări de pe scenele organizate cu ocazia mitingurilor democrat-liberale. Igaş este şi membru în Comisia Românilor de Pretutindeni, având ca scop atragerea voturilor de la cei din diaspora.

Mircea Man, democrat-liberalul care a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean Baia Mare ajutat de Episcopia Ortodoxă, s-a sucit. Man este susţinut de penticostalii din Maramureş, în schimbul unui imobil în care neoprotestanţii să îşi desfăşoare întrunirile.

Nicolae Bud, parlamentar PDL, a fost împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Mircea Man, secretarul PDL Maramureş, Gheorghe Marian, fostul subprefect al Maramureşului, Constantin Boloş, Fănică Pop, fostul candidat la Primăria din Baia Mare, Ioan Indre, fost democrat-liberal, primarul din Ulmeni, Lucian Morar, edilul comunei Gârdani, Gheorghe Tătăran şi primarul comunei Fărcaşa, Ioan Stegran, membru înscris în comunitatea penticostală, în 2010, la inaugurarea Bisericii Penticostale Betel din comunca Fărcaşa.

Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, are strânse legături cu adventiştii de ziua a şaptea. A participat la simpozionul intitulat „Libertatea religioasă – factor de armonie socială”, organizat de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Gura Humorului, în parteneriat cu Asociaţia Naţională „Conştiinţă şi Libertate”, de asemenea, de cult neoprotestant.

Ionică Pop, consilier PDL Cluj, este susţinător al cultului adventist. În 2011, el a afirmat public că face parte din consiliul de administraţie al Liceului Adventist „Maranatha”, pentru ca reprezentanţii CJ să dispună evacuarea elevilor ortodocşi dintr-o clădire dorită de conducerea liceului adventist.

Victor Fărăgău, Gheorghe Stănişte, David Ilie, Vasile Boari, Ioan Lupoian, Mircea Căpuşan, Gavril Moldovan şi Gabi Covală, toţi neoprotestanţi şi fideli PDL, au întemeiat o formaţiune-satelit a acestui partid, Uniunea Creştin Democrată din România (UCDR).

    Aderarea României la Schengen, la mâna penticostalilor

Biserica Penticostală Română l-a invitat, în 2011, în ţara noastră, pe Wolfgang Grefe, consilier guvernamental al Germaniei, consul onorific al mai multor state din zona baltică, membru al Comisiei Sociale de Sănătate atât în Guvernul Germaniei, cât şi pe lângă Comisia Europeană. Rolul vizitei a fost acela de a dezbate integrarea în spaţiul Schengen şi relaţiile de colaborare între ţările europene. Fiind o activitate decisă de Biserica Penticostală, delegaţia română a fost reprezentată de senatorul PDL Gheorghe David, adept al acestui cult neoprotestant.

                             Sponsorizare ilegală

Legea 334 din 2006 privind finanţarea partidelor politice interzice, expres, ca partidele politice să primească donaţii de la partide sau organizaţii internaţionale. Niciun organ de urmărire penală nu s-a sesizat până în acest moment, deşi evenimentele organizate de PDL pe banii celor două fundaţii au fost prezentate pe larg, inclusiv cu sursele de finanţare.

Legea 334 din 2006 prevede, la articolul 11, alineatul 1: „Acceptarea donaţiilor din partea altor state ori a organizaţiilor din străinătate, precum şi din partea persoanelor fizice sau juridice străine este interzisă”. Alineatul 2 al acestui articol este cel de care ar putea să se folosească liderii PDL, pentru a scăpa de răspunderea penală: „Fac excepţie de la prevederile alin. (1) donaţiile constând în bunuri materiale necesare activităţii politice, dar care nu sunt materiale de propagandă electorală, primite de la organizaţii politice internaţionale la care partidul politic respectiv este afiliat sau de la partide politice ori formaţiuni politice aflate în relaţii de colaborare politică. Pot fi primite şi materiale de propagandă care se folosesc numai în cadrul campaniei electorale pentru alegerea reprezentanţilor României în Parlamentul European”. Apărarea acestora ar fi însă plină de goluri, pentru următoarele argumente: PDL nu a primit bunuri materiale necesare desfăşurării activităţii, ci sume imense de bani folosite pentru instruirea şi recrutarea de viitori oameni politici. Acţiunile liderilor PDL, reflectate în detaliu în presă, au constituit mijloace de propagandă electorală, care le-au servit la strângerea de voturi.

                       Gratitudinea lui Băsescu

În semn de mulţumire pentru tot sprijinul financiar oferit PDL-ului, preşedintele României, Traian Băsescu, cel care, constituţional, nu are voie să promoveze politica vreunui partid, l-a decorat,cu Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de comandor, pe fostul director al Fundaţiei „Konrad Adenauer”, Holger Dix. Bineînţeles, cuvintele de laudă nu au întârziat să apară din partea Administraţiei Prezidenţiale, care a transmis că evenimentul a avut loc „în semn de înaltă apreciere pentru crearea unui climat de colaborare activă, pe toată durata mandatului (…), pentru susţinerea şi îmbunătăţirea performanţelor academice ale elevilor şi studenţilor care au primit burse de studiu sau au participat la programe de cercetare finanţate de fundaţie”.

În 2010, la Sinaia, a fost lansat proiectul „Cursurile de management politic”, prin care s-a propus organizarea de lecţii de formare de traineri interni, specializaţi în managementul politic. Tinerilor din PDL le-a fost asigurată finanţarea programului de cele două fundaţii partenere ale democrat-liberalilor, respectiv „Konrad Adenauer” şi Institutul de Studii Politice.

Tot Institutul de Studii Populare şi Fundaţia „Konrad Adenauer” au finanţat şi Şcoala Judeţeană de formare politică de la Botoşani, desfăşurată în perioada 10-12 iunie 2011, sub numele „Codrii de aramă”. Întregul Birou Permanent Naţional al OT PDL, lideri politici naţionali şi locali, au susţinut traininguri pentru cei peste 100 de cursanţi.

În perioada 15-17 iulie 2011, fundaţia „Konrad Adenauer” – în colaborare cu Institutul de Studii Populare, Centrul pentru Studii Europene – a finanţat proiectul Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat Liberal, cu titlul „Tinerii – viitorii lideri în administraţia publică din România”, organizat la Moreni, Dâmboviţa.

Fundaţiile prietene ale Partidului Democrat Liberal, respectiv Institutul de Studii Populare, Center for European Studies şi Fundaţia „Konrad Adenauer”, au plătit, o dezbatere a PDL-ului, organizată la Hotelul Ramada din Bucureşti. Tema acestei întruniri a reprezentat-o reforma asistenţei medicale în România, liderii PDL redactând un document strategic, care să stea la baza obţinerii banilor europeni.

Tinerii din Partidul Democrat Liberal au participat,la Şcoala Politică Regională, intitulată ,,Măsuri asumate. Comunicare şi politici publice ale doctrinei populare”. Evenimentul a fost organizat la Cluj-Napoca, din banii fundaţiei „Konrad Adenauer” şi ai Institutului de Studii Populare.

O altă manifestare a PDL-ului, finanţată de fundaţia „Konrad Adenauer”, a fost o conferinţă organizată – „Valorile dreptei, dreapta valorilor” a fost titlul dezbaterii care a adunat la un loc membri ai PDL, ai PNŢCD, respectiv ai Forţei Civice. Acelaşi tip de manifestaţie, plătită tot din banii nemţilor.

Nici Fundaţia „Hanns Seidel” nu s-a lăsat mai prejos, cheltuind şi ea sume importante de bani cu şcolirea tinerilor democrat-liberali. În perioada 13-16 octombrie 2011, în Bucureşti, s-a desfăşurat Şcoala Naţională de Comunicare Politică, proiect organizat de Tineretul Democrat-Liberal şi finanţat de Institutul de Studii Populare, împreună cu fundaţia germană „Hanns Seidel”. 2011 a fost al patrulea an consecutiv în care PDL a beneficiat de banii celor de la „Hanns Seidel”, pentru organizarea acestui tip de eveniment.

Plătit din fondurile fundaţiei „Hanns Seidel” pentru a-şi lansa volumul „Noua şcoală de gândire a dreptei”, a fost şi jurnalistul Cristi Pătrăşconiu, un apropiat al PDL. La lansare au participat PDL-işti importanţi, printre care şi fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei.

Fundaţia Uniunii Creştin-Sociale din Germania, Hanns Seidel Stiftung, împreună cu Fundaţia Partidului Popular European – Centre for European Studies – şi cu Institutul de Studii Populare – o fundaţie apropiată PDL, a organizat Şcoala de training pentru femeile democrat-liberale, intitulată „Respect pentru România, Respect pentru Femei”. Evenimentul a fost organizat în luna septembrie a anului curent, la Costineşti, unde au fost prezenţi lideri naţionali ai Partidului Democrat Liberal, în frunte cu Vasile Blaga.

PDL nu a fost singura formaţiune importantă din România care a beneficiat de sponsorizări ilegale din partea celor două fundaţii. Ministere cruciale pentru funcţionarea statului au fost îmbibate de banii celor de la „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”. Ministerul Justiţiei a primit, de-a lungul anilor, sume importante de la „Konrad Adenauer”, bani utilizaţi atât pentru seminarii care vizau formarea profesională a judecătorilor şi procurorilor, cât şi pentru achiziţionarea diverselor echipamente de care aceştia aveau nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea. Cel de-al doilea minister esenţial pentru menţinerea ordinii de drept, care a primit bani de la atare fundaţii, a fost Ministerul Administraţiei şi Internelor – susţinut financiar de „Hanns Seidel”. De la dotare până la antrenamente şi seminarii care aveau drept scop schimbarea mentalităţii angajaţilor MAI într-una conformă cu standardele europene, cele mai importante fonduri au venit de la fundaţiile nemţeşti. Alte două ministere la fel de importante, care au fost finanţate de „Hanns Seidel”, au fost Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii.

               Începuturile fundaţiilor în România

Fundaţia „Konrad Adenauer” este prezentă în România încă din 1991, când a început să desfăşoare activităţi de educaţie politică şi consultanţă pentru partidele de dreapta din România. Creată după Al Doilea Război Mondial, fundaţia poartă numele lui Konrad Adenauer, primul lider al Uniunii Creştin Democrate, coaliţie de catolici şi protestanţi care, sub conducerea sa, a devenit formaţiunea dominantă în Germania. Cancelarul Angela Merkel este membru al board-ului director al fundaţiei care este finanţată cu banii guvernului federal şi ai landurilor. Fundaţia are sute de filiale, pe tot globul, birourile naţionale acţionând ca centre de comandă pentru acţiunile de „promovare a culturii civice”, pe care Merkel – prin CDU – le întreprinde. Fundaţia îşi susţine „proiectele” din diverse state, cu sume ce variază între 100 şi 200 de milioane de euro.

  Relaţia „Konrad Adenauer” – „Hanns Seidel” – Traian Băsescu

Iniţial, cele două fundaţii au fost promotoare ale PNȚCD şi UDMR, pompând sume importante în cele două formaţiuni, ajutându-le să intre în marea familie a PPE, cu statut de observator până la aderarea României la UE. După anul 2000, când neintrarea în Parlament a ţărăniştilor a dus la degringolada din PNȚCD şi la destructurarea formaţiunii creştin-democrate, situaţie la care Traian Băsescu a contribuit din plin, fundaţiile hegemonice germane au realizat că au nevoie în România de un reprezentant politic mai puternic. Atenţia lor s-a îndreptat către PD, reprezentant, la acea vreme, al Internaţionalei Socialiste, dar care, cu un Traian Băsescu la conducere, putea fi adus în sânul PPE. Pentru popularii europeni, care, la alegerile din 2008, doreau să-şi consolideze poziţia în Parlamentul European, relaţia cu liderii PD a devenit extrem de importantă. Popularii europeni şi reprezentanţii celor două fundaţii şi-au intensificat demersurile, astfel încât, în 2006, formaţiunea condusă de Emil Boc a decis că poate trece de la doctrina social-democrată, la cea populară. După aderarea României la UE, în ianuarie 2007, PD – devenit ulterior PDL, a ajuns membru cu drepturi depline al PPE, alături de UDMR şi PNȚCD.

În ultimii ani, cele două fundaţii au ajuns la concluzia că trebuie să se orienteze către un alt personaj politic – desigur, tot un reprezentant al PDL -, care ar putea fi candidatul dreptei la alegerile prezidenţiale din 2014. Coincidenţă sau nu, în octombrie 2010, la o zi după vizita Angelei Merkel în România, Baconschi şi-a lansat la Bucureşti, cu mare tam-tam, Fundaţia Creştin Democrată, unde preşedintele de onoare al Fundaţiei „Konrad Adenauer” a fost invitat de onoare. Se pare că FCD este finanţată cu bani frumoşi atât de „Konrad Adenauer”, cât şi de „Hanns Seidel”, însă ambele fundaţii neagă că ar avea vreo legătură financiară cu fundaţia fostului ministru de Externe.

                    Băsescu, ochit din epoca CDR-ului

Alegerea popularilor europeni nu a fost întâmplătoare. În pofida opoziţiei manifestate la început de PNȚCD şi UDMR, popularii europeni au optat pentru partidul condus, până în 2004, de Traian Băsescu, personaj cunoscut multor lideri occidentali încă din timpul guvernării CDR, perioadă în care nu a fost doar ministru al Transporturilor, ci şi împuternicit al Guvernului României în relaţiile cu FMI şi Banca Mondială, negociind toate acordurile păguboase de privatizare de la acea vreme.

Despre implicarea făţişă a Germaniei, implicit a cancelarului Angela Merkel, în proptirea lui Băsescu, la referendumul din această vară, nu s-a vorbit doar acum. Acelaşi lucru s-a spus şi în 2009, după realegerea sa pentru încă un mandat de cinci ani, când a fost invocată teza implicării Berlinului în asigurarea menţinerii lui la Cotroceni. Un rol major l-a jucat şi atunci fundaţia „Konrad Adenauer”, care i-a dat o mână de ajutor candidatului Băsescu, prin tot felul de acţiuni menite să promoveze imaginea candidatului democrat-liberal. În acest sens a fost organizat Forumul „România în anul 2020 – perspective de viitor”, unde invitat de onoare a fost „Excelenţa Sa, Preşedintele României, Traian Băsescu”. Fundaţia „Hanns Seidel” şi-a adus, la rândul său, aportul, organizând, în noiembrie 2010, la Bruxelles, – în colaborare cu MAI -, o masă rotundă pe tema „progresele României pentru aderarea la Spaţiul Schengen”, unul dintre obiectivele majore ale lui Băsescu în campania electorală.

Baconschi, pe mărci germane

Fundaţiile care au spart gheaţa la începutul anilor ’90, punând printre primele piciorul în România, au fost „Konrad Adenauer”, legată ombilical de partidul CDU (Uniunea Creştin-Democrată), partid aflat la putere în Germania, şi Fundaţia „Hanns Seidel”, conexată la Uniunea Social Creştină (CSU), ambele think-tank-uri oficiale ale Partidului Popular European. În ultimii 20 de ani, cele două fundaţii au devenit tot mai active în state precum Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehia şi Ucraina, acordând suport substanţial liderilor politici agreaţi sau furnizând asistenţă unor asociaţii „de elită”, care se pretind a fi „vocea” opiniei publice. Ambele au tradiţie în a desfăşura un lobby intens în statele est-europene, aşa cum s-a întâmplat şi în România, mai întâi prin sprijinul acordat PNȚCD şi UDMR. Ulterior „Hanns Seidel” şi „Konrad Adenauer” s-au implicat masiv în susţinerea lui Traian Băsescu – inclusiv la alegerile prezidenţiale din 2009 – a PDL-ului, a Institutului de Studii Populare al democrat-liberalilor şi a Fundaţiei Creştin Democrate (FCD), conduse de Teodor Baconschi. Ambele oferă burse pentru studenţii români, cu scopul clar de a forma o elită care va lucra, în cele din urmă, pentru interesele germane din România.

PPE în România şi în Europa

Prin bunăvoinţa guvernului de la Berlin, milioanele de euro intrate în conturile fundaţiilor afiliate celor mai importante partide politice din Germania sunt puse apoi la dispoziţia grupărilor sau a partidelor politice din statele-satelit, sub forma diverselor proiecte de activităţi sociale, culturale sau de informare. În cazul celor două fundaţii – „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel” -, în fostele state comuniste, banii au ca destinaţie, în mod firesc, formaţiuni şi lideri care fac parte din marele partid al popularilor europeni. Pe această listă se regăsesc Boiko Borisov – premierul bulgar, Donald Tusk – şeful guvernului polonez, Iulia Timoşenko – fostul premier ucrainean, Viktor Orban – prim-ministrul ungar, cu tot cu partidele lor de centru-dreapta, dar şi alte personaje politice din Europa. Tot cu suportul celor două fundaţii au fost propulsaţi la cârma Uniunii Europene doi lideri importanţi ai marii familii a PPE – portughezul Jose Manuel Durrao Barroso, în 2009, pentru un al doilea mandat la şefia Comisiei Europene, precum şi belgianul Herman Van Rompuy, în fruntea Consiliului European. Pentru a-şi atinge scopurile, inclusiv pentru a-şi asigura prezenţa pe scena politică a ţărilor în care şi-au făcut intrarea, fundaţiile germane sunt dispuse să cheltuiască oricât. Dacă, spre exemplu, în anii ’90 bugetul fundaţiei „Konrad Adenauer” era de peste 220 de milioane de mărci, din care jumătate era destinată proiectelor din Europa Centrală şi de Est, în ultimii ani, fundaţia a ajuns să dispună de sume care variază între 100 şi 200 de milioane de euro.

Deşi dezideratele declarate ale fundaţiilor afiliate celor două mari partide ale Germaniei, CDU şi CSU, sunt acelea de a promova creştin-democraţia şi valorile democratice, tendinţa lor de a domina scena politică din mai toate fostele state comuniste, dar şi din alte colţuri ale lumii, i-a îndreptăţit pe unii comentatori politici să vorbească de anumite scopuri obscure. Concret, fundaţiile „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel” s-au transformat în instrumente-cheie ale politicii externe a Germaniei. În majoritatea cazurilor, fundaţiile sprijină forţe politice de centru-dreapta, fie aflate în Opoziţie, pentru a le ajuta să preia puterea, fie partide care se găsesc deja la guvernare, dar care au nevoie de „parteneri” şi de sprijin extern pentru a rămâne pe poziţii.

Partidul lui Tusk, ajutat de „Konrad Adenauer”

Una dintre primele ţări în care fundaţiile germane au pus piciorul a fost Polonia. Teoretic, fundaţiile afiliate la CDU şi CSU au exercitat activităţi sociale, acordând subvenţii pentru diverse programe. Practic, doar anumite medii bine alese au beneficiat de sumele respective. Exemplul elocvent este cel al fundaţiei „Konrad Adenauer”, care, formal, sprijinea centrele creştin-democrate de cercetare şi anumite asociaţii de promovare a democraţiei, însă un suport consistent revenea unor grupări politice. Fundaţia legată de partidul Angelei Merkel şi-a fixat drept principal partener politic formaţiunea „Platforma Civică”, a premierului Donald Tusk, deşi acest partid nu prea are nimic în comun cu democrat-creştinii, în timp ce la Varşovia există o serie de organizaţii creştin-democrate autentice. Politicienii din partidul lui Tusk, consilierii şi miniştrii săi au fost invitaţi în permanenţă la diversele conferinţe, simpozioane sau evenimente organizate pe bani frumoşi de fundaţia „Konrad Adenauer”. De asemenea, în 2010, însuşi preşedintele fundaţiei „Konrad Adenauer”, Hans-Gert Pottering, şi-a manifestat, în mod făţiş, sprijinul pentru candidatul Platformei Civice la alegerile prezidenţiale, Bronislaw Komorowski, apreciind apartenenţa acestuia la marea familie a popularilor europeni.

Premierul bulgar, omul lui Merkel

Și în Bulgaria, partidele germane îşi exercită propria influenţă asupra vieţii politice, prin intermediul fundaţiilor legate ombilical de ele. Cele mai active sunt tot „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”, al căror sprijin merge spre partidul GERB, de centru-dreapta, al premierului Boiko Borisov. Lucru care reiese chiar dintr-o cablogramă, în care şeful guvernului de la Sofia, acuzat de legături cu mafia bulgară a anilor ’90, se lăuda în faţa diplomaţilor americani cu sprijinul pe care îl are din partea fundaţiilor „Konrad Adenauer” şi „Hanns Seidel”, dar şi cu relaţia sa foarte bună cu Angela Merkel şi PPE. De altfel, creştin-democraţii germani l-au sprijinit pe Borisov în timpul campaniei electorale din 2009, o serie de experţi ai celor două fundaţii ajutând logistic şi financiar partidul GERB să îşi prezinte programul. Admirator înfocat al premierului ungar Viktor Orban, Borisov a decis anul acesta să facă o nouă lege a presei, deranjat de atacurile la adresa sa. La noul act normativ vor lucra experţi ai celor două fundaţii germane.

Orban, medalie de la „Hanns Seidel”

Premierul ungar Viktor Orban, apropiat al CDU şi CSU, are, de asemenea, legături strânse, prin partidul său FIDESZ, cu cele două fundaţii germane. Și în Ungaria, banii guvernului german sunt alocaţi pentru diversele conferinţe şi şcoli de vară la care liderii FIDESZ îşi expun ideile. Ca semn al relaţiilor foarte bune dintre politicianul maghiar şi fundaţiile germane, în 2001, Orban a primit din partea fundaţiei „Hanns Seidel” premiul . În 2003, graţie fondurilor unor ONG-uri controversate – precum Open Society, al magnatului american George Soros – şi mulţumită fundaţiilor germane, aşa-numitele „revoluţii portocalii” au dat pe mâna Occidentului fostele state sovietice Georgia şi Ucraina. Fundaţiile germane au legături strânse cu partidul fostului premier Iulia Timoşenko, pe care l-au ajutat să intre în familia PPE. Caracatiţa finanţărilor germane a ajuns şi în Slovacia, unde cele două mari fundaţii s-au implicat în susţinerea unor entităţi politice, încălcând astfel legislaţia ţării, care interzice partidelor să primească fonduri din partea unor organizaţii străine“.

%d blogeri au apreciat asta: