Arhiva |

MARELE COMUNIST ,DEVENIT NAZIST DUPA REVOLUTIA DIN DECEMBRIE ’89,”CORUPTUL CARE UCIDE SI VREA GUVERNUL MEU”KLAUS JOHANNIS IN „LUMEA SA PARALELA” CU CEA REALA I SE SPUNE LA BRUXELLES CIUDATU!”

11 apr.

Iohannis, despre consultări: „Faptul că unii nu vor să vină la discuţii mi se pare de-a dreptul ciudat. Nu oblig pe nimeni” 534
Foto: Agerpres

 Klaus Iohannis a declarat miercuri că i se pare „de-a dreptul ciudat” faptul că unele partide nu vor să participe la consultările pe tema justiţiei, precizând că este vorba de o ofertă la dialog.

„Faptul că unii nu vor să vină la discuţii cu preşedintele României mi se pare de-a dreptul ciudat.

Nu oblig pe nimeni, e o ofertă. Să refuzi o ofertă la dialog e cel puţin ciudat”, a spus Iohannis la Bruxelles.

CRISTOIU ,SCENARIU BOMBA :”PAGUBE URIASE PENTRU JOHANNIS SI PNDL!”

11 apr.

Cristoiu, scenariu-bombă: Pagube uriașe pentru Iohannis și PNL 1045
foto: captura Antena 3

Jurnalistul Ion Cristoiu a afirmat, miercuri, la „100 de minute”, că președintele Klaus Iohannis și PNL vor înregistra pierderi uriașe în ceea ce privește scorul electoral din cauza scandalului care îl are în centru pe Augustin Lazăr.

Tema ciumei roșii s-a dus, s-a dus tema anticomunistă. E atât de prețios domnul Lazăr”, a spus Ion Cristoiu.

MARTURIILE CARE IL AFUNDA PE AUGUSTIN LAZAR.CE FACEA ACESTA DE FAPT LA AIUD!

11 apr.

Mărturiile care îl afundă pe Augustin Lazăr. Ce făcea, de fapt, acesta la Aiud. Interviu exclusiv 1045
foto: captura Antena 3

Alessandra Stoicescu a prezentat miercuri, la „100 de minute”, o nouă mărturie-șoc legată de trecutul lui Augustin Lazăr ca procuror ceaușist.

Citește și: 100 de minute. Colegul de celulă al lui Iulius Filip, confesiune uluitoare despre Augustin Lazăr

Virgil Maftei nu a fost deținut politic, ci supraveghetor în Penitenciarul Aiud după ce a ajuns acolo ca simplu deținut ca să ispășească o pedeapsă de 17 ani de închisoare pentru delapidare. Încet-încet și-a câștigat statutul de deținut liber și apoi de supraveghetor.

Bărbatul susține că din aceată poziție a văzut personal cât de multe știa, de fapt, Augustin Lazăr despre ce se întâmpla în acel loc al groazei.

„Lazăr era un bărbat vioi, chipeș, venea cu o pălărie și cu o servietă mare și intra pe Secția 6 unde erau deținuți politici care trebuiau maltratați.

Era în pavilionul mare care se numea T. Era în formă de ‘t’. La intrare, imediat în dreapta, erau celulele deținuților politici. Și acolo l-am văzut intrând. Deschidea o ușă supraveghetorul de acolo și discutau. Altceva nu am văzut că loveau sau.. Nu! Discutau. Apoi pleca.

Am fost mutat în supraveghere pe Secția 6. Ei căutau din ăștia cum eram eu. că nu divulg, dar eu îi ajutam pe ai mei – îi ajutam că erau deținuți. Și o dată m-am nimerit chiar la intrare în secție, dar pe interior, când era Lazăr de serviciu. Era cu pălăriuță și cu geantă. Și a și intrat și mi-a zis să fug și am fugit pe partea cealaltă”, povestește Maftei.

Potrivit acestuia, Augustin Lăzăr știa totul despre torturile la care erau supuși deținuții.

„Sigur că da! Sigur că da! Și nimeni nu a luat nicio măsură! Au murit doi deținuți, bătuți. Era un pluton acolo care în momentul în care, de exemplu, eu comiteam o greșeală, mă prindea cu băutură, cu un coniac, cu o mâncare sau ce puteam să bag în fabrică acolo, pac, imediat, pe Secția a 6-a și acolo venea plutonul acesta care te măcelărea”, a mai spus Maftei.

JOHANNIS PRINS IN CAPCANA REFERENDUMULUI!

11 apr.

Klaus Iohannis a anunțat temele de la referendumul din 26 mai: Interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție; Interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare, corelată cu dreptul altor autorități constituționale de a sesiza direct Curtea Constituțională cu privire la ordonanțe.

Deși a anunțat temele, s-a ferit să spună efectiv care va fi întrebarea la care românii vor răspunde pe 26 mai. Conferința președintelui a fost încă un atac la adresa guvernului și a PSD pe teme ce țin de Justiție, singura temă de campanie a dreptei.

În acest moment, Iohannis încearcă să capitalizeze cât mai mult din mișcarea anti-PSD, dar are o problemă reală și anume PNL. Practic, președintele este prins între acțiunea celor de la USR+PLUS care au făcut presiuni imense pentru referendum și PNL, partidul care-l susține pentru al doilea mandat. Acest referendum are, de fapt, un singur scop, acela de a crește scorul la alegerile europarlamentare pentru alianța USR+PLUS, lucru profund detrimentar pentru PNL.

Iohannis le face jocul celor de la #Rezist și USR+PLUS ca să nu fie luat la țintă, dar își ostilizează partidul care-l va susține pentru prezidențiale. Dacă la aceste alegeri PNL va avea un scor mai mic decât USR+PLUS, posibil sub 20%, atunci Ioahnnis va fi susținut la prezidențiale de a treia forță politică din România și cel mai probabil, USR + Plus vor avea propriul candidat la prezidențiale.

Iohannis vs. Koveși sau Cioloș

Stânga nu a mai câștigat alegerile prezidențiale din anul 2000. Atunci, strategia lui Iliescu a fost simplă, să creeze disensiuni în dreapta. Astfel, candidatura lui Isărescu l-a dus în turul doi pe Vadim Tudor, o țintă facilă pentru PSD. Acum Iohannis se teme că poate pierde prezidențialele tocmai pe o falie creată între partidele de dreapta.

USR+PLUS vor avea propriul candidat la prezidențiale, cel mai probabil Cioloș, dar și Koveși este o variantă viabilă, mai ales după fiascoul european. În acest context, dacă USR+PLUS trec peste PNL la alegerile europarlamentare, Iohannis va trebuie să lupte să intre în turul doi, iar lupta va fi strânsă, cu o dreaptă împărțită între PNL, USR și ALDE.

Acest referendum pare un tribut plătit de Iohannis celor de la USR+PLUS ca să aibă o perioadă de liniște, dar la alegerile prezidențiale va încasa lovitura atunci când Cioloș sau Koveși vor fi contracandidații săi. Klaus Iohannis încearcă o strategie de antagonizare cu PSD și mai ales cu Liviu Dragnea, ceea ce nu face decât să creeze o falie stânga – dreapta în societate. Marea surpriză va fi însă a doua falie creată pe partea dreapta. În acest context, PSD chiar are o șansă la prezidențiale, cu mult cuncurs din partea președintelui Iohannis.

Autor: Alexandru David

JOHANNIS PROPUNE,DRAGNEA REFUZA!

11 apr.

 Klaus Iohannis a declarat, miercuri, la Bruxelles, că are foarte multă deschidere pentru consultările cu partidele şi că i se pare ciudat să refuzi o ofertă la dialog cu preşedintele României.

„Este o consultare că foarte multă deschidere din partea mea. Consider că dacă am convocat un referendum care are ca temă principală justiţia, integritatea, lupta anticorupţie şi situaţia din justiţie acum se tot discută şi se tot discută şi din păcate multe chestiuni sunt foarte negativ prezentate chiar de sistemul de justiţie, atunci o discuţie se impune. Dar, sigur, sunt dispus, în marja acestor consultări, să discut şi alte teme cu care vin reprezentanţii partidelor”, a declarat preşedintele Iohannis.

„Faptul că unii nu vor să vină la discuţii cu preşedintele României mi se pare ciudat, nu oblig pe nimeni, e o ofertă. Să refuzi o ofertă la dialog parcă este cel puţin ciudat. Deci, în continuare, chiar dacă unii au spus că nu vin, dacă se răzgândesc, sunt bine-veniţi. Eu îmi doresc un dialog real cu partidele parlamentare”, a precizat preşedintele.

Şeful statului a invitat partidele parlamentare la consultări. Joi sunt programate PNL, USR, PMP, UDMR şi grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, iar vineri PSD şi ALDE.

Liviu Dragnea a anunţat că nu va merge la discuţii, dar că PSD va fi reprezentat de o delegaţie formată din 3 membri, care vor fi anunţaţi joi. ALDE a decis să nu participe la aceste consultări.

DRAGNEA:”TREBUIE SA LUCREZE .A FOST PACALIT DE GUVERN….!”

11 apr.

Preşedintele PSD Liviu Dragnea a declarat, miercuri, întrebat dacă Parlamentul va modifica proiectele Codului penal şi Codului de procedură penală, că Legislativul a luat o pauză pentru a fost păcălit de către Guvern, însă acum îşi va relua atribuţiile.

Chestionat dacă vor fi modificate codurile penale de către Legislativ, Liviu Dragnea a răspuns: „Da, Parlamentul trebuie să lucreze. A luat o pauză, fiind păcălit de către Guvern, şi acum o să îşi reintre în atribuţii”.

Tot miercuri, Tudorel Toader a spus, întrebat în legătură cu declaraţia lui Liviu Dragnea potrivit căreia PSD a fost păcălit de ministrul Justiţiei prin neadoptarea unei OUG de modificare a codurile penale, că este „o afirmaţie cam severă, iar eu nu îmi permit să dau un răspuns pe măsură”.

Ministrul Justiţiei a explicat că proiectele Codului penal şi Codului de procedură penală pot fi modificate mai rapid de Parlament, dacă sunt în procedură de urgenţă, decât printr-o OUG.

Liderul PSD Liviu Dragnea a fost miercuri în localitatea Colibaşi, judeţul Giurgiu, alături de ministrul Agriculturii, Petre Daea, locul de unde a pornit Programul de Tomate.

TOTI CANDIDATII ,LA PG RESPINSI! MINISTRUL JUSTITIEI TUDOREL TOADER A ANUNTAT CE URMEAZA!

11 apr.

Ministerul Justiţiei urmează să reia procedura de selecţie a candidaţilor pentru funcţia de procuror-şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, a confirmat, miercuri, pentru AGERPRES, ministrul Tudorel Toader.

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a declarat că i-a respins miercuri pe toți cei patru candidați la șefia Parchetului General.

Interviurile au fost susținute miercuri de către cei patru candidați, respectiv actualul procuror general Augustin Lazăr, procurorul DIICOT Marian Drilea, fostul șef DIIOCT Daniel Horodniceanu și fosta adjunctă a Layrei Codruța Kovesi, procurorul Gabriela Scutea.

Știre inițială: Procedura de selecţie a noului procuror general al României va fi reluată, au precizat, pentru MEDIAFAX, surse din carul ministerului Justiţiei. Interviurile au fost susţinute miercuri de către cei patru candidaţi, respectiv actualul procuror general Augustin Lazăr, procurorul DIICOT Marian Drilea, fostul şef DIIOCT Daniel Horodniceanu şi fosta adjunctă a Layrei Codruţa Kovesi, procurorul Gabriela Scutea.

Surse din cadrul ministerului Justiţiei au precizat pentru MEDIAFAX că procedura va fi reluată, niciunul dintre candidaţi nefiind considerat potrivit pentru cea mai înaltă funcţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte ed Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ).

Interviurile au fost susţinute miercuri de către cei patru candidaţi, respectiv actualul procuror general Augustin Lazăr, procurorul DIICOT Marian Drilea, fostul şef DIIOCT Daniel Horodniceanu şi fosta adjunctă a Layrei Codruţa Kovesi, procurorul Gabriela Scutea.

Surse din cadrul ministerului Justiţiei au precizat pentru MEDIAFAX că procedura va fi reluată, niciunul dintre candidaţi nefiind considerat potrivit pentru cea mai înaltă funcţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte ed Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ).

Propunerea ministrului justiţiei va fi înaintată Secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea obţinerii avizului urmând ca, după obţinerea acestuia, ministrul justiţiei să înainteze propunerea Preşedintelui României, în vederea numirii în funcţia de conducere de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

TUDOREL TOADER,DUPA INTERVIURILE PENTRU SEFIA PARCHETULUI GENERAL:”DECIZIA E LUATA…!”

11 apr.

Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a anunţat, miercuri, că decizia privind candidatul propus pentru conducerea Parchetului General a fost deja luată, precizând că va comunica în cursul zilei de miercuri rezultatul comisiei de interviu.

„Decizia e luată. Am trecut azi etapa interviului şi precum spuneam la Ministerul Justiţiei dimineaţă, în cursul zilei voi comunica concluzia, rezultatul Comisiei de interviu. Deci azi veţi avea rezultatul, după cum azi am dat rezultatul cu privire la selecţia candidaţilor care vor să devină procurori europeni”, a declarat Tudorel Toader, la Palatul Parlamentului.

Interviurile au fost susţinute miercuri de către cei patru candidaţi, respectiv actualul procuror general Augustin Lazăr, procurorul DIICOT Marian Drilea, fostul şef DIIOCT Daniel Horodniceanu şi fosta adjunctă a Layrei Codruţa Kovesi, procurorul Gabriela Scutea.

Propunerea ministrului justiţiei va fi înaintată Secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea obţinerii avizului urmând ca, după obţinerea acestuia, ministrul justiţiei să înainteze propunerea Preşedintelui României, în vederea numirii în funcţia de conducere de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

FIUL DISIDENTULUI URSU ,SCRISOARE CATRE LAZAR:”UNDE SUNT SECURISTII?”

11 apr.

Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, alături de 11 personalităţi, i-au trimis procurorului general Augustin Lazăr o scrisoare deschisă în care îl întreabă de ce lipsesc din dosarul Revoluţiei, trimis recent la instanţă, tocmai securiştii care au tras în mulţime în decembrie 89, potrivit mediafax.ro.

Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, ucis în beciurile Securităţii înainte de 1989, alături de 11 personalităţi româneşti din ţară şi din Diaspora, printre care Vladimir Tismăneanu, istoricul Mădălin Hodor şi politologul Cristina Pîrvulescu, au adresat miercuri o scrisoare publică procurorului general Augustin Lazăr şi conducerii Secţiei Parchetelor Militare în care întreabă de ce lipsesc din rechizitoriul Revoluţiei, trimis luni la instanţă, exact securiştii care au tras la Revoluţie.

În dosarul Revoluţiei din decembrie 1989, procurorii militari i-au trimis în judecată doar pe fostul preşedinte al României Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu şi generalul Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare.

”Cu stupefacţie am observat că din acest rechizitoriu lipsesc cu desăvârşire principalii vinovaţi pentru cele peste 1.200 de victime ale Revoluţiei – respectiv membrii Departamentului Securităţii Statului”, se arată în scrisoarea citată.

Scrisoare deschisă către conducerea Parchetului General şi a Secţiei Parchetelor Militare de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Domnilor procurori,

Am citit cu atenţie comunicatul Ministerului Public şi declaraţiile legate de finalizarea dosarului Revoluţiei. Cu stupefacţie am observat că din acest rechizitoriu lipsesc cu desăvârşire principalii vinovaţi pentru cele peste 1200 de victime ale Revoluţiei – respectiv membrii Departamentului Securităţii Statului. Din cercetarea arhivelor C.N.S.A.S. şi a unui număr semnificativ de declaraţii ale martorilor am putut constata că există un bogat material istoric şi suficiente probe juridice (documente şi mărturii), care incriminează profund şi covârşitor Securitatea. O parte din aceste probe au fost prezentate detaliat în decembrie anul trecut, în Noua Revistă de Drepturile Omului, în studiul extins: „Cine a tras în noi după 22” (care poate fi consultat aici: p://www.revistadrepturileomului.ro/sumar_4_2018.html).

Acesta demonstrează că vinovaţii pot fi identificaţi cu uşurinţă după tipul de muniţie folosită şi probele prezentate, şi că ei au făcut parte din Direcţiile şi Unităţile Securităţii – în principal U.S.L.A., Direcţia a V-a, dar nu numai.

Pe data de 31 ianuarie a.c., împreună cu alte câteva sute de semnatari, am adresat secţiei Parchetelor Militare o petiţie: https://www.petitieonline.com/petiie_pentru_restaurarea_adevrului_i_dreptii_in_dosarul_revoluieiprin care am cerut adevărul despre Revoluţie şi dreptatea pentru victime, în lumina probelor care dovedesc direct şi neechivoc vinovăţia Securităţii. Este vorba de documente găsite sau publicate în ultimii ani, sute de mărturii ignorate sau obliterate ale participanţilor direcţi, documente şi mărturii din procesul lotului Timişoara, cât şi alte documente descoperite încă mai recent în arhivele C.N.S.A.S. şi alte arhive publice. Acest întreg probatoriu, care a fost oferit şi procurorilor militari, demonstrează fără putinţă de tăgadă că cei care au tras, în logica represiunii şi cu intenţia neutralizării, în revoluţionari, inclusiv după 22 decembrie 1989, conform unui plan bine stabilit pentru a crea starea de panică şi teroare, pentru a-i izgoni de pe străzi şi stăvili procesul revoluţionar, au fost organele de Securitate şi aliaţii săi instituţionali.

Acest adevăr a fost camuflat timp de 30 de ani chiar de aparatul de dezinformare al Securităţii. Am prezentat dovezi clare că încă din decembrie 1989, Securitatea a încercat să-şi muşamalizeze acţiunile şi să şteargă urmele (de exemplu, gloanţele de calibru 5.62 găsite în trupul victimelor ucise sau rănite cu arme uşoare, de luptă de gherilă, despre care există dovezi certe că se aflau în dotarea Securităţii, şi martorii spun ca nu existau în dotarea forţelor MApN; cadavrele teroriştilor sau cei prinşi şi eliberaţi, cu legitimaţii de U.S.L.A., Direcţia a V-a sau trupe de Securitate; focurile de arme din casele conspirative sau casele de lucru, din locuinţele ofiţerilor de Securitate, sau blocuri civile; focuri trase de securişti în civil sau în salopete negre, mulţi cu trei rânduri de haine – inclusiv cu deghizări în ofiţeri de armată – focuri trase asupra unităţilor militare, M.Ap.N.-ului, C.C.-ului, Televiziunii, şi a demonstranţilor din pieţe şi străzi, etc.). Aceste probe totuşi există. Chiar dacă s-a încercat eludarea lor printr-o masivă campanie de dezinformare, prin care vina a fost transferată, conform strategiei Securităţii şi a lui Ceauşescu însuşi, întâi asupra străinilor („turiştii sovietici”) – apoi asupra unei nebuloase conspiraţii K.G.B. – F.S.N. – M.Ap.N.

În lumina probelor amintite şi a memoriei generaţiei care a trecut prin Revoluţie, aserţiunea Parchetului Militar că „Departamentul Securităţii Statului, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00” ar fi trecut de partea Revoluţiei sau „s-ar fi pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii acestuia” nu este o dovadă de respect, ci o desconsiderare pentru amintirea martirilor din decembrie 1989. În plus, afirmaţia ignoră ordinele secrete, planurile operative şi strategiile de acţiune în situaţii de tipul celei conturate de revolta populară din decembrie 1989.

Dincolo de cele 3.330 de volume trimise în instanţă, întrebarea rămâne, cine a tras în noi după 22? Există memoria colectivă, filmele cu uslaşiii care purtau trei rânduri de haine, trăgând din case conspirative, gloanţele de calibrul 5.62 extrase din victime, din arme care conform probelor pe care le avem la dispoziţie, rezultă că se aflau în dotarea exclusivă a Securităţii – filmate şi acestea, mărturiile medicilor, ale familiilor victimelor şi ale participanţilor. Poporul român nu poate fi acuzat astăzi nici de psihoză, nici de o fantasmă sau amnezie colectivă. A pretinde că securiştii (luptătorii U.S.L.A., Direcţia a V-a şi ai altor unităţi) care au iniţiat actele de teroare şi diversiune începând din 22 decembrie 1989 nu ar fi existat, în pofida probelor enumerate, a legislaţiei represive şi a rolului instituţional al D.S.S., este, în cel mai bun caz, o miopie juridică. Cu siguranţă, nu un adevăr juridic.

Dacă, din contră, s-ar pretinde că securiştii au creat diversiunea acţionând la ordinele conducerii F.S.N., respectiv ale inculpaţilor, atunci se pune întrebarea legitimă de ce nu au fost şi aceştia trimişi în judecată pentru crime împotriva umanităţii? Doar au executat un atac sistematic şi generalizat împotriva populaţiei civile. Iar raţiunile, chiar conform comunicatului Parchetului, au fost evident politice. Or, acestea sunt, după cum se ştie, elementele constitutive ale infracţiunilor contra umanităţii, reţinute în sarcina inculpaţilor.

Acuzarea unilaterală a noului nucleu de putere, privind coordonarea represiunii, în absenţa oricărei interogaţii privind iniţialele planuri de represiune, arhitecţii acestora, constituirea lor în logica dictaturii comuniste care-şi apăra supravieţuirea, nu face decât să asigure impunitatea principalilor criminali – generalii Iulian Vlad, Neagoe, Ardeleanu, Ghiţă şi toţi ceilalţi ofiţeri de Securitate şi agenţi ai acesteia care au coordonat şi executat cu bună ştiinţă şi conform unui plan bine stabilit, actele de teroare şi diversiune, atât dinaintea zilei de 22 decembrie, cât şi după.

Domnilor procurori, unde sunt executanţii diversiunii? Unde sunt arhitecţii acesteia? Unde sunt planurile de acţiune şi coordonare teritorială a forţelor Ministerului de Interne în neutralizarea Revoluţiei? Unde este rolul generalilor amintiţi şi a celorlalţi ofiţeri de Securitate şi agenţi ai acesteia în „complexa activitate de dezinformare” ai cărei specialişti erau? Ne îndoim că nu ştiaţi de existenţa Unităţii Speciale „D” (de dezinformare) a D.S.S., care avea exact această misiune, de a mistifica adevărul şi induce în eroare populaţia, în special în cazul „luptei de rezistenţă pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic”.

Dacă pentru factorii de decizie ai M.Ap.N. scopul represiunii de după 22 decembrie ar fi fost „impunitatea dorită”, atunci factorii de decizie din Securitate, principalul instrument de îngenunchiere a poporul roman pe toata perioada dictaturii comuniste, cu sânge pe mâini nu numai de la Timişoara, aveau o mult mai acută nevoie de impunitate. Mai mult, impunitatea de care avea nevoie Securitatea era şi instituţională, nu numai individuală, doar a câtorva generali de la vârf. Armata română fraternizase cu poporul încă din dimineaţa de 22 decembrie; episoade de fraternizare se derulaseră la Timişoara încă din 20 decembrie. Fraternizări se regăsesc nu numai în amintirea miilor de participanţi la Revoluţie, dar şi în multe din filmele din decembrie ‘89. Acesta a fost de altfel şi motivul pentru care capii armatei, ajunşi în imposibilitatea de a controla trupele, au decis să le retragă din oraşul erou de pe Bega, şi Romania a avut astfel primul sau oraş eliberat de dictatură. Strigatul „Armata e cu noi!” reverbera pe străzile mai multor oraşe în acele zile. În schimb, Securitatea, ca instituţie, avea motive temeinice să intre în panică şi să-şi caute cu orice preţ impunitatea: era vorba de ura întregului popor pentru mizeria morală, delaţiunea, umilinţa şi frica în care l-a subjugat timp de mai bine de 40 de ani.

A pretinde că nu a tras nimeni cu bună ştiinţă, cu intenţia de a ucide oameni nevinovaţi, că Securitatea, care l-a apărat pe Ceauşescu până în ultima clipă, ar fi trecut exact pe 22 la ora 16:00 de partea poporului, a spune că eroii Revoluţiei române au căzut victime în întregime „focului fratricid” – sunt tot atâtea sfidări ale faptelor istorice, ale bunului simţ şi ale conştiinţei societăţii; o insultă la adresa celor care ne-au redat libertatea în decembrie 1989.

Dacă a existat, aşa cum pretinde comunicatul Ministerului Public, „o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare”, coordonată de „grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N.”, atunci cine a executat-o? Este posibil ca Secţia Parchetelor Militare să pretindă, aşa cum au făcut-o şi agenţii de dezinformare ai Securităţii, că întreaga masă de revoluţionari, şi armata română care a pactizat cu aceştia, „s-au împuşcat între ei ca proştii”? Este posibilă acuzarea generalului Nicolae Militaru că ar fi încercat să „evite tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie 1989”, în condiţiile în care nu exercitase nici o funcţie de răspundere în cadrul armatei înainte de 22 decembrie 1989, fiind dimpotrivă, autorul unui apel neechivoc difuzat chiar în după amiaza zilei de 22 decembrie, apel adresat tocmai comandanţilor în funcţie ai armatei, privitor la oprirea măcelului?

Citind atent comunicatul, nu este de mirare că s-a ajuns la astfel de confuzii. Comunicatul recunoaşte ca procurorii „au pornit de la ideea că responsabilitatea pentru victimele revoluţiei nu este instituţională”. Altfel spus, s-a pornit de la premisa că principala instituţie de represiune a regimului comunist, Securitatea, nu a avut nici o vină!

Domnilor procurori, considerăm că soluţia prezentată în dosarul Revoluţiei este aidoma legendelor plantate de apologeţii Securităţii. Argumentul cantitativ, că dosarul cauzei cuprinde 3330 de volume, iar rechizitoriul 3280 de file nu sporeşte credibilitatea acestui „masiv efort”, in contextul in care principalii vinovaţi pentru acea crimă în masă scapă astfel nepedepsiţi, neanchetaţi şi ne-acuzaţi. Prin invocarea doar a unui „fenomen diversionist” şi unei „psihoze teroriste” ca principali factori pentru victimele de la Revoluţie, se face abstracţie în totalitate atât de prezenţa reală a autorilor din teren ai diversiunii („teroriştii”) cât şi de implicarea instituţională a Securităţii în evenimentele de după 22 decembrie.

Din perspectiva represiunii ziua de 22 decembrie nu reprezintă un reper. Întreg intervalul revoluţionar a fost marcat distinctiv de reacţia represivă a statului totalitar. Aşa cum însuşi Ministerul Public confirmă, construcţia impunităţii a avut ca motivaţie camuflarea responsabilităţilor şi complicităţilor din perioada 16-22 decembrie. În acest sens, ne simţim datori să atragem public atenţia că şi în perioada 16-22 decembrie, considerată de S.P.M. sub „autoritatea lucrului judecat”, n-a fost stabilită întreaga gamă de responsabilităţi şi complicităţi în executarea represiunii.

Retorica soluţionării „cazului decembrie 1989” cu privire la „adevărul juridic”, creează pentru societatea românească imaginea falsă că întreaga problematică a represiunii din 1989 ar fi fost clarificată. Această cauză, de o natură excepţională, nu poate fi considerată „soluţionată” din punct de vedere juridic (şi cu atât mai puţin din punct de vedere istoric) atâta vreme cât nu sa făcut o cercetare exhaustivă a tuturor contextelor represive şi a tuturor actorilor implicaţi, iar principalii vinovaţi – în special din Securitatea ceauşistă – nu sunt menţionaţi ca atare, respectiv puşi sub acuzare.

Nu ştim ce aţi mai putea face acum, presupunând că printr-un miracol, veţi avea timpul şi tăria să decideţi să acţionaţi în sensul întrebărilor ridicate în aceasta scrisoare. Considerăm ca sau făcut paşi importanţi în direcţia clarificării multor naraţiuni conspiraţioniste care alterau cercetarea istorică şi discuţiile din spaţiul public. Semnatarii prezentei scrisori deschise îşi pun speranţa că veţi găsi modalităţile legale de a continua şi extinde cercetarea penală în legătură cu aspectele menţionate de noi.

Considerăm că este important de precizat faptul că demersul nostru vizează exclusiv chestiunile ridicate de dosarul Revoluţiei şi dorim ca el să nu fie folosit în contextul prezentelor dispute publice şi politice legate de candidatura procurorului general în funcţie pentru un nou mandat.

Scrisoarea deschisă adresată lui Augustin Lazăr este transmisă de istoricul Mădălin Hodor, istoricul Mihai Demetriade, Andrei Ursu, inginer, membru al CA Fundaţia „Gh. Ursu”
Brînduşa Palade, prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Politice, SNSPA, scriitor Vlad Alexandrescu, Oana Demetriade, istoric, Magda Cârneci, scriitor, preşedinte CD-GDS, Corneliu N. Vaida, luptător cu rol determinant in Revoluţia din 1989, primul purtător de cuvânt al Revoluţionarilor şi al Armatei din Timişoara, Cristian Pârvulescu , Smaranda Enache, fost ambasador, co-preşedinta Ligii Pro Europa, Gabriel Andreescu, profesor Universitatea de Vest, Timisoara, fost disident, fost presedinte APADOR-CH şi Vladimir Tismăneanu, profesor de ştiinţe politice, Universitatea Maryland, SUA.

Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus, fostul şef al Aviaţiei Militare, au fost trimişi luni în judecată de procurorii militari în Dosarul Revoluţiei pentru săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii.

DE CE AU VOTAT ISRAELIENII UN PREMIER CERCETAT PENTRU „CORUPTIE?”

11 apr.

Am văzut de ce liderii naționaliști din Estul Europei sunt seduși de Israel și mai cu seamă de premierul Benjamin Netanyahu. Ivan Krastev scria în paginile The New York Times că sionismul a fost oglindirea politicii naționaliste est-europene, că Netanyahu, ca și liderii est-europeni, nu are încredere în tot ce este post-național și cosmopolit, că acești lideri văd un exemplu în felul în care, invocând amenințări existențiale, Israelul a rezistat la presiunea internațională.

 

Acum, după alegerile din Israel, The New York Times încearcă să explice de ce Netanyahu îi seduce în continuare pe israelieni, în ciuda scandalurilor de corupție, în ciuda caracterului său și a imaginii afectate de un deceniu de guvernare.

Sunt multe lucruri care să nu-ți placă laBenjamin Netanyahu. Este îngâmfat și razbunător. Poate fi nemilos cu adversarii politici. Probabil va fi inculpat pentru corupție în trei cazuri, iar dacă se va dovedi că acuzațiile sunt fondate, asta va arăta că este lacom, orgolios și manipulator”, scrie Shmuel Rosner, editor la The Jewish Journal, într-un articol de opinie publicat de The New York Times.

Și, cu toate astea, marți seara, acest premier se pare că a câștigat cel de al cincilea mandat, da, al cincilea. Dacă va forma guvernul în săptămânile următoare, Netanyahu îl va depăși pe fondatorul Israelului, David Ben Gurion, ca cel mai longeviv premier. Cum e posibil așa ceva?

Ca să fim sinceri, a fost o cursă foarte strânsă. Principalul partid al opoziției, Albastru și Alb, va avea același număr de deputați în Knesset ca și partidul Likud, al lui Netanyahu. Coaliția pe care o va forma va avea cu puțin peste limita de 61 de mandate.

Având în vedere trăsăturile inspide ale lui Netanyahu, mulți oameni au vrut să-l învingă. Cu câteva luni înainte de alegeri, o nouă alianță de centru, Albastru și Alb, condusă de trei generali și un fost minsitru, a spus că urmărește să fie o alternativă la Netanyahu, care este la putere începând din 2009. Au avut o campanie dură, dar civilizată. La mitinguri, generalul Benny Gantz, liderul partidului, avea obiceiul de a-i mulțumi premierului pentru că fost în slujba țării; era imaginea în oglindă a lui Netanyahu, care recurgea la atacuri la persoană. Însă centrismul și campania civilizată nu au fost suficiente.

Poate că Netanyahu este cinic, însă nu fraudează alegerile. Le câștigă cinstit, de multe ori în ciuda circumstanțelor, reprezentate de data aceasta și de viitoarele inculpări, și de uzura deceniului la putere, fără a mai menționa de alte dispute inter și intrapartinice. Se pare că a câștigat din același motiv pentru care domină politica Israelului de mai bine de 25 de ani: pentru că, atunci când vine vorba despre securitatea națională a Israelului, el este un lider cu strategie și viziune. Iar asta e ceea ce își doresc alegătorii.

În timpul primului său mandat, la mijlocul anilor 1990, Netanyahu a respins premisele de la care pleca planul de pace cu palestinienii. La cel moment, acest lucru era considerat caracteristic dreptei radicale. Acum, aceeași pozitie este una comună în Israel, inclusiv pentru rivalii politici ai lui Netanyahu. La fel, Netanyahu a fost unul dintre primii politicieni care a considerat că Iranul este principala amenințare la adresa Israelului și a luptat aprig în forurile internaționale pentru a atrage atentia lumii. Acum, această viziune este apreciată de întregul spectru politic israelian.

Lista continuă. În 2005, Netanyahu a avertizat că retragerea trupelor din Gaza va duce la un dezastru – și asa a fost. Netanyahu a rezistat cu succes, vreme de opt ani, presiunilor administrației Obama pentru a face concesii palestinienilor. Apoi, Netanyahu a făcut o alianță cu președintele Trump care s-a dovedit repede a fi foarte benefică pentru Israel. În doi ani, Trump a mutat ambasada americană la Ieruslaim, a recunoscut suveranitatea Israelului asupra Înălțimilor Golan și, luni, a trecut Gărzile Revoluției Islamice din Iran în rândul organizațiilor teroriste.

Partidul Albastru și Alb a încercat să transforme aceste alegeri într-un referendum privindu-l pe Netanyahu. Campania lor s-a axat mai ales pe greșelile personale ale premierului, pe acuzațiile de coruptie, pe erodarea autorității sale. Însă în Israel securitatea bate totul (un sondaj realizat înaintea alegerilor arată că securitatea este prioritatea numărul unu a israelienilor). Partidul Albastru și Alb a crezut că, plasând foști șefi de stat major pe lista candidaților, va bate imaginea și experiența lui Netanyahu ca apărător al Israelului, la nivel diplomatic și militar. Însă populația a arătat ca are mai multă încredere în premierul în funcție.

A greșit vreodată Netanyahu când a fost vorba de securitate? Adevărul este că israelienii nu prea pot gasi un exemplu în acest sens. Și asta este valabil nu numai pentru electoratul Likud sau pentru electoratul partidelor de dreapta care vor face parte din noua coaliție condusă de Likud, dar este adevarat și pentru electoratul partidului Albastru și Alb, care a exprimat aceleași poziții ca și Netanyahu în privința chestiunilor de securitate națională și politică externă.

Acei israelieni care nu îl mai vor pe Netanyahu – și, da, sunt mulți – nu îl mai vor din cauza personalității sale, din cauza că înăsprește discursul politic, din cauza micimii caracterului său, din cauza corupției. Acei israelieni care îl vor pe Netanyahu premier – iar alegerile au arătat că sunt mulți – îl vor în ciuda tuturor acestor trăsături. Ei îl pot ierta pe premier pentru micimea caracterului său, pentru că a demonstrat că poate fi un mare lider.”

ISRAEL.VESTI NU TOCMAI BUNE PENTRU CRITICII GUVERNULUI!

11 apr.

dancila-netanyahu

Alegerile parlamentare din Israel, 9 aprilie, au fost pline de suspans. Primele exit poll-uri îl dădeau câștigător pe generalul Benny Gantz, rivalul premierului Benjamin Netanyahu. Numărătoarea voturilor a schimbat rolurile, aducând la egalitate partidul Likud, al lui Netanyahu, cu Albastru și Alb, partidul lui Gantz (câte 35 de mandate din totalul de 120). Actualul premier este însă mai bine plasat pentru formarea unei coaliții, căci partidele de dreapta au obținut scoruri mai bune decât cele de centru și centru-stânga pe care conta Benny Gantz. Unii analiști au pus rezultatul pozitiv al lui Netanyahu pe seama participării foarte reduse la vot a arabilor israelieni (circa 20% din populație); unele publicații arată că instalarea camerelor de lut vederi de către militanții Likud în secțiile de vot din cartierele majoritar arabe i-a făcut pe mulți să nu se prezinte la urne.

Bibi a avut nevoie de declarațiile privind mutarea ambasadelor

Succesul previzionat al lui Bibi Netanyahu nu este o veste tocmai bună pentru criticii actualului guvern de la București. Variantele de atac în cazul înfrâgerii lui Netanyahu sunt limpezi, pe două direcții. Prima: sublinierea iresponsabilității premierului de la București când a declarat că va muta ambasadei României la Ierusalim. A doua: corupții se ajută între ei, având în vedere că Netanyahu este inculpat în dosare de corupție și că aceste alegeri au fost și un referendum privind persoana sa. Cu Netanyahu la putere pentru un nou mandat, un asemenea discurs nu poate fi decât abandonat sau rostit cu jumătate de gură în perioada de început de mandat, când Netanyahu va fi anchetat.

”Netanyahu este viitorul premier”, scrie publicația Maariv. Poate forma o coaliție care să adune 65 sau 67 de mandate din totalul de 120 ale Knessetului. Netanyahu va deveni cel mai longeviv premier, întrecându-l pe David Ben Gurion, dar și primul premier inculpat în mai multe dosare.

Benjamin Netanyahu a condus, începând din 2015, o coaliție extrem de fragilă, generatoare de mari probleme politice pe plan intern, cu multe tendințe naționaliste, extremiste. La aceasta s-au adăugat acuzațiile de corupție (măsuri împotriva unor publicații concurente în schimbul unei acoperiri favorabile în presă și cadouri primite de la oameni de afaceri în schimbul unor favoruri politice) și implicarea avocatului său într-o afacere de luare de mită la achiziționarea unor submarine germane. Ba mai mult, în ultimele zile de campanie a apărut și informația despre vânzarea în secret a unor submarine pentru Egipt.

În acest context delicat, Netanyahu a mizat mult pe reușitele politicii externe. De aceea au contat mult declarațiile unor guverne pentru urmarea exemplului american de mutare a ambasadelor la Ierusalim, mai cu seamă în contextul în care diplomația UE a criticat asemenea decizii. Aceste declaratii (nu neapărat și transpunerea în practică) au fost o mână de ajutor în alegeri. Netanyahu a primit asemenea semnale din Cehia, din Brazilia, România. Este drept, asemenea declarații au venit și din partea regimurilor din Honduras și Guatemala, acuzate de încălcarea drepturilor omului, respectiv corupție. Sunt cazuri în care mutarea ambasadelor este și o mișcare pentru a obține validarea regimurilor de către SUA lui Trump.

Putin și Trump, agenții electorali ai lui Netanyahu

Însă cele mai mari reușite în politica externă ale lui Netanyahu țin de relația sa cu Donald Trump, președintele care a decis mutarea ambasadei SUA la Ierusalim. Apoi, la vizita cu caracter electoral a lui Netanyahu la Washington, la la finalul lunii martie, președintele SUA a semnat o proclamație prin care recunoaște suveranitatea Israelului asupra Înălțimilor Golan. Israelul a ocupat teritoriul in 1967, iar în 1981 l-a anexat. Anexarea nu a fost însă recunoscută internațional. Al doilea atu a fost relația cu președintele Vladimir Putin, cel care a avut grijă de fiecare dată ca sistemele antiaeriene ruse din Siria să rămână mute în timpul zecilor de raiduri ale aviației israeliene împotriva regimului Assad, susținut de însuși Putin. Netanyahu a fost într-o vizită, din nou electorala, la Moscova, la finalul săptămânii trecute, de unde s-a întors cu rămășițele unui soldat israelian dispărut în Liban in 1982, un gest simbolic la realizarea căruia Moscova a avut o contribuție însemnată. În cele din urmă, Netanyahu a terminat apoteotic campania, afirmând că va recunoaște coloniile israeliene din Cisiordania ca teritoriu israelian suveran. Generalul Bennhy Gantz a și sugerat în campania electorală că rivalul Netanyahu a fost susținut politic de președinții SUA și Rusiei.

Mai multe publicații susțin că victoria a fost adusă de așa-numita strategie ”gevalt” – ”ajutor”. ”Fie în platourile televiziunilor, fie pe rețelele sociale, Bibi a tras semnalul de alarmă susținând că sondajele îl dau perdant și că are nevoie ca toți susținătorii să se prezinte la urne pentru a vota cu partidul său”, scrie publicația libaneză L’Orient-Le Jour. Ziarul Haaretz arată că a fost o strategie riscantă, pentru că, în încercarea de a-și învinge adversarul principal – generalul Benny Gantz -, Netanyahu a canibalizat partidele mici de dreapta, a căror accedere în Knesset i-ar fi fost de folos la formarea unei coaliții. Strigătul de ajuor al lui Netanyahu a redus electoratul unui partid precum Noua Dreaptă, a fostului ministru al Educației, Naftali Bennett, care acum riscă să nu intre în parlament.

Nicio veste bună pentru cauza palestiniană

De partea cealaltă, alianța Albastru și Alb a generalului Gantz și a jurnalistului Yair Lapid (șeful partidului Există Viitor) a fost catalogată deseori drept una de centru. Doar că Benny Gantz nu a criticat declaratia bombă a premierului privind anexarea coloniilor din Cisiordania și nici nu a declarat limpede că susține formula unui stat palestinian. Alianța este una mai degrabă de centru-dreapta, o alianța a generalilor, din care mai fac parte doi foști sefi de stat major – Moshe Yaalon si Gabi Ashkenazi -, totul pentru a câștiga lupta pe terenul preferat al lui Netanyahu – securitatea. Cine poate garanta securitatea mai bine decât un fost comandant al armatei? Acest partid nu a pus în centrul campaniei electorale problema Autorității Palestiniene și a palestinienilor, o premieră în lupta politică din Israel și un semnal că o soluție pașnică nu este avută în vedere pentru moment nici e către partidele de centru.

În cazul in care Netanyahu își va aplica încă o dată tacticile abile de negociere a unei coaliții, următoarea mișcare importantă va veni de la Washington – prezentarea planului de pace pentru Orientul Mijlociu la care a lucrat Jared Kushner, ginerele președintelui Trump, o prezentare amânată de decizia bruscă a premierului israelian de a organiza alegeri înainte de termen.

Centrele secrete unde Facebook se ocupa de cenzura

11 apr.

Invictus

Anul trecut, 2018, am fost blocata pe Facebook de noua ori cate 30 de zile. Uneori pentru articole pe care le public aici, si le-am publicat si in Facebook, dar in majoritatea cazurilor pentru comentarii pe care le-am facut acum doi sau trei ani, comentarii in care apareau cuvintele jidan sau tigan. Asemenea comentarii si injuraturi la adresa tiganilor si jidanilor sunt foarte multe dar daca nu sunt denuntate, observate de controlori, autorii nu sunt blocati.
In acest an, 2019, am fost blocata pentru un comentariu de acum doi ani din 9 martie pana in 9 aprilie. Ieri m-au blocat din nou pentru 30 de zile pentru un comentariu facut acum doi ani si pentru articolul https://karensmithdotblog.wordpress.com/2019/04/09/eleva-germana-sfatuita-sa-si-puna-hijab-ca-sa-n-o-bata-musulmanii/

jidov

Se stie cine controleaza Internetul si retelele sociale. Directorul Ligii Anti-Defaimare evreiasca marturiseste: “Noi spunem pe cine trebuie sa cenzureze YouTube, Facebook si Twitter”. https://karensmithdotblog.wordpress.com/2019/03/25/noi-spunem-pe-cine-trebuie-sa-cenzureze-youtube-facebook-si-twitter/
Au fost eliminate din Facebook si Instagran paginile…

Vezi articolul original 2.586 de cuvinte mai mult

SCHILLER ft. MOYA BRENNAN – MILES AND MILES!

11 apr.

MARINA KAYE – ON MY OWN!

11 apr.

ZAHO – SAUVER L’AMOUR!

11 apr.

%d blogeri au apreciat: