CINE-S BABICI SI SAVU,CE MINUNI FAC EI?

6 mai

Cine nu știe cine-i Babici înseamnă că nu știe nimic despre industria României. Și Nicolae Ceaușescu, în multe fabrici și proiecte intrate în dificultate, întreba „Unde-i Babici? Chemați-l pe tovarășul Babici, acela mic!”.

Și de pe cine știe unde, oricum, din spatele convoiului care îl însoțea pe Ceaușescu, sau din plutonul de specialiști din preajma sa, apărea acest personaj unic al industriei românești din anii comunismului. Scund, agitat, elegant, totdeauna la costum, cu niște ochi iuți ca de viezure, Emanuel Babici a fost un guru al industriei românești pre- și postrevoluționare (ca să includem și o graniță imaginară între două epoci). Inginer, constructor, mecanic, manager, organizator, negociator, inventator, vorbitor de limbi străine și dezvoltator de proiecte turnkey project în lumea arabă, inginerul Emanuel Babici are cel puțin o sută de chei pentru relansarea industriei românești.

Face parte dintre cei care ar putea deschide și o fabrică de împachetat și exportat nisip din Sahara!Înainte să încep materialul despre Babici, am căutat să aflu ce au mai scris și alții despre el. Cel mai hazos a fost în Wikipedia. Totul se reduce la mențiunea că ar fi fost cîndva, din 1990, un ministru adjunct și secretar de stat. Un ziar menționează și cîteva remarci ale sale. Cică dispar „toate marile combinate industriale” și că „producția de oțel a României a căzut de la 9 milioane de tone pe vremea comunismului la numai 3 milioane în anii economiei de piață”. De ce și cu ce consecințe, dar, mai ales, ce se poate face?… Pauză! Parcă ar fi fost vorba de diviziile B la fotbal. Înainte erau trei, acum este numai una.

Și pace bună că două s-au dus! Propozițiile lui Babici conțin în numai cîteva cuvinte decăderea economiei românești după 1990. Și totuși, cine-i Babici și ce face el? Este partenerul și adjunctul lui Constantin Savu, un alt inginer din vechea generație de industriași, președintele grupului Uzinsider S.A.In 1989, înainte de căderea Ceaușeștilor, bătînd șantierele românești pentru un serial de reportaje în Orientul Mijlociu, am auzit de Babici ca despre un fel de pașă, de magician, de șeic peste șeici. Prima dată cred că l-am întîlnit în Turcia la o hidrocentrală sau prin Irak, la o fabrică de ciment. Era peste tot. Muncitorii români vorbeau despre Babici ca irakienii despre Sadam. Iar irakienii credeau despre el că este cel puțin frate cu Ceaușescu și ministru al industriilor.

Ceea ce Babici, maramureșean sadea, nu a fost și, din păcate pentru România, nici nu va fi. În paranteză fie spus, la Ministerul Industriei Grele o bună bucată de vreme scaunul de ministru a fost ocupat de un alt personaj proverbial al României, pe care nimeni n-a vrut să-l recuperze: Ioan Avram. Emanuel Babici, Ioan Avram, Constantin Savu și încă vreo cîțiva ar putea face și azi un proiect de dezvoltare industrială de nivel european. Tustrei trăiesc, au o experiență uriașă și au idei. Babici este chiar un om agitat și neliniștit. Cu partenerul său, Constantin Savu, conduce grupul Uzinsider, format din cîteva societăți importante. Controlează deja fabrici și trăiesc mai mult din export pentru că în România nu prea mai au ce și cui vinde. Pentru cine nu știe, merită precizat că acest om agitat și exploziv, plin de idei și proiecte, a fost inginer la Întreprinderea de Mașini Grele (IMGB) București (1967 – 1970); inginer șef la IMGB (1971 – 1977); director la IMGB (1978 – 1982);  director general la Centrala de Utilaj Energetic si Metalurgic București (C.I.U.E.M.M.R) – (1983 – 1989);  reprezentant al României în cadrul INTER-ATOMENERGO – Uniunea țărilor membre CAER specializate în fabricația de echipament nuclear în sistem (WWR) (1984 – 1990).

După căderea comunismului, în agitația aceea nebună, cineva s-a gîndit că Babici ar putea scoate industria din încurcătură și l-a numit ministru adjunct si secretar de stat la Ministerul Industriei (1990 – 1991). Degeaba! Drumul era scris. De unul singur nu putea face mare lucru și a plecat sau a fost schimbat. Nimeni nu mai ține minte cum și de ce. Emanuel Babici a fost implicat în realizarea echipamentelor energetice pentru centralele pe carbune de la Rovinari, Turceni și Craiova 2, a contribuit la coordonarea programului de fabricație a presei hidraulice de 120MN (1982 – 1984) și a coordonat direct asimilarea echipamentelor de clasa 1 nucleară pentru Centrala Cernavodă (1986 – 1990). După 1992, Babici și Constantin Savu (președintele grupului) au fost motoarele de bază ale S.C. UZINSIDER S.A., o societate românească privată. Și cei doi s-au dus în Germania și au făcut o ofertă unui mare concern. Pe un preț onorabil, vor moderniza instalația de aglomerare EKOSTAHL, au zis ei. Ce ați mai făcut voi, au întrebat nemții? Vreo 10 fabrici în Middle East!

În 1997, cei doi au încheiat proiectul și erau deja bogați și din nou jucători importanți pe piața industriei românești.Au mai făcut instalațiile de depoluare la oțelăria TMK Reșița și la Oțelăria Călărași, au modernizat furnalele 4 si 5 ale Laminorului de benzi la rece Galați (1997 – 2004) și tot felul de alte lucrări.Și, cînd cei mai mulți îl credeau pensionar, mort sau fugit prin lume, el și partenerul său Constantin Savu, cu aceeași discreție publică au pus la cale dezvoltarea în regie proprie a producției de energie regenerabilă hidro. Au dezvoltat un proiect pentru realizarea a patru MHC-uri cu o capacitate de 7,4 MWh. Adică au patru microhidrocentrale!

Poate că toate acestea, altfel niște enumerări destul de plicticoase, vă spun totuși ceva despre priceperea, imaginația și capacitatea de organizare a lui Emanoil Babici, a lui Constantin Savu și a celor din grupul Uzinsider, inclusiv a colegilor lor. Pare firesc să fi obținut premiul AGIR 2004 în domeniul „Ingineriei mediului” pentru lucrarea „Sistem complex de decolmatare si ecologizare a lacurilor si canalelor”. De asemenea, UZINSIDER S.A. a fost decorată în 2014 cu Meritul industrial si comercial, în grad de ofițer. Babici și Savu sunt numai doi din generația de aur a industriei românești, cea care a contribuit la dezvoltarea și modernizarea industriei în Orientul Mijlociu. Ei dau tonul într-un grup industrial exceptional, cum puține firme cu acționariat românesc au mai rămas. Pentru o evaluare dintr-o privire, merită să reproduc societățile grupului Uzinsider S.A.:

-Uzinsider Techno S.A.-profilată pe exportul de echipamente industriale, centrale electrice, fabrici de ciment și industrie chimică;

-Uzinsider Engineering S.A. Galați -proiectare și cercetare pentru industria metalurgică;

-Uzinsider General Contractor S.A. București -proiecte la cheie și antreprenoriat;

-Promex SA Braila, echipamente tehnologice, escavatoare și utilaje terasiere, reductoare;

-Comelf S.A. Bistrița Utilaje pentru industria metalurgică și pentru centrale electrice;

-24 ianuarie S.A. Ploiești-echipamente tehnologice pentru industria metalurgică, chimică și petrochimică.

 

EDITORIAL:CORNEL NISTORESCU/cotidianul.ro/

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: