RENATE WEBER:”MANIFESTARI CU ARSENAL FASCIST,SUSTINUTE DE NISTE POLITICIENI IRESPONSABILI,AU FACUT HARCEA-PARCEA IMAGINEA ROMANIEI LA SIBIU!”

14 mai

Europarlamentar și candidat ALDE pentru un nou mandat, Renate Weber spune, în interviul acordat, care este părerea sa despre angajamentele de la Sibiu, dezvăluie mizele celor mai recente jocuri de culise la nivelul leadership-ului european, analizează lupta sistemului politic care își dorește supraviețuirea cu un picior adânc înfipt în servicii secrete precum și ambițiile unor politicieni fără idei și viziune, care pun tot mai multe poveri pe umerii cetățenilor europeni.

 Sunt realiste cele 10 angajamente ale liderilor UE, adoptate la Sibiu?

Renate Weber: Nu am avut mari așteptări de la Summitul de la Sibiu, pentru că ultimii cinci ani au arătat o Uniune Europeană fără leadership, dar recunosc că Declarația m-a surprins prin sărăcia ideilor, prin nearticularea unei singure soluții la probleme cu care ne confruntăm în UE și mai ales prin ipocrizie. Trebuie să fii ori cinic ori aiurit să vorbești despre „o singură Europa”, despre „uniți la bine și la greu”, despre „soluții comune” și „echitate”, când este evidentă politica protecționistă a statelor din Europa de Vest și de Nord-Vest, fapt ce a dus deja la împărțirea UE de facto între acest bloc și cel al statelor Central și Est europene. Noi, cei din ALDE, chiar vrem o singură Europă și pentru asta mergem în viitorul Parlament European, știind că apărând interesele românilor apărăm de fapt întreaga construcție europeană.

Rapoartele MCV, aprecieri pur politice de intervenție în jocul politic intern

„Vom continua să protejăm democraţia şi statul de drept”, se spune în declarația scrisă în mare parte la Cotroceni. Cum anticipați că se va concretiza acest angajament, dacă privim cine sunt autorii semnăturilor de asumare?

RW: Comisiei Europene i s-a cerut de către Parlamentul European încă din 2009 să elaboreze un mecanism obiectiv de evaluare a statului de drept, democrației și drepturilor omului în toate statele membre. Solicitarea a fost repetată în mai multe rânduri. Zece ani mai târziu, singurele țări cu MCV sunt tot Bulgaria și România, iar rapoartele respective nu mai au nimic în comun cu ideile inițiale: sunt aprecieri pur politice despre justiție prin care Comisia intervine de fapt în jocul politic intern, ceea ce este inadmisibil. Acum, există o intenție de a lega acest tip de evaluare de eliberarea fondurilor europene și se recunoaște tot mai mult că ceea ce avem acum e o evaluare pur subiectivă. Manfred Weber, candidatul PPE, a insistat în campania aceasta pe nevoia unui mecanism obiectiv și a elaborat câteva idei, care însă mi se par nerealiste. Frans Timmermans, candidatul socialist, tace mâlc, pentru că altfel ar trebui să recunoască eșecul mandatului actual, când a fost mâna dreapta a lui Junker și n-a făcut nimic din ce a promis. El continuă să mestece cuvinte despre nevoia de a apăra statul de drept, fără a oferi vreo soluție aplicabilă tuturor. Iar șefii statelor membre care s-au angajat la Sibiu nu vor accepta că țările lor să fie evaluate și criticate. „Noi vrem egalitate, dar nu pentru căței”, celebrul vers din fabula lui Alexandrescu, pare să fie mai actual ca oricând. Deci nu mă aștept la vreo schimbare, așa că ceea de trebuie să facem este să punem punct final MCV-ului care a fost deturnat de la scopul inițial și să nu mai acceptăm evaluări subiective pe baza cărora se fac jocuri politice cu unele state membre. Asta se poate face și prin discuții politice, dar și prin apelul la Curtea de Jusție a UE. O decizie a CJUE ar lămuri lucrurile. Câtă vreme nu există un mecanism obiectiv, fiecare țară este vulnerabilă. Și am văzut această vulnerabilitate în felul în care deputați din unele țări și-au schimbat voturile în ultimele luni pe teme de maximă importanță.

Cine a făcut harcea-parcea imaginea și demnitatea României

Prinsă în bătălia celor care își doresc supraviețuirea sistemului cu un picior adânc înfipt în servicii secrete, cum va reuși să supraviețuiască România?

RW: Nu cred nici o clipă că serviciile secrete sau grupuri de interese din ele s-au potolit și peste noapte au decis să se comporte corect. Dimpotrivă, e o bătălie pe viață și pe moarte, pentru că interesele lor sunt uriașe, ale lor și probabil și ale unora care sunt în spatele lor. Asta se vede cel mai bine în resursele uriașe investite pentru a atrage de partea lor, de fapt de partea Răului, mulți tineri bine școliți, dar care chiar nu înțeleg la ce jocuri murdare participă. Și se mai vede și în resursele investite prin care au făcut harcea-parcea imaginea și demnitatea acestei țări la nivel european și internațional. De partea cealaltă este România care crede în alegeri și în respectul pentru rezultatul votului, în respectarea drepturilor și libertăților individuale, în adevărata independență a justiției. Această Românie trebuie să supraviețuiască. Obligația mea ca politician responsabil este să nu cedez în această bătălie, cu orice risc. Obligația cetățenilor care iubesc România și nu serviciile și abuzurile unor instituții este să nu cedeze. Votul este mai important decât cred mulți: votul reprezintă confirmarea și reconfirmarea faptului că trebuie să continuăm această bătălie și trebuie să o câștigăm, oricât de greu ar fi.

În plină campanie electorală pentru PE, viitorul UE este ignorat

De ce, în peste un deceniu de când suntem membri UE, politicienii nu au reușit să le explice alegătorilor importanța acestor alegeri, iar oamenii par mai degrabă că nu înțeleg clar întregul context și nici cât de semnificativ este votul lor pentru europarlamentare?

RW: Pentru cei mai mulți cetățeni europeni percepția despre UE rămâne una abstractă. Dar în statele care sunt membre de mai multă vreme politicienii și presa discută mai mult despre deciziile care se iau la Bruxelles. Există o presiune din partea presei, a sindicatelor, a asociațiilor profesionale, a industriei, o societății civile ca politicienii din Parlamentul European să decidă într-un fel sau altul. În România, lucrurile s-au mișcat cu mai multă greutate, abia de vreo doi, trei ani vedem un interes al acestor sectoare și mai ales o profesionalizare a lobby-ului pe care-l fac. Suntem în campanie electorală și nici măcar acum nu discutăm decât foarte puțin despre UE și viitorul ei, despre apărarea intereselor noastre acolo. Acum s-a încercat de către președintele Johanis deturnarea atenției prin refrendumul convocat tot așa cum, în 2009, președintele Băsescu a deturnat atenția de la alegerile europene prin refrendumul de atunci. Îndrăznesc să spun că sunt politicieni mărunți, fără idei și vreo viziune despre locul țării lor în UE, care s-au mărginit la întreținerea unei atmosfere conflictuale acasă. Din păcate și unele partide politice au intrat în acest joc. Uitați-vă că Spania a organizat alegerile generale câteva săptămâni înaintea celor europene, iar Danemarca le-a programat câteva zile mai târziu, tocmai pentru ca dezbaterile despre UE să se concentreze pe acele probleme, chiar dacă ele afectează și deciziile interne. Dar vă pot spune că interesul pentru ceea ce se întâmplă în Uniune și în Parlamentul European este mare în România, peste tot pe unde am fost, am vorbit de fiecare dată ore întregi cu membri și simpatizanții ALDE, cu presa, am explicat și am primit întrebări foarte pertinente. Din păcate, participarea la aceste alegeri va fi scăzută peste tot în Europa. Recent am văzut o estimare privind participarea în Franța, care era sub 30%. Absenteismul la aceste alegeri ar trebui considerat și el un semn al nemulțumirii față de lipsa de reformă a UE și îndepărtarea ei de cetățeni.

Sunt la mare modă euroscepticismul și antieuropenismul

Ați spus recent că alegerile din 26 mai vor fi cele mai importante de până acum din întreaga existență a UE. Care sunt argumentele care susțin această concluzie?

RW: E un paradox că această construcție economică și politică ce a menținut pacea europeană în ultimii 60 de ani și a adus bunăstare cetățenilor europeni este tot mai contestată. Euroscepticismul și mai ales antieuropenismul au ajuns la modă. Pentru că eu țin la Uniunea Europeană, pe care nu o confund cu liderii ei vremelnici, vreau să identificăm cauzele acestei situații și să venim cu soluții. A fi critic nu înseamnă a fi împotriva UE, ci a fi responsabil. De ce am ajuns la Brexit? Ce consecințe are faptul că nici măcar nu am reușit să finalizăm acest Brexit? Cine va merge în următorul Parlament European? Cei care sunt anti Uniune și ar vrea să o distrugă din interior? Sau cei care, incapabili să stea pe picioarele lor, acceptă necritic orice de la UE, făcând un rău la fel de mare? Eu sper să trimitem în viitorul Parlament pe cei care sunt raționali, cei care vor și sunt în stare să propună o reformă adevărată a UE. Când aud la lideri și politicieni pro Uniune că vor să ne apropiem de cetățenii europeni fără nici o propunere concretă îmi dau seama de pericolul uriaș al populismului. Eu personal cred că pentru a ne apropia de cetățeni trebuie să vedem ce vor și să le apărăm interesele. Când vorbim de UE și dorința de a fi lider mondial, cum au zis și la Sibiu, sunt furioasă când văd că niște ambiții ale unor politicieni fără idei și viziune pun tot mai multe poveri pe umerii cetățenilor europeni, pe care îi dezavantajează în raport cu alte continente. Haideți să ne uităm la libertatea internetului și la încercările succesive din UE de a limita această libertate numai pentru europeni. Sau, când vorbim de protecția mediului, mă revoltă ambițiile unora de a elimina emisiile de carbon până în 2030, chiar cu riscul omorârii industriei din câteva țări. Oare ei chiar nu înțeleg că asta ar înseamna pierderi de locuri de muncă, crize sociale, deci alte poveri pentru cetățenii europeni, în vreme ce industriile s-ar reloca în țări unde ar polua în voie, inclusiv spațiul european? Vreau ca în viitorul Parlament să prevaleze mințile decente și raționale care vor înțelege că a respecta interesele cetățenilor români, bulgari, polonezi, cehi este în interesul tuturor cetățenilor europeni și al unei Uniuni solidare.

Un întreg grup politic european, pus la picioarele lui Macron pentru interese personale

Dar de ce Verhofstadt acționează ca și cum îşi desfiinţează propriul grup politic din PE? Cum vedeți evoluția ALDE România în familia extinsă europeană în urma acestor confuzii induse electoratului liberal?

RW: Guy Verhofstadt este o mare dezamăgire. Pentru că el e unul din puținii europeni care, de-a lungul timpului, a demonstrat că are idei privind viitorul UE. Putem fi de acord cu ele sau nu, dar cel puțin merită să discutăm despre ele. În ultima vreme însă este orbit de propriile interesele privind viitorul său politic încât calcă în picioare orice. El știe foarte bine situația din România, i-am tradus personal protocoalele secrete și am discutat mult cu el pe marginea lor, promițând, la data aceea, că va fi o voce puternică în denunțarea unor asemenea practici. A înțeles și știe exact ce abuzuri au fost comise în România în lupta anticorupție, felul în care doamna Kovesi s-a implicat prin DNA în jocul politic, are documente în acest sens, pentru că i-am trimis tot ce a devenit public în România după revocarea fostei șefe DNA. Și totuși… a ales să o susțină pe aceasta, alegând să se situeze de partea susținătorilor ei interni, USR și Plus, numai și numai pentru relația lor cu Macron. Verhofstadt vrea să fie Președintele viitorului PE și mizează pe sprijinul lui Macron, fără de care nu poate nici gândi la funcția asta. A ales să fie un politician meschin și demagog, sacificând nobilul principiu liberal al apărării drepturilor și libertăților. A ajuns atât de departe, încât a anunțat dizolvarea propriului grup politic ca să i-l pună la picioare lui Macron, care nici nu-l bagă în seamă. Foarte trist final de carieră politică, pentru că sunt convinsă de sfârșitul lui politic. Dar dacă ar fi vorba doar de cariera lui aș fi mai senină, el însă vrea să ne facă rău prin pozițiile pe care le ia, iar asta nu poate fi iertat.

Manifestări care țin de arsenalul fascist sunt susținute de politicieni iresponsabili

Care sunt motivele pentru care credeți că există tineri din România care se declară susținători ai instituțiilor de forță și represiune, adoratori chiar de procurori și agenți de informații, oameni tineri cărora li se pare firesc amestecul SRI în actul de justiție, iar exemple vedem peste tot, mai ales pe rețelele sociale?

RW: De multe ori mă întreb ce aș fi făcut la începutul anilor ‘90 dacă aș fi știut încotro ne vom îndrepta… Atunci am ales să las deoparte câștiguri frumoase din avocatură și să mă dedic promovării și apărării drepturilor omului. 25 de ani mai târziu observ în societatea românească o mișcare contrarie, de susținere a instituțiilor de forță și mai ales a abuzurilor comise de acestea. E o imagine kafkiană și cred că trebuie să identificăm cu seriozitate cauzele pentru care s-a ajuns aici. Este evident că vorbim de o generație nemulțumită de politicienii actuali, ceea ce se observă peste tot în lume. Ce ne singularizează pe noi, și asta mi se pare îngrijorător, este că vorbim de o generație școlarizată, dar la care educația minimală lipsește. Lipsește gândirea critică, observăm incapacitatea sau lipsa de răbdare de a citi mai mult decât titlurile de pe facebook. Lipsesc cunoștințe minimale de înțelegere a civismului și a comportamentului civilizat. E de fapt o anarhie care încă nu a ajuns să se manifeste până la capăt. Ei dau dovadă de o intoleranță îngrijorătoare, de un egoism feroce, manifestat prin formula „numai drepturile mele contează”, ceea ce le justifică violențele de limbaj și fizice împotriva adversarilor. Sigur, astfel de manifestări nu ar fi posibile dacă nu ar fi susținute de politicieni și mai ales de servicii, cu resursele lor umane și financiare. Nu cred în coincidențe, iar manifestările spontane sunt și ele previzibile între niște limite. La noi lucrurile au scăpat de sub control. Pentru că înainte de a vedea că cei pe care-i numim #rezistenți susțin comportamente violente, eu vreau să vedem că actori politici și instituționali importanți, președintele României Klaus Johanis, fosta șefă a DNA, Laura Kovesi, fostul Procuror General, Augustin Lazăr, își fac poze cu astfel de personaje violente, transmițând un mesaj de susținere a acestor comportamente. Manifestări care țin de arsenalul fascist, cum ar fi interzicerea adunărilor pașnice ale adversarilor și umilirea susținătorilor lor sunt susținute de politicieni iresponsabili pentru care ura față de adversari și dorința de a pune mâna pe putere justifică orice.

Paradigma privind migrația din afară pentru suplinirea forței de muncă europene

Care sunt proiectele pentru care vă propuneți să continuați să acționați în Parlamentul European?

RW: În viitorul mandat aș dori să mă întorc în comisia LIBE, libertăți civile, justiție și afaceri interne, după o absență de cinci ani de acolo, pentru că de la nivelul Parlamentului European au venit prea multe mesaje, prin legislație, de a accepta restrângerea drepturilor și libertăților individuale. Justificarea e fie combaterea terorismului, fie a criminalității organizate, dar noi știm cât de ușor aproape orice poate fi inclus abuziv în aceste concepte. Evident, eu rămân ceea ce am fost tot timpul, o apărătoare a drepturilor omului, indiferent dacă am făcut asta din societatea civilă sau din politică. Intrarea noastră în Schengen rămâne o prioritate pentru activitatea mea viitoare. În același timp, rămâne angajamentul meu de suflet, acela de a continua să lupt împotriva discriminărilor și abuzurilor împotriva românilor care muncesc în diferite state membre. Un alt domeniu în care am investit mult în ultimii ani, și care din păcate este destul de ignorat, se referă la consecințele noii revoluții tehnologice, ale digitalizării, robotizării, inteligenței artificiale. Pe de o parte e vorba de a înțelege aceste consecințe pentru piața muncii, pentru educația și a tinerilor și cea pe tot parcursul vieții, dar e vorba de a discuta și despre o eventuală paradigmă în ceea ce privește politica UE privind migrația din afară pentru a suplini forța de muncă europeană. E vorba de consecințele psihologice și sociale ale îndepărtării umane de pe piața muncii, ale unei munci izolate, prin platformele online, lucruri despre care vorbim foarte puțin în UE, deloc în România, și care ține deja de ziua de mâine. Evident, mai am și alte proiecte punctuale pe care aș dori să le aduc în România, pe baza unor modele de succes din alte țări.

 Care sunt argumentele pe care le aduce ALDE, inclusiv prin dumneavoastră, pentru a demonstra că este partidul puternic, care propune o viziune ce se bazează pe apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și pe creștere şi dezvoltare economică în această mare bătălie electorală?

RW: ALDE a decis să trimită în viitorul Parlament European oameni cu experiență, competenți, buni profesioniști, cu cariere profesionale serioase, dar și cu multă experiență politică. E nevoie acolo de ambele aspecte pentru a convinge prin argumente și a fi capabili să legăm alianțe pentru a apăra interesele celor de acasă. Până acum am fost doar două voci, dar am fost ferme, consecvente și puternice. Și de multe ori am reușit, tocmai făcând alianțe ad-hoc cu colegi din alte țări și alte grupuri politice să promovăm împreună legislație care să servească interesele cetățenilor și lucrătorilor noștri. Sper să ne întoarcem acum cu o echipă mai mare și sigur vom avea mai mult succes în promovarea intereselor României și ale românilor.

Reclame

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: