Arhiva | 11:27 am

JOHANNIS,CORUPTUL CARE UCIDE SI CARE IN TIMPUL REVOLUTIEI DIN DECEMBRIE ’89 FUGISE DIN SIBIU VREA O OMAGIERE LA 30 DE ANI FARA SASE LUNI!

15 mai

Dacă ne uităm atent, observăm că ideile extraordinare îi vin președintelui nostru cam prin primăvară… în restul anului activitatea intelectuală fiind limitată fie de „…e prea frig” , fie de „…e prea cald” , fie de „…e prea ploios”. A! lucrul se întâmplă mai ales în ani cu încărcătură electorală – în ceilalți ani pe dânsul nimic nu-l obligă să aibă vreo idee. Căci numai în preajma alegerilor este Klaus activ, reușind să ne uimească!

Permiteți-mi să vă amintesc că tot într-o primăvară, dar a anului 2014, după dezastrul PNL-ului de la europarlamentare, conducerea partidului și-a dat demisia în bloc… adică și Antonescu Crin ( președinte) și Iohannis Klaus Werner ( vicepreședinte) și doamna Pocora ( purtătoare de cuvânt)… „decât că”… personajul nostru cel nevorbitor ca un limax, despre care mulți cetățeni cinstiți ai patriei au crezut că e IMPOSIBIL să-și fi tras cu-adevărat șase cochilii într-un municipiu capitală de județ din Ardeal despre care să aibă apoi tupeul să afirme că ar fi din meditații, a zis: „HALT! Eu vreau președinte!” Așa că din „asigurarea interimatului” a sărit direct în candidatură, însă nu înainte de a-i trage un simbolic șut în dos lui Crin, acesta din urmă constatând, ținându-se de fesă, ce dureros e să fi prost și să crezi că ar fi vreo onoare în depunerea „DEMISIEI DE ONOARE”.

Numai că lui Klaus ideea îi vine în primăvară iar alegerile prezidențiale sunt – fatalitate! – de obicei, în noiembrie. După cum am remarcat, președintele nostru nu știe decât o schemă cu care poate câștiga alegerile iar aceea este : „SĂ PROVOCĂM O EMOȚIE POPULARĂ PUTERNICĂ” – am folosit pluralul deoarece fără niște băieți bine pregătiți în astfel de acțiuni dânsul e ultimul de pe planetă care ar putea stârni vreo emoție de orice fel speciei umane. Zis și făcut : în luna mai a anului de grație 2019 deci, brusc, după patru ani și jumătate de mandat fără nici un rost, lui Klaus i-a trecut prin minte să inventeze manifestarea: „30 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989. 2019 – Anul omagierii victimelor comunismului” ( conform G4 MEDIA.ro, 14 mai 2019 ). Ei, nu chiar ANUL… ci hai să spunem SEMESTRUL, că aproape jumătate de an s-a dus … adică, titlul corect ar fi: „30 de ani FĂRĂ ȘASE LUNI de la Revoluţia Română din Decembrie 1989”

Ca să-și justifice dorința irepresibilă de a omagia, preşedintele Klaus Iohannis a și emis un COMUNICAT în care „…consideră prioritare asumarea corectă a trecutului traumatic, condamnarea abuzurilor şi crimelor comunismului, precum şi consolidarea democraţiei”.

De ce le consideră prioritare abia în ultimul an de mandat și nu i s-au părut prioritare timp de patru ani și jumătate, e un mister pentru noi . Dar iată cum ne explică însăși Administrația Prezidențială :

„Astfel, în anul în care se împlinesc trei decenii de la încheierea Războiului Rece şi de la căderea Cortinei de Fier în Europa, preşedintele Klaus Iohannis subliniază importanţa sacrificiului pentru apărarea valorilor democratice şia drepturilor omului şi onorează memoria celor care au luptat pentru libertate împotriva regimului dictatorial, cu o componentă importantă pe Revoluţia din Decembrie 1989 (…) La ceremonia solemnă «30 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989. 2019 – Anul omagierii victimelor comunismului» au fost invitaţi să participe foşti deţinuţi politic, disidenţi anticomunişti, revoluţionari, urmaşi ai familiilor eroilor martiri din Decembrie 1989, reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale, reprezentanţi ai societăţii civile, precum şi jurnalişti.

Preşedintele Klaus Iohannis consideră că un astfel de program, pentru omagierea celor care s-au sacrificat în numele valorilor care guvernează societatea de astăzi, poate contribui la construirea memoriei unei societăţi puternice, bazate pe egalitate şi dreptate, precum şi la educarea tinerilor în spiritul afirmării unei culturi a libertăţii, valorilor fundamentale ale democraţiei, statului de drept şi pluralismului”.

Nu știu de ce, dar uneori mie mi se pare că printre consilierii președintelui se află unii absolut năstrușnici care-i pun piedică pe scări doar din curiozitatea de a vedea cum se întinde pe covorul roșu al Cotrocenilor un dulap de doi metri înălțime, care descoperă că are ca repere esențiale „…cultura libertăţii, valorilor fundamentale ale democraţiei, statului de drept şi pluralismului” imediat după ce l-a pupat în frunte pe Augustin Lazăr cu aceste nemuritoare cuvinte: „Am o opinie și o voi face cunoscută la momentul potrivit. Astăzi încă nu m-aș referi la această speță ( demersul de revocare a lui Augustin Lazăr, inițiat de Tudorel Toader, n.n.). Se conturează o abordare a acestui ministru al Justiției , abordare pe care aș clasifica-o eu pe lângă lege. Între timp nu mai am doar dubii, mă îndrept spre certitudini. Cel puțin în ce privește revocarea, un demers aiuritor al acestui ministru. Penibilă fază (…) Procurorul general Lazăr a făcut TREABĂ BUNĂ, mi se pare total greșită solicitarea de revocare, greșită politic, iar din punct de vedere legal voi scrie ceva când va fi SITUAȚEA.”

CONTRADICȚEA în termeni dintre „cultura libertății” și admirația revărsată peste procurorul-șef Augustin Lazăr, vă las să o depistați singuri.

P.S. Pentru alocuțiunea de deschidere a ceremoniei eu i-aș sugera să-l „capaciteze” pe Volodea Tismăneanu … e drept, dânsul nu lucrează prea ieftin, dar livrează materiale paroxistic-anticomuniste care fac toți banii…

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

RARES BOGDAN „VULTURUL PLESUV” S-A STERS LA FUND CU MILIARDELE DE EURO DATORATE ROMANIEI DE GERMANIA!

15 mai

Discursul virulent afisat cu regularitate la televizor si atitudinea intransigenta in chestiuni ce tineau de apararea imaginii si a drepturilor Romaniei il vor propulsa (sanse mari) pe Rares Bogdan in fotoliul de europarlamentar. De unde ne asteptam sa dezbata la aceeasi intensitate problemele tarii noastre. Din pacate, patinatorul de principii a alunecat la incalzire ssi-a frant coloana vertebrala, care oricum numai dreapta nu era.

media 155776644335130300 Rares Bogdan s a sters la fund cu miliardele datorate Romaniei de Germania

Unul dintre subiectele de imagine abordate de „Vulturul plesuv” al presei romanesti a fost celebra datorie a Germaniei fata de Romania, in valoare de mai multe miliarde de euro, pe care nemtii n-au achitat-o nici pana-n ziua de azi. Ma rog, chestiuni de istorie, dar pe care Rares B. nu s-a ferit sa le atinga. In 2013, intr-o postare pe Facebook, folosea termeni ca „paduchi”, „neurotoxina”, „constiinta nationala”, „saracie”, „Germania datoare Romaniei”.

Omul era virulent, lovea in stanga si-n dreapta cu barda frazelor taioase, apara vehement tezaurul romanesc si cerea la modul imperativ sa ni se faca dreptate. Ajuns candidat la europarlamentare, trompeta prezidentiala s-a impiedicat la Sibiu de cancelarul Germaniei. A stat fata-n fata cu Angela Merkel, ba chiar a salutat-o. Respectuos, aplecandu-se pana la pamant, atitudine umila, umila, umila. Cu un zambet ce dadea in ranjet, la fel se va comporta Titanicul liberal si la Bruxelles, cand isi va lasa sezutul in scaunul moale si lipsit de griji de europarlamentar platit cu jdemii de euro din banii nostri sa apere interesele… Ale cui, ca ale Romaniei in niciun caz!

Rares, aveai ocazia sa ii ceri cancelarului Germaniei datoria de 18 miliarde de euro. Ai facut-o? Macar ai deschis subiectul? Dar la Bruxelles vei zice un cuvant despre asta? Candidatul PPE pentru sefia Comisiei Europene este Manfred Weber, neamt si el ca idolul tau, sasul Klaus, ajuns chirias cu viza de flotant la Cotroceni.

 

Autor: Andrei Coman

Sursa: National.ro

OPOZITIA ACAPARATA DE SERVICII!,CUM A AJUNS SIGFRIED MURESAN PE LISTA NOULUI PDL!

15 mai

Opoziția pare a fi toată acaparată de servicii. Dacă la Pro România și la PLUS-ul lui Cioloș nu prea mai avem dubii în această privință, trebuie să aruncăm o privire și în curtea liberalilor. Unde îl găsim pe Siegfried Mureșan. Cel despre care fostul parlamentar PDL și un apropiat al fostului președinte Traian Băsescu, Adrian Rădulescu a declarat, la finele anului trecut, că actualul europarlamentar Siegfried Mureșan „este omul Serviciilor”.

„Nu l-am adus noi, l-au adus Serviciile și ni l-au băgat pe gât. Serviciile ne-au spus că e marele român care a lucrat în guvernul german, care are relații și care poate să ne reprezinte.”, declara Adrian Rădulescu, comentând schimbarea opțiunii politice a lui Mureșan, de la PMP la PNL.

Și așa și este. Siegfried Mureșan nu este un produs al politicii româneşti. El înseamnă, în primul rând, o creaţie crescută şi impusă din exterior, de şcoala creştin-democraţiei occidentale de ascendenţă germană, sub umbrela Partidului Popular European.

În România l-a recepţionat Traian Băsescu, iar cu cinci ani în urmă, fără multe explicaţii, l-a împins pe locul doi al listei de eurocandidaţi PMP. Pasiunea pentru tânărul născut la Hunedoara, recunoscut drept „pupilul” lui Joseph Daul, preşedintele PPE, avea să fie din cale afară de evervescentă. Atât de efervescentă încât Băsescu îl dădea bun de prim-ministru.

Anul trecut, după cariera populară şi europeană de pe lângă Băsescu, o întinde brusc la PNL. Și acum ne ține de ori câte ori poate câte un discurs anticorupție. Probabil că așa vrea să facă uitată prima sa campanie pentru europarlamentare. Pentru care, după cum dezvăluia Elena Udrea, a primit bani de la Gheorghe Ștefan.

Însă sistemul l-a împins către PNL și, deși intrase în Parlamentul European pe listele PMP, Mureșan a plecat la liberali. Iar în partidul lui Iohannis trebuie să aperi sistemul, pe Kovesi, pe Coldea, pentru că și ei te apără pe tine.

Cât despre activitatea din Parlamentul European, Siegfried Mureșan, în calitatea, dobândită suspect, de purtător de cuvânt al grupului PPE, nu s-a dat înapoi niciodată să ceară sancționarea propriei țări. A votat pentru rezoluția împotriva României, a amenințat cu tăierea fondurilor europene, a cerut un MCV negativ pentru țara noastră.

Deși vocal în forul european, nu a spus niciun cuvânt despre protocoalele secrete dintre justiție și servicii, niciun cuvânt despre abuzurile procurorilor lui Kovesi, niciun cuvânt despre victimele dosarelor inventate la comandă.

Autor: Alexandru David

WERNER JOHANNIS,RARES BOGDAN SI FREDDY WEBBER CEL MAI CINSTITI DIN BANDA PPE -BRUXELLES!

15 mai

Cînd am citit articolul Sorinei Matei despre afacerile cu statul ale firmei în care Rareș Bogdan este creierul, m-a pufnit rîsul. Jurnalista de la B1 Tv a înşirat toate afacerile cu statul ale trompetului de pe lista PNL. Contracte, petreceri, cumetrii, învîrteli.

Ce rezultă? Un sforar de primă mînă, un fel de Dinu Paturică de vreme nouă, ajuns la ziar, apoi la televiziune şi, în cele din urmă, la partidul Brătienilor, gata-gata să pună mîna și pe el. Cine-i Klaus Iohannis? Un profesoraș de fizică, tăcut și creditat de multă lume ca deștept și bun organizator, care a preluat ca un cadou un Sibiu capitală culturală europeană, decisă la o întîlnire a lui Emil Constantinescu cu Helmuth Kohl, și care primar s-a trezit și cu România în brațe de parcă ar fi cucerit-o pe merit.

Și Klaus Iohannis și Rareș Bogdan sunt primi trompeți ai moralei și cinstei, deși, dacă săpăm nițel la rădăcina bunăstării lor, dăm de oarecari ilegalități, învîrteli și chiar peste oarece rahat. Dar ei strigă cel mai tare, ei au ocupat tribuna și microfonul de prim moraliști ai nației și ne toacă la cap cu „hoții”,cu „marș la pușcărie”,cu „jos” și cu „m…, PSD”.

O fi Rareș Bogdan un ins de viță nobilă? Sau o beizadea de comunist împuțit, sau profitor al unei schimbări de lume? Reportajul lui Ion Spânu, despre falimentarea Combinatului de produse cloro-sodice de la Ocna Mureș, ne arată un alt campion al învîrtelilor din perioada tranziției. Citiți cu atenție amănuntele despre prestația lui Ion Bogdan (cică și Rareș a fost acționar la Combinatul de la Ocna Mureș) și veți vedea că trompetul de la PNL seamănă perfect cu tac-su și cu Klaus Iohannis.

Fiecare a pus mîna pe unde a lucrat și s-a învîrtit de cele necesare bunăstării. Singura incoerență și absență din poveste vine de la faptul că Ion Bogdan nu mai strigă ”Jos PSD!”
Un lucru nu înțeleg! Cum la Liviu Dragnea se pune povestea cu Belina (rămasă la stat) și cu casa din Brazilia (pe care nu a văzut-o nimeni) și cu Tel Drum (care se tot chinuie dar nu ajunge la o concluzie) iar la Rareș Bogdan care strigă „hoții” ca un apucat nu se pun nici învîrtelile cu Călin Mitică și cu Vasile Blaga și nici cu Clorosodice Ocna Mureș. Și cu toți banii încasați de peste tot de la buget, el strigă ”hoții” și se plimbă de braț cu Klaus Iohannis cel mai cinstit (cu ajutorul lui Augustin Lazăr) în materie de preluat case în Sibiu și amîndoi cîntă ca doi cocoși de pe mormanul de bălegar din fundul curții:

– „Hoții, hoții, hoții!“ și „Jos PSD! Jos PSD/ Că guvern ne trebuie!”

EDITORIAL :CORNEL NISTORESCU: http://cotidianul.ro/

PEDEAPSA MAI MARE PENTRU DOCTORUL SORIN OPRESCU,FOST PRIMAR AL CAPITALEI!

15 mai

Președintele Tribunalului București a anunțat, marți, că instanța a îndreptat eroarea materială de la sentința din dosarul lui Sorin Oprescu, iar în locul condamnării de 4 ani și 4 luni de închisoare cu executare judecătorii au pronunțat marți sentința corectă de 5 ani și 4 luni de închisoare.

Magistratul de la Tribunalul București care a pronunțat, luni, decizia de condamnare a lui Sorin Oprescu a făcut o eroare materială.

Fostul primar trebuia condamnat, de fapt, la 5 ani și 4 luni de închisoare, în loc de 4 ani și 4 luni, reprezentanții instanței revenind marți cu o îndreptare.

Astfel, sentința corectă e de 5 ani și 4 luni de închisoare.

Soluția instanței nu este însă definitivă.

UN TABLOU AL NECINSTEI LUI GABRIEL LIICEANU!

15 mai

Confruntat cu acțiunea veninoasă, iar nu doar incorectă, declanșată de Gabriel Liiceanu, m-am decis să prezint public un tablou al unora dintre faptele sale. Este un tablou al necinstei. 

 

Necinstea Nr. 1

Gabriel Liiceanu s-a implicat de curând, direct și agresiv, în susținerea publică a unui candidat al său (Ioan Răzvan) pentru ocuparea unui post de Asistent universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București. A afirmat, fără niciun fel de dovezi, că acel concurs este ”cu destinație”, pentru cineva ”din interior”. Era vorba despre candidata Oana Șerban. În context, Gabriel Liiceanu, nevoit să precizeze care sunt elementele de incorectitudine în desfășurarea concursului, a indicat o pretinsă dar inexistentă incompatibilitate între membrii Comisiei de Concurs și favorizarea unui candidat prin tematica și bibliografia de concurs, deși ele au fost în realitate preluate integral din fișele disciplinelor din structura postului. În urma desfășurării concursului, facultatea de filosofie a dat publicității precizările sale cu privire la rezultatul care consfințea admiterea Oanei Șerban.

Oana Șerban, în vârstă de 27 de ani, doctor în filosofie din anul 2018 cu distincția maximă Summa cum laudae, avea 2 cărți de autor, 6 volume co-editate, 23 de articole în reviste BDI, 13 studii în volume, 2 recenzii, 1 traducere.

Ioan Răzvan, în vârstă de 34 de ani, doctor în filosofie din 2017, avea 2 articole în reviste BDI, 2 studii în volume publicate la edituri de prestigiu, 1 recenzie.
Precizările menționate indică faptul că ”atât reglementările în vigoare, cât și practicile academice unanim recunoscute” stabilesc categoric că decizia Comisiei de Concurs este multicriterială, iar nu având un singur criteriu decisiv, anume participarea candidatului la universități străine, cum cerea ultimativ, dar evident nelegal și neacademic, Gabriel Liiceanu, într-o emisiune transmisă live în timp ce (sic!) se desfășura deja concursul, fiind prezent și protejatul său, venit de pe băncile unor universități europene. Or, Oana Șerban avusese numeroase relații de colaborare științifică cu universități prestigioase din Norvegia, Germania, Italia, Portugalia, Grecia. Punctajul final obținut de Oana Șerban a fost de 395 de puncte, iar Ioan Răzvan, clasat al treilea, a obținut 320 de puncte. Rezultatul concursului este categoric. Membrii Senatului Universității au fost favorabili într-un număr covârșitor Oanei Șerban.
Este necinstit să îți promovezi ”omul tău” ignorând realitatea realizărilor profesionale și academice ale acestuia, care se situau mult sub cele ale candidatului care a câștigat concursul.

Necinstea Nr. 2

La invitația mea, pentru ziua de 16 ianuarie anul curent, în cadrul cursului doctoral ”Violența în istorie: Holocaust și terorism”, precum am mai făcut-o pentru supraviețuitori ai Holocaustului, de la Canal și alte închisori comuniste, urmau să participe Petre Roman și Teodor Brateș, pentru momentul Baricada de la Inter și respectiv Revoluția Română în direct la TVR. Gabriel Liiceanu a publicat atunci un articol împotriva participării acestora, aducând ca argument conținutul acuzației formulate de procurorii militari care cercetau dosarul Revoluției. Or, dacă Gabriel Liiceanu s-a ostenit să cerceteze actul procurorilor prin care Petre Roman și Teodor Brateș deveneau suspecți, nu avea cum să ocolească faptul că la 26 decembrie 2018, adică cu trei săptămâni înainte, prin comunicatul public al Parchetului General, cei doi nu mai figurau în actul procurorilor pentru eventuala lor punere sub acuzare. Nu e, deci, decât necinste faptul de a prelua și răspândi o acuzație într-un moment când, în realitate, ea fusese abandonată.

Necinstea Nr. 3

Este vorba despre relatarea lui Dan Radu Rușanu, fost secretar de stat la Ministerul Finanțelor și apoi președinte al Băncii de Export-Import a României, despre solicitările insistente, directe și prin interpuși, ale lui Gabriel Liiceanu de a fi sprijinit în activitatea sa de editor. Era anul 2000. Garda Financiară constatase neachitarea obligațiilor (taxe și impozite) către bugetul de stat și imputase societății Humanitas o sumă uriașă, inclusiv penalizările aferente unor întârzieri de peste cinci ani. Gabriel Liiceanu susținea că este vorba de un control tendențios, cu tentă politică! Însă trebuie menționat că D. R. Rușanu făcea parte din conducerea PNL și reprezenta guvernarea CDR-PD în acel moment. Documentele Gărzii Financiare erau ”clare, iar sumele, de necontestat”.
Mai mult, Gabriel Liiceanu, cerea ca Banca de Export-Import a României (cu capital integral de stat) să îi acorde un credit cu care să răscumpere, pentru sine, acțiunile unui investitor francez care dorea să se retragă din afacerea Humanitas. D. R. Rușanu preciza că Gabriel Liiceanu nu oferea niciun fel de garanții, altele decât ”reputația mea”. Unde pot fi plasate discursurile lui Gabriel Liiceanu despre funcționarea corectă, nepărtinitoare, a instituțiilor statului și despre nevoia de a fi aspru combătută favorizarea unor agenți economici de către autorități publice? Într-un loc, în mod sigur – la capitolul necinste.

Necinstea Nr. 4

În anul 1975 Gabriel Liiceanu publica ”Receptarea tragicului în antropologia marxistă” și scria: ”Pentru ca omul să fie om și să se bucure de propria-i omenie, el trebuie să așeze relația sa cu obiectele și lumea pe un temei uman. Îl împiedică însă cineva să o facă? Da, posesiunea; ea a făcut ca omul să nu se mai raporteze la lucru de dragul lucrului.” Apoi îl cita pe Marx: ”Proprietatea privată ne-a făcut atât de stupizi și de unilaterali, încât un obiect devine al nostru abia din momentul când îl avem, când este nemijlocit în posesia noastră”( Manuscrise economico-filosofice din 1844).
Dacă această convingere era sinceră atunci, de ce imediat după Revoluție Gabriel Liiceanu s-a luptat cu toate mijloacele să dobândească ”nemijlocit în posesia sa” fosta Editură Politică? Planează, oricum, o umbră de necinste.
În finalul acestui tablou îl aduc în sprijin pe inegalabilul om de cultură Petru Creția; din capitolul Cinstea al volumului său ”Eseuri morale”: ”Cinstea nu vizează ceea ce este profitabil ci de fiecare dată, ceea ce corespunde esenței sale, indiferent de urmări. Omul cinstit nu spune despre nimeni ceva rău ca să îl defăimeze, nici nu răspândește informații necontrolate. Cinstea ne cere să nu ne arătăm drept ceea ce nu suntem, adică să nu fim fățarnici sau duplicitari.”

Și mai apoi, în capitolul Falsa conștiință: ”cel afectat de o falsă conștiință vrea să creadă despre el că este cineva înzestrat cu mari calități omenești de obicei cele pe care le are cel mai puțin, dar la care aspiră cel mai mult.”
Pretextul atacului declanșat de Gabriel Liiceanu a fost acela că teza de doctorat a lui Ionuț Vulpescu, coordonată de mine, este un plagiat. Câtă vreme nu s-a ajuns la un verdict definitiv de plagiat, pot afirma că acuzațiile îmbracă mai mult un caracter de propagandă. În calitate de coordonator al tezei și bun cunoscător al acesteia, consider că lucrarea este în bună măsură originală; nu am constatat, nici eu, nici vreun alt membru al Comisiei, elemente de plagiat.
În concluzie, nu găsesc nimic mai potrivit decât să îl citez pe Constantin Noica din a sa operă fundamentală ”Rostirea filosofică românească”: ”Între da și nu sunt mai multe valori…Da și nu în rigiditatea lor, sunt și ne sunt insuportabile, așa cum infinitul în absolutul lui îi este omului insuportabil”.
Respingerea acestei gândiri a lui Noica este, cred, evidentă la Gabriel Liiceanu. El nu este generos (adică Da) și nu este rău cu totul (adică Nu), însă nu este suportabil pentru că arată o mediocritate răutăcioasă.
Și mai apoi, tot Constantin Noica: ”Nu se cade omule, nu se cade. Dacă ai căzut în atât de mare cinste, înțelege că este ceva care se cade și ceva care nu se cade” Doar că Gabriel Liiceanu a căzut în necinste.

VSILE MORAR/cotidianul.ro/

FAKE NEWS ACADEMIC!

15 mai

Fake news academic sau cum să încerci să te speli, elegant, pe mâini. Afirmația făcută de Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, conform căreia studiul prezentat de INSCOP drept „Barometrul de opinie publică al Academiei Române” nu ar fi fost aprobat de Academia Română e pusă sub semnul întrebării.

„Biroul Prezidiului Academiei Române a luat la cunoştinţă cu surprindere de faptul că un institut al Academiei Române – este vorba despre Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale «Ion I.C. Brătianu» – a dat publicităţii un sondaj de opinie privitor la aspecte actuale ale vieţii politice româneşti. Un asemenea sondaj cu tentă electorală, apărut în plină campanie electorală, nu a fost niciodată comandat de Academia Română. Reamintim că instituţia noastră nu se implică în chestiuni de natură politică„, anunta marti Biroul Prezidiului Academiei Române. „Eu nu am participat la acel sondaj, noi nu l-am aprobat„, întărea și președintele Ioan Aurel Pop.

Doar că, într-un un document emis de Serviciul Cancelarie al Academiei Române și intitulat

„M A N I F E S T Ă R I organizate de Academia Română în perioada 10 – 17 mai 2019 şi în perspectivă“ se arată că în data de 13 mai la ora 11.00 era programată chiar prezentarea rezultatelor barometrului de opinie (Acad. Victor Voicu; Prof. univ dr. Dan Dungaciu).

Manifestari -10 – 17 mai 2019

Problema sondajului dat publicităţii este aceea că a fost legat de numele întregului for ştiinţific nu doar de institutul care l-a realizat: „Institutul trebuia să prezinte aceste date fără implicarea Academiei Române, dar aceste lucruri le pot prezenta numai după ce vorbesc cu colegii mei”, a spus preşedintele Academiei Române.

Până la ora publicării acestei ştiri, conducerea Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” (ISPRI) al Academiei Române nu a răspuns invitaţiei MEDIAFAX de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la situaţia creată, scria marți, Mediafax.

Prezidiul Academiei a negat, marţi, comandarea sondajului lansat drept Barometrul de opinie publică al Academiei Române, realizat de INSCOP Research: „Un asemenea sondaj cu tentă electorală, apărut în plină campanie electorală, nu a fost niciodată comandat de Academia Română”, arată un comunicat remis MEDIAFAX.

Luni, INSCOP Research anunţa lansarea unui studiu care ar fi fost realizat din iniţiativa Academiei Române. „Proiect unic la nivelul societăţii româneşti, Academia Română îşi propune să ofere o privire evolutivă asupra societăţii româneşti”, se spunea în anunţul transmis presei care prezenta un „Barometrul de opinie publică al Academiei Române”.

%d blogeri au apreciat asta: