Arhiva | 11:50 am

INTREBARILE LUI KLAUS CARE IL INCURCA PE WERNER!

16 mai

Într-un discurs vădit electoral, început cu atacuri virulente la adresa PSD, președintele Klaus Iohannis a sfârșit, miercuri, prin a se încurca în propriile întrebări de la referendum.

Iohannis și-a deschis declarația susținând, chiar în ziua în care INS confirma creșterea constantă a economiei românești din ultimii doi ani, că „PSD a produs cea mai slabă guvernare de după Revoluție”, cu „nimic la capitolul realizări”. După ce a terminat de citit șarja de atacuri, președintele a trecut la textul despre referendum și a oferit, în direct, o scenă amuzantă, dar pe care nu a putut-o salva zâmbind:

„Aștept să spună românii că nu sunt de acord cu politicienii corupți, la prima întrebare, în sensul că „daaaa”… suntem de acord cuuu… interzicereaaaaa…(pauză, zâmbete, pauză)… suntem de acord cu interzicea corupției, am vrut să spun, dar, din păcate, așa departe nu putem să mergem, și atunci putem să spunem „da”, suntem de acord cu interzicea amnistierii pentru fapte de corupție. A doua chestiune, „da”, suntem de acord, deci a doua întrebare, suntem de acord să se interzică OUG în domeniul justiției și în domeniul politicii penale”, a spus Klaus Iohannis.

În cadrul aceleiași declarații, președintele a anunțat că le-a transmis social-democraților și în scris refuzul remanierii solicitate, pentru că „nu aduce nimic nou, nimic bun.” În ultimele săptămâni, Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni și Ministerul Justiției au fost conduse în regim de interimat, în așteptarea deciziei președintelui Klaus Iohannis.

Autor: Cosmin Țintă

Sursa: NewStandard

Reclame

JOHANNIS FACE MISTO?,IATA!

16 mai

Administratia Prezidențială a făcut publice scrisorile de refuz în privința remanierilor, trimise de Klaus Iohannis Vioricăi Dăncilă.

La toate cele trei refuzuri, președintele a venit cu același argument: „persoana propusă nu deține experiența necesară gestionării domeniului complex”. În fapt, cele trei răspunsuri sunt integral identice, doar numele persoanelor diferă!

Iată cele trei răspunsuri ale lui Iohannis către Dăncilă

Stimată doamnă Prim – ministru,

Prin adresa nr. 5/2545 din data de 18 aprilie 2019, ce înlocuiește cererea înaintată în data de 17 aprilie 2019, ați propus numirea domnului Eugen Nicolicea în funcția de ministru al justiției, ca urmare a propunerii de constatare a vacanței funcției prin demisia domnului Tudorel Toader.

Față de documentația transmisă, analizând îndeplinirea condițiilor legale, precum și a criteriilor referitoare la corespunderea pentru funcție a candidatului propus, statuate prin jurisprudența instanței constituționale, apreciez că persoana propusă nu deține experiența necesară gestionării domeniului complex al justiției.

În consecință, am decis să resping propunerea de numire în funcția de ministru al justiției a domnului Eugen Nicolicea.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. (2) din Constituție și ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale urmează să înaintați o altă propunere pentru funcția de ministru al justiției care, pe lângă respectarea condițiilor prevăzute de lege, în mod necesar, ar trebui să răspundă și cerințelor referitoare la pregătirea generală, pregătirea în specialitatea domeniului, experiența în materie, instruirea și aptitudinile pentru funcția în domeniu, reputația neștirbită și moralitatea.

Stimată doamnă Prim – ministru,

Prin adresa nr. 5/2511 din data de 17 aprilie 2019 ați propus numirea domnului Tit-Liviu Brăiloiu în funcția de ministru pentru românii de pretutindeni, ca urmare a propunerii de constatare a vacanței funcției prin demisia doamnei Natalia-Elena Intotero.

Față de documentația transmisă, analizând îndeplinirea condițiilor legale, precum și a criteriilor referitoare la corespunderea pentru funcție a candidatului propus, statuate prin jurisprudența instanței constituționale, apreciez că persoana propusă nu deține experiența necesară gestionării domeniului complex al relației cu românii de pretutindeni.

În consecință, am decis să resping propunerea de numire în funcția de ministru pentru românii de pretutindeni a domnului Tit-Liviu Brăiloiu.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. (2) din Constituție și ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale urmează să înaintați o altă propunere pentru funcția de ministru pentru românii de pretutindeni care, pe lângă respectarea condițiilor prevăzute de lege, în mod necesar, ar trebui să răspundă și cerințelor referitoare la pregătirea generală, pregătirea în specialitatea domeniului, experiența în materie, instruirea și aptitudinile pentru funcția în domeniu, reputația neștirbită și moralitatea.

Stimată doamnă Prim – ministru,

Prin adresa nr. 5/2500 din data de 17 aprilie 2019 ați propus numirea doamnei Oana-Consuela Florea în funcția de ministru al fondurilor europene, ca urmare a propunerii de constatare a vacanței funcției prin demisia doamnei Rovana Plumb.

Față de documentația transmisă, analizând îndeplinirea condițiilor legale, precum și a criteriilor referitoare la corespunderea pentru funcție a candidatului propus, statuate prin jurisprudența instanței constituționale, apreciez că persoana propusă nu deține experiența necesară gestionării domeniului complex al fondurilor europene.

În consecință, am decis să resping propunerea de numire în funcția de ministru al fondurilor europene a doamnei Oana-Consuela Florea.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. (2) din Constituție și ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale urmează să înaintați o altă propunere pentru funcția de ministru al fondurilor europene care, pe lângă respectarea condițiilor prevăzute de lege, în mod necesar, ar trebui să răspundă și cerințelor referitoare la pregătirea generală, pregătirea în specialitatea domeniului, experiența în materie, instruirea și aptitudinile pentru funcția în domeniu, reputația neștirbită și moralitatea.

Prima reacție a lui Dăncilă

Premierul Viorica Dăncilă a declarat, miercuri, la Ploiești, că refuzul președintelui Klaus Iohannis cu privire la numirea celor trei propuneri ale PSD pentru portofoliile Justiție, Românii de pretutindeni și Fonduri Europene se bazează pe „oportunitate”, atribuție care aparține prim-ministrului.

„Am văzut declarațiile președintelui Iohannis. Am primit refuzul. Așa cum mă așteptam, refuzul e bazat pe oportunitate și nu pe legalitate. Oportunitatea este a prim-ministrului, care-și asumă buna funcționare a Guvernului și implicațiile pe care le presupune acest lucru. Cred că trebuie să înțeleagă că fiecare trebuie să avem anumite atribuții și trebuie să ne încadrăm în aceste atribuții. Noi, ca lideri, ca oameni care conduc instituția prezidențială, Guvernul, trebuie să fim exemplu pentru ceilalți și să respectăm legea”, a afirmat Dăncilă.

MINCIUNILE PATRIOTICE ALE LUI JOHANNIS!

16 mai

De ce alunecă președintele României în acest stil de aniversări? Întrebarea legată de calendarul lui Klaus Iohannis ne poate complica viața. Putem ajunge la concluzia că, în cazul său, calendarul funcționează diferit de al nostru. Și logica, de asemenea! Și dorințele sale sunt cu mult mai puternice decît spiritul său critic.

Una-două, se vede pe soclu, pe tron sau în cărțile de istorie, pe listele cu lideri europeni și mondiali. Klaus Iohannis face parte din categoria oamenilor care își pot muta sărbătorirea zilei de naștere cu șase luni înainte sau care și-o amînă cu cîteva luni după data din buletin. Cu o condiție: să și-o poată face pe parcursul unei excursii în Insula Madeira sau în Insula Bali. Adică, să își rezolve un interes sau măcar o plăcere. Altfel, cum să te trezești peste noapte, în plină lună mai, pentru cele șapte luni care au mai rămas că i se năzare să decreteze aniversarea a 30 de ani de la Revoluția Română?

Părerea mea este că această aniversare scoasă pe neașteptate din oala președintelui, cu care Klaus Iohannis și-a cadorisit țara și poporul, este bună pentru un singur lucru. Ne ajută să citim, într-o simplă decizie cam trăznită, ce fel de caracter are omul nostru. Cum să aniversezi 30 de ani de la Revoluție cînd ei nu s-au împlinit încă? Cum să justifici că acest carnaval eroic începe pe 20 mai, ziua în care s- au desfășurat primele alegeri libere? Klaus Iohannis a absolvit Facultatea de fizică, iar la fizică nu intri dacă ești bîtă la matematică. Ce a numărat președintele cînd a anunțat data de 20 mai ca dată de declanșare a 30 de ani de la Revoluția Română? Nu a aflat că, și pe degete dacă i-ar număra, din 20 mai 1990 și pînă astăzi tot 29 de ani au trecut? Și în socoteala săsească și în cea românească!

Să trecem însă peste socotelile sale de corigent și să-i lăsăm spiritul chinuit de amintiri să se exprime:
-„Încă de la preluarea mandatului, președintele României a acționat pentru omagierea victimelor regimului comunist. La 30 de ani de la revoluția sîngeroasă din 1989, președintele Klaus Iohannis consideră prioritare asumarea corectă a trecutului traumatic, condamnarea abuzurilor și crimelor comunismului.”

Patru ani nu și-a adus aminte. Abia acum l-a lovit copita aducerii aminte!

Dacă aș fi nepoliticos, i-aș zice că minte. Sau că vorbește fără el. N-a arătat nici un soi de compasiune pentru eroii Revoluției, cînd i-a primit pe cei doi, victime ale prietenului său Augustin Lazăr. Le-a dat cîte o decorație de șoferi la Cotroceni și a tăcut ca un bolovan în groapă cînd România fierbea în fața hîrtiilor semnate de binefăcătorul său, Augustin Lazăr.
După felul în care a scăldat-o cu Augustin Lazăr, nu-l mai cred pe președinte nici cînd se duce să se spovedească. Și atunci îl bănui că minte. Sau că drege confesiunea ca să se aleagă cu o binecuvîntare!
Toată povestea cu aniversarea, croită de trupa sa de consilieri mediocri de la Cotroceni, arată mai degrabă a înscenare menită să dreagă înjurăturile rostite de populație cu ocazia premierii lui Augustin Lazăr. În plus, omagierea victimelor comunismului seamănă teribil cu Raportul de condamnare a comunismului întocmit de Vladimir Ilici Tismăneanu, la comanda lui Traian Băsescu.

Diferența vine de la faptul că marinarul era în stare să declare și Ziua șosetelor nespălate și Ziua elicei și a dușului marinăresc, și șeful anticomuniștilor, în vreme ce Iohannis nu declară nimic dacă nu îi cade cu folos sau dacă nu contribuie la terfelirea adversarului. Or, după cum a picat din cer această aniversare de vară, sunt gata să bănui că președintele se scufundă în neîncredere și că s-a amăgit cu ideea că aniversarea celor 30 de ani precum și omagierea victimelor regimului comunist mai strîng în jurul său cîțiva moșnegi de dreapta și cîteva nepoate ale celor care și-au pierdut bunicii pe front sau în pușcării.
Super-tare! Klaus Iohannis a inventat o comemorare la care nu s-a gîndit niciodată!

EDITORIAL: CORNEL NISTORESCU:http://cotidianul.ro/

FIUL DOINEI CORNEA II DA DECISIVA LUI JOHANNIS!

16 mai

Fiul disidentei anticomuniste Doina Cornea, Leontin Horaţiu Iuhas, îndeamnă la boicotarea ceremoniei anunțate de Klaus Iohannis pentru 20 mai, dedicată declarării lui 2019 drept „Anul omagierii victimelor comunismului”. Acesta a făcut un apel la invitații la eveniment „să se gândească bine dacă participă sau nu la această manifestare”.

„Mi s-a reproșat că de ce am făcut această scrisoare publică (mai jos – nr.), pentru că dacă doream să-i spun ceva președintelui puteam să i-o spun foarte frumos prin răspunsul meu pe care să-l trimit la Cotroceni, dar care e rostul?

Păi rostul e acela că părându-mi-se că această invitație nu are chiar scopul pe care aparent l-ar avea, aș fi vrut să atrag atenția – și fac un apel acum la toți cei care sunt în această categorie cu mine, invitați ca și persoane care au suferit în timpul comunismului, să se gândească bine dacă participă sau nu la această manifestare”, a spus Iuhas miercuri seară la Antena 3.

Fiul Doinei Cornea a anunțat săptămâna trecută că refuză invitaţia preşedintelui Klaus Iohannis de a participa, în 20 mai, la ceremonia publică de comemorare a Revoluţiei din Decembrie 1989, afirmând că nu înţelege care este motivul pentru care un astfel de eveniment are loc în luna mai. Acesta se întreaba dacă nu cumva o astfel de ceremonie are loc în mai din motive electorale și spune că nu vrea să participe la un miting electoral și nici la un eveniment în care există riscul ca victimele regimului comunist să fie sărbătorite tocmai de torţionarii lor. Leontin Iuhas a publicat zilele trecute pe pagina sa de Facebook scrisoarea pe care i-a trimis-o lui Iohannis/ Iată scrisoarea integral:

Excelenei Sale,
Domnul Klaus Werner Iohanis, Preşedintele României

Vă mulţumesc pentru invitaţia pe care mi-aţi făcut-o să particip la

Ceremonia publică
„30 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989.
2019 – Anul omagierii victimelor comunismului‟

care va avea loc în data de 20 mai 2019

Poate că m-aş simţi onorat şi aş participa la evenimentul pe care îl veţi patrona dacă nu ar exista câteva motive ce mă împiedică să o fac.
În primul rând e vorba de calitatea mea care m-ar îndreptăţi să partcip la un astfel de eveniment.
În 21 Decembrie 1989 mă aflam printre cei ce au plecat de la CUG spre centrul Clujului şi, la Astoria, unde am fost opriţi cu gloanţe, Dumnezeu m-a ajutat şi nu am fost ucis sau rănit. Atunci, în Decembrie 1989 am fost, în toată ţara, mii de oameni printre gloanţe! E prea mică sala Unirii din Palatul Cotroceni ca să încăpem cu toţii…
Dacă am fost invitat în calitate de victimă a comunismului, pot să vă spun că nu, nu mă simt a o victimă a comunismului. Victime ale comunismului au fost cei care şi-au pierdut viaţa sau sănătatea în închisorile comuniste, elitele politice, culturale, religioase, partizanii care au luptat în munţi care au dispărut la Sighet, Aiud, Piteşti, Canal şi multe alte centre de exterminare. Ca să enumăr doar câţiva – victime ale comunismului în ultimii ani înainte de 1989 au fost Vasile Paraschiv, muncitorii care s-au revoltat în Valea Jiului, muncitorii din Braşov care au participat la revolta din 15 noiembrie 1987, inginerul Gheorghe Ursu, Liviu Babeş, Iulius Filip, Radu Filipescu, grupul lui Petre Mihai Băcanu de la România Liberă… Şi mulţi, mulţi alţii!
Cele câteva săptămâni de puşcărie comunistă pe care le-am făcut doar pentru că mi-am exprimat, alături de mama mea, solidaritatea cu muncitorii braşoveni nu-mi dau dreptul să intru în categoria victimelor comunismului. Singurul drept moral pe care l-am câştigat atunci a fost acela de a mă putea uita acum, fără ruşine, în ochii copiilor mei.
Pe de altă parte nu înţeleg care este motivul pentru care o ceremonie dedicată Revoluţiei din Decembrie 1989 are loc în luna mai??? Să fie oare din motive electorale? Atunci, nu! Nu doresc să particip la un miting electoral.
Şi nu doresc de asemenea să particip la o ceremonie în care există riscul ca victimele regimului comunist să fie sărbătorite tocmai de torţionarii lor.
Şi oare de ce aţi fixat data ceremoniei chiar în 20 mai? De ce nu 13 – 15 iunie?

Cu speranţa că-l veţi lăsa pe succesorul dumneavoastră să organizeze aniversarea Revoluţiei, atunci când e firesc, în luna decembrie,

Leontin Horaţiu Iuhas

Cluj, la 9 mai 2019

CUKI TARICEANU APEL LA GUVERN IN PROBLEMA GAZELOR DIN MAREA NEAGRA!

16 mai

Călin Popescu Tăriceanu a făcut un apel la premierul Viorica Dăncilă să acorde „o atenție sporită” contractului Exxon-OMV legat de gazele din Marea Neagră. Liderul ALDE că Agenția Națională pentru Resurse Minerale trebuie să dea acordul de prelungire a licenței pentru a fi respectat calendarul.
„Fac un apel către doamna prim-ministru. O rog să aibă în atenție o problemă ce ține de resortul Guvernului: ANRM trebuie să dea acordul de prelungire a licenței, astfel încât calendarul pe care l-au stabilit cei de la OMV și Exxon să poată fi realizat. În esență, acest lucru înseamnă punerea în funcțiune a investiției într-un termen de doi până la trei ani”, a afirmat Călin Popescu Tăriceanu.
Președintele ALDE a precizat că aceste aspecte sunt foarte importante pentru țara noastră, în contextul în care ar asigura independența energetică a României.

„E foarte important pentru România din mai multe motive. În primul rând, exploatarea gazelor de la Marea Neagră ne va asigura independența energetică a țării, vom scăpa complet de dependența de gazul rusesc. Având în vedere dimensiunea zăcămintelor, România devine un jucător regional. Vom putea fi furnizori pentru alte țări din zonă, fie că vorbim de Moldova, fie că vorbim de vecinii din Vest. Începerea exploatării comerciale reprezintă și un avantaj foarte mare pentru buget, pentru că vor fi încasate sume foarte mari din plata redevențelor și alte taxe și impozite care se percep în cazul unor asemenea activități economice”, a explicat Tăriceanu.
El mai spune că cei de la Exxon-OMV nu au mai precizat nimic în legătură cu investiția pe care o vor face în Marea Neagră, motivând că aceștia așteaptă să acționeze Guvernul în sensul prelungirii contractului de concesiune.
„Anul trecut la Parlament am făcut o serie de adaptări şi am adoptat legea exploatării off-shore. De atunci prea puţine semne am primit de la concernul Exxon-OMV în legătură cu investiţia pe care urmează să o facă în Marea Neagră. Această rezervă, această tăcere a concernului Exxon-OMV se datorează faptului că aşteaptă să se facă de către Guvern prelungirea contractului de concesiune, care expiră. Deci, fără existenţa unui contract de concesiune valabil şi pe o perioadă suficientă, care să le permită recuperarea investiţiei, decizia de investiţie nu va veni”, a conchis președintele Senatului.
După numeroase discuții în cursul anului trecut, Legea offshore, devenită Legea nr. 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 964, apărut la data de 14 noiembrie 2018. Aceasta a intrat în vigoare de la 17 noiembrie 2018, dar a fost deja modificată prin OUG nr. 114/2018 și Ordinul ANRE nr. 221/2018 privind obligația participanților la piața de gaze naturale de a tranzacționa pe piețele centralizate din România.

EI SUNT EROII NEAMULUI(II)!

16 mai

Continuăm publicarea „Fişelor matricole” ale deţinuţilor politici executaţi de regimul comunist în urma unor procese politice pentru că s-au opus orînduirii socialiste instaurate în România cu ajutorul bolşevicilor. Nedumerirea noastră vine din faptul că şi astăzi aceste sentinţe au rămas valabile şi nimeni nu s-a gîndit la un proces real al comunismului, în care toate aceste procese politice să fie rejudecate, iar aceşti adevăraţi eroi ai neamului să fie reabilitaţi şi puşi în galeria martirilor, alături de victimele Revoluţiei din Decembrie 1989!

În primul episod al serialului nostru am publicat „Fişele matricole” ale următorilor eroi executaţi de regimul comunist: ION ALEXA, executat la Jilava în 29 august 1952, NICOLAE ANDREESCU, executat la Jilava în 21 iulie 1959, TONI ANTONESCU, executat la Jilava în 5 decembrie 1958, PETRE ARNĂUŢOIU, executat la Jilava în 18 iulie 1959, TOMA ARNĂUŢOIU, executat la Jilava în 18 iulie 1959, GHEORGHE ARSENESCU, executat la Jilava în 29 mai 1962, OSCAR BACH, executat la Gherla în 11 noiembrie 1958, NICOLAE BĂSOIU, executat la Jilava în 18 iulie 1959, OLIVIU BELDEANU, executat la Jilava în 18 februarie 1960, DUMITRU BIBUL, executat la Gherla în 29 septembrie 1958, ANDREI BICUŢ, executat la Gherla în 2 septembrie 1958.

Vă prezentăm azi un nou set de documente din arhiva întocmită de IICCMER:

În primul episod, aţi văzut „Fişele matricole” ale unor foarte cunoscuţi deţinuţi politici executaţi de regimul comunist, precum fraţii Arnăuţoiu sau colonelul Gheorghe Arsenescu. Alături de ei, în mişcarea de rezistenţă din care făcea parte şi Elisabeta Rizea, era şi Nicolae Băsoiu, văr cu aceeaşi Elisabeta Rizea, executat pentru că-şi trimitea soţia să ducă mîncare patrioţilor ascunşi prin munţi.

BIOGRAFII PENTRU UN EVENTUAL MANUAL DE ISTORIE

În semn de omagiu pentru toţi eroii ucişi de regimul comunist prin sentinţele tribunalelor populare, „Cotidianul” va publica un volum cu toate aceste „Fişe matricole”, în care intenţionăm să includem şi biografiile acestor eroi, motiv pentru care aşteptăm informaţii despre vieţile acestora pe adresa redacţiei.

Astăzi, vă prezentăm două biografii uimitoare despre doi dintre martirii ale căror „Fişe matricole” le vedeţi mai sus: medicii Iosif Capotă şi Alexandru Dejeu. Amîndoi au fost liderii unei mişcări de rezistenţă „Frontul Național Creștin Iuliu Maniu. Gruparea pentru Libertate, Patrie și Cruce”.

Despre cei doi eroi şi despre ceilalţi din grupul condus de ei, în vol. „Rezistența armată anticomunistă din munții României”, p. 87, Editura ”Gândirea românească”, 1993, Cicerone Ioniţoiu scria: Împotriva acţiunii de colectivizare s-a format un grup de partizani care erau înarmaţi pentru apărare şi care au lansat şi o serie de manifeste. Activitatea lor s-a desfăşurat între anii 1949 şi 1957. Cei doi conducători, dr. Iosif Capotă şi Alexandru Dejeu, au fost executaţi, în lot au fost 23 de ţărani din satul Brăişor, judeţul Cluj, şi dintre ei au fost condamnaţi în anul 1957 la muncă silnică pe viaţă: Creţu Gheorghe, Creţu Teofil, Bonig Gheorghe, Bortig Ioan şi Fărcane Vaier. Ceilalţi au primii pedepse până la 25 de ani închisoare, printre ei numărându-se bărbaţi şi femei din sat: Mudure Arsinte, Cobîrzan Gheorghe, Bonig Traian, Bortig Vaier, Creţu Pamfil, Niculae Gheorghe, Nicula Iustina, Creţu Irina, Cătaş Oniţa, Bortig Vasile, Hanga Gheorghe, Brazdă Aurel, Fărcane Gheorghe (mort la Gherla în 1961), Mudure Vasile şi alţii.

Medicul veterinar IOSIF CAPOTĂ, executat pentru că „a constituit o organizaţie cu scopul de a schimba orînduirea socială”. Pe Wikipedia este descrisă pe larg activitatea sa anticomunistă şi calvarul prin care a trecut:

Iosif Capotă s-a angajat în activitatea politică de partea Partidului Național Țărănesc, al cărui membru era, se pare, încă din perioada interbelică. În legătură cu intrarea sa în PNȚ există și un alt punct de vedere, conform căruia ar fi devenit membru al acestui partid abia în primăvara anului 1946. Astfel, într-o „Fișă socială” întocmită de miliția din Huedin, la capitolul „Activitatea politică din trecut” se afirmă: „A făcut parte din P.N.Ț.-Maniu din alegerile din anul 1946, a fost ca președinte de plasă și candidat de deputat”. Cert este, însă, că la alegerile din 1946, Iosif Capotă candida din partea PNȚ pentru o funcție de parlamentar ocupând poziția a treia din lista comună țărănisto-liberală, după Emil Hațieganu și Alexandru Lapedatu.

În perioada anterioară alegerilor a început și colaborarea cu Alexandru Dejeu, alături de care a pus apoi bazele unui grup anticomunist.

Și în zona Huedinului scrutinul electoral a fost marcat de incidente, printre victime aflându-se și doctorul Capotă, agresat fizic de un agitator comunist în secția de votare nr. 2 din Huedin când se numărau voturile. În perioada de după alegeri hărțuielile asupra sa au sporit în intensitate. În martie 1947, acuzat că desfășura o „activitate instigatoare” împotriva regimului, a fost arestat pentru 10 zile. Eliberat temporar, a fost ținut mai departe sub o strictă „observare” fiind amenințat chiar cu asasinatul sau, după alte variante, cu rearestarea. Prevenit la timp în legătură cu aceste scenarii de către Mihai Simula, membru în organizația de bază a P.C.R., Iosif Capotă a părăsit Huedinul la 9 mai 1947, în locul său fiind executat tocmai cel care îi sugerase să se ascundă.

A intrat astfel într-o etapă de peste un deceniu de viață clandestină. Inițial s-a deplasat în Ciuleni, unde era căsătorită sora sa, Susana, iar la scurt timp era considerat de Miliție și Securitate drept „conducătorul unei bande” care acționa în zona Munților Apuseni.

După o perioadă a plecat de la Ciuleni și s-a stabilit într-una din anexele gospodăriei părintești din Mărgău, unde, cu câteva intermitențe a rămas până în iunie 1952. Deși au fost făcute mai multe percheziții nu a fost găsit. Familia i-a fost supusă la mari presiuni, în 1952 fiind chiar deportată în Bărăgan, unde a rămas până în 1956. În această perioadă a ținut legătura cu membri ai Grupului „Teodor Șușman”, dar s-a dovedit adeptul unei conduite anticomuniste mai discrete și mai puțin provocatoare decât aceștia din urmă.

Din cauza presiunilor asupra familiei, în 1952 a plecat în Brăișor, unde avea multe cunoștințe personale. Aceasta a însemnat finalizarea unei prime etape din activitatea grupului „Capotă-Dejeu”.

Înainte de a fi arestat, timp de doi ani, Iosif Capotă a mai locuit și în Hodiș, lângă Brăișor.

Stabilirea lui Iosif Capotă în zona Brăișor – Hodiș și mutarea lui Alexandru Dejeu în Dragu a echivalat cu intrarea grupului „Capotă-Dejeu” într-un nou stadiu de evoluție, pe parcursul căruia au fost parțial asimilate câteva dintre trăsăturile specifice unui grup de rezistență anticomunistă. Astfel, Iosif Capotă a format un important grup de colaboratori cu care avea întâlniri constante, o activitate asemănătoare desfășurând și Alexandru Dejeu în Dragu. Din punct de vedere formal cele două sub-grupuri au făcut parte din organizația anticomunistă „Frontul Național Creștin Iuliu Maniu. Gruparea pentru Libertate, Patrie și Cruce”, denumire stabilită de Iosif Capotă încă din 1949.

Principalele acțiuni ale grupului au constat acum în redactarea și difuzarea a aproximativ 5.000 de manifeste anticomuniste, cu o tematică diversificată: desființarea bisericii greco-catolice, colectivizarea, rebeliunea antisovietică a lui Tito etc. Manifestele erau redactate de Iosif Capotă la mașina de scris și multiplicate cu indigo. Difuzarea era asigurată de către subgrupul din Brăișor la târguri sau la diverse aniversări și sărbători (23 august, 7 noiembrie, 30 decembrie), dar erau trimise și prin poștă către instituții, structuri regionale de partid, ministere, legații și ambasade. Putem constata așadar că grupul „Capotă-Dejeu” a avut un caracter nonviolent, deși după 1952 unii dintre membri erau înarmați.

Din cauza insecurității, doctorul Capotă luase în calcul pentru primăvara anului 1958 și soluția trecerii ilegale a frontierei (în Austria într-un tren încărcat cu plante medicinale; în Italia cu un tren de conserve; într-un vagon cu cherestea din cele încărcate la depozitul de lângă Poieni).

Arestarea, condamnarea și execuția. După aproximativ 11 ani de clandestinitate și o intensă activitate de urmărire a sa din partea autorităților, la 7 decembrie 1957 Iosif Capotă a fost arestat. În noaptea de 6/7 decembrie a fost transferat la n Brăișor un batalion de Securitate de la Florești (jud. Cluj), care a înconjurat satul. O echipă de intervenție s-a deplasat la casa familiei Borțig Ioan, unde era ascuns Iosif Capotă. Arestarea s-a desfășurat fără incidente, ofițerii fiind confundați cu Ioan Borțig, care era așteptat să revină acasă în aceeași noapte dintr-un sat vecin. Luat total prin surprindere Iosif Capotă a încercat să se sinucidă în ultimul moment prin otrăvire dar nu a reușit. În mai-iunie 1958 la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare din Cluj s-a desfășurat procesul lotului „Capotă-Dejeu”, format din aproximativ 50 de persoane, în trei grupuri distincte. Procesul a fost public, iar Iosif Capotă a invocat clemență pentru oamenii incriminați în dosar. La 8 iulie 1958 a fost condamnat la moarte și a fost executat prin împușcare la Penitenciarul Gherla, în 2 septembrie 1958, după ce, în prealabil, i-a fost respins recursul de comutare a pedepsei la muncă silnică pe viață”.

MEDICUL ALEXANDRU DEJEU, executat la Gherla pentru că „a făcut parte din organizaţia condusă de Capotă Iosif”. O sinteză a biografiei sale poate fi găsită pe Wikipedia:

După arestul din toamna anului 1946 a ieșit din sfera de interes a autorităților, exercitându-și profesia de medic, dar s-a aflat într-o legătură permanentă cu Iosif Capotă, ajutându-l cu bani și alimente. După venirea lui Iosif Capotă în Brăișor, și înainte ca Alexandru Dejeu să fi fost mutat pe criteriu profesional din Mărgău, întâlnirile au fost numeroase, iar după transferul în Dragu, colaborarea între ei a continuat, Iosif Capotă fiind căutat în Brăișor de către Alexandru Dejeu de câte ori a fost posibil.

După mutarea lui Alexandru Dejeu în Dragu, grupului „Capotă-Dejeu” a intrat într-un nou stadiu de evoluție, pe parcursul căruia au fost parțial asimilate câteva dintre trăsăturile specifice unui grup de rezistență anticomunistă, cei doi lideri constituind în jurul lor importante grupuri de colaboratori cu care aveau întâlniri constante. 

În conformitate cu documentele din arhiva fostei Securități, Alexandru Dejeu a făcut obiectul unui dosar informativ deschis la 6 septembrie 1957 (Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (ACNSAS), fond Informativ, dosar nr. 3223, f. 5.) Din „Hotărârea de deschidere a dosarului” reiese: „Având în vedere faptul că sus-numitul se bucură de încrederea elementelor dușmănoase din comuna Dragu, a fost luat în studiu în vederea recrutării, iar la data de 23 octombrie 1956 s-a trecut la recrutarea lui ca agent în problema PNȚ Maniu”, dar se pare că, prin acțiunile sale, Alexandru Dejeu a făcut „un joc dublu, destul de periculos, pe care l-a acceptat, probabil, pentru că nu a avut de ales, ba mai mult, a considerat că prin inteligență ar fi putut controla ofițerul de securitate care-l avea în legătură și ar fi putut ține la distanță încercările repetate de arestare ale lui Iosif Capotă și, implicit, descoperirea legăturilor sale cu fugarul și a rețelei de apropiați.”

În toamna anului 1957 Securitatea nu mai era mulțumită de „colaborarea” cu Alexandru Dejeu, într-un raport precizându-se că acesta „a furnizat unele materiale fără importanță despre diferite elemente foste în PNȚ Maniu din comuna Dragu” (Arhiva Consiliu Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fond Informativ, dosar nr. 3223, f. 3.) iar „la întâlnire se prezenta de obicei fără material, iar față de L.O. care ținea legătura cu el avea o serie de manifestări dușmănoase cu privire la politica externă și internă a URSS și RPR, spunând în mai multe rânduri că el are o altă platformă politică decât cea a PMR și că PMR-ul nu este iubit de oameni și nici chiar de membrii lui, pentru că măsurile pe care le ia nu sunt juste și gândite etc., constatându-se că este un element înrăit și dușman al poporului și regimului democrat popular, fapt pentru care nu prezintă încredere, fiind capabil oricând să desfășoare activitate organizată împotriva regimului”.

Potrivit unor documente din Arhiva CNSAS se pare că la începutul colaborării cu Securitatea, Alexandru Dejeu a impus unele reguli, cum ar fi acea că „pe baza informațiilor lui să nu se treacă la arestarea vreunei persoane, iar datorită faptului că el nu este de acord cu politica partidului, nu vrea să se facă vărsare de sânge, adică în cazul că unele persoane ar încerca să se organizeze și să treacă la acțiune armată, el va semnala ca să se ia măsuri de împrăștierea lor și nicidecum măsuri pentru arestarea acestora”. Așadar, Dejeu camufla acțiunile ostile contra regimului, ale sale și ale apropiaților săi, prin acceptarea în mod formal a colaborării cu Securitatea.

Arestarea, condamnarea și execuția. În seara de 7 decembrie, la o zi după arestarea lui Iosif Capotă, Alexandru Dejeu, împreună cu soția sa, Ana Rauca, a fost arestat de la domiciliul său din Cluj. Ancheta s-a desfășurat în nota specifică Securității, și, după ce s-a convins că sunt cunoscute toate persoanele implicate și că ele sunt arestate și au făcut mărturisiri și Alexandru Dejeu a făcut declarații complete în care și-a expus convingerile politice. El a precizat: „m-am hotărât să declar tot adevărul, convins fiind că negația în continuare nu-și mai are rost. N-aș face acest lucru fără să fiu convins de cele afirmate mai sus și țiu să declar că rostul negării de până acum a fost nu diminuarea răspunderii personale, ci limitarea persoanelor arestate. Mă refer la număr. Aș vrea să arăt de la bun început că nu regret tot ceea ce am făcut și dacă istoria s-ar repeta, în fond aș face la fel, aș modifica însă profund forma”, în sensul de a face tot posibilul să nu fie prins de Securitate.

În proces Alexandru Dejeu a făcut un dur rechizitoriu la adresa regimului comunist, și, la fel ca și Iosif Capotă, a fost condamnat la moarte la 8 iulie 1958. La 20 august i-a fost respins recursul de comutare a pedepsei la muncă silnică pe viață și a fost executat prin împușcare la Penitenciarul Gherla, în 2 septembrie 1958 (ACNSAS, Fond Penal, dosar nr. 86, vol. 8A, f. 28.)”.

În cazul colonelului Gheorghe Arsenescu, activitatea sa anticomunistă este foarte cunoscută, el activînd în „Grupul Arnăuţoiu”, denumit „Haiducii Muscelului”, din care făcea parte şi Elisabeta Rizea.

OBIECTIV DE INTERES NAŢIONAL: REABILITAREA TUTUROR DEŢINUŢILOR POLITICI

Există deja cîteva precedente judiciare în care dosarele deţinuţilor politici au fost rejudecate, obţinîndu-se anularea sentinţelor date de Tribunalul Poporului sau de alte instanţe comuniste. Este chiar cazul lui Alexandru Dejeu, în care, la 26 ianuarie 1998, Curtea Supremă de Justiție a pronunțat recursul în anulare împotriva sentinței nr. 900 din 8 iulie 1958 a Tribunalului Militar al regiunii a III-a Militară și deciziei nr. 213 din 1 august 1958 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar (ACNSAS, fond Penal, vol. 28, ff. 1-20.), obţinîndu-se astfel reabilitarea morală a lui Alexandru Dejeu!

În aceste condiţii, Ministerul Justiţiei şi AFDPR ar trebui să deschidă în instanţă procesele de reabilitare ale acestor eroi, atît pentru mîngîierea sufletelor familiilor acestora, cît şi pentru imaginea României, astfel încît să nu rămînem pe veci complici cu criminalii care au instaurat teroarea comunistă după al doilea Război mondial! Modelul comunităţii evreieşti din întreaga lume, care i-a urmărit ani de zile pe criminalii fascişti pentru a-i condamna, ar trebui urmat şi de noi, urmaşii celor care au fost ucişi de comunişti pentru că s-au opus unui regim criminal.

Ei sunt eroii neamului (I)

CUM A AJUNS JULIEN CIOLOS IN TRUPELE DE SECURITATE.VEZI CE SPUNE ISTORICUL MARIUS OPREA!

16 mai

Istoricul Marius Oprea afirmă că Dacian Cioloș, fost militar în trupele de securitate din Cluj, a fost adus în dispozitivul în care păzea strada Doinei Cornea de șeful miliției locale, Virgil Ardelean. Acesta a ajuns după revoluție șef al serviciului secret al Ministerului de Interne, ”doi și-un sfert”.
”Șeful miliției din Cluj la acel moment era Virgil Ardelean, în momentul în care doamna Doina Cornea a fost maltratată la miliție (…) Domnul Virgil Ardelean era la vremea respectivă șeful miliției din Cluj, iar Alexandru Pereș, colonelul de Securitate care apare în dosarul doamnei Doina Cornea a anchetat-o pe aceasta în februarie 1984 și a decis microfonarea intregii locuințe. (…) În dosarul doamnei Doina Cornea sunt 83 de ofițeri superiori din Securitate între care 12 generali (…) Domnul Ardelean nu figurează în acest dosar, dar dânsul era șeful Miliției în municipiul Cluj la vremea respectivă, în anii 80. Probabil că el a fost cel care l-a adus pe Cioloș, pe finul său în dispozitiv, pentru că știți că era totul pe bază de pile și relații și și-a protejat nepotul aducându-l în oraș, să nu facă armata cine știe pe unde”, a spus istoricul Marius Oprea, fost șef al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, la Antena 3.
Dacian Cioloș a declarat luni, pentru Mediafax, că a fost repartizat, ca militar în termen, la Securitate și printre obiectivele supravegheate a fost și o intersecție despre care a aflat ulterior că era de fapt strada care ducea spre casa Doinei Cornea.

Călin Popescu Tăriceanu a declarat, la Brașov, că Dacian Cioloș a fost militar în trupele de Securitate și paznic la poarta dizidentei anticomuniste Doinea Cornea, iar la un an de la moartea acesteia și-a lansat alianța politică tocmai la Cluj.

%d blogeri au apreciat asta: