NEVOIA REGASIRII!

3 iun.

Papa Francisc a venit și a spus:

Așteptăm să vie împărăția ta: o cerem și o dorim, pentru că observăm că mersul lumii nu o încuviințează. Dinamica lumii e dictată de logica banului, a intereselor, a puterii. Cufundați în consumerismul din ce în ce mai dezlănțuit care ne farmecă prin strălucirea sa scânteietoare, dar evanescentă, ajută-ne, Tată, să credem în ceea ce ne rugăm: să renunțăm la garanțiile comode ale puterii, la ispitirile înșelătoare ale lumescului, la aroganța goală a impresiei de autosuficiență, la ipocrizia preocupării pentru aparențe. Astfel, nu vom pierde din vedere Împărăția la care Tu ne chemi”.

Măcar pentru o vreme îmi ajunge dacă îmi spun mie de cîte ori am greșit, de cîte ori am fost rău și orb! Pînă la Judecata de Apoi să îmi refac singur socotelile în toate cele. Și numai eu știu în ce-am greșit și numai pe mine mă doare. Și mă face să mă simt mai mic și cu adevărat vremelnic, rău și păcătos, și copleșit de fiecare dintre clipele de nepăsare în fața durerii altora.

Cum au ajuns cuvintele Papei la ceilalți? Mă îngrijorează doar puterea de a înțelege a celor care ne conduc. Eu pot să plîng în gînd și în singurătate pentru ale mele. Ei ar trebui ca mai întîi să demisioneze și abia apoi să se întîlnească în tăcere și fără putere cu ei înșiși și cu cei mulți pe care i-au disprețuit.

Îmi zboară gîndul la pilduitoarea Sa modestie și umilință. Măcar atît dacă am învăța de la Sfinția Sa. Să nu ne urîm, să nu ne disprețuim, să nu mai cheltuim timpul în călătorii prelungi și în coloane oficiale, să regăsim mașinile produse în România, să călătorim în țară cu avioanele mici ale TAROM-ului, să ne mulțumim și cu somnul într-o chilie, să chemăm la o frăție a tuturor locuitorilor acestor meleaguri.

Oare alesul nostru o fi auzit aceste cuvinte?
Să renunțăm la garanțiile comode ale puterii, la ispitirile înșelătoare ale lumescului, la aroganța goală a impresiei de autosuficiență, la ipocrizia preocupării pentru aparențe
Și nu se va fi cutremurat de teamă că se referă la Dînsul și că poporul român va înțelege?
Oare Gheorghe Funar mai are curajul să iasă pe stradă fără a se simți copleșit de rușine după ce luni de zile a bombardat adresele de mail cu scrisori otrăvite, cu diversiuni, cu minciuni și cu amenințări?
Oare vor fi transpirat de rușine șoviniștii maghiari cînd vor fi auzit cuvintele Papei:
A peregrina înseamnă a ne simţi chemaţi şi îndemnaţi să mergem împreună cerând de la Domnul harul de a transforma vechile şi actualele resentimente şi diferenţe în noi oportunităţi de comuniune; înseamnă a ne dezancora din siguranţele şi comodităţile noastre în căutarea unui pământ nou pe care Domnul vrea să ni-l dăruiască.
A peregrina semnifică provocarea de a descoperi şi de a transmite spiritul de a trăi împreună, de a nu ne fi teamă să ne amestecăm, de a ne întâlni şi de a ne ajuta. A peregrina înseamnă a participa la acea maree puţin haotică ce se poate transforma într-o adevărată experienţă de fraternitate, o caravană mereu solidară pentru a construi istoria
A peregrina este a privi nu atât la ceea ce ar fi putut fi (şi nu a fost), dar mai degrabă la tot ceea ce ne aşteaptă şi nu mai putem amâna. Înseamnă a crede în Domnul care vine şi care este în mijlocul nostru, promovând şi încurajând solidaritatea, fraternitatea, dorinţa de bine, de adevăr şi de dreptate. Este angajarea de a lupta pentru ca cei care ieri au rămas în urmă să devină protagoniştii de mâine, şi protagoniştii de astăzi să nu fie lăsaţi în urmă mâine. Pentru a face aceasta este nevoie de o muncă artizanală de a ţese împreună viitorul”.

Oare președintele României, primul ministru, șefii celor două Camere sau ai Curții Supreme, ai DNA-ului și ai Serviciilor secrete (nu mă refer la scăfîrliile încuiate ale celor îndepărtați !) au înțeles cuvintele Papei cînd a spus:
Tatăl nostru nu este o rugăciune care relaxează, ci este strigătul față de foametea de iubire a timpului nostru, față de individualismul și indiferența care profanează numele tău, Tată. Ajută-ne să ne fie foame de a ne dărui. Ori de câte ori ne rugăm, amintește-ne că pentru a trăi nu e nevoie să ne conservăm, ci să ne frângem; să împărțim, nu să adunăm; să-i săturăm pe alții, în loc să ne umplem pe noi înșine, deoarece bunăstarea este adevărată numai în măsura în care aparține tuturor”.

Oare ce va urma? Ce vom trăi alături de cei care cred că totul li se cuvine, că îndoiala și umilința sunt o prostie, că locul acesta nu este bun decît de părăsit, că numai ei au dreptul să decidă?
Papa s-a întors la Vatican și mă tem să nu fi înțeles decît o mică parte din adîncimea spuselor sale.
Și mă mai tem de furia și de prostia celor care socot că nu au nimic de înțeles, de schimbat și de luat aminte.

EDITORIAL:CORNEL NISTORESCU/http://cotidianul.ro/

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: