Arhiva | 12:02 pm

CUM SI-A DAT KLAUSS CU TESLA IN AL DOILEA MANDAT!

4 iun.

Image may contain: 2 people, text
 

În acest moment, K. W. Iohannis a ieșit din cărți pentru un al doilea mandat de președinte al României. Deși se afișează ca un mare învingător, pare destul de conștient că a câștigat o mare bătălie electorală cu prețul sacrificării viitorului său prezidențial. L-a băgat pe Dragnea la pușcărie, partidul lui a câștigat europarlamentarele, iar la referendum a avut un succes răsunător. Dar de aici i se va trage și sfârșitul.

Referendumul poate fi o armă cu două tăișuri. Rezultatul unei consultări populare trebuie foarte atent și profesionist analizat. Tot de la un referendum i s-a tras sfârșitul și lui Dragnea. Referendumul pentru familie, promovat inițial de PSD și ALDE, și apoi invalidat prin pasivitatea vinovată a acestora, a adus aceste două partide foarte aproape de sfârșitul lor politic, întâi pentru că au avut o poziție duplicitară și apoi pentru că nu au analizat profesionist rezultatul acestuia.

Pentru a se apropia de electoratul tradiționalist, cele două partide au promovat organizarea Referendumului pentru familie, pentru ca apoi să se dea la o parte și să-l prăbușească masiv, în urma presiunilor făcute de familiile politice europene din care (încă) fac parte. Numai că ei au dezamăgit peste 3 milioane de oameni care au votat atunci degeaba. Și, culmea, total inutil au făcut acest lucru deoarece partidele europene mamă le-au dat ulterior cu flit din plin.

Aceste milioane de alegători nemulțumiți de PSD/ALDE și duplicitatea lor, ori s-au reorientat, ori nu au mai ieșit la vot duminica trecută. Și apoi a mai fost un semnal extrem de important, omis cu nonșalanță de strategii celor două partide. Cealaltă parte de alegători tradiționaliști, aceea care a perceput altfel referendumul și nu a votat, deși era formată din familiști convinși, dar a spus clar: ”Nu am votat la referendum” pentru ca să nu iasă bine Dragnea. Deci, încă de atunci, un segment important din electoratul pesedist îi dădea plăcuțe suedeze acestuia.

Acum, să ne întoarecem la actualul refrendum și la adevăratele probleme pe care și le-a făcut singur, cu mânuța lui, KlauSS. O mare victorie la referendum!, clamează el. Da, dar cine este adevăratul câștigător politic? Nu KlauSS, nu PNDL, ci USR. Și aici s-a închis calea pentru al doilea mandat prezidențial marca Werner. De fapt, referendumul a adus creșterea exponențială a procentelor USR. PNDL a adăugat destul de puțin la vechile procente, în mod real maximum 7%.

Acum Iohannis, care își asumă referendumul și rezultatele acestuia, se confruntă cu două mari probleme. Prima constă în faptul că PSD rămâne la guvernare deoarece votul de duminică nu afectează Parlamentul deja ales, acest lucru aducând o mare frustrare electoratului propriu, iar cea de-a doua se referă la explicarea inutilității funcționale a referendumului de duminica trecută. Mulți dintre alegători au crezut sincer că, dacă au votat, gata se modifică și Constituția. Ghinion!

Pentru a se modifica Legea fundamentală, chiar și cu sprijinul parlamentar al învinșilor PSD/ALDE, aceiași înflăcărați votanți de duminică vor trebui să se prezinte încă o dată la un referendum cu exact aceiași temă. Să-l vedem pe Werner cum le va explica acestor alegători învârtoșați că au votat degeaba și vor trebui să meargă din nou la urne. Și de aici un USR, pragmatic și inteligent, poate trage foloase maxime pentru propriul prezidențiabil.

Mai este un lucru care ar trebui să-i dea insomnii lul Iohannis. El s-a erijat în principalul dușman al PSD-ului și a făcut, cel puțin în ochii pesediștilor și votanților lor, cele mai mari rele partidului. Și atunci, într-un previzibil tur doi al prezidențialelor între Klaus și candidatul USR, pesediștii, puși în fața faptului de a vota „răul cel mic”, pe cine credeți că vor pune ștampila? Pe marele dușman al PSD – Werner sau pe contracandidatul acestuia, pentru a se răzbuna pe Klaus?

Așa că referendumul, considerat acum de KWI ca fiind cireașa de pe tortul europarlamentarelor, se va transforma în mod sigur în bomboana de pe coliva celui de-al doilea mandat al său. Să-i fie țărâna ușoară!

                                                                                                               Simona POPESCU

Sursa: Cotidianul

Reclame

ULTIMUL PUCI IMPOTRIVA LUI DRAGNEA A FOST CEL MAI DISCRET!

4 iun.

Incercari de preluare a partidului mai fusesera, cu retete asemanatoare. Fie primul ministru care incepe dintr-o postura docila ajunge sa se emancipeze pana tinde sa ii traga liderului partidul de sub picioare, fie avem grupul „reformist” care incearca sa rupa o felie cat mai mare de partid fortand o scindare pentru a-i dilua puterea. Am vazut deci Revolutia lui Grindeanu si emanciparea lui Tudose.
Image may contain: 1 person, text

De fiecare data Dragnea a reusit sa supravietuiasca debarcandu-si propriul Guvern. De ce n-a taiat in carne vie? De ce a fost numit Grindeanu in final la ANCOM in loc sa fie dat afara din partid cum se intentiona? De ce ramas Tudose in PSD pentru a pleca apoi demonstrativ la UNPR-ul lui Ponta? Pai, cred ca din acelasi motiv din care Gabriela Firea a ramas in PSD desi codusese inca o incercare de cucerire a puterii in partid sau mana dreapta a lui Tudose, actulul sef al Camerei Deputatilor-Ciolacu. In PSD tabara serviciilor a fost mereu bine reprezentata si o ruptura cu aceasta ar fi insemnat-cum s-a intamplat de altfel in final, o sciziune dureroasa a partidului. Nici cand o parte a oamenilor securitatii s-a retras la PRO Romania PSD-ul n-a ramas fara teleghidati, dovada ca acum reformarea partidului o fac oameni „potriviti”.

Ultimul puci impotriva lui Dragnea a fost insa cel mai discret. A inceput cu refuzul Vioricai Dancila de a schimba prin Parlament configuratia Guvernului , numirea unui om de paie interimar la Justitie (cu mari sanse de a fi confirmat in final pe post) ,inlaturare unor oameni fideli lui Dragnea (Anca Alexandrescu). Cand a decis sa faca acesta miscare pariez ca Dancila primise asigurari ca Dragnea va fi condamnat iar rezultatul votului bine coafat. Cu Dragnea ramas in libertate si partidul la peste 35% era mai greu pentru o pozitie de fronda. Nu imi explic altfel cum a putut fi introdus UDMR-ul ca partid europarlamentar in conditiile unei participari de 50% (ma rog, voturile de prin Botosani explica destul de bine asta), cum a a intrat Basescu si nu a mai prins ALDE pragul celor 5% desi in sondaje statea bine peste, chiar spre 10%. Dupa arestarea lui Dragnea nici nu a avut cine sa mai faca valuri in PSD si nici de numaratoarea paralela nu am mai auzit nimic. Cand ai 19 milioane de potentiali votanti, cam cat toata populatia Romaniei actuale, atunci multe lucuri se pot construi. Fie introducand voturi in sistem, fie introducand buletine la sectii alese pe spranceana. Arestarea lui Dragnea a inchis subiectul fraudei asa cum a inchis si povestea succesiunii in PSD.

Probabil vom astepta o buna perioada de timp noile alegeri in PSD pentru sefia sa, Veorica trebuie sa isi consolideze pozitia (ati observat ca nici nu mai este atacata de media „progresista”? brusc nu mai e nici toapa, nici inculta). Din pacate,cu noua echipa consolidata in fruntea PSD, sansele ca la viitoarele alegeri sa se desprinda un grup care sa ceara continuarea pasilor inceputi de Dragnea in directia unei miscari suveraniste scad spre zero. Noile liste vor fi suficient de bine periate pentru a nu mai avea loc acolo personaje care sa nu fie mai mult sau mai putin teleghidate….E posibil ca membrilor PSD sa li se promita acum ca atitudinea de pres in fata camarilei iohaniste le va aduce mai multe voturi pe viitor, pentru ca va tine pe acasa votantii anti-PSD care votau cu ura si, chiar daca mai putini sustinatori suveranisti se vor prezenta la urne, per total partidul va avea un scor mai bun raportat la un grad redus de participare. Iar mai multe voturi inseamna mai multe posturi in administratie de regula. De ce sa-si riste libertatea si averea alergand dupa caii morti ai lui Dragnea si Valcov? Si poate ca multi vor fi de acord cu asta. Doar vin din poporul care a folosit cu sarg invatatura „capul plecat sabia nu-l taie” si care a fost in stare sa isi aleaga domnitor strain cand Cuza devenise prea „populist”. Pana la urma speranta unei miscari suveraniste in Romania se leaga tot de exterior, depinde mai mult de ce se va mai intampla in Europa si Statele Unite decat de ce curente mai apar pe plan local. Pentru ca acum avem o tara „securizata” total.

Autor: Cristian Dogaru

Sursa: Cristian Dogaru Facebook

4 IUNIE 1920: 99 DE ANI DE LA SEMNAREA TRATATULUI DE LA TRIANON!

4 iun.

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte.

Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne).

CONTEXT

În raportul prezentat în cadrul Conferinței de Pace, la 1 februarie 1919, I.I.C. Brătianu a relevat faptul că intrarea țării noastre în primul război mondial alături de Puterile Antantei a avut ca scop fundamental eliberarea Transilvaniei și Bucovinei de sub dominația Austro-Ungariei și a demonstrat totodată aportul său economic, politic și militar la obținerea victoriei Aliaților asupra Puterilor Centrale.
De asemenea, el a probat cu argumentele istorice și etno-demografice că Transilvania și Banatul sînt teritorii românești, reamintind că statisticile ungare, deși totdeauna falsificate, îi menționau, totuși, pe români ca fiind populația majoritară a acestor ținuturi. „Populația română din aceste teritorii, sublinia raportul, reprezintă mult peste două treimi din întreaga populație”. I.I.C. Brătianu a ținut să pună în relief faptul că „înainte ca armata română să pătrundă în Transilvania, deputații români din toate județele acestei provincii, în virtutea dreptului la autodeterminare, s-au întrunit la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia,  unde au hotărît unirea definitivă a Transilvaniei și a regiunilor (românești) din Ungaria cu România”.
Consiliul Suprem Interaliat a hotărât, în cadrul ședințelor din 1 și 18 februarie 1919, formarea unei Comisii de experți (francezi, englezi, americani și italieni) care să studieze problemele teritoriale expuse de primul ministru al guvernului român în Raportul prezentat în 1 februarie  și să prezinte propuneri pentru delimitarea frontierele cu Ungaria „pe terenul etnic, geografic și al necesității economice.” Pe baza acestor criterii, Comisia de experți a supus discuției Consiliului miniștrilor de externe ai Conferinței, întruniți în ședința din 11 iunie 1919, linia de frontieră româno-ungară. La rîndul său, Consiliul Suprem  a analizat la 21 iunie 1919 și frontierele dintre România și Iugoslavia în zona Banatului.
La 11 iunie 1919, Consiliul Miniștrilor de Externe ai Conferinței de la Paris  i-a convocat pe reprezentanții României și Cehoslovaciei pentru a le comunica frontierele lor cu Ungaria, care urmau să fie introduse în Tratatul de Pace. Frontiera dintre România și Ungaria indicată de Consiliu era, în esență, frontiera actuală și a fost acceptată de guvernul României. Dar nu era cea promisă prin Tratatul de Alianță din 1916, adică de-a lungul întregului curs al Tisei, de la Szeged, la sud, la Vasaros-Nameny, în nord. La Trianon s-a stabilit României un teritoriu mai mic decît acela la care avea dreptul, conform principiului autodeterminării, formulat de președintele SUA, Wilson.
Toate hărțile etnografice elaborate de geografi, indiferent dacă erau unguri, germani, francezi, englezi sau italieni, pun în evidență faptul că granițele etnicității românești spre Apus depășesc frontiera trasată prin Tratatul de la Trianon.
Ion I.C. Brătianu explică de ce guvernul României a acceptat frontiera cu Ungaria stabilită la Conferința de Pace de la Paris. Pentru dezamorsarea lucrărilor Conferinței de Pace, blocate la un moment dat de protestele și obstrucția delegației ungare, delegația română, în interesul păcii, a renunțat să mai revendice teritoriile locuite de români la sud de Dunăre, precum și cele din regiunea Tisei. La stabilirea frontierelor României, Conferința de Pace de la Paris a luat de bază Tratatul din 17 august 1916, încheiat între România și Antantă, în care nu se specifică nimic privind frontiera nordică a țării, a Maramureșului.
În condițiile destrămării Imperiului austro-ungar, la 28 noiembrie 1918 se ține la Sighet o impunătoare Adunare națională, la care participă peste 10.000 de țărani maramureșeni, în frunte cu intelectualii lor, unde s-a cerut unirea cu România a întregului Maramureș istoric, inclusiv cel din dreapta rîului Tisa. Același deziderat național s-a cerut de către delegații maramureșeni și la istorica Adunare națională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Aici, la Alba Iulia, cînd bătrînul Ștefan Cicio-Pop și-a terminat cuvîntarea, strigînd „Trăiască România Mare, de la Nistru pînă la Tisa”, maramureșenii au protestat, spunînd că ei nu au venit la Alba Iulia pentru a pune hotar pe Tisa, ci au venit să-l împingă pînă la granița Galiției, ca România să cuprindă între hotarele sale și Maramureșul românesc de peste Tisa.
În preajma Crăciunului din 1919, Maramureșul a fost invadat și ocupat de trupele ucrainiene și de grupări bolșevice înarmate, formate din ucrainieni și ungurii lui Béla Kun. În 1920, la cererile repetate ale maramureșenilor, Consiliul Dirigent, de comun acord, a hotărît ca Armata a 8-a română, condusă de generalul Avramescu, să ocupe întregul Maramureș istoric (din dreapta și stînga rîului Tisa). După ce a fost zdrobită rezistența ucrainiano-ungară, s-a instaurat administrația românească în toate localitățile, astfel realizîndu-se un mare ideal și o mare dreptate istorică.
În vara anului 1920, guvernul Averescu, în loc să continue tratativele, să ducă la bun sfîșit demersurile guvernului anterior, condus de Vaida Voevod, la finele lunii iulie a ordonat, cu o grabă nejustificată, retragerea trupelor române dincolo de Tisa. Această dispoziție a fost considerată de cercurile internaționale ca o renunțare de bună voie a României la teritoriul Maramureșului de peste Tisa, care la scurt timp a fost ocupat de trupele cehe.
În noua situție, s-a stabilit frontiera României cu Cehoslovacia prin vechiul Maramureș ce cuprindea, în 1920, un teritoriu de 10.354 km2, cu o populație de 400 mii de locuitori, iar României i-a revenit abia o treime, 3381km2, cu orașul Sighetul Marmației și împrejurimile sale locuite în majoritate de români, iar restul de două treimi, adică întreg Maramureșul din drepta Tisei, a fost atribuit de Conferința de Pace Cehoslovaciei, cu toate că aveau acolo 40.000 – 50.000 de români și circa alți 80 mii frați care au fost rutenizați de vitregia vremurilor. Mai multe localități pur românești (Apșa de Sus, Apșa de Mijloc, Apșa de Jos, Biserica Albă și Slatina) au rămas la Cehoslovacia pe malul drept al Tisei.
Delimitarea graniței dintre România și Iugoslavia, în zona Banatului, a întîmpinat numeroase dificultăți. Ion I.C. Brătianu cerea ca întreg Banatul să fie încorporat în Regatul României, promis de Aliați în 1916, considerînd că existența unei granițe naturale puternice cu statele slave, Dunărea și Nistru, era o necesitate strategică pentru România. Ulterior, în urma demersurilor diplomatice ale Serbiei și altor cercuri politice occidentale care o sprijineau, Conferința de pace a impus României renunțarea la Banatul de sud pentru a fi cedat Iugoslaviei, îndeosebi din rațiuni strategico-militare.
Șeful guvernului român, Ion. I. C. Brătianu, nu a acceptat niciun compromis în problema cedării Banatului de sud. În imposibilitatea de a face acceptată poziția României, Brătianu a părăsit Parisul și s-a angajat în politica de rezistență față de cei „Patru mari”, pînă la 12 septembrie 1919, cînd a demisionat.
În cele din urmă, semnarea Tratatului între puterile aliate și asociate, printre care și România, pe de o parte, și Ungaria, pe de altă parte, a avut loc la 4 iunie 1920, ora 1630, în clădirea Marelui (palat) Trianon din Versailles, prin el recunoscîndu-se valabilitatea juridică internațională a Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. El a fost parafat din partea României de dr. Ioan Cantacuzino și Nicolae Titulescu. Ungaria a fost reprezentată de G. de Benard și A. Torda.
Tratatul de la Trianon a fost întărit prin 37 de semnături ale președinților de consiliu de miniștri, miniștrilor de externe, ambasadorilor, înalților comisari, miniștilor plenipotențiari, reprezentînd 23 de țări din Europa, Asia, America Latină, America de Nord, Africa și Australia. Aceste semnături confereau Tratatului temeiuri de nezdruncinat, pecetluind drepturile istorice și etno-demografice ale poporului român și anume, Unirea Transilvaniei pe veci cu Patria Mamă, România.
Referindu-ne la Tratatul de la Trianon, trebuie reținut că el nu a avut numai menirea de a trasa frontierele dintre Ungaria și țările vecine (România, Cehoslovacia, Iugoslavia și Austria), cum apare simplificat în publicistica interesată în a sugera că el a fost o „reglare de conturi” impusă de țările vecine Ungariei, dornice să beneficieze de pe urma înfrîngerii ei în primul război mondial și de pe urma „nedreptăților istorice” a cărei victimă ar fi fost ea.
Tratatul de la Trianon a fost un act complex, care, în cele 14 părți și 364 de articole, a reglementat mult mai multe probleme. El a fost un tratat între Ungaria și peste 20 de state din Europa și alte continente, cu care, în timpul războiului, ea ajunsese într-un conflict declarat oficial. Fiecare dintre aceștia s-a folosit de poziția lui de partener la victorie pentru a formula pretenții specifice față de cel învins. Tratatul de la Trianon a fost un inventar complex și detaliat al tuturor acestora.
Tratatul de la Trianon a confirmat dezmembrarea „Ungariei Mari” și alipirea părților locuite de alte naționalități decît cea maghiară la statele care s-au format atunci ori și-au desăvîrșit unitatea națională. Articolele 27-35 ale Tratatului consfințesc includerea teritoriului Croației și Sloveniei (partea de nord a Republicii Croația) și Voivodina (inclusiv o treime din vestul Banatului) în cadrul Regatului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, a Slovaciei și Ruteniei (azi Republica Slovaciei și Regiunea Transcarpatia din Ucraina) în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei și părții răsăritene a Banatului în cadrul României și a Burgenlandului în cadrul Republicii Austria. 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) și 63% din populație, aceasta din urmă în majoritate zdrobitoare fiind alcătuită din etnici ne-maghiari, au trecut către statele succesoare. Trinanonul a consfințit existența unui stat ungar independent, în care, pentru prima dată în istoria sa, poporul ungur devenea majoritar și stăpîn pe propria sa țară.
Cu toate acestea, Tratatul a fost și continuă să fie perceput, în mentalul colectiv maghiar, drept o mare catastrofă. Adepții hungarismului refuză să accepte că Tratatul de la Trianon reprezintă doar actul care a consfințit sfîrșitul regatului Sfîntului rege Ștefan, regat care de facto dispăruse în sec. al XVI-lea, prin înfrîngerea de la Mohács și divizarea teritoriilor sale între Imperiul otoman și Sfîntul Imperiu Roman (devenit ulterior Austria și, din 1867, Dubla Monarhie Austro-Ungaria), dar care formal a continuat să existe, împărații de la Viena purtînd pînă la sfîrșit titlul de regi apostolici ai Ungariei.
Participanții la Conferința de Pace de la Paris erau, în mare parte, conștienți de faptul că Imperiul Austro-Ungar  încetase să mai existe, cu mult înainte de deschiderea lucrărilor Conferinței, și că popoarele oprimate își hotărîseră singure destinul. Charles Seymour, expert al Comisiei americane pentru Austro-Ungaria, arăta că, atunci cînd s-a deschis Conferința de Pace, „Monarhia habsburgică nu mai era decît o instituție ce aparținea trecutului, așa încît cea mai mare parte a sarcinii pacificatorilor a constat în determinarea, pur și simplu, a detaliilor frontierelor”.
Chiar și premierul britanic, Llyod George , aprecia că „înainte ca puterile să ajungă să examineze pacea austriacă, ele erau confruntate cu fapte săvîrșite și ireversibile. Ceea ce prevăzuse cu multă vreme înainte prăbușirea Imperiului jefuitor austro-ungar, se realizase în practică, dar într-un ritm neașteptat de rapid și într-un mod complet imprevizibil și ireparabil”.
Harmworth, secretar de stat în Ministerul de Externe al Marii Britanii în 1920, declara: „Regatul Ungariei s-a descompus într-o largă măsură în părțile sale componente, înaintea începerii Conferinței de Pace, căci această țară nu a fost decît un conglomerat artificial și forțat de rase, neasemănătoare și, în unele cazuri, ostile”.
Numai că, pentru regimul revizionisto-horthyst de la Budapesta, Istoria nu a însemnat niciodată „magistra vitae”. Tocmai în ziua ratificării în Parlament a Tratatului de la Trianon, deputații revizioniști jurau că nu-l vor respecta niciodată, că vor lupta prin toate mijloacele pentru refacerea Ungariei Mari. Ei depuneau următorul jurămînt: „Cred în Dumnezeu. Cred în patrie. Cred în reînvierea Ungariei milenare”. Sloganul „Nem! Nem! Soha! (Nu! Nu! Niciodată), scandat cu obstinență de parlamentarii unguri și reluat ulterior de întreaga propagandă revizionistă, exprima hotărîrea de nerecunoaștere și nerespectare a Tratatului de la Trianon, ca și a celorlalte tratate adoptate pe cale democratică de către Conferința de Pace  de la Paris.
Începînd cu acest moment, al ratificării formale a Tratatului de la Trianon, cercurile revizioniste maghiare au pus bazele unei ample mișcări anti-Trianon, care acționează și în zilele noastre, pe plan intern și internațional, folosind un veritabil arsenal de mijloace politico-diplomatice și propagandistice pentru convingerea opiniei publice și forurilor de decizie mondiale, asupra pretinsului caracter inechitabil, „dictatorial”, „imperialist” al tratatului susmenționat, adoptat în 1920 și reconfirmat prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947, prin Actul final al Conferinței de la Helsinki din 1975 și alte acte și tratate internaționale din perioada postbelică.
Mișcarea anti-Trianon, inițiată și propulsată de revizionismul maghiar, timp de peste trei sferturi de veac, nu a cunoscut niciun moment de pauză, fiind îndreptată fără reticențe împotriva statului național unitar român. Ea vizează rectificarea graniței de Vest a României, prin încorporarea la Ungaria a Transilvaniei.

SOLICITAREA DNA PE TEMA INCEPERII URMARIRII PENALE A LUI TARICEANU A FOST RESPINSA!

4 iun.

După ce Comisia juridică din Senat a dat săptămâna trecută un raport referitor la începerea urmăririi penale în cazul lui Tăriceanu, luni,  procedura a ajuns în plen, la mai bine de șase luni de la cererea procurorilor DNA. Cu 71 de voturi „împotrivă” și 38 „pentru”, senatorii au votat împotriva solicitării DNA de ridicare a imunității în cazul lui Călin Popescu Tăriceanu, pentru a putea începe urmărirea penală.
Călin Popescu Tăriceanu a declarat în pledoaria susținută în fața senatorilor că este nevinovat. ”DNA nu vrea să mă trimită în fața instanței, ci să pună o pată pe întreaga mea carieră politică”, a spus președintele Senatului.
”În cei aproape 30 de ani de când sunt în politică am fost pe rând, deputat, ministru, prim ministru, președinte al Senatului, și nu am făcut niciodată vreo faptă ilegală. Cea ce DNA-ul vrea să facă astăzi nu este să mă trimită în fața unei instanțe, pentru că ei știu că nu au dovezi în acest sens, ci să pună o pată pe întreaga mea carieră politică! Nu pot să vă dau sfaturi cu privire la felul în care să votați, dar atunci când veți vota, vă rog să aveți inima ușoară pentru că eu, Călin Popescu-Tăriceanu, nu am făcut niciodată vreo faptă de care să îmi fie rușine”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu timpul dezbaterilor pe marginea solicitării DNA.
Procurorii au anunțat că președintele Senatului este acuzat că ar fi primit aproape 800.000 de dolari de la reprezentanții unei companii austriece pentru a încheia mai multe acte adiționale la un contract comercial, banii fiind folosiți pentru campania electorală.

BREAKING NEWS.CRIMINALUL POLITISTULUI,CAPTURAT!

4 iun.

Fugarul Marcel Ionel Lepa, care l-a împușcat mortal pe polițistul din județul Timiș, a fost prins marți dimineața de către oamenii legii.

Criminalul a fost prins, marți dimineața, în jurul orei 4.45, în localitatea Remetea Mare, din județul Timiș.

A fost capturat la  7 kilometri de locul crimei.

Bărbatul se afla în casa bunicii unui prieten, casă pe care anchetatorii o verificaseră luni şi unde au găsit urme suspecte de sânge.

Criminalul a fost luat prin surprindere, în locuinţa la care oamenii legii au descins luni, după informaţii potrivit cărora pe acolo ar fi trecut în noaptea de duminică spre luni.

De această dată, fugarul nu a mai avut timp să folosească pistolul pe care îl avea. În urma confruntării de duminică, el este rănit şi a fost dus la o unitate medicală, apoi la audieri.

În locuinţa în care se ascundea a fost găsit pistolul cu care a fost ucis poliţistul şi gloanțe (foto).

Poliţistul Cristian Amariei în vârstă de 43 ani, de la Postul de Poliţie Recaş, a fost împuşcat mortal, în misiune, de recidivistul Marcel Ionel Lepa, de 47 de ani, din oraşul Lugoj, care era dat în urmărire internaţională pentru tâlhărie. Criminalul a mai avut și alte condamnări, fiind eliberat condiționat. A fost nevoie de aproape două zile pentru a-l prinde și o desfășurare de forțe a Poliției impresionantă.

Luni noapte, în județul Timiș a ajuns și șeful Poliției Române pentru a verifica modul în care se desfășoară operațiunea de căutare.

DIN PUTUL NUMIRILOR MARCA FIREA!

4 iun.

Primarul general al Capitalei Gabriela Firea a numit-o șefa Consiliului de Administrație la Spitalul Filantropia pe fosta consilieră a lui Gabriel Oprea.

Are 26 de ani, nicio expertiză pe Sănătate, master la Academia SRI și colecționară de 4 funcții publice, de la spitale la Ciclop, dezvăluie ziarul Libertatea.ro.

Spitalul Filantropia din Capitală este cea mai mare și mai performantă maternitate din sudul țării, 5.200 de femei născând aici în 2018. În martie 2019, 23 de doctori și angajați ai spitalului au făcut o plângere către Primăria Municipiului București, care administrează spitalul, semnalând probleme grave în administrarea spitalului. La Filantropia, șefa Consiliului de Administrație este Alexandra Dobre, o apropiată a primarului general Gabriela Firea. A fost propulsată în CA în octombrie 2018, când a fost votată președinte în unanimitate. Absolventă de Drept, SNSPA și cu master la Academia Națională a SRI, Dobre nu are nicio expertiză în domeniul sănătății! La 26 de ani, ocupă 4 funcții de conducere diferite în instituții din subordinea Primăriei Capitalei sau a Consiliului General. În timpul liceului a crescut pe lângă fostul primar al Sectorului 2, Neculai Onțanu, iar la 21 de ani, Alexandra Dobre a devenit consiliera lui Gabriel Oprea. Managerul interimar Cristinel Macarie e reclamat de medici că a bulversat Spitalul Filantropia, că spune ”Lasă-le pe gravide să aștepte, doar sunt în spital public!”, dar e protejat de Dobre și de Firea. Pe 21 mai 2019, de Sfinții Constantin și Elena, Gabriela Firea a felicitat-o la primărie pe Alexandra Elena Dobre. Imaginea a fost postată pe Facebook-ul primarului general și pe pagina Alexandrei Elena Dobre de Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan Pe 18 martie 2019, 23 de medici și angajați ai Spitalului Filantropia din București, cea mai mare maternitate din sudul României, semnează o petiție împotriva managerului interimar Cristinel Macarie. „Stimată doamnă primar general, vă aducem la cunoștință situația deosebit de gravă cu care se confruntă Spitalul Clinic Filantropia în ultimele luni, fapt care a adus spitalul în imposibilitatea de a asigura servicii medicale de calitate”, își încep medicii petiția. Filantropia aparține de Primăria Municipiului București, iar Macarie face parte din noul val de manageri numiți de Primăria Municipiului București la conducerea spitalelor din Capitală. Principalele acuze din interior îl vizează pe managerul interimar Cristinel Macarie, care, „prin deciziile sale, a dus la bulversarea întregii activități a spitalului”. Filantropia, un mare spital fără epidemiolog Doctorii revoltați semnalează că spitalul a rămas fără medic epidemiolog de la sfârșitul anului 2018, în plină epidemie de gripă și în perioada în care Maternitatea Giulești era închisă pentru infecții cu MRSA (stafilococ auriu rezistent la antibiotice). Într-un sistem medical performant, epidemiologul este vital în combaterea infecțiilor nosocomiale și în stabilirea tratamentului antibiotic pentru bolnavii infectați și ajunși în stare gravă. Iar absența epidemiologului nu e decât o piesă din puzzle-ul disperării corpului medical de la Filantropia. Spitalul Filantropia din București Demisii una după alta „Managerul a hărțuit, stresat și jignit personalul”, conform medicilor, ”a creat o atmosferă conflictuală în tot spitalul, creând probleme de sănătate unui număr mare de persoane din spital (ajungând până la depresie severă, HTA), o parte dintre aceste persoane luând decizia de a-și da demisia (personal medical, RUNOS, achiziții, singurul medic epidemiolog din spital etc.)”. Medicii susțin că managerul Macarie: a blocat nejustificat realizarea achizițiilor, „ajungând să lipsească până și eprubetele, detergenții, tonerul sau hârtia pentru tipărirea biletelor de externare”; a scăzut salarii fără o bază legală și fără o decizie scrisă (farmacist Herșculeac, psiholog Brașoveanu etc.); în ciuda faptului că există pacienți cu alergie la iod, dezinfectanții cu alcool nu s-au achiziționat din 2018, deși existau referate. „Lasă-le pe gravide să aștepte, doar sunt în spital public!” Medicii afirmă că, atunci când managerul Macarie a fost solicitat să modifice programul în ambulator pentru a reduce timpii mari de așteptare, el a afirmat: „Lasă-le pe gravide să aștepte, doar sunt în spital public!”. A caracterizat spitalul „în dispreț drept spital de moașe”. Referitor la personalul Universității de Medicină și Farmacie, la studenți și rezidenți, Macarie ar fi declarat: „Să plece, nu avem nevoie de ei”. Despre asistenta șefă care i-a adus la cunoștință lipsa dezinfectanților, acesta s-a exprimat: „Vine să îmi spună ultima proastă că lipsesc dezinfectanții”, mai scrie în memoriul corpului medical către primărie. „Medicii ăștia au doar avioane în cap”, crede Macarie. Pe 18 aprilie 2019, Primăria București răspundea, prin Direcția de Integritate, menționând că plângerea a fost înregistrată și „aspectele semnalate de dumneavoastră în aceste petiții fac obiectul unei acțiuni de control dispuse de către primarul general al municipiului București”. Alexandra Dobre: „Am putea să-i sancționăm pe medici” Imediat după petiția medicilor, într-o ședință a Consiliului de Administrație, președintele CA, Alexandra Dobre, a propus inclusiv sancționarea medicilor: „Am putea să îi sancționăm pe medicii care au făcut petiția”. Alexandra Dobre „Ne gândeam de ce primăria nu reacționează, însă Alexandra Dobre, cea care are, practic, cea mai importantă funcție a spitalului, pentru că ea aprobă tot ca președinte CA, este o apropiată a Gabrielei Firea”, susțin surse medicale din spital pentru Libertatea. Cine este Alexandra Dobre? Patru funcții concomitent: se pricepe de la spitale la Ciclopul de mașini! Dobre ocupă în acest moment patru funcții în instituții din subordinea PMB: director general al Centrului pentru Seniori al Municipiului București; membru în CA de la Spitalul de Copii Gomoiu; președintele CA de la Spitalul Filantropia; membru în CA la Societatea Service Ciclop SA, firmă deținută de Consiliul General al Municipiului București. În trecut, ea a fost: director general al Centrului Cultural Nicolae Bălcescu, din subordinea Primăriei Sectorului 4 (2016-2018); consilier personal pentru doi miniștri: Elisabeta Lipă (MTS, 2016) și Gabriel Oprea (MAI, 2014-2015), pe când avea 21 de ani. Neculai Onțanu, Gabriel Oprea, Alexandra Dobre și Anghel Iordănescu Întreaga ei carieră este o ascensiune din funcție publică în funcție publică și mai bună. În 2009, pe când era încă în liceu, a fost președinte al Parlamentului Local al Tinerilor Sector 2, o apropiată a primarului Neculai Onțanu, cel care, în baza relațiilor apropiate cu Gabriel Oprea, a propulsat-o și la MAI. Așa a devenit consiliera lui Oprea, iar după aceea și-a susținut masterul la Academia SRI Mihai Viteazul. „Aștept întrebările” Libertatea l-a contactat pe Cristinel Macarie, managerul Spitalului Filantropia, și l-a rugat să explice situația care a provocat memoriul cadrelor medicale. Macarie a spus: „Știu despre ce e vorba, dar nu pot comenta pe telefon. Aștept întrebările”. Până la închiderea ediției, răspunsurile nu au sosit. Ziarul Libertatea a căutat-o și pe Alexandra Dobre: „Încă de la numirea mea în funcție de membru CA al Spitalului Filantropia, ulterior nominalizată și votată de colegii mei din CA pentru funcția de Președinte al Consiliului de Administrație, vot care m-a onorat, nu am făcut altceva decât să susțin programele spitalului și să încurajez măsurile de motivare pentru medicii din spital, inclusiv actualizarea sporurilor, conform legislației, pentru fiecare dintre aceștia. Mai mult decât atât, am avut mai multe inițiative de a invita șefii de secție din spital la ședințele de CA, pentru a ne cunoaște și a discuta despre posibilele probleme pe care le au. Nu am pus niciodată problema unei sancțiuni pentru că au făcut o petiție. Este dreptul dumnealor, garantat prin Constituție, la liberă exprimare. Mai mult decât atât, la momentul la care mi-au fost aduse la cunoștință petițiile, exact în forma în care le-am înaintat și eu membrilor CA, acestea nu erau semnate și asumate de nimeni, nominal. Prin urmare, nu are sens această acuzație. Pe lângă toate acestea, adaug faptul că nici nu am calitatea juridică de a sancționa personalul medical, astfel de măsuri ar reveni în sarcina managerului sau a directorului medical, dacă ar fi cazul, ipotetic vorbind, desigur”, a declarat Alexandra Dobre, pentru Libertatea. Totodată, Libertatea a primit și răspunsurile Primăriei Capitalei în privința criteriilor pe care le-a folosit în numirea Alexandrei Dobre în pozițiile de administrator la spitalele Filantropia și Gomoiu. 1) Care au fost criteriile pentru numirea ca manager interimar a domnului Cristinel Macarie? Pentru asigurarea interimatului nu exista prevederi legale care stabilesc criteriile de desemnare. Cu toate acestea, numirea domnului Macarie s-a facut tinand cont de faptul ca acesta a absolvit Facultatea de Medicina, are experienta de X ani in domeniul medi al si este absolvent al cursului de management sanitar. 2) Ce s-a întâmplat cu petițiile medicilor de la Spitalul Filantropia, înregistrate în aprilie 2019? 3) Care a fost finalitatea controlului Direcției Integritate din cadrul PMB? Au fost luate măsuri? In lunile martie si aprilie 2019 au fost inregistrate la PMB mai multe sesizari semnate de angajati ai spitalului clinic Filantropia, cu privire la activitatea managerului interimar, precum si o solicitare din partea managerului spitalului clinic Filantropia, de efectuare a unui control specializat (pentru clarificarea unor deficiente si nereguli administrative in domeniile: achizitii publice, resurse umane, financiar, contabilitate si verificarea relatiei dintre spitalul Filantropia si Fundatia „Maternitatea Filantropia 1883”). Ca urmare a acestor petitii si solicitari a fost dispusa o misiune de control a Directiei de Integritate din cadrul PMB, cu privire la aspectele semnalate. Controlul s-a derulat in perioada 25 martie 2019 – 5 aprilie 2019. Raportul a fost finalizat si se afla in prezent in analiza pentru dispunerea masurilor care se impun. 4) Care au fost criteriile pentru numirea ca președinte al Consiliului de Administrație al domnișoarei Alexandra Dobre, aflată, în același timp, și în CA al Spitalului Gomoiu și director general al Centrului pentru Seniori al Municipiului București? Doamna Alexandra Dobre, director al Centrului pentru Seniori al Municipiului Bucuresti a fost numita prin act administrativ ca reprezentant al Primarului General in consiliul de administratie al Spitalului Clinic Filantropia si nu ‘presedinte’ al CA. Pozitia de presedinte a rezultat un urma votului membrilor consiliului de administratie al spitalului. Potrivit art. 186 din legea 95/2006 actualizata, (1) În cadrul spitalului public funcţionează un consiliu de administraţie format din 5-8 membri, care are rolul de a dezbate principalele probleme de strategie, de organizare şi funcţionare a spitalului. (2) Membrii consiliului de administraţie pentru spitalele publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sunt: a) 2 reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii sau ai direcţiilor de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, iar în cazul spitalelor clinice un reprezentant al Ministerului Sănătăţii sau al direcţiilor de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti; b) 2 reprezentanţi numiţi de consiliul judeţean ori consiliul local, după caz, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, din care unul să fie economist; c) un reprezentant numit de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, după caz; d) un reprezentant al universităţii sau facultăţii de medicină, pentru spitalele clinice; e) un reprezentant al structurii teritoriale a Colegiului Medicilor din România, cu statut de invitat; f) un reprezentant al structurii teritoriale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, cu statut de invitat. (7) Membrii consiliului de administraţie al spitalului public se numesc prin act administrativ de către instituţiile prevăzute la alin. (2) şi (3). (8) Şedinţele consiliului de administraţie sunt conduse de un preşedinte de şedinţă, ales cu majoritate simplă din numărul total al membrilor, pentru o perioadă de 6 luni Ziarul i-a adresat întrebări și managerului Spitalului Filantropia, doctorul Cristinel Macarie. Răspunsul l-am primit după publicarea articolului: 1. În decembrie 2018, Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București (DSPMB) a efectuat mai multe controale la care se impunea și prezența medicului epidemiolog. Acesta asigura asistența de specialitate în cadrul unui contract cu program parțial de muncă și și-a declinat disponibilitatea de a presta acest serviciu. Astfel că, la 1 ianuarie 2019, postul de medic epidemiolog a rămas vacant. În acest timp, din cauza lipsei acute de medici în această specialitate, în temeiul legii, am solicitat asistență din partea DSPMB, însă aceasta instituție nu a putut să ne acorde suport din același motiv. În consecință, postul de epidemiolog a fost scos la concurs ( aflat în desfășurare), iar atribuțiile epidemiologului au fost preluate de un medic din cadrul spitalului, pana la ocuparea postului prin concurs. Colaborarea cu medicul epidemiolog a fost în standardele relațiilor profesionale. 2. Am o relație profesională foarte bună cu personalul spitalului și nu cunosc angajați care să aibă probleme de sănătate ca urmare a unor neînțelegeri cu mine. De la preluarea mandatului de manager, au existat așa zise ,,sesizări” neasumate, însă fac precizarea că toate controalele efectuate de autoritățile în domeniu nu au relevat nicio neregulă. Mai mult decât atât, personal am verificat unele aspecte reclamate, însă acestea s-au dovedit a fi neadevărate. ,,Anonimele” i-au revoltat pe majoritatea colegilor mei care le-au și dezavuat. 3. Nu am făcut afirmațiile pe care le invocați, dimpotrivă, am solicitat întregului personal să manifeste atenție și grijă deosebită față de paciente. 4. Doamna Alexandra Dobre nu a propus sancționarea angajaților spitalului.
Citeşte întreaga ştire: Firea a numit-o șefa CA la Spitalul Filantropia pe fosta consilieră a lui Gabi Oprea: 26 de ani, nicio expertiză pe Sănătate, master la Academia SRI și colecționară de 4 funcții publice, de la spitale la Ciclop!

DEPUTATUL PSD LIVIU PLESOIANU:IMAGIN CARE RASTOARNA TOTUL.FRAUDA ELECTORALA LA ALEGERILE EUROPARLAMENTARE DIN DIASPORA ORCHESTRATA DE DEEP-STATE-UL SUBTERAN CONDUS DE NAZISTUL KLAUSS ADOLF JOHANNIS!

4 iun.

Deputatul PSD Liviu Pleșoianu a postat pe pagina sa de Facebook imagini care îi arată pe americani stând la cozi imense pentru a vota. Imaginile vin în contextul disputelor politice de la noi privind votul românilor din diaspora la alegerile europarlamentare.

„Americani la vot în SUA, Arizona… Mii de oameni, cozi de kilometri…”, a scris Pleșoianu atașând imaginile.

Anterior, deputatul PSD a postat imagini care i-ar arăta pe francezi stând la coadă la Londra.

%d blogeri au apreciat asta: