Arhiva | 11:43 am

JOHANNIS FOLOSESTE „JUSTITEA”CA ARMA ELECTORALA!

10 iun.

  Independența justiției este o valoare constituțională, nu subiect al protocoalelor, acordurilor sau parteneriatelor politice! Propunerea Președintelui Klaus Iohannis de […]

 

Independența justiției este o valoare constituțională, nu subiect al protocoalelor, acordurilor sau parteneriatelor politice! Propunerea Președintelui Klaus Iohannis de a include problema justiției într-un „acord/pact național”, pe care să îl semneze toate partidele, este pur și simplu demagogie și folosirea – pentru a câtă oară? – a subiectului justiției în scop electoral și populist.

Independența justiției se respectă de către toate instituțiile, de către toate partidele politice și de către fiecare cetățean, nu se negociază la masă verde între partidele politice! România a mai trecut prin experimente similare, în ani electorali și efectul a fost mereu nociv pentru justiție.

Garantarea independenței justiției revine numai și numai Consiliului Superior al Magistraturii. Apărarea independenței justiției că și valoare constituțională revine Curții Constituționale. Această este arhitectură statului de drept din România și competențele fiecăruia trebuie respectate.

În rest, despre apărarea justiției prin discursuri politice și prin pacte pe justiție și de coabitare, istoria recentă a României ne-a arătat deja pericolele grave pe temen lung ale acestora pentru instituțiile din justiției și credibilitatea lor.

Să ne reamintim această istorie recentă. Ideea unui pact pe justiție a fost folosită în campania electorală din 2009, dezbătută în Parlament și apoi abandonată imediat după alegeri.
https://www.mediafax.ro/politic/parlamentul-a-respins-raportul-comisiei-pe-justitie-care-propunea-pactul-puterilor-privind-justitia-5789529

Ulterior, în 12.12.2012, Președintele Băsescu și Premierul Ponta semnau celebrul „pact de coabitare”, prin care, printre altele, se refereau la independența justiției și supremația legii. Semnatarii pactului își asumau consolidarea independenței justiției în raport cu influența politică, respectarea prevederilor Constituției la emiterea ordonanatelor de urgență și punerea în aplicare a deciziilor Curții Constituționale, asigurarea funcționalității instituțiilor afectate și identificarea de garanții pentru păstrarea atribuțiilor instituțiilor statului de drept, numirea în funcția de Avocat al Poporului a unei persoane care se bucură de sprijinul diferitelor grupuri parlamentare și introducerea unui proces transparent de numire la vârful parchetului. http://gov.ro/fisiere/stiri_fisiere/acord-de-colaborare-institutionala.pdf?

Ce a urmat pactului a fost exact opusul celor enunțate în acel pact:

-numirea procurorilor de rang înalt s-a făcut prin troc politic;

-s-au constituit echipele mixte procurori-ofițeri SRI și creat planuri comune de acțiune;

-Guvernul a continuat adoptarea OUG-urilor, inclusiv în domeniul justiției;

-au fost deschise mii de dosare penale vizând judecători și procurori, inclusiv deschise din oficiu sau pentru soluțiile pronunțate;

-CSM, Inspecția Judiciară și Înaltă Curte de Casație și Justiție au semnat la rândul lor protocoale cu SRI.

Pactul respectiv a fost pur și simplu folosit politic, prezentat ca trofeu și la aceea vreme ambasadelor și reprezentanților Uniunii Europene care, cu toții, au aplaudat „progresele” făcute cu prețul prejudicierii independenței justiției, prin intruziunea SRI-ui în actul de justiție, și a încălcării drepturilor omului și normelor democratice într-un stat pretins de drept.

Pactul nu a avut o viață lungă, el fiind denunțat de premierul Ponta, pe motiv că președintele Băsescu ar fi afirmat că l-a „pacalit” când l-a convins să semneze pactul.

Ca atare, problemele recurențe ale justiției nu doar că nu s-au rezolvat prin acel pact dintre Băsescu și Ponta, ci, mai grav, justiția a fost târâtă în certuri și lupte dintre adversari politici, într-o zonă care ar trebui să îi fie complet străină. Mai mult, vechilor probleme cu care se confrunta justiția li s-au adăugat altele noi, de o gravitate fără precedent.

 Lecția e simplă: justiția trebuie scoasă din absolut toate jocurile și trocurile politice, nu mai trebuie folosită că armă electorală și fiecare instituție trebuie DOAR să își respecte atribuțiile și obligațiile ce îi revin după Constituție și lege.

Dacă Președintele Klaus Iohannis dorește într-adevăr o justiție independența, așa cum pretinde, atunci trebuie să:

  1. Publice hotărârea CSAT 17/2005, care a creat fundamentul pentru ingerința serviciilor de informații în justiție;
  2. Declasifice și publice orice alte hotărâri CSAT care au vizat sau afectat justiția.

Aceste două lucruri pot fi făcute de Președintele Iohannis fără să fie necesar un pact.

Guvernul trebuie pur și simplu să nu mai adopte ordonanțe de urgență decât cu respectarea strictă a Constituției.

Ministerul Justiției este dator să publice rapoartele privind arhivă SIPA, un episod întunecat din istoria recentă a justiției.

CSAT trebuie să facă verificări efective privind legăturile judecătorilor și procurorilor cu serviciile de informații și să facă publice rezultatele acestora.

O justiție independentă poate există doar în condițiile în care politicienii abandonează dorința de a prelua tutelă asupra justiției și doar dacă fiecare instituției își respectă pur și simplu atribuțiile și competențele legale și constituționale.

                                            Dana GÎRBOVAN, judecătoare și președintă UNJR

SURSA:http://justitiarul.ro/

EMISARUL GERMANIEI LA BUCURESTI KLAUS JOHANNIS,MANDATARUL POLITICII EXTERNE”PA PERSOANA FIZICA”,A DAT CU MUCII-N FASOLE LA ONU!

10 iun.

  România a pierdut poziția de membru nepermanent în Consiliul de Securitate ONU România nu a mai fost aleasă pentru […] 

România a pierdut poziția de membru nepermanent în Consiliul de Securitate ONU

România nu a mai fost aleasă pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, pentru intervalul 2020 – 2021, în urma votului care a avut loc vineri, 7.06.2019, în cadrul Adunării Generale a ONU de la New York.

Estonia a obținut o poziție de membru nepermanent în Consiliul de Securitate ONU, pentru perioada 2020-2021, în detrimentul României. Estonia a obținut locul de membru nepermanent după două tururi de scrutin, desfășurate pe data de 7 iunie la sediul Națiunilor Unite de la New York, în cadrul celei de-a 73-a sesiuni a Adunării Generale. După un prim tur care s-a încheiat cu un rezultat neconcludent, Estonia a câștigat rundă decisivă cu 132 de voturi, în timp ce România a fost susținută de 58 de țări, relatează presă internațională.

Iată comentariul domnului Fifor Mihai, purtătorul de cuvânt al PSD:

„Nu au trecut nici 3 luni de când președintele Iohannis susținea sus și tare că, potrivit Constitutiei, președintele este titular al deciziilor de politică externă a României și reprezentant al țării noastre în plan extern.

Acum, că România nu a câștigat locul în ONU, Iohannis nu mai vrea să fie titularul deciziei de politică externă a României. Normal să nu mai vrea, oricum nu a făcut nimic din această calitate conferită de Constituție.

În realitate, președintele Klaus Iohannis poartă cea mai mare parte din vină, în calitate de șef al diplomației românești, pentru eșecul privitor la obținerea locului de membru nepermanent al României in Consiliul de Securitate al ONU. Trimiterea unor scrisori, ceea ce i se pare un mare merit, nu echivalează cu declarații publice oficiale și nici cu solicitări clare în foruri care ar fi putut face diferența.

De ce președintele Iohannis nu a abordat subiectul la recentul Summit de la Sibiu? Dacă ar fi făcut asta, măcar in întâlniri bilaterale, ar fi putut obține voturi în plus.

Președintele Iohannis nu a cerut acest lucru nici de pe peluza Casei Albe, unde a avut onoarea, în numele României, sa susțină o conferință de presă împreună cu președintele SUA, Donald Trump.

Linia de politică externă promovată de domnul Iohannis, fără consultarea Parlamentului, obstrucționând permanent Guvernul în numirea ambasadorilor, a contribuit decisiv la acest rezultat înregistrat la ONU.

Preşedintele ar trebui să ne explice ce a făcut în această calitate pe care şi-a atribuit-o singur, pentru a obţine acel loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU.

Cu câţi şefi de stat sau de guvern a negociat pentru a susţine candidatura României şi care sunt rezultatele acelor negocieri?

Apoi, domnul Iohannis a refuzat cu obstinenţă să vină să explice în faţa Parlametului şi a românilor, care sunt liniile de politică externă în care a angajat România.

A refuzat să prezinte mandatul cu care s-a prezentat la reuniunile Consiliului Europen şi să le spună românilor care au fost rezultatele acelor întâlniri pentru România.

E momentul ca presedintele Iohannis sa își asume acest eșec diplomatic major al Romaniei.”

                                                                                                                          Mihai FIFOR

SURSA: http://justitiarul.ro/

AFACERISTUL CHIMIST ,MARE „ANALIST POLITIC”,FOST UASCERIST SI PEDIST,DEVENT JOHANNIST,BOGDAN CHIRIEAC A LUAR BANI SI DE LA MINISTERUL ROVANEI PLUMB!

10 iun.

Imagini pentru BOGDAN CHIRIEAC POZE

O asociere de trei firme, printre care şi cea administrată de „analistul politic” Bogdan Chirieac a câștigat în procedura de licitație deschisă un contract în valoare între 650.000 şi 790.000 de lei  de la Ministerul Fondurilor Europene, în ultima zi de mandat a Rovanei Plumb. Banii sunt pentru promovarea valorilor europene în România.

Potrivit datelor din SEAP, contractul a fost semnat pe 24 aprilie 2019, câștigătoare fiind firmele THP Elemental Investments, SC YES AGENCY SRL şi Press Media Electronic. Tot în 24 aprilie a fost publicat în Monitorul Oficial decretul prin care președintele Iohannis a luat act de demisia lui Plumb de la minister.

  • L-am întrebat pe Chirieac cum se face că a câștigat contractul amintit în ultima zi de mandat a Rovanei Plumb. ”Eu v-am sunat vreodată pe numărul acesta de telefon? Și atunci dumneavoastră de ce mă sunați pe numărul meu de mobil? Domnul meu, vă rog frumos, nu mă mai deranjați la telefon, dacă aveți întrebări adresați-le autorității de stat, nu mie”, a reacționat Chirieac, după care a întrerupt convorbirea.

Obiectul contractului, aşa cum apare precizat în portalul achiziţiilor publice este „Servicii pentru organizarea de evenimente dedicate promovării principiilor europene şi fondurilor ESI” şi are în vedere „Promovarea valorilor europene, a beneficiilor integrării şi a transformărilor petrecute în societatea românească după momentul aderării României la UE prin materialele distribuite/ prezentările realizate în cadrul a 15 evenimente dedicate fondurilor operaţionale”.

Oferta cea mai scăzută luată în considerare este de 652.500 de lei şi cea maximă de 789.750 de lei.

Pentru aceşti bani, cele trei firme trebuie să ofere servicii de reuniuni şi conferinţe organizate la hotel, să plătească servicii de catering, servicii de traducere, să împartă produse informative şi de promovare, să organizeze standuri de expoziţie.

Criteriul de atribuire a fost cel mai bun raport calitate-preţ, componenta financiară având o pondere 60 la sută, în timp ce componenta tehnică, adică experienţa de coordonator de eveniment fiind notată cu 10 puncte, planul de lucru fiind notat cu 30 de puncte.

Durata contractului este de 20 de luni şi este finanţat exclusiv din fonduri europene, respectiv Programul Operațional Asistență Tehnică 2014-2020 și Programul Operațional Capital Uman 2014-2020.

Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, firma Elemental Investments este administrată de un anume Laurenţiu Niţă şi are sediul în Bucureşti, în timp ce Yes Agency aparţine unei femei, Maria Breban din Baia Mare.

Press Media Electronic este deţinută în proporţie de 94 la sută de Bogdan Chirieac, alte câte 3 procente fiind deţinute de Crişan Rudolf Andreescu şi Val Vîlcu.

LIDERII PSD SE INTALNESC IN SEDINTA BPN.SE ASCUTE LUPATA PENTRU SEFIA PSD!

10 iun.

Se ascute lupta în PSD pentru şefia partidului. Liderii social-democrați se întâlnesc de urgență în ședința Biroului Permanent Naţional 72

Se ascute lupta în Patidul Social Democrat pentru şefia partidului. În pregătirea congresului extraordinar din 29 iunie, luni social-democraţii se întrunesc în şedinţa Biroului Permanent Naţional.

Lupta pentru presedinția PSD se va da între tabara premierului Viorica Dancila şi cea a fostului vicepremier Paul Stănescu. Totodata, la şedinţa de azi s-ar putea vota propunerea de modificare a statului prin care preşedintele PSD să nu mai fie ales prin votul tuturor membrilor.

În şedinţa Biroului Politic Naţional se va discuta detalii despre viitorul Congres, Marian Oprişan vine cu o prezentare a ceea ce vrea să facă în calitatea de strateg al partidului, după ce vineri a fost uns coordonator al proiectului politic al PSD.

Florin Iordache va începe să lucreze la modificarea statutului partidului pentru ca preşedintele să nu mai fie ale prin votul tuturor membrilor. Şi vor discuta şi despre anunţata moţiune de cenzură a PNDL şi despre cum să strângă rândurile ca moţiunea să nu treacă.

DNA A DESCINS LA PRIMARIA DIN TIMISOARA!

10 iun.

DNA a descins la Primăria Timișoara. Ce documente caută 16

Procurori și polițiști de la DNA au descins, astăzi, în urmă cu puțin timp la Primăria Timișoara.

Conform primelor informații, anchetatorii sunt interesați de documente de la Direcția de Urbanism.

Mai exact de actele care au stat la baza emiterii unor certificate de urbanism și autorizații de construire, deoarece există diferențe flagrante în special în privința regimului de înălțime aprobat de administrația condusă de primarul Nicolae Robu, scrie pressalert.ro.

SEDINTA DE URGENTA A COALITIEI DE LA GUVERNARE!

10 iun.

Ședință de urgență a coaliției de guvernare. Dăncilă, față în față cu Tăriceanu înainte de întâlnirea BPN a PSD 72

Viorica Dăncilă și Călin Popescu-Tăriceanu s-au reunit luni dimineață într-o ședință de urgență înaintea BPN al PSD. Prim-ministrul și președintele interimar al PSD, Viorica Dăncilă, Călin Popescu-Tăriceanu, dar și Marcel Ciolacu stabilesc strategia pentru perioada următoare.

Temele discutate în cadrul ședinței coaliției aflată la guvernare sunt moţiunea de cenzură, remanierea guvernamentală, modificarea programului de guvernare, cât și modificarea unor acte normative cum ar fi OUG 114.

Ședința are loc în Senat.

UN NOU RAZBOI INTRE SECURISTI:FIREA-PANDELE vs.TRAIAN BASESCU!

10 iun.

Scandal în direct la un post tv între Traian Băsescu și primarul Gabriela Firea, după ce fostul președinte a spus că bugetul Capitalei este de un miliard de euro. Gabriela Firea a intervenit în direct, iar cei doi s-au acuzat de minciună, iar în schimbul de replici s-a ajuns la acuzații la persoană.
„Doamna Firea, căreia îi place să spună sunt al doilea om cu număr de voturi pentru republică, așa este însă dânsa a câștigat cu 18%. Chiar dacă până acum Firea a reușit să păcălească pe imagine, doamna Firea a gestionat atât de prost resursa Capitalei pentru că ea însăși ne spune că e în faliment primăria Capitalei. I s-au luat 400 milioane dintr-un buget care depășește un miliard”, a fost declarația fostului președinte Traian Băsescu, la România Tv.
După câteva minute, prezentatorul a anunțat că Gabriela Firea cere drept la replică.
Iată integral schimul de replici:
Gabriela Firea: Nu e prima oară când dl Băsescu minte. Îmi pare rău că a fost și primar și om politic cu experiență să mintă. Și acum și acum 2 ani suma a fost de maxim 600 milioane euro din care dumnealui știe că sunt bani care merg către transportul în comun și către termie. A veni și să spui că bugetul Primăriei Capitalei e de un miliard de euro. Să mai dea lecții cui mai crede. Poate are și o soluție cum vom plăti primăria datoriile către Costică Constanda, provenite de pe vremea domniei sale. E atăt de simplu să vii într-un studio de TV și să spui că X are atâtea șanse. Ce șanse avea domunl Băsescu? Eu înțeleg următorul lucru că nu trebuie să venim la televizor să mințim.
Traian Băsescu: Uitați-vă minciuna fără rușine. Spune că nu are bani dar a cheltuit bani ca să înființeze 22 de companii care au fost declarate ilegal infiintate de instanță, dar a băgat în clientela politică 200 milioane. Doamna Firea mințiți.
Gabriela Firea Dacă nu aveți informații corecte nu mai mințiți.
Traian Băsescu Mințiți fără rușine. Eu știu că proveniți din trustul Intact unde asta e viața cu minciunile, dar nu puteți minți la nesfârșit.
Gabriela Firea: I-ați păcălit pe oameni. Dacă vreți ne vedem la judecată. Să demostrați instanței că s-au dat acești bani. După părerea mea, ar trebui să vă fie jenă.
Băsescu Vreți dvs care nu mințiți să arătați bucureștenilor cum ați făcut praf bugetul primăriei cu cele 22 de firme, cum ați făcut excursii în Grecia pe all inclusive, cum ați cheltuit pe spectacole de dimineața până seara.
Gabriela Firea: Sunteți un mincinos și cred că veți ieși din politică ca un mincinos.
Traian Băsescu: Sunteți obligată să veniți cu documente care arată cheltuielile pe care le-ați făcut. Vedeți hotărârile judecătorești și pe urmă mă căutați. Dar de ce nu plătiți. Credeți că asta e replică? Mințind. Eu nu vă spun de cea mai joasă speță. Dar dvs vă puteți permite? Arătați bucureștenilor pe ce ați cheltuit banii. Ați risipit banii pe afacerile dvs și cele din Ilfov.
Gabriela Firea: Sunteți în afara subiectului. Încă o dată să vă fie rușine.
Traian Băsescu: Lăsați-o cu rușinea, că dacă v-ar fi cât de cât rușine ați arăta pe ce ați cheltuit banii Capitalei.
Gabriela Firea: Sunteți primarul zero. Un mincinos atât ați fost și vădă că și acum la bătrânețe arătați că ați rămas tot un mincinos. Nu ați făcut nimic la Primăria Capitalei, nu ați făcut nimic ca președinte
Băsescu: Suneți primarul 3 de zero al Capitalei. Zero primar.
Gabriela Firea: Un mincinos și așa ați rămas și la bătrânețe
Taian Băsescu: Poate vă dovedesc că nu-s bătrân De unde până unde mă scoateți bătrân?
Traian Băsescu Nu vreau ca un demagog rușinos să spună pe ce ați cheltuit bugetele. Replica se dă cu inteligență, nu cu minciuni.
Gabriela Firea: Primarul general Băsescu zero. A trebuit să vină Videanu, Oprescu să facă ceva.
Traian Băsescu Dvs nici câini nu fugăriți. Nu am nimic cu dvs, am cu minciunile pe care le spuneți. Dezinformați continuu.
Traian Băsescu Vă deranjează savanții?
Gabriela Firea: Poate sunteți un savant de bodegă, nu de bibliotecă. Din păcate, ieșiti din politică foarte urât.
Traian Băsescu: Dar cine v-a spus că ies.
Firea Nu mi-e frică de gura dvs spurcată.
Băsescu Dvs puteți convinge bucureștenii într-un singur mod, arătați cum ați cheltuit banii. Ce s-a văzut doamnă? S-a văzut că am stat fără apă caldă toată iarnă.
Firea Păi Radetul era. Dvs erați atunci primarul Capitalei.
La câteva minute de la schimbul de replici, invitat la B1 Tv, Traian Băsescu a făcut referire la schimbul de replici cu primarul general: „Tocmai vin de la o dezbatere cu doamna Firea pe bugetul Capitalei. Păi e declarat (falimentul – n.r.) de doamna primar. Eu zic că doamna este un primar responsabil când spune că e în faliment nedeclarat. Când ai un buget peste un miliard de euro. Sigur are de plătit subvenții, dar cine a pus-o să spună acum că primăria e în faliment nedeclarat, dar a înființat companiile acelea”.
Întrebat dacă ar lua în considerare o candidatură pentru Primăria Capitalei, Băsescu a spus: „De ce nu (să candidez la Primăria Capitalei – n.r.)? 160 la 200 milioane de euro a băgat în companiile pe care le-a înființat pentru a își finanța clientela. Asta e stilul PSD, angajează bugetari ca să primească voturi. Eu nu spun că nu sunt, dar ce vă pot spune e că PMP nu a votat înființarea acestor companii. Nu spun că nu sunt și oameni de la PMP, pentru că Bucureștiul are toate cateforiile de partizani. Problema e să nu te plângi. E prima oară când aud că Bucureștiul intră în faliment. Nu e de joacă. Gândiți-vă câtă risipă.”

BASARABIA LA JUDECATA ISTORIEI!

10 iun.

Cu prilejul Centenarului Unirii Basarabiei cu România am publicat în revista „Limba Română” din Chişinău un articol, în care am evocat evenimentele din 1917-1918 şi din perioada urmnătoare, până în prezent. Cred că este util ca, în actualul context tensionat din Republica Moldova, să evoc cele scrise în acel articol.
La 28 octombrie 1920, a fost semnat, la Paris, Tratatul prin care Franţa, Marea Britanie, Italia şi Japonia recunoşteau unirea Basarabiei cu România. În preambulul tratatului se preciza: “Considerând cǎ în interesul pǎcii generale în Europa trebuie asiguratǎ încǎ de pe acum în Basarabia o suveranitate care sǎ corespundǎ aspiraţiilor populaţiunii şi sǎ garanteze minoritǎţilor de rasǎ, religie sau limbǎ protecţiunea ce le este datoritǎ; Considerând cǎ din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificatǎ; Considerând cǎ populaţia Basarabiei a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unitǎ cu România; Considerând, în sfârşit, cǎ România din propria ei voinţǎ doreşte sǎ dea garanţii sigure de libertate şi dreptate, fǎrǎ deosebire de rasǎ, de religie sau limbǎ, conform Tratatului semnat la Paris la 9 decembrie 1919, locuitorilor atât din vechiul Regat al României, cât şi din teritoriile de curând transferate. Au hotǎrât sǎ încheie tratatul de faţǎ”.
Dupǎ aceastǎ argumentare urma decizia: “Art. 1. Înaltele Pǎrţi Contractante declarǎ cǎ recunosc suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actualǎ a României, Marea Neagrǎ, cursul Nistrului de la gura sa pânǎ la punctul unde este tǎiat de vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia, şi acest vechi hotar”. Se preciza cǎ “Înaltele Pǎrţile Contractante vor invita Rusia sǎ adere la Tratatul de faţǎ, de îndatǎ ce va exista un guvern recunoscut de ele”.
Câteva zile mai târziu, la 1 noiembrie 1920, guvernele Rusiei şi Ucrainei au transmis guvernelor statelor semnatare ale acestui tratat urmǎtoarea notǎ: “Aflând cǎ între Marile Puteri Aliate şi România s-a semnat Tratatul cu privire la alipirea la aceasta din urmǎ a Basarabiei, guvernele Republicilor Sovietice ale Rusiei şi Ucrainei declarǎ cǎ ele nu pot recunoaşte ca având putere înţelegerea cu privire la Basarabia fǎcutǎ fǎrǎ participarea lor şi cǎ ele nu se considerǎ în nici un fel legate de tratatul încheiat pe aceastǎ temǎ de alte guverne”. Tratatul de la Paris a fost ratificat de Marea Britanie, Franţa şi Italia, nu şi de Japonia.
Treptat, conducerea sovieticǎ şi-a schimbat tactica în privinţa politicii externe. Dorind sǎ arate cǎ promoveazǎ o politicǎ paşnicǎ, guvernul sovietic a acceptat Planul Briand-Kellogg, semnat la Paris în ziua de 27 august 1928, prin care statele semnatare se angajau sǎ rezolve problemele dintre ele exclusiv pe cale paşnicǎ, eliminând rǎzboiul din viaţa internaţionalǎ. Mai mult, Kremlinul a propus guvernelor din statele vecine Uniunii Sovietice sǎ semneze un protocol privind aplicarea pactului respectiv. România, ca şi celelalte state invitate, a dat curs acestei solicitări şi a semnat, în ziua de 9 februarie 1929, Protocolul de la Moscova.
Peste cinci ani, la 9 iunie 1934, printr-un schimb de scrisori între miniştrii de externe Titulescu şi Litvinov, cu conţinut identic, s-a anunţat stabilirea de relaţii diplomatice între România şi Uniunea Sovieticǎ. În document se menţiona: “Guvernele ţǎrilor noastre îşi garanteazǎ mutual plinul şi întregul respect al suveranitǎţii fiecǎruia din statele noastre şi abţinerea de la orice imixtiune, directǎ sau indirectǎ, în afacerile interne şi în dezvoltarea fiecǎreia dintre ele”. Documentul nu prevedea şi integritatea teritorialǎ, care ar fi însemnat recunoaşterea graniţei pe Nistru.
Nicolae Titulescu a stǎruit sǎ obţinǎ aceastǎ recunoaştere prin tratative cu omologul sǎu sovietic. Dupǎ negocieri secrete, Titulescu şi Litvinov au semnat, la 21 iulie 1936, un protocol care cuprindea proiectul tratatului de asistenţǎ mutualǎ între România şi Uniunea Sovieticǎ. În document se menţiona: ”Guvernul URSS recunoaşte cǎ, în virtutea diferitelor sale obligaţii de asistenţǎ, trupele sovietice nu vor putea trece niciodatǎ Nistrul fǎrǎ o cerere formalǎ în acest sens din partea Guvernului regal al României, la fel cum Guvernul regal al României recunoaşte cǎ trupele române nu vor putea trece niciodatǎ Nistrul în URSS fǎrǎ o cerere formalǎ a Guvernului URSS. La cererea Guvernului regal al României trupele sovietice trebuie sǎ se retragǎ imediat de pe teritoriul român la Est de Nistru, dupǎ cum, la cererea Guvernului URSS, trupele române trebuie sǎ se retragǎ imediat de pe teritoriul URSS la Vest de Nistru”. Faptul cǎ râul Nistru era menţionat de patru ori ca graniţǎ de stat între România şi URSS l-a determinat pe Titulescu sǎ aprecieze cǎ guvernul de la Kremlin recunoştea unirea Basarabiei cu România.
Numai că Maksim Litvinov nu avea mandat din partea guvernului sǎu, drept care a cerut amânarea semnǎrii acestui document. La 29 august a avut loc o remaniere a guvernului Tǎtǎrescu, în urma cǎreia Nicolae Titulescu a fost înlocuit cu Victor Antonescu. Atât preşedintele Consiliului de Miniştri, cât şi noul ministru au declarat cǎ guvernul României va promova o politicǎ externǎ de continuitate. Pe de altǎ parte, Litvinov îi preciza lui Titulescu, în septembrie 1936, cǎ “actul din 21 iulie 1936 nu mai este valabil între noi, cǎci considerǎm cǎ demiterea Dv. în împrejurǎrile cunoscute echivaleazǎ cu o schimbare a politicii externe”. S-a ajuns astfel la o „îngheţare” a relaţiilor româno-sovietice.
Numele Basarabia avea sǎ fie menţionat peste trei ani, în Pactul de neagresiune între Germania şi Uniunea Sovieticǎ, semnat la 23 august 1939 de cei doi miniştri de Externe, Ribbentrop şi Molotov. Acesta avea o anexǎ secretǎ prin care cele douǎ state îşi delimitau spaţiul cuprins între Marea Balticǎ şi Marea Neagrǎ. La articolul 3 se preciza: ”În privinţa Europei Sud-Estice, Partea Sovieticǎ subliniazǎ interesul pe care-l manifestǎ pentru Basarabia. Partea Germanǎ îşi declarǎ totalul dezinteres politic faţǎ de aceste teritorii”. Documentul, semnat de cele două state (unul cu regim de extrema stângă, celălalt cu regim de extrema dreaptă), a marcat începutul înţelegerilor între Marile Puteri privind sfărâmarea integrităţii teritoriale a României. Peste o sǎptǎmânǎ, la 1 septembrie 1939, a izbucnit cel de-al Doilea Rǎzboi Mondial.
În plin război, la 26 iunie 1940, dupǎ ora 22, Molotov i-a înmânat lui Gheorghe Davidescu, ministrului României la Moscova, o notǎ în care se menţiona: “Guvernul URSS propune Guvernului regal al României: Sǎ înapoieze Basarabia cǎtre Uniunea Sovieticǎ; Sǎ transmitǎ Uniunii Sovietice partea de Nord a Bucovinei, cu frontierele potrivit hǎrţii alǎturate” . Guvernul sovietic aştepta rǎspunsul “în decursul zilei de 27 iunie curent”. Dupǎ primirea notei ultimative, Carol al II-lea a convocat Consiliul de Coroanǎ, care s-a desfǎşurat în ziua de 27 iunie. Punctele de vedere au fost împǎrţite, iar Guvernul român a transmis la Moscova cǎ “este gata sǎ procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la discuţiune amicalǎ şi de comun acord a tuturor problemelor emanând de la Guvernul sovietic. În consecinţǎ, Guvernul român cere Guvernului sovietic sǎ binevoiascǎ a indica locul şi data ce doreşte sǎ fixeze în acest scop”.
Nemulţumit de rǎspuns, Molotov a înmânat lui Davidescu, în noaptea de 27/28 iunie (dupǎ ora 1,30), o nouǎ notǎ ultimativǎ în care se cerea Guvernului român: “1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14, dupǎ ora Moscovei, la 28 iunie, sǎ evacueze teritoriul Basarabiei şi partea de Nord a Bucovinei de trupele româneşti. 2. Trupele sovietice în acelaşi timp sǎ ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de Nord a Bucovinei. 3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice sǎ ocupe urmǎtoarele puncte: Cernǎuţi, Chişinǎu, Cetatea Albǎ”. Rǎspunsul era aşteptat “nu mai târziu de 28 iunie ora 12 (ora Moscovei)”. După un nou Consiliu de Coroană, guvernul român a declarat cǎ “se vede nevoit” sǎ satisfacǎ cererile sovietice.
A început astfel prăbuşirea statului naţional unitar român făurit în 1918. În urma acordului (dictat de Germania şi Italia, la Viena) în ziua de 30 august 1940, partea de nord-est a Transilvaniei a fost ocupatǎ de Ungaria. La cererea lui Hitler, Guvernul român a fost nevoit sǎ cedeze Bulgariei partea de sud a Dobrogei (Cadrilaterul), acordul fiind semnat în ziua de 7 septembrie 1940. Astfel, prin forţă şi dictat, România Întregită a fost sfărâmată prin voinţa celor trei Mari Puteri totalitare.
Din vara 1940 în faţa poporului român s-a ridicat problema fundamentalǎ a existenţei sale, şi anume refacerea graniţelor statale etnice. Pentru atingerea acestui obiectiv, generalul Ion Antonescu a decis ca România sǎ se alǎture Germaniei, la 22 iunie 1941, în rǎzboiul împotriva Uniunii Sovietice în vederea restabilirii graniţei de Est şi Nord-Est prin recuperarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei. În fond, la 22 iunie 1941, România replica faţǎ de agresiunea sovieticǎ din iunie 1940.
Dupǎ lupte grele, la 25 iulie 194l, Basarabia şi nordul Bucovinei au fost reintegrate în statul român, cu preţul jertfei a 24 396 ostaşi (morţi, rǎniţi şi dispǎruţi).
La solicitarea lui Hitler, generalul (devenit la 21 august 1941 mareşal) Antonescu a acceptat continuarea rǎzboiului în Est, pentru înfrângerea Uniunii Sovietice. Ca urmare a alianţei cu Germania, România a ajuns în stare de rǎzboi cu Marea Britanie (decembrie 1941) şi SUA (iunie 1942), care au constituit, împreunǎ cu Uniunea Sovieticǎ, Coaliţia Naţiunilor Unite. Evoluţia rǎzboiului din Est, iniţial favorabilǎ, a cunoscut o cotiturǎ dupǎ înfrângerea de la Stalingrad (februarie 1943).
În acest context, atât opoziţia, cât şi guvernul de la Bucureşti au început negocieri secrete pentru încheierea armistiţiului cu Naţiunile Unite. Aceste tratative nu au condus la un rezultat pozitiv, deoarece SUA, Marea Britanie şi URSS au decis sǎ acţioneze în comun, impunând Germaniei şi aliaţilor ei (inclusiv României), capitularea necondiţionatǎ. Marea Britanie şi SUA au acceptat pretenţiile sovietice privind stabilirea graniţei cu România pe râul Prut, recunoscând astfel valabilitatea Pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, precum şi a notelor ultimative sovietice din 26 şi 28 iunie 1940.
Prin actul de la 23 august 1944, mareşalul Ion Antonescu a fost înlǎturat de la conducerea statului, iar România a ieşit din rǎzboiul purtat împreunǎ cu Germania şi s-a alǎturat coaliţiei Naţiunilor Unite. Convenţia de armistiţiu, semnată abia la 12 septembrie 1944, prevedea: “Se stabileşte frontiera de stat între Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice şi România, stabilitǎ prin convenţiunea sovieto-românǎ din 28 iunie 1940”. În realitate, nu era vorba despre o „convenţiune”, iar SUA şi Marea Britanie cauţionau un fals grosolan. În acelaşi timp, guvernele celor douǎ mari democraţii occidentale, care cunoşteau perfect condiţiile în care România a fost nevoitǎ sǎ cedeze o parte a teritoriului sǎu în iunie 1940 şi care prin conducǎtorii lor – Wiston Churchill şi Franklin Delano Roosevelt – declaraserǎ cǎ nu recunosc nici o modificare teritorialǎ survenitǎ dupǎ 1 septembrie 1939 (declanşarea celui de-al Doilea Rǎzboi Mondial) ştergeau cu buretele propriile poziţii, plasându-se la remorca lui I.V. Stalin.
Tratatul de pace din 10 februarie 1947, semnat de România pe de o parte şi Puterile Aliate şi Asociate de cealaltǎ parte, relua într-o formǎ puţin modificatǎ textul Convenţiei de armistiţiu din 12 septembrie 1944. Articolul 1 din acest tratat prevedea: “Frontiera sovieto-românǎ este astfel fixatǎ în conformitate cu Acordul sovieto-român din 28 iunie 1940”. Acum nu mai era “convenţie”, ci “acord”, termen dar la fel de fals. Astfel prin documente oficiale, marile democraţii occidentale – în care românii îşi puseserǎ mari speranţe – recunoşteau nu numai înţelegerea dintre Hitler şi Stalin, materializatǎ în pactul Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939 (care se referea la Basarabia), ci şi în notele ultimative sovietice din iunie 1940, care priveau Basarabia şi nordul Bucovinei. În 1948, Uniunea Sovietică a ocupat şi Insula Şerpilor, fără ca marile democraţii occidentale să aibă vreo reacţie, deoarece – cu acordul lor – România se afla în zona de influenţă (ocupaţie) sovietică.
Pe lângǎ impunerea regimului stalinist, guvernanţii de la Moscova au procedat la divizarea teritoriilor româneşti ocupate, atribuind Republicii Sovietice Sociualiste Ucrainene nordul Bucovinei, nordul şi sudul Basarabiei, precum şi Insula Şerpilor. Pe de altǎ parte, în Republica Sovieticǎ Socialistǎ Moldoveneascǎ a fost inclus o parte a teritoriului de dincolo de Nistru, numit Transnistria.
Această situaţia s-a menţinut până în august 1991, când s-a înregistrat – ca să-l parafrazăm pe Alexandru Creţeanu – „ocazia pierdută”. Uniunea Sovietică a sucombat, iar liderii politici din Bucovina, Basarabia şi România ar fi putut încerca reunirea teritoriilor anexate în 1940. Dar ei nici măcar nu ridicat această problemă. La 27 august 1991, Parlamentul întrunit la Chişinău a adoptat Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova, care s-a eliberat astfel de sub ocupaţia sovietică. Guvernul de la Bucureşti a recunoscut imediat independenţa acesteia, precum şi a Ucrainei, anunţând stabilirea de relaţii diplomatice cu aceste state.
Atât liderii de la Chişinău, cât şi cei din Bucureşti au aşteptat în vara anului 1991 un „semn” din partea marilor puteri, ca şi cum acestea ar fi trebuit să stabilească modul în care să acţioneze românii. În realitate, nici una dintre acestea nu au avut pe agenda proprie problema unirii Republicii Moldova cu România. Este de semnalat, totuşi, că Senatul SUA a adoptat, la 28 iunie 1991, o Rezoluţie prin care hotăra ca administraţia americană „să susţină încercarea de revenire a Moldovei la România”. Numai că, la Bucureşti şi la Chişinău nu s-a înregistrat o asemenea „încercare”.
O comparaţie între situaţia din 1918 şi cea din 1991 poate oferi o imagine asupra celor două generaţii de lideri politici. Documentele arată limpede că unirea Basarabiei cu România s-a realizat într-un context intern şi internaţional extrem de dificil. La 2/15 decembrie 1917, Sfatul Ţării a proclamat Republica Demcratică Moldovenească, stat autonom, egal cu celelalte state din cadrul „Republicii Democratice Federative Ruse”. La sfârşitul lunii decembrie 1917 şi începutul anului 1918, Basarabia se afla într-o situaţie complicată, ca urmare a faptului că militarii ruşi, care părăseau frontul din Moldova trecând Prutul, recurgeau la acte de jaf şi violenţă împotriva populaţiei locale şi chiar la omoruri. Pe de altă parte, în sudul Ucrainei s-au constituit grupări bolşevice înarmate, care urmăreau să cucerească puterea politică în Basarabia. La rândul său, Rada naţionaliată de la Kiev declara că Basarabia făcea parte din Ucraina şi urmărea să o anexeze.
Neavând o forţă militară care să asigure ordinea, viaţa şi bunurile locuitorilor, Sfatul Ţării a cerut sprijinul guvernului de la Iaşi. În acel moment, decembrie 1917- ianuarie 1918, România se afla într-o situaţie dramatică: două treimi din teritoriul său era ocupat încă din decembrie 1916 de Puterile Centrale; cei aproximativ un milion de militari ruşi care abandonau frontul, ca urmare a ieşirii Rusiei din război, reprezentau un adevărat pericol pentru viaţa şi avutul cetăţenilor, fapt ce a determinat guvernul român să le impună părăsirea Moldovei, unii dintre aceştia refuzând şi opunând rezistenţă; conducerea Rusiei, în frunte cu V. I. Lenin şi Leon Troţki, pusereră la cale extinderea revoluţiei bolşevice în România şi chiar a trimis la Iaşi un comando cu misiunea de a-l asasina pe regele Ferdinand (complotul a fost descoperit în ultimul moment de oficialităţile române); Germania şi Austro-Ungaria cereau insistent încheierea păcii separate, care însemna de fapt o capitulare etc.
Cu toate aceste condiţii dramatice, regele Ferdinand, guvernul Brătianu, şeful Marelui Cartier General, generalul Constantin Presan au dat dovadă de o largă viziune istorică şi de un autentic patriotism, asumându-şi misiunea şi riscul de a da curs solicitărilor venite de la Chişinău. La 7 ianuarie 1918 trupele române comandate de generalul Ernest Broşteanu au trecut Prutul, punându-se la dispoziţia Sfatului Ţării. Considerând că Basarabia aparţinea Rusiei, guvernul bolşevic a rupt relaţiile diplomatice cu România la 13 ianuarie 1918. Militarii români au instaurat, cu preţul jertfei lor, ordinea publică în Basarabia. La mijlocul lunii februarie, grupările bolşevice au fost silite să se predea sau să se retragă dincolo de Nistru. În ziua de 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, punând capăt celor 106 ani de stăpânire rusească.
Atunci românii au avut în fruntea lor patrioţi curajoşi, precum Fedinand I, Ion I. C. Brătianu, Alexandru Marghiloman, Ion Inculeţ, Pan Halippa, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu etc. etc.
La 27 august 1991, entuziaştii participanţi la Marea Adunare Naţională din Chişinău – lideri politici, intelectuali, peste 100 000 persoane – au aclamat independenţa Republicii Moldova, nerealizând că, prin acest act, era anulată decizia Sfatului Ţării din 27 martie 1918. Nimeni nu a cerut măcar integritatea Basarabiei prin reunirea teritoriilor din sudul şi din nordul acesteia, oferite Ucrainei socialiste de conducerea sovietică. Ulterior, unii lideri basarabeni aveau să relateze că au discutat cu conducerea de la Bucureşti problema unirii, dar nu au fost încurajaţi în demersul lor. Esenţial este – pentru istorie – că ei nu au avut curajul să propună şi să susţină public unirea Republicii Moldova cu România.
La rândul lor, oficialii de la Bucureşti nu au avut nici măcar o singură luare de poziţie oficială în favoarea unirii Basarabiei cu România. În august 1991, prin decizia de recunoaştere a independenţei Ucrainei şi Moldovei, regimul de la Bucureşti nu a ţinut seama de hotărârile de unire din 1918 adoptate la Chişinău şi Cernăuţi. Preşedintele şi primul-ministru aveau să explice că nu aveau acordul marilor puteri pentru a susţine unirea Basarabiei şi nordului Bucovinei cu România, dar de fapt ei nici nu au întreprins vreun demers în acest sens.
Dacă ar fi citit cartea de istorie – atât liderii politici din Basarabia şi nordul Bucovinei, cât şi cei din România – ar fi ştiut că generaţia de la 1918 nu a avut nici sprijinul, nici acordul marilor puteri, ci şi-au asumat singuri răspunderea, dând dovadă de iniţiativă şi determinare. Marea masă a populaţiei – stimulată de preoţi şi învăţători – a susţinut cu fermitate unirea Basarabiei cu România. În 1991, singura dorinţă a basarabenilor a fost să scape de sub dominaţia sovietică.
În anii următori, guvernele de la Bucureşti au avut alte priorităţi: ruperea de vechiul sistem (Tratatul de la Varşovia, CAER) şi obţinerea integrării în NATO şi UE. Ele au acceptat toate condiţiile impuse de liderii de la Washington şi Bruxelles, între care încheierea unor de tratate de bază cu vecinii. Ca urmare, în 1997, preşedintele României a semnat un tratat cu preşedintele Ucrainei prin care se recunoşteau graniţele existente, adică anexarea Bucovinei, sudului şi nordului Basarabiei, precum şi a Insulei Şerpilor de către Ucraina. Astfel, printr-un act oficial, preşedintele Românbiei ştergea cu buretele hotărârile Congresului general al Bucovinei din 28 noiembrie 1918 şi ale Sfatului Ţării din Basarabia de la 27 martie 1918.
Liderii de la Chişinău au fost preocupaţi de conservarea puterii proprii, de „întărirea statalităţii Republicii Moldova”. În campania electorală pentru alegerea parlamentului, de la începutul anului 1919, nici un partid politic basarabean nu a pledat pentru unirea Basarabiei cu România. Relaţiile Republicii Moldova cu România au cunoscut o evoluţie sinuoasă, optimiştii sperând că cele două state independente se vor „regăsi” în Uniunea Europeană.
Frământarile şi disputele actuale din Republica Moldova au o explicaţie istorică: niciodată, până în 1991, nu a existat un stat independent cu acest nume, astfel că, neavând o tradiţie şi o experienţă de guvernare, nu-şi poate găsi echilibrul intern.
La judecata istoriei, Basarabia rămâne victima intereselor geopolitice ale marilor puteri. Republica Moldova este un stat măcinat de dispute interne, în acest timp liderii politici de la Bucureşti nu au învăţat nimic din istoria poporului în fruntea căruia au ajuns..

UCIGASUL POLTISTULUI DIN TIMIS S-A SINUCIS IN INCHISOARE!

10 iun.

UPDATE Bărbatul nu a răspuns la manevrele de resuscitare şi a fost declarat decedat.

Marcel Ionel Lepa a fost găsit spânzurat în celulă. Potrivit pressalert.ro, un echipaj medical încearcă să îl resusciteze.
Bărbatul care a împușcat mortal un polițist din Timiș aflat în misiune, a fost, vineri, arestat preventiv pentru 30 de zile, după ce anterior a fost audiat și apoi reținut.
Potrivit unor surse judiciare, Marcel Ionel Lepa și-a recunoscut fapta și a declarat că regretă ce a făcut. De asemenea, bărbatul a susținut că a vrut să-l împuște pe polițist în zona picioarelor, nu în piept și gât.
„Procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș au dispus la data de 07.06.2019 punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul L.I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj (în varianta omorului calificat comis asupra unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu), nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi uz de armă fără drept, aflate în concurs real și în stare de recidivă postcondamnatorie. S-a reţinut în sarcina inculpatului faptul că, în după-amiaza zilei de 02.06.2019, în jurul orei 15.00, în timp ce încerca să scape prin fugă de organele de poliţie din cadrul I.P.J. Timiş care l-au depistat într-un imobil din localitatea Izvin, jud. Timiş, înarmat fiind fără drept cu un pistol letal marca Singer, cu gloanţe de calibrul 7,65 mm, a sărit pe geam afară în stradă și l-a împuşcat mortal pe agentul şef principal A.C. din cadrul Poliției Orașului Recaș, ce asigura perimetrul din exterior şi care se afla la marginea străzii, trăgând asupra acestuia două focuri de armă la nivelul pieptului, respectiv la baza gâtului”, a arătat Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Bărbatul se sustrăgea de la executarea unei pedepse de patru ani și opt luni de închisoare, pentru comiterea unei tentative de tâlhărie calificată.

RADU MAZARE AUDIAT IN ALT DOSAR!

10 iun.

Fostul primar al Constanței, Radu Mazăre, a fost adus din penitenciar la Înalta Curte de Casație și Justiție, acolo unde se judecă apelul dosarului privind locuințele sociale din campusul „Henri Coandă”. În această cauză fostul edil și fratele său au fost achitați în primă instanță.
În iunie 2018, magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) au decis să-l achite pe Radu Mazăre pentru luare de mită şi să-i dea fostului primar de la Constanţa o amendă de 5.000 de lei. Şi fratele acestuia, Alexandru Mazăre, a fost achitat pentru complicitate la luare de mită, şi în cazul acestuia fiind dispusă o amendă penală de 5.000 de lei.
Instanţa supremă a dispus achitarea şi în cazul omului de afaceri Avraham Morgenstern pentru dare de mită.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost definitivă și a fost atacată de procurori ulterior.
Achitările au venit în condițiile în care procurorul a cerut condamnarea la şapte ani de închisoare cu executare pentru Radu Mazăre, şi tot atât pentru fratele acestuia, Alexandru, iar pentru Avraham Morgenstern, DNA a propus cinci ani.
În acest dosar, Radu Mazăre este acuzat de procurorii anticorupţie că a luat mită 175.000 de euro de la Avraham Morgenstern – reprezentant al firmei care a construit campusul de locuinţe sociale „Henri Coandă” – pentru ca să-l ajute pe acesta să câştige licitaţia şi pentru a mări, ulterior, valoarea contractului. Şi fratele fostului primar al Constanţei, Alexandru Mazăre, este cercetat în acest dosar pentru luare de mită, după ce ar fi primit, şi el, bani în contextul favorizării firmei care a construit campusul de locuinţe sociale „Henri Coandă”.

SITUATIE DRAMATICA LA CHISINAU: PLAHOTNIUK AMICUL LUI JOHANNIS NU RECUNOASTE NOUL GUVERN!

10 iun.

Deși Republica Moldova are de sâmbâtă un nou Guvern, în frunte cu Maia Sandu, votat de către 61 de deputați ai Blocului ACUM în prezența ambasadorilor UE, SUA, Rusiei și a altor state europene, Partidul Democrat, în frunte cu oligarhul Vladimir Plahotniuc, nu se dă dus de la putere, recurgând la Curtea Constituțională pentru a încerca să invalideze tot ce decide Legislativul. Curtea Constituțională a Republicii Moldova, în frunte cu Mihai Poalelungi, numit de către opoziție drept „consilierul pe probleme juridice al lui Vladimir Plahotniuc”, a început, de sâmbătă, să emită pe bandă rulantă și în timp record mai multe avize prin care au fost anulate toate deciziile Parlamentului, inclusiv învestirea unui nou Guvern. Duminică s-a mai stabilit și suspendarea președintelui Igor Dodon și constatarea preluării funcției de către ex-premierul Pavel Filip, ajuns între timp doar un simplu deputat al Partidului Democrat. În timp de mai puțin de două ore s-a dizolvat și Parlamentul și anunțat alegeri anticipate, pentru data de 6 septembrie. Iar asta în timp ce în clădirea Legislativului, 61 de deputați aleși legitim în scrutinul de la 24 februarie au constatat uzurparea statului de către Partidul Democrat, cerând intervenția Consiliului de Securitate al ONU. Motivul invocat de Curtea Constituțională a fost că Dodon nu ar fi dizolvat la timp Parlamentul. Asta chiar dacă Constiuția prevede expres că Parlamentul POATE fi dizolvat de președinte doar la trei luni de la validarea mandatului deputaților, în cazul în care Legislativul nu devine funcțional în această perioadă. Mandatele au fost validate la 9 martie, iar trei luni se împlineau la 9 iunie. Curtea a introdus însă o paranteză, că trei luni ar însemna 90 de zile.
Curtea Constituțională: Foști membri PD, nașa lui Plahotniuc și „consilierul său pe probleme juridice”
Actuala Curte Constituțională este formată în exclusivitate din persoane afiliate liderului PD, Vladimir Plahotniuc, foști membri ai partidului său și chiar nașa sa de cununie. Cei mai mulți dintre ei au fost numiți în funcții în 2018, în preajma alegerilor parlamentare. Ziarul de Gardă de la Chișinău a făcut o analiză, prezentând cine sunt cei șase judecători ai CC și
cum au ajuns aceștia în funcții.
Mihai Poalelungi, președintele CC.
A fost numit în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 6 martie 2018, fiind la primul său mandat. La scurt timp a fost ales în funcția de Președinte al Curții Constituționale prin Decizia Plenului Curții Constituționale din 16 martie 2018. Poalelungi a fost singurul candidat la funcția de judecător, iar ulterior de președinte al CC. El a fost anterior președinte al Curții Supreme de Justiție și a fost învinuit de mai multe ori de afiliere și
subordonare Partidului Democrat din Moldova.
Aurel Băieșu, judecător CC.
A fost numit în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale prin Hotărârea Parlamentuludin 5 aprilie 2013, fiind la primul său mandat. Anterior, a fost deputat pe listele PDM. Mai exact, în perioada 2009-2010 a fost deputat în Parlamentul R. Moldova, vicepreşedinte al Comisiei parlamentare juridice, numiri şi imunităţi (august 2009 – decembrie 2010). Ulterior a fost consilier
în domeniul juridic al Preşedintelui interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu, care era atunci și președinte al PDM (aprilie 2011 – ianuarie 2012). La scurt timp, înainte să fie desemnat la Curtea Constituțională, a fost detașat în funcția de ambasador al Republicii Moldova în Republica Italiană (ianuarie 2012 – aprilie 2013).
Raisa Apolschii, judecător CC.
A fost numită în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale prin Hotărârea Parlamentului din 14 decembrie 2018, fiind la primul său mandat. Ea a ajuns în funcție direct din Parlament, acolo unde era deputat pe listele PDM și președintele Comisiei juridice, numiri și imunități a Parlamentului. Apolschi a fost nașa de cununie a liderului PDM, VladimirPlahotniuc. Ea a fost deputată PDM în perioada 2010-2018.
Artur Reșetnicov, judecător CC.
A fost numit în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale prin Hotărârea Guvernului din 12 decembrie 2018, fiind la primul său mandat. Și el a ajuns la CC direct din Parlament unde era deputat PDM. A ajuns deputat PDM în 2017, când a părăsit, alături de alți 13 colegi, fracțiunea PCRM. Reșetetnicov a reprezentat PCRM în perioada 2010-2017.
Corneliu Gurin, judecător CC.
A fost numit în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 11 decembrie 2018, fiind la primul său mandat. Gurin a fost desemnat de CSM deși nu a fost niciodată judecător. El a deținut funcția de 2013-2016 – Procuror General al R. Moldova și de membru (din oficiu) al Consiliului Superior al Procurorilor și Consiliului Superior al Magistraturii. Gurin a fost procuror general în perioada fraudei bancare și în perioada mandatului,
la fel ca și în cazul lui Mihai Poalelungi, a fost învinuit de mai multe ori de afiliere și subordonare Partidului Democrat din Moldova.
Veaceslav Zaporojan, judecător CC.
A fost numit în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale prin Hotărârea Guvernului condus de democratul Pavel Filip din 6 iulie 2016, fiind la primul său mandat. Anterior a activat în calitate de expert în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Democraţie, Proiectul „Susţinere în implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova” (2005-2008), expert al Comisiei parlamentare de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009 (2009-2010); arbitru supleant al Curții Internaționale de Arbitraj și Conciliere din Geneva pe lângă OSCE (2004-2010).
Maia Sandu, aleasă premier cu ambasadorii SUA, UE și Rusiei în sala Parlamentului
Ședința Parlamentului de sâmbătă, în cadrul căreia a fost votată și Maia Sandu în funcția de premier, s-a desfășurat cu prezența ambasadorului UE la Chișinău, a adjunctului ambasadorului american, a ambasadorului Federației Ruse și a reprezentanți a mai multor ambasade europene. Reprezentanții diplomatici au servit pe post de scut pentru deputați, în condițiile în care existau
informații că Plahotniuc ar fi putut încerca să trimită în Legislativ forțele de ordine pentru a evacua deputații.
Ei au stat în jur de 12 ore în Parlament și au emis declarații pe parcursul zilei de sâmbătă prin care
au recunoscut procesul legislativ.
România, reacție anemică și tardivă
În sala Legislattivului a fost văzut și ambasadorul României, doar că acesta a venit mult mai târziu și a plecat mult mai devreme decât majoritatea colegilor săi. De altfel, la Chișinău a fost așteptată cu interes o reacție oficială a Bucureștiului, în special de reprezentanții Blocului ACUM, care au format Guvernul aproape în totalitate și au numit miniștri
ce, în majoritatea lor, dețin și cetățenia română. Bucureștiul a reacționat însă abia duminică, printr-o declarație emisă de președintele Klaus Iohannis tratată de analiști drept una anemică și neclară. Iohannis a adresat un „apel ferm pentru respectarea democraţiei şi a statului de drept”, chemând la „dialog toate forțele politice”. Singurele voci care au susținut cu fermitate noul Guvern de la Chișinău au fost ex-președintele Traian Băsescu și ex-premierul Dacian Cioloș.
Situație explozivă Între timp, la Chișinău situația este una explozivă. PD-ul și-a adus trupe de „mercenari”, așa cum le-a calificat premierul Maia Sandu, în fața Guvernului, Procuraturii Generale, Curții Constituționale și a ministerelor, care și-au instalat corturi în jurul edificiilor. Aceștia sunt hotărâți să nu permită accesul în instituții noilor miniștri. PD-ul a organizat și un miting duminică, în cadrul căruia l-a acuzat pe Igor Dodon de trădare de patrie, iar pe cei de la Blocul ACUM de complicitate. Maia Sandu, în calitatea sa de premier  a făcut în aceeași zi o adresare către instituțiile de forță, menționând că Guvernul învestit sâmbătă este în deplină legitimitate și că își va îndeplini obligațiile. Șefa Guvernului a declarat că noul Executiv este susținut de majoritatea cetățenilor și că trebuie să-și preia atribuțiile „democratic și pașnic”. Sandu a mai acuzat Partidul Democrat că își dorește destabilizarea țării și vrea să folosească structurile de forță în acest sens. „Ordinele pe care le dă acum Plahotniuc sunt ilegale. Domnilor Cavcaliuc, Pînzari, Iachimov, nu îndeplinți ordinele ilegale ale lui Plahotniuc. Nu puneți în primejdie viața cetățenilor noștri pentru un om care și-a ieșit din minți”, a declarat Maia Sandu.
Ea s-a adresat polițiștilor și angajaților celorlalte instituții de forță, cerându-le să apere legea și să protejeze țara, dându-le asigurări că locurile lor de muncă sunt în siguranță.
„Vă ordon să vă faceți datoria față de cetățeni și de țară”, a încheiat prim-ministrul. Ea a amintit și de declarația Parlamentului, prin care s-a stabilit că Partidul Democrat a uzurpat puterea în Stat, socilicitând în acest sens intervenția Consiliului de Securitate al ONU.

Marele Secret Bilderberg din 2019 – Pedalarea înapoi pe Iran

10 iun.

Invictus

De ce Trump dorește acum discuții cu Iranul

Dacă Teheran blochează Strâmtoarea Hormuzului, ar putea să crească prețul petrolului și să provoace o recesiune globală.

Strait-of-Hormuz-900x540

Soldații iranieni participă la Ziua națională a Golfului din Strâmtoarea Hormuz, la 30 aprilie 2019. Există îngrijorări cu privire la o blocadă a Strâmtorii și la impactul dezastruos care ar putea avea asupra prețului petrolului și al piețelor financiare mondiale. Fotografie: AFP / Atta Kenare

Spre deosebire de legendarul „Smoke on the Water” de la Deep Purple – „Am venit toți la Montreux, pe malul Lacului Geneva”, cele 67Bilderberg group meetings  întâlniri ale grupului Bilderberg nu au produs nici foc și fum în luxosul Hotel Fairmont Le Montreux Palace.

Cei130 elite guests130 oaspeți de elită au avut o perioadă bună și teoretic liniștită la „forumul informal de discuții despre probleme majore”. Ca de obicei, cel puțin două treimi…

Vezi articolul original 1.374 de cuvinte mai mult

Merkel ofera refugiu teroristilor

10 iun.

Invictus

Mass-media rusa este incurcata de graba Berlinului de a oferi azil teroristilor sirieni cunoscuti, in timp ce refuză azilul jurnalistului Julian Assange si disidentului englez, Tommy Robinson.

Statele Unite ale Americii au sprijinit decizia regimului Merkel de a prelua luptatori din cele mai notorii casti albe, ceea ce a provocat revolta in randul legislatorilor, dintre care unii cer sa stie de ce guvernul nu ofera în schimb azil lui Julian Assange sau Tommy Robinson.

casti

Castile Albe sprijinite de MOSSAD sunt un batalion sinistru al „cineasti” de propaganda din Siria. Acuzati ca sunt legati de gruparile islamiste radicale, Castile Albe au un record cunoscut pentru faptul ca Washingtonul a sprijinit atacurile chimice sub pavilion fals impotriva civililor si au ajutat teroristii ISIS / DAESH. Cei din urma s-au laudat cu atacurile lor teroriste pe solul european care au dus la moartea a sute de vieti nevinovate.

mpsyria

Fares Shehabi, membrul…

Vezi articolul original 466 de cuvinte mai mult

„Solicitant de azil” gambian arestat in Italia pentru planificarea unui atac terorist ISIS

10 iun.

Invictus

Un african din Gambia, pretinzand ca este „refugiat” in Italia, dupa ce a invadat Europa cu barca peste Marea Mediterana in 2017, a fost arestat de fortele italiene de securitate pentru planificarea unui atac terorist ISIS cu un vehicul. Negrul, numit Alagie Touray, in varsta de 21 de ani, a fost arestat in afara moscheii Licola din sudul Italiei, au declarat autoritatile ziarului Il Fatto Quotidiano.

Touray a fost arestat la cererea procurorului public din Napoli dupa o investigatie comuna efectuata de Carabinieri si Politia de Stat, care primise un raport de la serviciile spaniole.

In timpul interogatoriului, gambianul a recunoscut ca a primit un ordin prin aplicatia de mesagerie in care i s-a spus sa „intre cu un vehicul intr-o multime”, a declarat procurorul din Napoli, Giovanni Melillo.

La examinarea telefonului s-au descoperit alte mesaje alarmante, inclusiv cele in care a cerut oamenilor „sa…

Vezi articolul original 238 de cuvinte mai mult

Daca Hitler ar fi castigat cel de-al Doilea Razboi Mondial, am fi avut o lume mai buna

10 iun.

Invictus

pattLegendarul general american George S. Patton a realizat la sfarsitul razboiului ca Statele Unite au luptat pentru o tara gresita. Patton a simtit ca SUA ar fi trebuit sa se alature Germaniei pentru a distruge razboiul bolsevic / evreiesc comunist. Aceasta informatie provine din surse de jurnal ale lui Patton, scrisorile pe care le-a scris sotiei sale si comentariile pe care le-a adresat ofiterilor militari si personalului.

Al Doilea Razboi Mondial a fost incredibil de complex. Cu toate acestea, in ultima instanta, cel de-al doilea razboi mondial a fost, in esenta, un razboi intre doua ideologii concurente: nationalismul -vs- internationismul evreiesc / globalismul.Adolf Hitler si aliatii sai au luptat pentru a pastra conceptul de nationalism, nu doar pentru germani, ci pentru toate popoarele din intreaga lume. Nationalismul inseamna pur si simplu suveranitatea unui popor etnic si dreptul unor astfel de etnici / nationalisti – in propria tara limitata –…

Vezi articolul original 1.424 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat: