Arhiva | 3:12 pm

ASCENSIUNEA PROSTILOR SI PSIHOPATIILOR IN POLITICA!

21 iul.

                            Apogeul prostiei Sunt mulți cei care […] 

                          Apogeul prostiei

Sunt mulți cei care – ca și mine de altfel – sunt deranjați de prostia galopantă a plăvanului. O constați, te deranjează și n-o înțelegi. Când vezi cum în capul unei țări se implementează un asemenea prostovan, absolut toate criteriile tale meritocratice sunt călcate în picioare. Însă, cum bine știți, cazul „Plăvanul” nu e singular.

 

O altă nulitate, Cioloș, a fost Comisar pentru Agricultură al Uniunii Europene. Acum toată lumea știe cam ce-i poate creierul lui Cioloș, a fost văzut în plenitudinea lui în perioada în care a condus țara. Ce-i drept, indiferent cât de aiurea fuseseră cei de dinaintea lui, niciunul nu fusese atât de prost. Credeți-mă, să fii mai prost ca boc e o performanță. Ei bine, acest individ a avut pe mână la un moment dat întreaga politică agricolă a continentului. Nu e ciudat?

Înaintea lui fusese Orban, Comisar pentru Multilingvism. Individul s-a remarcat printr-un servilism grotesc, vizibil de altfel încă de la nominalizare. În rest nu s-a remarcat prin nimic altceva. Doar prin faptul că-și ține gura, lucru care n-are de-a face cu vreo capacitate cognitivă superioară ci, pur și simplu, cu un fel nativ de-al său de-a fi, care-i ascunde destul de bine restul carențelor. Și tot Comisar, de data aceasta pe Fonduri Europene, a fost și Corina Crețu. Cât o duce capul s-a cam văzut. Eu unul nu știu dacă are capacitatea de-a trece de una singură strada. Te uiți și te-ntrebi cum de e posibil așa ceva. Când însă constați cine le-a fost ăstora șef, începi să te dumirești.

Leonard Orban (fratele lui Ludovic Orban) și Corina Crețu.

Barroso n-a fost vreo lumină, chiar din contră. Era un prostovan care dădea în gropi. Ce-i drept avea o fire cameleonică și nu-ți dădeai seama de prostia-i caracteristică decât atunci când te aflai în proximitatea sa, când ajungeai să vorbești una-alta cu el. Atunci realizai cu surprindere că IQ-ul său s-a oprit din evoluție pe la clasa a patra sau a cincea. Ce să mai zicem de Juncker a cărui prostie mai e dublată și de o de-a dreptul deviantă pasiune bahică?

Trecând Oceanul constați că după Nixon, criteriul accederii la președenția SUA a fost prostia. Altfel n-ai cum să-ți explici apariția unui bou suprem precum Reagan. Iar Reagan e o lumină pentru ceea ce i-a urmat: Bush tatăl, Bill Clinton, Bush fiul (zis și oligofrenia întruchipată), Obama minte-scurtă sau halucinantul Trump.

 

Oricum ai da-o, pare că n-ai cum să găsești o explicație cât de cât logică a unei asemenea ascensiuni a oligofrenilor. Cum se explică toate acestea? Cum de am ajuns să vedem prostia în starea ei cea mai rudimentară privindu-ne de sus?

Putem înainta numeroase ipoteze, dar dacă ne scoatem pe noi din ecuație rămânem în eroare. Personal nu-mi pot explica explozia de prostie de la vârf fără să includ în ecuație explozia obsedantă de prostie de la baza societății. Avem conducători atât de proști pentru că și noi, la rândul nostru, suntem deosebit de proști. Nu-mi dau seama dacă în istorie a mai existat o perioadă în care prostia să fie atât de bine și atât de uniform prezentă în toate straturile societății. De asemenea, nu-mi dau seama dacă această prostie ține de evoluție(mă rog, involuție) sau e vreo boală deosebit de contagioasă. Repet, nu știu. Uitându-mă la modul cum gândesc românii azi și comparând cu modul în care gândeau aceiași români în urmă cu treizeci de ani, mă cutremur și mă întreb cum de s-a ajuns la o asemenea cădere?

 

Prostia care ne înconjoară e atât de mare încât pare că nu i se poate găsi vreo explicație. Poate sunteți tentați să dați vina pe educație, pe propagandă, pe politică sau pe mai știu eu ce. E adevărat, fiecare a avut propria sa contribuție la prostirea oamenilor, dar, repet, pare de-a dreptul inexplicabilă o asemenea cădere. Oameni care în 1989 gândeau sănătos, care își terminaseră educația în vremea comunismului sau imediat după, care n-au fost expuși decât moderat mass-mediei, îi vedem azi gândind ca niște oligofreni. Care-i explicația?

Viermele care ne mănâncă e mai adânc implantat decât ne-am putea imagina. Încă de pe vremea iluminismului ni se instalează mici componente de-ale sale care au pătruns în noi pe diverse canale. Așa s-a ajuns în prezent când, puse cap la cap, aceste componente aparent disparate s-au transformat într-un teribil animal adânc implantat în conștiința noastră care ne parazitează. Aproape putem spune că e vorba de o boală indusă cu ticăloșie, care-a transformat lumea într-o imensă expoziție de proști. Ceea ce vedem acum e apogeul acestei boli, e momentul acela obsedant în care pare că nimeni și nimic nu va scăpa. Spun „pare” pentru că sunt optimist. În fapt nimeni nu poate ști dacă acestei maladii îi va supraviețui cineva deoarece suntem prea proști pentru a mai putea trăi, pentru a mai avea rațiunea de a nu ne autodistruge.

 

Știu că sună aiurea, dar asta e realitatea. De-prostirea e o îndeletnicire deosebit de anevoioasă și pentru a se realiza e nevoie de mai multe generații. Asta ar fi vestea proastă: indiferent cât de mult ți-ai dori să scapi de ea, e atât de bine implantată încât e imposibil să reușești deparazitarea în timpul vieții tale. Ești obligat însă să începi cu tine și să faci în așa fel încât urmașii tăi să continue această acțiune. Deoarece ea nu poate reuși decât dacă e continuată cel puțin câteva generații.

E însă viabilă o asemenea acțiune în prezent? Se mai poate găsi oare o masă critică de oameni care să refuze modelele prezentului, care să aibă o conștiință cât de cât neafectată astfel încât să realizeze că nu se mai poate pe această cale? Și, mai mult, e oare posibilă înlănțuirea câtorva generații pentru a ne putea întoarce acolo de unde lucrurile au luat-o razna? Sunt întrebări cărora nu le pot răspunde.

                                                                                                              Dan DIACONU

Sursa: Trenduri economice

Notă: Ilustrația aparține revistei „Justițiarul”.

JUDECATORII DIN INDUSTRIA ADOPTIILOR!

21 iul.

 

 

Imagini pentru VALERIU STOICA, POZE

Este o poveste despre adopții internaționale, care în anii 90 s-au făcut în număr impresionant și care și-au pus amprenta inclusiv pe imaginea României. În momentul negocierilor de aderare, de la începutul anilor 2000, a trebuit ca România să-și modifice legislația și să închidă seria fără stavilă a trimiterii copiilor orfani sau fără posibilități peste granițe. Una dintre condițiile cel mai greu de îndeplinit era oprirea adopțiilor internaționale, iar raportorul pentru România, Baronesa Emma Nicholson, invoca atunci „statul de drept” care trebuie respectat și cu privire la adopții. România și-a schimbat viziunea, însă epoca anilor 90 a lăsat în negură și 404 dosare de adopții internaționale care au dispărut. Cu totul.

Pe 20 februarie 1997, conducerea Tribunalului București, asigurată de judecătorul Viorel Roș, sesiza Poliția cu privire la dispariția din arhiva instanței a 248 dosare civile având ca obiect adopții internaționale.

Ministrul Justiției de atunci dispune efectuarea unui control amplu la Tribunalul București și inspectorii judecători ai instanței superioare, Curtea de Apel București, constată că au dispărut 404 dosare civile de adopții: 173 din perioada 1990-1993 și 231 de dosare, din perioada 1994 -1995. Odată cu dosarele au dispărut mai multe condici de ședințe din anii 1994-1995, mape de ședințe și registre de evidență.

„Am cerut să se facă o verificare și să întocmească un raport privind situația creată. S-a făcut raportul și după aceea cred că s-a făcut și o plângere penală. Din păcate, din câte îmi aduc aminte, investigația penală nu a dus la niciun rezultat, adică nu a descoperit autorii”, ne-a declarat Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției.

El spune că nu mai are raportul întocmit la cererea sa, dar că ar trebui să fie în arhiva ministerului. Ministerul Justiției susține că la nivelul anului 1997 era o structură care verifica activitatea judecătorilor, însă nu a găsit raportul dispus de Valeriu Stoica.

„În perioada vizată în solicitarea dumneavoastră, respectiv anul 1997, competența activității de control era împărțită și atribuită, după materie, mai multor compartimente din cadrul Ministerului Justiției, Corpul de inspecție având atribuții de verificare și control al activității, pregătirii și aptitudinilor profesionale ale judecătorilor.(…) La nivelul Corpului de control nu au fost identificate inventare cu rapoarte de control a activității judecătorilor/instanțelor judecătorești din anul 1997”, se arată în răspunsul ministerului.

„Din păcate, investigația penală nu a lămurit situația și nu s-a știut până la urmă ce s-a întâmplat cu acele dosare. A fost foarte neplăcut, din păcate”, ne-a mai declarat Valeriu Stoica.

Nici la Tribunalul București nu s-a păstrat raportul, documentele administrative fiind distruse la fiecare 3 ani.

Totuși, concluziile raportului au fost prezentate într-o conferință de presă a anului 1997, ele fiind redate în ziarele vremii.

Nereguli fragrante

Astfel, din material aflăm că echipa de control care a făcut verificările a fost compusă din patru judecători inspectori, printre care și Gabriela Victoria Bîrsan judecătoare pe atunci la Curtea de Apel București, care ulterior a ajuns la Înalta Curte și a fost acuzată și judecată pentru luare de mită și care a fost achitată definitiv.

Controlul a durat două luni, între aprilie și mai 1997. Magistrații implicați au scăpat de sancțiunile disciplinare, deoarece, potrivit legii de atunci, sancțiunile puteau fi aplicate în termen de 1 an de la data comiterii faptelor.

Una dintre concluziile acestui control este că „o altă cauză care a condus la perpetuarea fenomenului în timp a fost și repartizarea dosarelor pe secții, respectiv judecarea acestora cu precădere de Secția a III-a civilă, îndeosebi de un anumit complet: Daniela Brăgău și Claudia Gherbovan Silinescu„. Cea din urmă este fiica fostului general SIE, Constantin Silinescu.

Dacă pe latură administrativă lucrurile au fost clare și cei implicați nu au mai putut fi sancționați, pe latură penală anchetele au stagnat până la prescrierea faptelor.

În martie 1997, Parchetul General începe urmărirea penală „in rem” în legătură cu dispariția dosarelor de la tribunal și, șase luni mai târziu, se propune prin referat „amânarea fără termen a urmăririi penale” și trimiterea dosarului la Poliția municipiului București „pentru a fi inclus în evidența cazurilor cu autori necunoscuți”.

În acest caz, polițiștii au audiat mai mulți grefieri și arhivari de la Tribunalul București sub acuzația de distrugere de înscrisuri. Ulterior, au apărut indicii că în dosar sunt implicați și judecători de la tribunal, astfel încât dosarul a fost declinat la o structură de parchet superioară care, la rândul ei, a disjuns dosarul.

Clasări pe linie

În rezoluția finală de neîncepere a urmăririi penale, din 26 octombrie 1999, sunt nominalizați judecătorii asupra cărora au planat suspiciuni de fals în dosare cu adopții internaționale. În motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul Alexandru Șerban susține că dispariția dosarelor și a condicilor de ședițe și de termene s-a produs pe fondul unei proaste gestionări a arhivelor tribunalului, lucru care nu poate fi imputat judecătorilor care lucrează acolo.

Astfel, procurorul Șerban a arată că „fapta judecătorului Șega Marius Constantin, avocat la data respectivă, care a solicitat repunerea pe rol a două dosare de adopții, cerere acceptată inițial de președinta Secției a III-a Civilă (…) nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, motiv pentru care față de acesta se va dispune neînceperea urmăririi penale”, se arată în rezoluția de clasare din 1999.

Mirela Pod și Mihai Tomescu au fost alți doi judecători cercetați și scoși basma curată. Cei doi au soluționat trei dosare, prin care au încuviințat adopția unor copii români de către cetățeni italieni. „După pronunțarea hotărârilor, cei doi judecători au predat dosarele grefierei de ședință, care, la rândul ei, le-a depus la grefiera-șefă a Secției, consemnând acest aspect în caietul de ședință”. Ulterior, acest caiet nu a mai fost găsit, iar procurorul Șerban a găsit de cuviință că împotriva celor doi judecători nu există probe.

Alți judecători față de care s-au efectuat acte premergătoare urmăririi penale au fost Danielă Bărăgău și Claudia Gherbovan Silinescu, acuzate că „au inserat mențiuni nereale”. Procurorul Șerban nu a fost de acord cu concluziile la care au ajuns polițiștii, respectiv faptul că cele două au încredințat copii spre adopție unor cetățeni străini fără avizul Comitetului Român pentru Adopții, care prevedea că s-a încercat cel puțin 6 luni încredințarea copilului pe plan intern. Magistratul a desființat această ipoteză susținând că în cauză trebuie aplicată legislația europeană și că acolo nu există acest termen.

Astfel, toți acești judecători acuzați de fals în înscrisuri au fost scoși de sub urmărire penală de Parchetul General.

  • În 2019, judecătorul Marius Șega s-a pensionat de la Tribunalul București.
  • Mirela Pod s-a pensionat în 2014 de la tribunalul București, iar Mihai Tomescu, ajuns judecător la Curtea de Apel București, a decedat în 2018.
  • În 1996, cu câteva luni înainte ca subiectul dosarelor dispărute să explodeze, Claudia Silinescu Gherbovan și-a dat demisia din magistratură și s-a făcut avocat.

Celeritate de invidiat

Am stat de vorbă cu un fost martor din acest dosar, care a ales să-și păstreze anonimatul. „Am fost chemat alături de alți 7 colegi la parchet. A fost un interogatoriu cam dur, întrebări încrucișate. Le-am povestit despre condițiile improprii de depozitare ale dosarelor. Echipa de control nu a coborât în arhivă, cereau anumite dosare. Din unele lipseau file, altele nu erau deloc. Asta a fost în 1997. Apoi, am mai fost chemat o singură dată la o secție de poliție după 4 ani. M-au întrebat dacă îmi mai amintesc ceva. De atunci nu mai știu ce s-a întâmplat cu dosarul”, ne-a declarat martorul.

Întrebat ce crede că s-a întâmplat cu cele 404 dosare de adopții dispărute, el a precizat: „Procedura adopției dura destul de mult, luni de zile. Înregistrarea dosarului, citarea părților, apoi termenele de judecată. Ar fi o variantă ca dosarele să vină pachet de undeva. Dacă s-a făcut ceva, s-a făcut pentru a se ocoli procedurile administrative, care sunt de durată. Una e să rezolvi o adopție în trei zile, alta în trei luni. În haos găsești mai greu un vinovat. A fost o perioadă apăsătoare. Grea pentru mine, grea pentru colegi”, a mai adăugat martorul citat.

Anchetele din România privind adopțiile internaționale s-au deschis și în urma sesizărilor unor înalți reprezentanti ai UE, care au arătat că s-au pronunțat zeci de sentințe de adopții într-o singură zi, de către același judecător.

Cum au ieșit din țară acei copii într-un timp atât de scurt este și astăzi un mister. „În mod normal, cu siguranță aveau nevoie de pașapoarte. La vremea respectivă existau pașapoarte colective sau pentru cetățenii minori exista posibilitatea ca un copil minor să fie trecut în pașaportul unui adult, al unui părinte. În anii 90 era o evidență foarte strictă a părăsirilor teritoriului României”, ne-a declarat chestorul Mirel Toancă, directorul adjunct al Direcției de Pașapoarte.

Prietenii de durată

Am arătat mai sus că, în 1997, unul dintre inspectorii judecători care au verificat soluțiile date de magistrații Tribunalului București, printre care și dosarele judecate de Claudia Silinescu Gherbovan, a fost Gabriela Bîrsan.

În iulie 2014, avocata Silinescu și judecătoarea Bîrsan, ajunsă între timp la instanța supremă, erau trimise în judecată de procurorii DNA pentru dare, respectiv luare de mită. Potrivit procurorilor, Silinescu Gherbovan ar fi plătit mai multe, precum petreceri pentru aniversările proprii ale judecătorilor la restaurante exclusiviste din Paris și București, vacanțe și călătorii cu avionul. În schimbul acestor favoruri, judecătoarele dădeau soluții favorabile firmelor reprezentate de avocata Silinescu Gherbovan.

În același dosar, a fost trimisă în judecată și judecătoarea Alina Corbu de la instanța supremă, acuzată de procurori că a atenționat-o „în calitate de prietenă” pe Silinescu Gherbovan că este interceptată de DNA.

În mai 2018, toate persoanele trimise în judecată în acest dosar au fost achitate definitiv de instanța supremă.

Un an mai târziu, în mai 2019, avocata Silinescu Gherbovan face cerere către Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să fie reprimită în magistratură fără examen. „Am plecat din motive personale, în 1996, după ce au apărut probleme în familie referitoare la sănătatea tatălui meu (Constantin Silinescu, fost adjunct al Serviciului de Informații Externe n.red.). Programul era mult mai flexibil, soțul fiind avocat. Am rămas cu nostalgia acestei profesii. Doresc să mă întorc, pentru că m-am format ca judecător cu simțul datoriei, este profesia cu care vreau să-mi închei cariera”, a susținut Silinescu Gherbovan în fața judecătorilor din CSM. Cu votul a 6 din 9 magistrați din Secția pentru judecători, Claudia Silinescu Gherbovan a fost repartizată pe un post de judecător la Tribunalul Ilfov.

Pe 30 mai 2019, președintele României, Klaus Iohannis, semnează decretul de numire în funcția de judecător a Claudiei Silinescu Gherbovan.

Iunie 2019, judecătorea achitată Alina Corbu este singurul candidat pentru șefia Înaltei Curți de Casație și Justiție, mandat de 3 ani pe care îl va prelua din septembrie 2019.

CU BATUL PRIN GARDUL KLAUSULUI:”EUROPA LIBERA” REIA SCANDALUL ADOPTIILOR INTERNATIONALE DIN ANII’90,CU MAGISTRATI ANCHETATI SI APOI PROTEJATI!

21 iul.

404 dosare de adopții internaționale dispărute fără urmă Nimeni nu le mai poate da de urmă copiilor care au făcut obiectul a sute de dosare dispărute.

Imagini pentru PRIN GARDUL KLAUSULUI,ADOPTII,POZE

Este o poveste despre adopții internaționale, care în anii 90 s-au făcut în număr impresionant și care și-au pus amprenta inclusiv pe imaginea României. În momentul negocierilor de aderare, de la începutul anilor 2000, a trebuit ca România să-și modifice legislația și să închidă seria fără stavilă a trimiterii copiilor orfani sau fără posibilități peste granițe. Una dintre condițiile cel mai greu de îndeplinit era oprirea adopțiilor internaționale, iar raportorul pentru România, Baronesa Emma Nicholson, invoca atunci „statul de drept” care trebuie respectat și cu privire la adopții. România și-a schimbat viziunea, însă epoca anilor 90 a lăsat în negură și 404 dosare de adopții internaționale care au dispărut. Cu totul.

Pe 20 februarie 1997, conducerea Tribunalului București, asigurată de judecătorul Viorel Roș, sesiza Poliția cu privire la dispariția din arhiva instanței a 248 dosare civile având ca obiect adopții internaționale.

Ministrul Justiției de atunci dispune efectuarea unui control amplu la Tribunalul București și inspectorii judecători ai instanței superioare, Curtea de Apel București, constată că au dispărut 404 dosare civile de adopții: 173 din perioada 1990-1993 și 231 de dosare, din perioada 1994 -1995. Odată cu dosarele au dispărut mai multe condici de ședințe din anii 1994-1995, mape de ședințe și registre de evidență.

„Am cerut să se facă o verificare și să întocmească un raport privind situația creată. S-a făcut raportul și după aceea cred că s-a făcut și o plângere penală. Din păcate, din câte îmi aduc aminte, investigația penală nu a dus la niciun rezultat, adică nu a descoperit autorii”, ne-a declarat Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției.

El spune că nu mai are raportul întocmit la cererea sa, dar că ar trebui să fie în arhiva ministerului. Ministerul Justiției susține că la nivelul anului 1997 era o structură care verifica activitatea judecătorilor, însă nu a găsit raportul dispus de Valeriu Stoica.

„În perioada vizată în solicitarea dumneavoastră, respectiv anul 1997, competența activității de control era împărțită și atribuită, după materie, mai multor compartimente din cadrul Ministerului Justiției, Corpul de inspecție având atribuții de verificare și control al activității, pregătirii și aptitudinilor profesionale ale judecătorilor.(…) La nivelul Corpului de control nu au fost identificate inventare cu rapoarte de control a activității judecătorilor/instanțelor judecătorești din anul 1997”, se arată în răspunsul ministerului.

„Din păcate, investigația penală nu a lămurit situația și nu s-a știut până la urmă ce s-a întâmplat cu acele dosare. A fost foarte neplăcut, din păcate”, ne-a mai declarat Valeriu Stoica.

Nici la Tribunalul București nu s-a păstrat raportul, documentele administrative fiind distruse la fiecare 3 ani.

Totuși, concluziile raportului au fost prezentate într-o conferință de presă a anului 1997, ele fiind redate în ziarele vremii.

Nereguli fragrante

Astfel, din material aflăm că echipa de control care a făcut verificările a fost compusă din patru judecători inspectori, printre care și Gabriela Victoria Bîrsan judecătoare pe atunci la Curtea de Apel București, care ulterior a ajuns la Înalta Curte și a fost acuzată și judecată pentru luare de mită și care a fost achitată definitiv.

Controlul a durat două luni, între aprilie și mai 1997. Magistrații implicați au scăpat de sancțiunile disciplinare, deoarece, potrivit legii de atunci, sancțiunile puteau fi aplicate în termen de 1 an de la data comiterii faptelor.

Una dintre concluziile acestui control este că „o altă cauză care a condus la perpetuarea fenomenului în timp a fost și repartizarea dosarelor pe secții, respectiv judecarea acestora cu precădere de Secția a III-a civilă, îndeosebi de un anumit complet: Daniela Brăgău și Claudia Gherbovan Silinescu„. Cea din urmă este fiica fostului general SIE, Constantin Silinescu.

Dacă pe latură administrativă lucrurile au fost clare și cei implicați nu au mai putut fi sancționați, pe latură penală anchetele au stagnat până la prescrierea faptelor.

În martie 1997, Parchetul General începe urmărirea penală „in rem” în legătură cu dispariția dosarelor de la tribunal și, șase luni mai târziu, se propune prin referat „amânarea fără termen a urmăririi penale” și trimiterea dosarului la Poliția municipiului București „pentru a fi inclus în evidența cazurilor cu autori necunoscuți”.

În acest caz, polițiștii au audiat mai mulți grefieri și arhivari de la Tribunalul București sub acuzația de distrugere de înscrisuri. Ulterior, au apărut indicii că în dosar sunt implicați și judecători de la tribunal, astfel încât dosarul a fost declinat la o structură de parchet superioară care, la rândul ei, a disjuns dosarul.

Clasări pe linie

În rezoluția finală de neîncepere a urmăririi penale, din 26 octombrie 1999, sunt nominalizați judecătorii asupra cărora au planat suspiciuni de fals în dosare cu adopții internaționale. În motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul Alexandru Șerban susține că dispariția dosarelor și a condicilor de ședițe și de termene s-a produs pe fondul unei proaste gestionări a arhivelor tribunalului, lucru care nu poate fi imputat judecătorilor care lucrează acolo.

Astfel, procurorul Șerban a arată că „fapta judecătorului Șega Marius Constantin, avocat la data respectivă, care a solicitat repunerea pe rol a două dosare de adopții, cerere acceptată inițial de președinta Secției a III-a Civilă (…) nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, motiv pentru care față de acesta se va dispune neînceperea urmăririi penale”, se arată în rezoluția de clasare din 1999.

Mirela Pod și Mihai Tomescu au fost alți doi judecători cercetați și scoși basma curată. Cei doi au soluționat trei dosare, prin care au încuviințat adopția unor copii români de către cetățeni italieni. „După pronunțarea hotărârilor, cei doi judecători au predat dosarele grefierei de ședință, care, la rândul ei, le-a depus la grefiera-șefă a Secției, consemnând acest aspect în caietul de ședință”. Ulterior, acest caiet nu a mai fost găsit, iar procurorul Șerban a găsit de cuviință că împotriva celor doi judecători nu există probe.

Alți judecători față de care s-au efectuat acte premergătoare urmăririi penale au fost Danielă Bărăgău și Claudia Gherbovan Silinescu, acuzate că „au inserat mențiuni nereale”. Procurorul Șerban nu a fost de acord cu concluziile la care au ajuns polițiștii, respectiv faptul că cele două au încredințat copii spre adopție unor cetățeni străini fără avizul Comitetului Român pentru Adopții, care prevedea că s-a încercat cel puțin 6 luni încredințarea copilului pe plan intern. Magistratul a desființat această ipoteză susținând că în cauză trebuie aplicată legislația europeană și că acolo nu există acest termen.

Astfel, toți acești judecători acuzați de fals în înscrisuri au fost scoși de sub urmărire penală de Parchetul General.

În 2019, judecătorul Marius Șega s-a pensionat de la Tribunalul București.

Mirela Pod s-a pensionat în 2014 de la tribunalul București, iar Mihai Tomescu, ajuns judecător la Curtea de Apel București, a decedat în 2018.

În 1996, cu câteva luni înainte ca subiectul dosarelor dispărute să explodeze, Claudia Silinescu Gherbovan și-a dat demisia din magistratură și s-a făcut avocat.

Celeritate de invidiat

Am stat de vorbă cu un fost martor din acest dosar, care a ales să-și păstreze anonimatul. „Am fost chemat alături de alți 7 colegi la parchet. A fost un interogatoriu cam dur, întrebări încrucișate. Le-am povestit despre condițiile improprii de depozitare ale dosarelor. Echipa de control nu a coborât în arhivă, cereau anumite dosare. Din unele lipseau file, altele nu erau deloc. Asta a fost în 1997. Apoi, am mai fost chemat o singură dată la o secție de poliție după 4 ani. M-au întrebat dacă îmi mai amintesc ceva. De atunci nu mai știu ce s-a întâmplat cu dosarul”, ne-a declarat martorul.

Întrebat ce crede că s-a întâmplat cu cele 404 dosare de adopții dispărute, el a precizat: „Procedura adopției dura destul de mult, luni de zile. Înregistrarea dosarului, citarea părților, apoi termenele de judecată. Ar fi o variantă ca dosarele să vină pachet de undeva. Dacă s-a făcut ceva, s-a făcut pentru a se ocoli procedurile administrative, care sunt de durată. Una e să rezolvi o adopție în trei zile, alta în trei luni. În haos găsești mai greu un vinovat. A fost o perioadă apăsătoare. Grea pentru mine, grea pentru colegi”, a mai adăugat martorul citat.

Anchetele din România privind adopțiile internaționale s-au deschis și în urma sesizărilor unor înalți reprezentanti ai UE, care au arătat că s-au pronunțat zeci de sentințe de adopții într-o singură zi, de către același judecător.

Cum au ieșit din țară acei copii într-un timp atât de scurt este și astăzi un mister. „În mod normal, cu siguranță aveau nevoie de pașapoarte. La vremea respectivă existau pașapoarte colective sau pentru cetățenii minori exista posibilitatea ca un copil minor să fie trecut în pașaportul unui adult, al unui părinte. În anii 90 era o evidență foarte strictă a părăsirilor teritoriului României”, ne-a declarat chestorul Mirel Toancă, directorul adjunct al Direcției de Pașapoarte.

Prietenii de durată

Am arătat mai sus că, în 1997, unul dintre inspectorii judecători care au verificat soluțiile date de magistrații Tribunalului București, printre care și dosarele judecate de Claudia Silinescu Gherbovan, a fost Gabriela Bîrsan.

În iulie 2014, avocata Silinescu și judecătoarea Bîrsan, ajunsă între timp la instanța supremă, erau trimise în judecată de procurorii DNA pentru dare, respectiv luare de mită. Potrivit procurorilor, Silinescu Gherbovan ar fi plătit mai multe, precum petreceri pentru aniversările proprii ale judecătorilor la restaurante exclusiviste din Paris și București, vacanțe și călătorii cu avionul. În schimbul acestor favoruri, judecătoarele dădeau soluții favorabile firmelor reprezentate de avocata Silinescu Gherbovan.

În același dosar, a fost trimisă în judecată și judecătoarea Alina Corbu de la instanța supremă, acuzată de procurori că a atenționat-o „în calitate de prietenă” pe Silinescu Gherbovan că este interceptată de DNA.

În mai 2018, toate persoanele trimise în judecată în acest dosar au fost achitate definitiv de instanța supremă.

Un an mai târziu, în mai 2019, avocata Silinescu Gherbovan face cerere către Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să fie reprimită în magistratură fără examen. „Am plecat din motive personale, în 1996, după ce au apărut probleme în familie referitoare la sănătatea tatălui meu (Constantin Silinescu, fost adjunct al Serviciului de Informații Externe n.red.). Programul era mult mai flexibil, soțul fiind avocat. Am rămas cu nostalgia acestei profesii. Doresc să mă întorc, pentru că m-am format ca judecător cu simțul datoriei, este profesia cu care vreau să-mi închei cariera.”, a susținut Silinescu Gherbovan în fața judecătorilor din CSM. Cu votul a 6 din 9 magistrați din Secția pentru judecători, Claudia Silinescu Gherbovan a fost repartizată pe un post de judecător la Tribunalul Ilfov.

Pe 30 mai 2019, președintele României, Klaus Iohannis, semnează decretul de numire în funcția de judecător a Claudiei Silinescu Gherbovan.

Iunie 2019, judecătorea achitată Alina Corbu este singurul candidat pentru șefia Înaltei Curți de Casație și Justiție, mandat de 3 ani pe care îl va prelua din septembrie 2019.

Virgil BURLĂ, 17 iulie 2019

Sursa: Radio Europa Liberă România

Nota redacției „Justițiarul”

Ciudat, taman „Europa Liberă” – „organizație și un post de radio finanțat de Congresul Statelor Unite care transmite în țările Europei de Est și Orientului Mijlociu” ( Wikipedia) –, o unealtă cunoscută ca organ de propagandă și manipulare al CIA , reia, în data de 17 iulie 2019 (!), spinoasa problemă a adopțiilor din anii ’90, în care au fost implicați și soții Iohannis, Carmen Georgeta cu Klaus Werner. Să fie vorba de pregătirea acelei „lebede negre” despre care scria colegul Bogdan Tiberiu Iacob (inPolitics.ro) că ar urma să-i facă dărâmarea lui Iohannis în toamna campaniei electorale, prin publicarea unor dezvăluiri compromițătoare în premieră („Lebăda neagră” a toamnei: i se coace lui Iohannis o lovitură fatală?) și fără posibilitatea unei eschive din partea propagandei iohanniste și a sucursalei SRI? Rămâne de văzut…

Sursa: Justitiarul.ro

ALEX COITA AMICUL LUI MIHAI RAZVAN UNGUREANU ,UNUL DIN CEI DOI FONDATORI AL FORTEI CIVICE II PLAC MANELELE!

21 iul.

Comentatorul politic Alex Coita mărturisește, într-o postare pe Facebook, că ascultă manele.

Imagini pentru COITA,MIHAI RAZVAN UNGUREANU,POZE

El îi taxează pe cei care sunt împotriva manelelor, catalogându-i ipocriți, dar și pe organizatorii Electric Castle care au trasmis că acest gen de muzică nu are ce căuta la festivalul lor.

„Da, ascult manele!

Manelele sunt parte a identității noastre naționale, ca stat balcanic, așa cum hip hop-ul (sau rap-ul) constituie o parte a identității poporului american.

Nu suport atunci când se inflamează mediocritatea în noi și apreciem orice formă de muzică de o calitate mai mult sau mai puțin îndoielnică, dar respingem maneaua pentru că reprezintă o clasă inferioară: „țigani”, „cocalari”, „țărani.”Dar noi cine suntem? Chiar așa sus ne credem încât respingem o parte a culturii populare balcanice?

Eu sunt fiu de profesori universitari, am crescut cu plăci de muzică clasică. Știam să fredonez Schubert înainte să aflu de Depeche Mode.

Dar Azur, Tineret 2000, Adi Minune, Vali Vijelie? Ei exprimă tribulațiile unei clase post-proletare lăsate în urmă de ultimii 30 de ani de „dezvoltare.” Ei nu contează?

Eu cred că ei contează! Și mai cred că, dacă vrei să fii cu adevărat relevant în spațiul public, trebuie să îți asumi asta!

Rușine organizatorilor Electric Castle că au îndrăznit să cenzureze un DJ din Estonia pentru că a pus o piesă a artistului Adrian Simionescu pe care mulți au dansat acum 17-18 ani, atunci când apăruse.

Până când nu vom înțelege că și țiganii sunt cetățeni cu drepturi depline, talentați și contribuitori la o națiune română vibrantă și emergentă, vom rămâne cantonați în reflexe provinciale și complexe de țară de mâna a doua.

Să asculți ocazional manele nu înseamnă să achiesezi la îndemnurile acelor melodii. Muzica este artă! Nici Metallica nici Pantera nu transmit mesajele lui Dalai Lama!

Până când nu ne vom asuma identitatea complexă de stat de frontieră, cu tot ce înseamnă asta, vom rămâne o societate nevrotică, de agitați fără ancoră!

Hai să schimbăm asta!

Hai să recunoaștem că, ocazional, sâmbătă la un grătar sau după un șpriț, mai ascultăm câte o manea.

E o etapă importantă spre asumarea ca neam.

Și pentru cei mai pretențioși care citesc aceste rânduri, îi rog să nu uite că jazz-ul, atât de intelectual azi, a fost acum mulți ani expresia artistică a populației de culoare a unei populații ținute în sclavie, a celor fără dinți în gură!”, a scris Alex Coita, sâmbătă seară, pe contul său de Facebook.

KOVESI BAGA ZAZANIA INTRE DANCILA SI JOHANNIS!

21 iul.

Laura Codruța Kovesi și Klaus Iohhanis

Kovesi bagă zâzania între Dăncilă și Iohannis

Abia se împăcaseră Dăncilă cu Iohannis, că încep să se certe din nou. Motivul îl reprezintă Kovesi și susținerea pe care Iohannis i-o acordă pentru a deveni procuror șef european.

BRUXELLES, 20 iulie – Sputnik, Daniela Porovăț. Premierul Viorica Dăncilă l-a mustrat pe Iohannis pentru că negociază cu Macron pentru susținerea lui Kovesi la șefia Parchetului European. Premierul a fost deranjat că Iohannis, în loc să lupte pentru o poziție importantă pentru România în Comisia Europeană, preferă să o susțină pe Kovesi.Ceea ce opinia publică din România știe este însă că Iohannis are toate motivele să scape de Kovesi din România ca nu cumva să îl contracandideze la președinție și să îi sufle mandatul de la Cotroceni.

În timpul unei conferințe de presă la Târgu Mureș, Dăncilă a spus că președintele Klaus Iohannis nu ar fi trebuit să discute cu omologul său francez Emmanuel Macron despre susținerea Laurei Codruța Kovesi.

”Eu mi-am spus punctul de vedere, câtă vreme o persoană are semne de întrebare despre activitatea sa, dacă a fost demisă pentru rezultatele activității desfășurate, cred că trebuie să își lămurească prima oara aceste aspecte. Aș întreba dacă domnul Iohannis ar susține altă persoana care are altă problemă, nu cred că ar face-o, e clar ca susținerea e țintită pentru doamna Kovesi”, l-a criticat premierul pe președinte.

Dăncilă a făcut și o observație generală: ”M-aș fi bucurat să discute cu Macron despre portofoliul României de comisar european, să fie despre România, nu despre o persoană”.

Dăncilă știe că ceea ce a făcut Iohannis subminează poziția României în lupta pentru un portofoliu important în viitoarea Comisie Europeană. O dată ce Kovesi va fi acceptată pentru postul de procuror șef european, orice solicitare a României pentru un portofoliu important în Comisie se va lovi de observația că Bucureștiul și-a primit deja ”răsplata” și o poziție de vârf în UE, așa că de acum va trebui să se mulțumească cu ce rămâne de la ceilalți. În felul acesta, în timp ce alte state vor avea acces la fonduri importante și vor avea un cuvânt de spus în deciziile viitoare ale Uniunii, România o va avea doar pe Kovesi care nu va aduce niciun beneficiu țării.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20190720/26936408/Kovesi-baga-zazania-intre-Dancil-si-Iohannis.html

SOCANT! TRAFIC DE MINORI SI DE ORGANE IN CAZUL FETITEI RAPITE DE FAMIGLIA SACARIN CU COMPLICITATEA MAFIEI DE ADOPTII INTERNATIONALE A STATULUI SECURIST SUBTERAN SI AMBASADA USA!

21 iul.

Ridicarea fetiței de la Baia de Aramă

Șocant! Trafic de minori și de organe în cazul Sorinei, fetița din Baia de Aramă

Soții Săcărin, părinții din SUA care au luat-o pe fetița Sorina din Baia de Aramă de la cei care au crescut-o, au fost acuzați printr-o plângere penală de trafic de minori și trafic de organe.

BRUXELLES, 21 iulie – Sputnik, Daniela Porovăț. Plângerea penală împotriva soților Săcărin a fost depusă încă de acum un an de zile, în august 2018, de către asistenta maternală Mariana Șărămăt, la DIICOT Mehedinți.În document, asistenta maternală care o avea în îngrijire pe Sorina, lansează acuzații dure la adresa celor care au reușit, între timp, să o ia pe fetiță din sânul familiei în care crescuse:

„Soții Săcărin au deja o fetiță de o vârstă apropiată de cea a Sorinei, fetiță care, chiar de la prima vedere, relevă existența unor afecțiuni (ce nasc suspiciunea faptului că scopul adopției internaționale a minorei Lucan Sorina este de fapt acela al traficului de minori în vederea traficului de organe)”, se arată în plângerea penală.

Mariana Șărămăt a arătat în plângerea depusă la DIICOT, dar clasată între timp, că „este incontestabil că în spatele acestei adopții internaționale stau interese obscure și nu interesul superior al minorei Lucan Sorina. De altminteri, este de neînțeles de ce un minor ar fi luat din sânul unei familii în care este integrat deplin și trimis într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoaște, la o familie cât se poate de suspectă”.

Read more: https://ro.sputnik.md/society/20190721/26942165/Socant-Trafic-de-minori-si-de-organe-in-cazul-Sorinei-fetia-din-Baia-de-Arama.html

DE CE NU-I PASA LUI JOHANNIS?

21 iul.

Decizia CCR a picat ca o bombă. Și care, în ciuda zgomotului, n-a explodat încă pentru a produce pagube. Președintele a privit-o cu nepăsarea sa suverană, de parcă ar fi căzut o frunză. Curtea Constituțională a României i-a descalificat propunerile de modificare a Constituției României. Și cu toate acestea, el șade pe gînduri, rumegă decizia și argumentele motivării și zice mereu?
”-Nu se poate, nu se poate!”
” În concluzie, verificând procedura de organizare și desfășurare a referendumului consultativ din data de 26 mai 2019, Curtea a constatat o serie de deficiențe, atât în ceea ce privește Decretul Președintelui României nr.420 din 25 aprilie 2019, cât și în ceea ce privește modul de desfășurare a referendumului. Curtea apreciază însă că deficiențele constatate nu sunt de natură să susțină o încălcare a cadrului constituțional care configurează referendumul consultativ.

Astfel, în temeiul art.90 din Constituție, poporul este consultat de Președintele României, iar rezultatul consultării trebuie avut în vedere de autorități în abordarea problemelor de interes național care au format obiectul consultării, în sensul orientării politice a acestora. Această abordare se poate concretiza în diverse măsuri ale autorităților publice, fără a impune o opțiune pentru o categorie sau alta de măsuri, cum ar fi revizuirea Constituției, vizată de autorii contestațiilor formulate în această cauză. Ca urmare, declanșarea referendumului consultativ, întrebările adresate poporului de către Președinte, valorificarea răspunsurilor primite de către autoritățile publice sunt subsumate unui efect politic care, la rândul său, produce consecințe în planul răspunderii politice a actorilor instituționali implicați, iar nu în planul răspunderii juridice a acestora. În măsura în care decizia politică este de adoptare a unor măsuri cu caracter legislativ, acestea pot forma obiectul controlului de constituționalitate în conformitate cu cadrul constituțional aplicabil.”(CCR)

Nu a înțeles Klaus Iohannis că inițiativa sa este sortită eșecului? Presupun că nu și-a dat seama! De obicei, se încurcă în sofisticării! Nu i-a spus nimeni că întrebările sunt tălîmbe? Presupun că nu. Și le-a imaginat singur! În plus, cei din jur se tem de figura încremenită a sasului de la Sibiu. Nu a înțeles din presă că se duce într-o fundătură? Nu citește nimic! Toți ziariștii i se par tîmpiți sau cumpărați. La urma urmei, de ce să nu fi încercat el o modificare imposibilă? Dacă așa gîndește el, așa trebuie făcut! Ce dacă în Constituția României nu se pot face diferențe între tipuri de infracțiuni. Pedepsele pot fi grațiate (de președintele României) sau amnistiate printr-o lege. Și cu asta basta! Toată năstrușnicia gîndită de țuțării prședintelui Iohannis a ajuns între spețele celebre, demne de studiat cu studenții cînd se analizează prostii juridice.

Toată găselnița cu referendumul din 26 mai, cel cu două întrebări care au fost patru, șase sau opt se termină acum într-un ridicol nemărginit. Și care nu-l mișcă pe președintele României așa cum nu-l mișcă pe Mihai Viteazu de pe calul său din fața Universității București! Nu sunt decît două variante. Ori nu-și dă seama ce chiflă uriașă a comis, ori nu-i pasă!
Am așteptat cu nerăbdare reacția președintelui României. În fond, el a aruncat țara într-o dispută inutilă. El a împins taberele politice într-o luptă crîncenă pentru o idee stupidă. Corupții să nu poată fi grațiați pentru că lui îi sună bine și sănătos! De ce a tras orbește Klaus Iohannis de stîrvul acestei idei? Dintr-o dorință nebună de a rămîne măturătorul șef într-o curățenie morală desfășurată la nivelul întregii societăți? Sau dintr-o plăcere sadică de a angrena populația într-o inițiativă stupidă? Dintr-un spirit totalitar de a verifica pînă unde poate duce o aberație pe seama românilor? Dintr-o curiozitate de om fără imaginație care și-a dorit să vadă cît de orbește îl pot urma partidele care îl susțin?

SURSA:CORNEL NSTORESCU/EDITORIAL/http://cotidianul.ro/

ATENTIE PENTRU ANALISTII STATULUI PARALEL! MATEMATICA ARATA CA VIORICA DANCILA VA INTRA IN TURUL DOI CU JOHANNIS SAU BARNA!

21 iul.

Bătălia din cadrul PSD pentru obţinerea desemnării candidaturii la alegerile prezidenţiale are o explicaţie cît se poate de logică: oricare ar fi candidatul PSD, acesta va intra în turul doi, fie alături de Klaus Iohannis, fie alături de Dan Barna, cei doi candidaţi din partea PNL, respectiv, USR.
Din informaţiile noastre, şi sondajele interne ale PSD arată acest lucru. Motiv pentru care Viorica Dăncilă şi Gabriela Firea, deşi ştiu că victoria în alegeri este imposibilă, vor să fie desemnate candidate în vederea preluării ulterioare a preşedinţiei PSD!
Aşa se explică faptul că amîndouă au anunţat că vor să intre sigur în turul doi, adăugînd, în subsidiar, că ar fi bine să şi cîştige! Este o situaţie ciudată, în care, pentru prima oară în ultimii 30 de ani, candidatul PSD vizează explicit doar calificarea în finala alegerilor prezidenţiale, toţi cei de pînă acum, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană sau Victor Ponta, bătîndu-se din prima clipă pentru victorie.
Singurul politician care ar avea şanse minime să cîştige finala cu Iohannis sau Barna ar fi, potrivit aceloraşi surse, Călin Popescu Tăriceanu, dar numai dacă va fi candidatul comun al alianţei PSD-ALDE, cu susţinerea „Pro România”, mizîndu-se, desigur, că ar putea să atragă voturi şi din altă parte a eşicherului politic!
Însă, cei mai mulţi analişti cred că ar fi posibilă o finală între Klaus Iohannis şi Dan Barna, ceea ce, teoretic, s-ar putea întîmpla. Numai că matematica arată ca fiind cel mai posibil să avem o finală între candidatul PSD şi unul dintre aceştia! Fiind vorba de matematică, să vedem şi să analizăm cifrele.
Ca bază principală de calcul, luăm rezultatele de la ultimele alegeri, cele europarlamentare, unde avem următoarele date oficiale:
– PNL a obţinut 2.449.068 voturi, adică 27%
– PSD a obţinut 2.040.765 voturi, adică 22,5%
– USR+PLUS a obţinut 2.028.236, adică 22,36%.
Toate celelalte partide au obţinut sub 6,5% din voturi, candidatul lor la prezidenţiale putînd juca, eventual, rolul de „balama”. Cu o bază electorală de peste 22,5% din electorat, este clar că PNL, PSD şi USR au cele mai mari şanse ca doi dintre candidaţii lor să dispute finala prezidenţială.
Este, aşadar, o bătălie în trei în primul tur, în care PSD îşi poate conserva voturile şi chiar să obţină un plus dacă va reuşi să obţină sprijinul din partea ALDE şi Pro România, ceea ce i-ar consolida măcar locul doi în primul tur. În schimb, cei doi candidaţi ai dreptei vor trebui să se confrunte între ei pentru a accede în turul doi!
Elementul decisiv al analizei noastre este tocmai faptul că bătălia principală pentru accederea în turul doi se va da pe partea dreaptă a eşicherului politic, acolo unde Klaus Iohannis şi Dan Barna trebuie să se confrunte direct în primul tur dacă vor să intre în finală, altfel unul dintre ei trebuie să-i dea celuilalt voturile în turul doi!
La start, avantajat va fi Klaus Iohannis, care, în afară de faptul că este preşedintele în funcţie, deci de şef al serviciilor secrete, are în spate mai mult de 400.000 de voturi în plus faţă de Dan Barna şi o structură în teritoriu mult mai puternică şi cu o experienţă mai vastă în procesul electoral.
Cu totul alta va fi situaţia dacă Dan Barna nu se va mulţumi să vadă cum o parte din propriul său electorat va da votul pentru Iohannis şi va ieşi la atac în campania electorală chiar împotriva lui Iohannis! În acest fel, el va putea compensa avantajul Preşedintelui cu faptul că este un candidat nou, greu de atacat de adversari.
Dacă va decide să se confrunte încă din turul întîi şi cu Klaus Iohannis, nu numai cu candidatul PSD, atunci Dan Barna va cîştiga procente importante pe atacul referitor la casele lui Iohannis, la FDGR-ul autodeclarat moştenitor al organizaţiei fasciste „Grupul Etnic German” ş.a.! O asemenea decizie curajoasă ar putea chiar să-i aducă voturi suplimentare faţă de ultimele alegeri şi, deci, posibilitatea să ocupe primul loc după primul tur, ceea ce-i va spori şansele victoriei finale, devenind astfel, în mod surprinzător, preşedintele României într-o bătălie decisivă cu Viorica Dăncilă! Problema este dacă are curajul unei asemenea confruntări cu Klaus Iohannis, ceea ce este puţin probabil să facă, situaţie în care obţinerea unui rezultat ca la ultimele alegeri s-ar putea să fie doar o himeră.
Cifrele de mai sus, de la ultimele alegeri, arată că fiecare dintre cele trei partide, PNL, PSD şi USR, se bazează pe aproximativ 2.000.000 de voturi, doar PSD avînd şansa să-şi păstreze această cifră. Orice scădere a numărului de voturi din dreptul candidaţilor PNL şi USR va duce automat la clasarea PSD în primele două locuri, adică la intrarea în turul doi, şi rămînerea lui Iohannis sau Barna în afara finalei!
Ce se va întîmpla în finală este uşor de prevăzut: fie Iohannis, fie Barna vor profita de voturile celuilalt şi are şanse uriaşe să cîştige postul de Preşedinte al României. Cine va fi acela? Totul depinde de strategia pe care o va alege Dan Barna, mai exact, dacă îl va ataca sau nu pe Klaus Iohannnis în campania electorală!
Aşadar, cei din preajma Vioricăi Dăncilă ştiu că şansa ei de a cîştiga alegerile este aproape nulă, dar şansa de a ajunge în finala prezidenţială este să întărească poziţia lui Klaus Iohannis, astfel încît Dan Barna să nu rişte să intre în bătălie directă cu acesta. Aşa se explică faptul că, deşi Iohannis este cel care a mitraliat permanent PSD, Viorica Dăncilă lasă impresia că are un pact cu Iohannis, îndeplinindu-i dorinţele ca şi cum ar fi aliaţi (demiterea lui Carmen Dan şi a lui Teodor Meleşcanu, atitudinea faţă de legile Justiţiei şi numirea Anei Birchall ca ministru).
Să meargă pe mîna lui Dan Barna este foarte riscant, căci puterea preşedintelui în funcţie este, totuşi, mult mai eficientă decît puterea potenţială a unui nou candidat.
Concluzia se impune de la sine. PSD vrea să rămînă la guvernare cel puţin pînă la alegerile parlamentare din 2020, iar Viorica Dăncilă vrea să păstreze funcţiile de preşedinte al partidului şi Prim-ministru. Pentru acest scop, a şi anunţat obiectivul la aceste alegeri: clasarea în primele două locuri la prezidenţiale, deci întrarea în turul doi. Victoria în aceste alegeri este, în mod surprinzător, opţiune exclusă pentru că este imposibilă!
Aşa putem să înţelegem şi lucrul pe care nu-l înţeleg unii analişti politici: de ce nu vrea PSD să-l susţină pe Călin Popescu Tăriceanu drept candidat unic al alianţei de guvernare? Atitudinea sa tranşantă faţă de Justiţie, discursul anti-Iohannis şi atacurile sale faţă de USR şi #Rezist, alături de dorinţa de a reabilita situaţia ALDE după eşecul de la europarlamentare l-ar propulsa pe Tăriceanu în turul doi, dar victoria ar fi o himeră împotriva unei alianţe PNL-USR în finală, aruncînd oarecum în derizoriu PSD, chiar dacă succesul lui Tăriceanu în primul tur s-ar datora în cea mai mare măsură electoratului pesedist.
Şi atunci, un Iohannis cîştigător ar pulveriza actuala coaliţie după alegeri, iar cu Barna învingător prin voturile PSD ar fi şi mai rău, căci totul s-ar sparge în capul Vioricăi Dăncilă şi a celor din echipa sa, dînd apă la moară tuturor celor care i se împotrivesc: oamenii lui Dragnea, pe care i-a înlăturat deja din conducerea PSD, Gabrielei Firea, care ar putea spune că ea ar fi cîştigat, lui Victor Ponta, care abia ar aştepta o astfel de satisfacţie. Toţi aceştia ar mătura-o pe Viorica Dăncilă nu numai din partid, ci chiar din viaţa politică, trăgîndu-i după ea pe toţi cei care acum trebuie să decidă ce este de făcut.
Or, Viorica nu vrea să se trezească în această situaţie! În opinia sa, mai bine zis în gîndul său ascuns, varianta maximală la care se poate gîndi este să intre în turul doi, văzînd pe urmă ce este de făcut pînă la alegerile prezidenţiale, încercînd să facă dintr-un pact cu duşmanul, adică unul cu Iohannis, şansa de a păstra guvernarea pînă la anul şi funcţia de preşedinte PSD!
Sigur că, pînă în toamnă, pot să intervină multe evenimente care pot schimba jocurile: ieşirea ALDE de la guvernare, urmată de căderea Guvernului prin moţiune de cenzură, retragerea lui Dan Barna din cursa prezidenţială în favoarea lui Iohannis etc.
Sînt lucruri imprevizibile pe care nimeni nu le poate controla în totalitate, dar, în politică, paşii mărunţi sînt cei mai eficienţi. Aşa încît, la acest moment, Viorica Dăncilă şi cei din preajma sa ştiu că turul doi la prezidenţiale este un obiectiv care poate fi realizat şi că ar fi de preferat ca adversarul cîştigător să fie Iohannis, cu toate că astăzi el este cel mai dur contestatar!
Doar Iohannis şi cei care-l conduc din umbră le pot promite rămînerea la guvernare şi după alegerile prezidenţiale. Dacă nu cumva îi vor păcăli şi pe ei, aşa cum au făcut cu Liviu Dragnea, căruia i-au cerut să-l înlăture pe Tudorel Toader din fruntea ministerului Justiţiei, după care l-au trimis la Jilava să mediteze despre cuvîntul de onoare în politică.
Nu este exclus să aflăm că în preajma Vioricăi Dăncilă se află şi un matematician care i-a pus la îndemînă aceste calcule care arată ce şanse are să intre în turul doi al alegerilor prezidenţiale. De aceea, nu este dispusă să lase pe alticineva să cîştige o bătălie pe care poate s-o cîştige şi ea, chiar dacă războiul este deja pierdut!
Spunea Benjamin Peirce, un matematician de la Harvard University: „Matematica este ştiinţa care trage concluziile necesare”. Sînt semne că astfel de concluzii deja s-au tras.

LEGATURA NESTIUTA DINTRE SOTIA LUI DAN BARNA SI VIORICA DANCILA!

21 iul.

Legătura neştiută dintre soţia lui Dan Barna şi Viorica Dăncilă

Legătura neştiută dintre soţia lui Dan Barna şi Viorica Dăncilă

Dan Barna este unul dintre cei mai în vogă politicieni ai momentului, însă soţia lui este o prezenţă discretă, despre care nu se cunosc prea multe detalii. Există însă o legătură suprinzătoare între ea şi Viorica Dăncilă.

Dan Barna este unul dintre cei mai în vogă politicieni ai momentului. Alianţa USR-PLUS a înregistrat un scor excelent la alegerile europarlamentare de pe 29 mai, iar liderul USR a fost desemnat deja oficial drept candidat al alianţei la alegerile prezidenţiale din luna noiembrie. Mai puţin cunoscută în mediul public este însă soţia sa, Olguţa Dana Totolici.

Sursă: Facebook, Olguţa Totolici

Olguţa Totolici a absolvit, în 2004, Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, aceeaşi facultate pe care o absolvea şi soţul ei cu şase ani mai devreme. În acelaşi timp, a obţinut şi o diploma în drept de la Universitatea Sorbona din Paris. Potrivit propriului CV, studiile Olguţei Totolici mai includ un master în Management şi Administrarea Afacerilor la Institutul de Ştiinţe Politice din Paris, un master în Comunicare şi Managementul Resurselor Umane la SNSPA Bucureşti (Școala Națională de Studii Politice și Administrative), un doctorat în Filosofie – Dreptul Muncii la Universitatea Titu Maiorescu şi un Executive MBA la Universitatea din Hull, Anglia.

După un an de stagiatură ca avocat la Vilău și Asociații, Olguţa Totolici lucrează aproape un an la GDF Paris, începând cu aprilie 2005, pe postul de consultant la Divizia de Dezvoltare Internaţională, cu accent pe dreptul muncii din România. Apoi, aproape patru ani lucrează pentru GDF Suez Energy România, ca manager al Departamentului de Responsabilitate Socială. Din septembrie 2009 şi până în prezent, soţia lui Dan Barna activează în cadrul OMV Petrom, mai întâi conducând biroul de drept al muncii din cadrul companiei, apoi ca Head of Reward & Respect Labour Litigation Department.

Potrivit declaraţiei de avere a lui Dan Barna, Olguţa Dana Totolici are un venit anual de 354.082 de lei (aproape 74.800 de euro), adică un venit pe lună de circa 29.500 de lei (puţin peste 6.200 de euro).

Imagini pentru VIORICA DANCILA,DAN BARNA,POZE

Olguţa Totolici este colegă la OMV Petrom chiar cu soţul Vioricăi Dăncilă, Cristinel Dăncilă. Acesta este din 2009 managerul sucursalei OMV Petrom din judeţul Argeş şi, în această calitate, supervizează operaţiunile de extracţie a produselor petroliere pe teritoriile județelor Argeş, Dolj, Olt, Gorj şi Teleorman. Potrivit ultimei declaraţii de avere a premierului Dăncilă, depusă pe 11 iunie pe site-ul Guvernului, soţul ei a avut în ultimul an fiscal un venit de 325.949 de lei.

E OFICIAL! BARNA IL PROVOACA PE JOHANNIS,CIOLS VREA PREMIER!

21 iul.

Dacian Cioloș și Dan Barna

E oficial! Barna îl provoacă pe Iohannis, Cioloș vrea premier!

A fost anunțat în mod oficial tandemul Barna-Cioloș, primul fiind candidat la prezidențiale, iar al doilea propunerea de prim-ministru.

BRUXELLES, 21 iulie – Sputnik, Daniela Porovăț. Dan Barna și Dacian Cioloș au făcut astăzi, oficial, anunțul că vor merge în tandem la alegerile prezidențiale! Liderul USR va fi candidatul la prezidențiale, iar cel al PLUS va fi propunerea pentru funcția de premier. Cioloș a anunțat că obiectivul Alianței USR – PLUS este de a câștiga prezidențialele, dar și parlamentarele.Dan Barna, pe de altă parte, promite că va ajunge în turul doi cu Iohannis:

”Este rezultatul pe care România îl aștepta. Eu voi ajunge în turul al doilea alături de președintele Klaus Iohannis, reprezentantul PNL. Este posibilitatea unei campanii pozitive despre viitor. Obiectivul Alianței USR – PLUS este să câștige alegerile prezidențiale. Avem o relație foarte bună cu președintele”, a spus Dan Barna.

Cioloș, în schimb, a adoptat un discurs de premier:

”Românii vor o schimbare în mod structural, nu peticeli, pe ici pe colo. PSD nu e o forță democratică, ci una de clan, care i-a luat ostici pe români. Aceste alegeri prezidențiale sunt doar o etapă, ele se vor încheia cu alegerile parlamentare, unde sperăm să facem majoritatea, să schimbăm Constituția și să ne punem în aplicare programul de guvernare”.

Ca un premier devotat, Cioloș l-a lăudat și pe Barna care i-a suflat candidatura la prezidențiale:

”Dan Barna este un om nou, e un suflu nou în politică. La nivel european, această alianță începe să fie recunoscută. După ce vom deține și președinția, și majoritatea în Parlament, ne vom impune”, a adăugat Dacian Cioloș.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20190721/26943665/Barna-provoaca-Iohannis-Ciolos-premier.html

DEPUTATUL PSD FLORIN IORDACHE II DA SAH LUI KLAUS JOHANNIS:”IL OBLIGA SA CONSULTE CCR DACA MAI VREA SA FACA UN REFERENDUM!”

21 iul.

Florin Iordache

Iordache îi dă șah lui Iohannis: îl obligă să consulte CCR înainte facă vreun referendum

Deputatul PSD Florin Iordache a depus astăzi o inițiativă de modificare a legii referendumului prin care îl obligă pe Iohannis să consulte CCR cu privire la întrebările pentru un viitor referendum.

BRUXELLES, 19 iulie – Sputnik, Daniela Porovăț. Iohannis ar putea fi obligat să ceară controlul CCR pe întrebările pentru viitorul referendum dacă Parlamentul votează inițiativa lui Florin Iordache de modificare a legii referendumului. Asta ar înseamnă că, pentru referendumul pe care vrea să îl facă în toamnă, o dată cu alegerile prezidențiale, Iohannis nu va mai putea să lanseze întrebări cu caracter electoral, menite să îi atragă voturi, ci va trebui să țină seama de opinia CCR.Proiectul a fost depus de Florin Iordache la numai o zi după decizia CCR prin care au fost respinse inițiativele legislative de revizuire a Constituției. Spre disperarea taberei prezidențiale, Curtea e decis, cu unanimitate de voturi, că nu pot fi interzise prin Constituție amnistierea și grațierea infractorilor condamnați pentru corupție, deoarece ar fi suprimată demnitatea umană și principiul egalității.

”La articolul 11 (al legii 3/2000), după alineatul (1), se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

(11) – Înainte de trimiterea spre consultare Parlamentului, președintele României solicită Curții Constituționale să constate faptul că întrebările referendumului se încadrează în limitele revizuirii prevăzute de art. 152, alin. (2) coroborat cu art. 1, alin (3) și art. 16 din Constituție”, se spune în inițiativa deputatului PSD depusă astăzi la Parlament.

Iordache explică necesitatea modificării propuse de el tocmai prin decizia CCR referitoare la întrebările de la referendumul pentru justiție: ”având în vedere recentul punct de vedere prin care Curtea a statuat că o interdicție constituțională prestabilită în privința vocației cetățenilor care au săvârșit o anumită categorie de infracțiuni de a beneficia de amnistie sau grațiere încalcă principiul egalității, garanție a drepturilor și libertăților fundamentale, precum și demnitatea umană, valoare supremă a statului român”.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20190719/26926090/Iordache-Iohannis-CCR-referendum.html

JOHANNIS IN CULMEA DISPERARII :INCA UN FAKENEWS: CICA MACRON PRIN TELEFON L-A „ASIGURAT „DE SUSTINEREA LUI KOVESI CA PROCUROR EUROPEAN!

21 iul.

Laura Kovesi

Știrea serii: Iohannis și Macron confirmă oficial! Soarta lui Kovesi, ca și decisă

Klaus Iohannis a avut o convorbire telefonică cu Emmanuel Macron – au abordat ”o serie de teme europene, cu accent pe candidatul pentru funcția de procuror-șef european.

BUCUREȘTI, 19 iul – Sputnik, Dragoș Dumitriu. Acum puțin timp, Președinția României a transmis un comunicat prin care se confirmă oficial vestea mult așteptată de Laura Codruța Kovesi: principalul său rival va fi retras.”Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a avut vineri, 19 iulie a.c., o convorbire telefonică cu Președintele Republicii Franceze, domnul Emmanuel Macron”, transmite Administrația Prezidențială.

Cei doi președinți au abordat ”o serie de teme europene, cu accent pe candidatul pentru funcția de procuror-șef european”.

”În virtutea bunei colaborări și a bunei înțelegeri între cei doi șefi de stat, Președintele Emmanuel Macron i-a transmis Președintelui Klaus Iohannis că va retrage candidatura domnului Jean-François Bohnert și că o va susține pe doamna Laura Codruța Kövesi la conducerea Parchetului European”, se anunță în Comunicat.

În acest fel, soarta Laurei Codruța Kovesi pare decisă, pentru că susținerea deschisă a lui Macron va conta enorm – probabil, decisiv – în Consiliul European. Cu alte cuvinte, Kovesi este ca și numită în fruntea instituției Procurorului European.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20190719/26928151/Stirea-serii-Iohannis-si-Macron-confirma-oficial-Soarta-lui-Kovesi-ca-si-decisa.html

AVA MAX – FALLIN’!

21 iul.

FREDERIC FRANCOIS – ILS S’AIMENT!

21 iul.

LESLIE GRACE ,JUSTIN QUILES – SOLA!

21 iul.

%d blogeri au apreciat: