Arhiva | 3:12 pm

ASCENSIUNEA PROSTILOR SI PSIHOPATIILOR IN POLITICA!

21 iul.

                            Apogeul prostiei Sunt mulți cei care […] 

                          Apogeul prostiei

Sunt mulți cei care – ca și mine de altfel – sunt deranjați de prostia galopantă a plăvanului. O constați, te deranjează și n-o înțelegi. Când vezi cum în capul unei țări se implementează un asemenea prostovan, absolut toate criteriile tale meritocratice sunt călcate în picioare. Însă, cum bine știți, cazul „Plăvanul” nu e singular.

 

O altă nulitate, Cioloș, a fost Comisar pentru Agricultură al Uniunii Europene. Acum toată lumea știe cam ce-i poate creierul lui Cioloș, a fost văzut în plenitudinea lui în perioada în care a condus țara. Ce-i drept, indiferent cât de aiurea fuseseră cei de dinaintea lui, niciunul nu fusese atât de prost. Credeți-mă, să fii mai prost ca boc e o performanță. Ei bine, acest individ a avut pe mână la un moment dat întreaga politică agricolă a continentului. Nu e ciudat?

Înaintea lui fusese Orban, Comisar pentru Multilingvism. Individul s-a remarcat printr-un servilism grotesc, vizibil de altfel încă de la nominalizare. În rest nu s-a remarcat prin nimic altceva. Doar prin faptul că-și ține gura, lucru care n-are de-a face cu vreo capacitate cognitivă superioară ci, pur și simplu, cu un fel nativ de-al său de-a fi, care-i ascunde destul de bine restul carențelor. Și tot Comisar, de data aceasta pe Fonduri Europene, a fost și Corina Crețu. Cât o duce capul s-a cam văzut. Eu unul nu știu dacă are capacitatea de-a trece de una singură strada. Te uiți și te-ntrebi cum de e posibil așa ceva. Când însă constați cine le-a fost ăstora șef, începi să te dumirești.

Leonard Orban (fratele lui Ludovic Orban) și Corina Crețu.

Barroso n-a fost vreo lumină, chiar din contră. Era un prostovan care dădea în gropi. Ce-i drept avea o fire cameleonică și nu-ți dădeai seama de prostia-i caracteristică decât atunci când te aflai în proximitatea sa, când ajungeai să vorbești una-alta cu el. Atunci realizai cu surprindere că IQ-ul său s-a oprit din evoluție pe la clasa a patra sau a cincea. Ce să mai zicem de Juncker a cărui prostie mai e dublată și de o de-a dreptul deviantă pasiune bahică?

Trecând Oceanul constați că după Nixon, criteriul accederii la președenția SUA a fost prostia. Altfel n-ai cum să-ți explici apariția unui bou suprem precum Reagan. Iar Reagan e o lumină pentru ceea ce i-a urmat: Bush tatăl, Bill Clinton, Bush fiul (zis și oligofrenia întruchipată), Obama minte-scurtă sau halucinantul Trump.

 

Oricum ai da-o, pare că n-ai cum să găsești o explicație cât de cât logică a unei asemenea ascensiuni a oligofrenilor. Cum se explică toate acestea? Cum de am ajuns să vedem prostia în starea ei cea mai rudimentară privindu-ne de sus?

Putem înainta numeroase ipoteze, dar dacă ne scoatem pe noi din ecuație rămânem în eroare. Personal nu-mi pot explica explozia de prostie de la vârf fără să includ în ecuație explozia obsedantă de prostie de la baza societății. Avem conducători atât de proști pentru că și noi, la rândul nostru, suntem deosebit de proști. Nu-mi dau seama dacă în istorie a mai existat o perioadă în care prostia să fie atât de bine și atât de uniform prezentă în toate straturile societății. De asemenea, nu-mi dau seama dacă această prostie ține de evoluție(mă rog, involuție) sau e vreo boală deosebit de contagioasă. Repet, nu știu. Uitându-mă la modul cum gândesc românii azi și comparând cu modul în care gândeau aceiași români în urmă cu treizeci de ani, mă cutremur și mă întreb cum de s-a ajuns la o asemenea cădere?

 

Prostia care ne înconjoară e atât de mare încât pare că nu i se poate găsi vreo explicație. Poate sunteți tentați să dați vina pe educație, pe propagandă, pe politică sau pe mai știu eu ce. E adevărat, fiecare a avut propria sa contribuție la prostirea oamenilor, dar, repet, pare de-a dreptul inexplicabilă o asemenea cădere. Oameni care în 1989 gândeau sănătos, care își terminaseră educația în vremea comunismului sau imediat după, care n-au fost expuși decât moderat mass-mediei, îi vedem azi gândind ca niște oligofreni. Care-i explicația?

Viermele care ne mănâncă e mai adânc implantat decât ne-am putea imagina. Încă de pe vremea iluminismului ni se instalează mici componente de-ale sale care au pătruns în noi pe diverse canale. Așa s-a ajuns în prezent când, puse cap la cap, aceste componente aparent disparate s-au transformat într-un teribil animal adânc implantat în conștiința noastră care ne parazitează. Aproape putem spune că e vorba de o boală indusă cu ticăloșie, care-a transformat lumea într-o imensă expoziție de proști. Ceea ce vedem acum e apogeul acestei boli, e momentul acela obsedant în care pare că nimeni și nimic nu va scăpa. Spun „pare” pentru că sunt optimist. În fapt nimeni nu poate ști dacă acestei maladii îi va supraviețui cineva deoarece suntem prea proști pentru a mai putea trăi, pentru a mai avea rațiunea de a nu ne autodistruge.

 

Știu că sună aiurea, dar asta e realitatea. De-prostirea e o îndeletnicire deosebit de anevoioasă și pentru a se realiza e nevoie de mai multe generații. Asta ar fi vestea proastă: indiferent cât de mult ți-ai dori să scapi de ea, e atât de bine implantată încât e imposibil să reușești deparazitarea în timpul vieții tale. Ești obligat însă să începi cu tine și să faci în așa fel încât urmașii tăi să continue această acțiune. Deoarece ea nu poate reuși decât dacă e continuată cel puțin câteva generații.

E însă viabilă o asemenea acțiune în prezent? Se mai poate găsi oare o masă critică de oameni care să refuze modelele prezentului, care să aibă o conștiință cât de cât neafectată astfel încât să realizeze că nu se mai poate pe această cale? Și, mai mult, e oare posibilă înlănțuirea câtorva generații pentru a ne putea întoarce acolo de unde lucrurile au luat-o razna? Sunt întrebări cărora nu le pot răspunde.

                                                                                                              Dan DIACONU

Sursa: Trenduri economice

Notă: Ilustrația aparține revistei „Justițiarul”.

JUDECATORII DIN INDUSTRIA ADOPTIILOR!

21 iul.

 

 

Imagini pentru VALERIU STOICA, POZE

Este o poveste despre adopții internaționale, care în anii 90 s-au făcut în număr impresionant și care și-au pus amprenta inclusiv pe imaginea României. În momentul negocierilor de aderare, de la începutul anilor 2000, a trebuit ca România să-și modifice legislația și să închidă seria fără stavilă a trimiterii copiilor orfani sau fără posibilități peste granițe. Una dintre condițiile cel mai greu de îndeplinit era oprirea adopțiilor internaționale, iar raportorul pentru România, Baronesa Emma Nicholson, invoca atunci „statul de drept” care trebuie respectat și cu privire la adopții. România și-a schimbat viziunea, însă epoca anilor 90 a lăsat în negură și 404 dosare de adopții internaționale care au dispărut. Cu totul.

Pe 20 februarie 1997, conducerea Tribunalului București, asigurată de judecătorul Viorel Roș, sesiza Poliția cu privire la dispariția din arhiva instanței a 248 dosare civile având ca obiect adopții internaționale.

Ministrul Justiției de atunci dispune efectuarea unui control amplu la Tribunalul București și inspectorii judecători ai instanței superioare, Curtea de Apel București, constată că au dispărut 404 dosare civile de adopții: 173 din perioada 1990-1993 și 231 de dosare, din perioada 1994 -1995. Odată cu dosarele au dispărut mai multe condici de ședințe din anii 1994-1995, mape de ședințe și registre de evidență.

„Am cerut să se facă o verificare și să întocmească un raport privind situația creată. S-a făcut raportul și după aceea cred că s-a făcut și o plângere penală. Din păcate, din câte îmi aduc aminte, investigația penală nu a dus la niciun rezultat, adică nu a descoperit autorii”, ne-a declarat Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției.

El spune că nu mai are raportul întocmit la cererea sa, dar că ar trebui să fie în arhiva ministerului. Ministerul Justiției susține că la nivelul anului 1997 era o structură care verifica activitatea judecătorilor, însă nu a găsit raportul dispus de Valeriu Stoica.

„În perioada vizată în solicitarea dumneavoastră, respectiv anul 1997, competența activității de control era împărțită și atribuită, după materie, mai multor compartimente din cadrul Ministerului Justiției, Corpul de inspecție având atribuții de verificare și control al activității, pregătirii și aptitudinilor profesionale ale judecătorilor.(…) La nivelul Corpului de control nu au fost identificate inventare cu rapoarte de control a activității judecătorilor/instanțelor judecătorești din anul 1997”, se arată în răspunsul ministerului.

„Din păcate, investigația penală nu a lămurit situația și nu s-a știut până la urmă ce s-a întâmplat cu acele dosare. A fost foarte neplăcut, din păcate”, ne-a mai declarat Valeriu Stoica.

Nici la Tribunalul București nu s-a păstrat raportul, documentele administrative fiind distruse la fiecare 3 ani.

Totuși, concluziile raportului au fost prezentate într-o conferință de presă a anului 1997, ele fiind redate în ziarele vremii.

Nereguli fragrante

Astfel, din material aflăm că echipa de control care a făcut verificările a fost compusă din patru judecători inspectori, printre care și Gabriela Victoria Bîrsan judecătoare pe atunci la Curtea de Apel București, care ulterior a ajuns la Înalta Curte și a fost acuzată și judecată pentru luare de mită și care a fost achitată definitiv.

Controlul a durat două luni, între aprilie și mai 1997. Magistrații implicați au scăpat de sancțiunile disciplinare, deoarece, potrivit legii de atunci, sancțiunile puteau fi aplicate în termen de 1 an de la data comiterii faptelor.

Una dintre concluziile acestui control este că „o altă cauză care a condus la perpetuarea fenomenului în timp a fost și repartizarea dosarelor pe secții, respectiv judecarea acestora cu precădere de Secția a III-a civilă, îndeosebi de un anumit complet: Daniela Brăgău și Claudia Gherbovan Silinescu„. Cea din urmă este fiica fostului general SIE, Constantin Silinescu.

Dacă pe latură administrativă lucrurile au fost clare și cei implicați nu au mai putut fi sancționați, pe latură penală anchetele au stagnat până la prescrierea faptelor.

În martie 1997, Parchetul General începe urmărirea penală „in rem” în legătură cu dispariția dosarelor de la tribunal și, șase luni mai târziu, se propune prin referat „amânarea fără termen a urmăririi penale” și trimiterea dosarului la Poliția municipiului București „pentru a fi inclus în evidența cazurilor cu autori necunoscuți”.

În acest caz, polițiștii au audiat mai mulți grefieri și arhivari de la Tribunalul București sub acuzația de distrugere de înscrisuri. Ulterior, au apărut indicii că în dosar sunt implicați și judecători de la tribunal, astfel încât dosarul a fost declinat la o structură de parchet superioară care, la rândul ei, a disjuns dosarul.

Clasări pe linie

În rezoluția finală de neîncepere a urmăririi penale, din 26 octombrie 1999, sunt nominalizați judecătorii asupra cărora au planat suspiciuni de fals în dosare cu adopții internaționale. În motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul Alexandru Șerban susține că dispariția dosarelor și a condicilor de ședițe și de termene s-a produs pe fondul unei proaste gestionări a arhivelor tribunalului, lucru care nu poate fi imputat judecătorilor care lucrează acolo.

Astfel, procurorul Șerban a arată că „fapta judecătorului Șega Marius Constantin, avocat la data respectivă, care a solicitat repunerea pe rol a două dosare de adopții, cerere acceptată inițial de președinta Secției a III-a Civilă (…) nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, motiv pentru care față de acesta se va dispune neînceperea urmăririi penale”, se arată în rezoluția de clasare din 1999.

Mirela Pod și Mihai Tomescu au fost alți doi judecători cercetați și scoși basma curată. Cei doi au soluționat trei dosare, prin care au încuviințat adopția unor copii români de către cetățeni italieni. „După pronunțarea hotărârilor, cei doi judecători au predat dosarele grefierei de ședință, care, la rândul ei, le-a depus la grefiera-șefă a Secției, consemnând acest aspect în caietul de ședință”. Ulterior, acest caiet nu a mai fost găsit, iar procurorul Șerban a găsit de cuviință că împotriva celor doi judecători nu există probe.

Alți judecători față de care s-au efectuat acte premergătoare urmăririi penale au fost Danielă Bărăgău și Claudia Gherbovan Silinescu, acuzate că „au inserat mențiuni nereale”. Procurorul Șerban nu a fost de acord cu concluziile la care au ajuns polițiștii, respectiv faptul că cele două au încredințat copii spre adopție unor cetățeni străini fără avizul Comitetului Român pentru Adopții, care prevedea că s-a încercat cel puțin 6 luni încredințarea copilului pe plan intern. Magistratul a desființat această ipoteză susținând că în cauză trebuie aplicată legislația europeană și că acolo nu există acest termen.

Astfel, toți acești judecători acuzați de fals în înscrisuri au fost scoși de sub urmărire penală de Parchetul General.

  • În 2019, judecătorul Marius Șega s-a pensionat de la Tribunalul București.
  • Mirela Pod s-a pensionat în 2014 de la tribunalul București, iar Mihai Tomescu, ajuns judecător la Curtea de Apel București, a decedat în 2018.
  • În 1996, cu câteva luni înainte ca subiectul dosarelor dispărute să explodeze, Claudia Silinescu Gherbovan și-a dat demisia din magistratură și s-a făcut avocat.

Celeritate de invidiat

Am stat de vorbă cu un fost martor din acest dosar, care a ales să-și păstreze anonimatul. „Am fost chemat alături de alți 7 colegi la parchet. A fost un interogatoriu cam dur, întrebări încrucișate. Le-am povestit despre condițiile improprii de depozitare ale dosarelor. Echipa de control nu a coborât în arhivă, cereau anumite dosare. Din unele lipseau file, altele nu erau deloc. Asta a fost în 1997. Apoi, am mai fost chemat o singură dată la o secție de poliție după 4 ani. M-au întrebat dacă îmi mai amintesc ceva. De atunci nu mai știu ce s-a întâmplat cu dosarul”, ne-a declarat martorul.

Întrebat ce crede că s-a întâmplat cu cele 404 dosare de adopții dispărute, el a precizat: „Procedura adopției dura destul de mult, luni de zile. Înregistrarea dosarului, citarea părților, apoi termenele de judecată. Ar fi o variantă ca dosarele să vină pachet de undeva. Dacă s-a făcut ceva, s-a făcut pentru a se ocoli procedurile administrative, care sunt de durată. Una e să rezolvi o adopție în trei zile, alta în trei luni. În haos găsești mai greu un vinovat. A fost o perioadă apăsătoare. Grea pentru mine, grea pentru colegi”, a mai adăugat martorul citat.

Anchetele din România privind adopțiile internaționale s-au deschis și în urma sesizărilor unor înalți reprezentanti ai UE, care au arătat că s-au pronunțat zeci de sentințe de adopții într-o singură zi, de către același judecător.

Cum au ieșit din țară acei copii într-un timp atât de scurt este și astăzi un mister. „În mod normal, cu siguranță aveau nevoie de pașapoarte. La vremea respectivă existau pașapoarte colective sau pentru cetățenii minori exista posibilitatea ca un copil minor să fie trecut în pașaportul unui adult, al unui părinte. În anii 90 era o evidență foarte strictă a părăsirilor teritoriului României”, ne-a declarat chestorul Mirel Toancă, directorul adjunct al Direcției de Pașapoarte.

Prietenii de durată

Am arătat mai sus că, în 1997, unul dintre inspectorii judecători care au verificat soluțiile date de magistrații Tribunalului București, printre care și dosarele judecate de Claudia Silinescu Gherbovan, a fost Gabriela Bîrsan.

În iulie 2014, avocata Silinescu și judecătoarea Bîrsan, ajunsă între timp la instanța supremă, erau trimise în judecată de procurorii DNA pentru dare, respectiv luare de mită. Potrivit procurorilor, Silinescu Gherbovan ar fi plătit mai multe, precum petreceri pentru aniversările proprii ale judecătorilor la restaurante exclusiviste din Paris și București, vacanțe și călătorii cu avionul. În schimbul acestor favoruri, judecătoarele dădeau soluții favorabile firmelor reprezentate de avocata Silinescu Gherbovan.

În același dosar, a fost trimisă în judecată și judecătoarea Alina Corbu de la instanța supremă, acuzată de procurori că a atenționat-o „în calitate de prietenă” pe Silinescu Gherbovan că este interceptată de DNA.

În mai 2018, toate persoanele trimise în judecată în acest dosar au fost achitate definitiv de instanța supremă.

Un an mai târziu, în mai 2019, avocata Silinescu Gherbovan face cerere către Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să fie reprimită în magistratură fără examen. „Am plecat din motive personale, în 1996, după ce au apărut probleme în familie referitoare la sănătatea tatălui meu (Constantin Silinescu, fost adjunct al Serviciului de Informații Externe n.red.). Programul era mult mai flexibil, soțul fiind avocat. Am rămas cu nostalgia acestei profesii. Doresc să mă întorc, pentru că m-am format ca judecător cu simțul datoriei, este profesia cu care vreau să-mi închei cariera”, a susținut Silinescu Gherbovan în fața judecătorilor din CSM. Cu votul a 6 din 9 magistrați din Secția pentru judecători, Claudia Silinescu Gherbovan a fost repartizată pe un post de judecător la Tribunalul Ilfov.

Pe 30 mai 2019, președintele României, Klaus Iohannis, semnează decretul de numire în funcția de judecător a Claudiei Silinescu Gherbovan.

Iunie 2019, judecătorea achitată Alina Corbu este singurul candidat pentru șefia Înaltei Curți de Casație și Justiție, mandat de 3 ani pe care îl va prelua din septembrie 2019.

CU BATUL PRIN GARDUL KLAUSULUI:”EUROPA LIBERA” REIA SCANDALUL ADOPTIILOR INTERNATIONALE DIN ANII’90,CU MAGISTRATI ANCHETATI SI APOI PROTEJATI!

21 iul.

404 dosare de adopții internaționale dispărute fără urmă Nimeni nu le mai poate da de urmă copiilor care au făcut obiectul a sute de dosare dispărute.

Imagini pentru PRIN GARDUL KLAUSULUI,ADOPTII,POZE

Este o poveste despre adopții internaționale, care în anii 90 s-au făcut în număr impresionant și care și-au pus amprenta inclusiv pe imaginea României. În momentul negocierilor de aderare, de la începutul anilor 2000, a trebuit ca România să-și modifice legislația și să închidă seria fără stavilă a trimiterii copiilor orfani sau fără posibilități peste granițe. Una dintre condițiile cel mai greu de îndeplinit era oprirea adopțiilor internaționale, iar raportorul pentru România, Baronesa Emma Nicholson, invoca atunci „statul de drept” care trebuie respectat și cu privire la adopții. România și-a schimbat viziunea, însă epoca anilor 90 a lăsat în negură și 404 dosare de adopții internaționale care au dispărut. Cu totul.

Pe 20 februarie 1997, conducerea Tribunalului București, asigurată de judecătorul Viorel Roș, sesiza Poliția cu privire la dispariția din arhiva instanței a 248 dosare civile având ca obiect adopții internaționale.

Ministrul Justiției de atunci dispune efectuarea unui control amplu la Tribunalul București și inspectorii judecători ai instanței superioare, Curtea de Apel București, constată că au dispărut 404 dosare civile de adopții: 173 din perioada 1990-1993 și 231 de dosare, din perioada 1994 -1995. Odată cu dosarele au dispărut mai multe condici de ședințe din anii 1994-1995, mape de ședințe și registre de evidență.

„Am cerut să se facă o verificare și să întocmească un raport privind situația creată. S-a făcut raportul și după aceea cred că s-a făcut și o plângere penală. Din păcate, din câte îmi aduc aminte, investigația penală nu a dus la niciun rezultat, adică nu a descoperit autorii”, ne-a declarat Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției.

El spune că nu mai are raportul întocmit la cererea sa, dar că ar trebui să fie în arhiva ministerului. Ministerul Justiției susține că la nivelul anului 1997 era o structură care verifica activitatea judecătorilor, însă nu a găsit raportul dispus de Valeriu Stoica.

„În perioada vizată în solicitarea dumneavoastră, respectiv anul 1997, competența activității de control era împărțită și atribuită, după materie, mai multor compartimente din cadrul Ministerului Justiției, Corpul de inspecție având atribuții de verificare și control al activității, pregătirii și aptitudinilor profesionale ale judecătorilor.(…) La nivelul Corpului de control nu au fost identificate inventare cu rapoarte de control a activității judecătorilor/instanțelor judecătorești din anul 1997”, se arată în răspunsul ministerului.

„Din păcate, investigația penală nu a lămurit situația și nu s-a știut până la urmă ce s-a întâmplat cu acele dosare. A fost foarte neplăcut, din păcate”, ne-a mai declarat Valeriu Stoica.

Nici la Tribunalul București nu s-a păstrat raportul, documentele administrative fiind distruse la fiecare 3 ani.

Totuși, concluziile raportului au fost prezentate într-o conferință de presă a anului 1997, ele fiind redate în ziarele vremii.

Nereguli fragrante

Astfel, din material aflăm că echipa de control care a făcut verificările a fost compusă din patru judecători inspectori, printre care și Gabriela Victoria Bîrsan judecătoare pe atunci la Curtea de Apel București, care ulterior a ajuns la Înalta Curte și a fost acuzată și judecată pentru luare de mită și care a fost achitată definitiv.

Controlul a durat două luni, între aprilie și mai 1997. Magistrații implicați au scăpat de sancțiunile disciplinare, deoarece, potrivit legii de atunci, sancțiunile puteau fi aplicate în termen de 1 an de la data comiterii faptelor.

Una dintre concluziile acestui control este că „o altă cauză care a condus la perpetuarea fenomenului în timp a fost și repartizarea dosarelor pe secții, respectiv judecarea acestora cu precădere de Secția a III-a civilă, îndeosebi de un anumit complet: Daniela Brăgău și Claudia Gherbovan Silinescu„. Cea din urmă este fiica fostului general SIE, Constantin Silinescu.

Dacă pe latură administrativă lucrurile au fost clare și cei implicați nu au mai putut fi sancționați, pe latură penală anchetele au stagnat până la prescrierea faptelor.

În martie 1997, Parchetul General începe urmărirea penală „in rem” în legătură cu dispariția dosarelor de la tribunal și, șase luni mai târziu, se propune prin referat „amânarea fără termen a urmăririi penale” și trimiterea dosarului la Poliția municipiului București „pentru a fi inclus în evidența cazurilor cu autori necunoscuți”.

În acest caz, polițiștii au audiat mai mulți grefieri și arhivari de la Tribunalul București sub acuzația de distrugere de înscrisuri. Ulterior, au apărut indicii că în dosar sunt implicați și judecători de la tribunal, astfel încât dosarul a fost declinat la o structură de parchet superioară care, la rândul ei, a disjuns dosarul.

Clasări pe linie

În rezoluția finală de neîncepere a urmăririi penale, din 26 octombrie 1999, sunt nominalizați judecătorii asupra cărora au planat suspiciuni de fals în dosare cu adopții internaționale. În motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul Alexandru Șerban susține că dispariția dosarelor și a condicilor de ședițe și de termene s-a produs pe fondul unei proaste gestionări a arhivelor tribunalului, lucru care nu poate fi imputat judecătorilor care lucrează acolo.

Astfel, procurorul Șerban a arată că „fapta judecătorului Șega Marius Constantin, avocat la data respectivă, care a solicitat repunerea pe rol a două dosare de adopții, cerere acceptată inițial de președinta Secției a III-a Civilă (…) nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, motiv pentru care față de acesta se va dispune neînceperea urmăririi penale”, se arată în rezoluția de clasare din 1999.

Mirela Pod și Mihai Tomescu au fost alți doi judecători cercetați și scoși basma curată. Cei doi au soluționat trei dosare, prin care au încuviințat adopția unor copii români de către cetățeni italieni. „După pronunțarea hotărârilor, cei doi judecători au predat dosarele grefierei de ședință, care, la rândul ei, le-a depus la grefiera-șefă a Secției, consemnând acest aspect în caietul de ședință”. Ulterior, acest caiet nu a mai fost găsit, iar procurorul Șerban a găsit de cuviință că împotriva celor doi judecători nu există probe.

Alți judecători față de care s-au efectuat acte premergătoare urmăririi penale au fost Danielă Bărăgău și Claudia Gherbovan Silinescu, acuzate că „au inserat mențiuni nereale”. Procurorul Șerban nu a fost de acord cu concluziile la care au ajuns polițiștii, respectiv faptul că cele două au încredințat copii spre adopție unor cetățeni străini fără avizul Comitetului Român pentru Adopții, care prevedea că s-a încercat cel puțin 6 luni încredințarea copilului pe plan intern. Magistratul a desființat această ipoteză susținând că în cauză trebuie aplicată legislația europeană și că acolo nu există acest termen.

Astfel, toți acești judecători acuzați de fals în înscrisuri au fost scoși de sub urmărire penală de Parchetul General.

În 2019, judecătorul Marius Șega s-a pensionat de la Tribunalul București.

Mirela Pod s-a pensionat în 2014 de la tribunalul București, iar Mihai Tomescu, ajuns judecător la Curtea de Apel București, a decedat în 2018.

În 1996, cu câteva luni înainte ca subiectul dosarelor dispărute să explodeze, Claudia Silinescu Gherbovan și-a dat demisia din magistratură și s-a făcut avocat.

Celeritate de invidiat

Am stat de vorbă cu un fost martor din acest dosar, care a ales să-și păstreze anonimatul. „Am fost chemat alături de alți 7 colegi la parchet. A fost un interogatoriu cam dur, întrebări încrucișate. Le-am povestit despre condițiile improprii de depozitare ale dosarelor. Echipa de control nu a coborât în arhivă, cereau anumite dosare. Din unele lipseau file, altele nu erau deloc. Asta a fost în 1997. Apoi, am mai fost chemat o singură dată la o secție de poliție după 4 ani. M-au întrebat dacă îmi mai amintesc ceva. De atunci nu mai știu ce s-a întâmplat cu dosarul”, ne-a declarat martorul.

Întrebat ce crede că s-a întâmplat cu cele 404 dosare de adopții dispărute, el a precizat: „Procedura adopției dura destul de mult, luni de zile. Înregistrarea dosarului, citarea părților, apoi termenele de judecată. Ar fi o variantă ca dosarele să vină pachet de undeva. Dacă s-a făcut ceva, s-a făcut pentru a se ocoli procedurile administrative, care sunt de durată. Una e să rezolvi o adopție în trei zile, alta în trei luni. În haos găsești mai greu un vinovat. A fost o perioadă apăsătoare. Grea pentru mine, grea pentru colegi”, a mai adăugat martorul citat.

Anchetele din România privind adopțiile internaționale s-au deschis și în urma sesizărilor unor înalți reprezentanti ai UE, care au arătat că s-au pronunțat zeci de sentințe de adopții într-o singură zi, de către același judecător.

Cum au ieșit din țară acei copii într-un timp atât de scurt este și astăzi un mister. „În mod normal, cu siguranță aveau nevoie de pașapoarte. La vremea respectivă existau pașapoarte colective sau pentru cetățenii minori exista posibilitatea ca un copil minor să fie trecut în pașaportul unui adult, al unui părinte. În anii 90 era o evidență foarte strictă a părăsirilor teritoriului României”, ne-a declarat chestorul Mirel Toancă, directorul adjunct al Direcției de Pașapoarte.

Prietenii de durată

Am arătat mai sus că, în 1997, unul dintre inspectorii judecători care au verificat soluțiile date de magistrații Tribunalului București, printre care și dosarele judecate de Claudia Silinescu Gherbovan, a fost Gabriela Bîrsan.

În iulie 2014, avocata Silinescu și judecătoarea Bîrsan, ajunsă între timp la instanța supremă, erau trimise în judecată de procurorii DNA pentru dare, respectiv luare de mită. Potrivit procurorilor, Silinescu Gherbovan ar fi plătit mai multe, precum petreceri pentru aniversările proprii ale judecătorilor la restaurante exclusiviste din Paris și București, vacanțe și călătorii cu avionul. În schimbul acestor favoruri, judecătoarele dădeau soluții favorabile firmelor reprezentate de avocata Silinescu Gherbovan.

În același dosar, a fost trimisă în judecată și judecătoarea Alina Corbu de la instanța supremă, acuzată de procurori că a atenționat-o „în calitate de prietenă” pe Silinescu Gherbovan că este interceptată de DNA.

În mai 2018, toate persoanele trimise în judecată în acest dosar au fost achitate definitiv de instanța supremă.

Un an mai târziu, în mai 2019, avocata Silinescu Gherbovan face cerere către Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să fie reprimită în magistratură fără examen. „Am plecat din motive personale, în 1996, după ce au apărut probleme în familie referitoare la sănătatea tatălui meu (Constantin Silinescu, fost adjunct al Serviciului de Informații Externe n.red.). Programul era mult mai flexibil, soțul fiind avocat. Am rămas cu nostalgia acestei profesii. Doresc să mă întorc, pentru că m-am format ca judecător cu simțul datoriei, este profesia cu care vreau să-mi închei cariera.”, a susținut Silinescu Gherbovan în fața judecătorilor din CSM. Cu votul a 6 din 9 magistrați din Secția pentru judecători, Claudia Silinescu Gherbovan a fost repartizată pe un post de judecător la Tribunalul Ilfov.

Pe 30 mai 2019, președintele României, Klaus Iohannis, semnează decretul de numire în funcția de judecător a Claudiei Silinescu Gherbovan.

Iunie 2019, judecătorea achitată Alina Corbu este singurul candidat pentru șefia Înaltei Curți de Casație și Justiție, mandat de 3 ani pe care îl va prelua din septembrie 2019.

Virgil BURLĂ, 17 iulie 2019

Sursa: Radio Europa Liberă România

Nota redacției „Justițiarul”

Ciudat, taman „Europa Liberă” – „organizație și un post de radio finanțat de Congresul Statelor Unite care transmite în țările Europei de Est și Orientului Mijlociu” ( Wikipedia) –, o unealtă cunoscută ca organ de propagandă și manipulare al CIA , reia, în data de 17 iulie 2019 (!), spinoasa problemă a adopțiilor din anii ’90, în care au fost implicați și soții Iohannis, Carmen Georgeta cu Klaus Werner. Să fie vorba de pregătirea acelei „lebede negre” despre care scria colegul Bogdan Tiberiu Iacob (inPolitics.ro) că ar urma să-i facă dărâmarea lui Iohannis în toamna campaniei electorale, prin publicarea unor dezvăluiri compromițătoare în premieră („Lebăda neagră” a toamnei: i se coace lui Iohannis o lovitură fatală?) și fără posibilitatea unei eschive din partea propagandei iohanniste și a sucursalei SRI? Rămâne de văzut…

Sursa: Justitiarul.ro

ALEX COITA AMICUL LUI MIHAI RAZVAN UNGUREANU ,UNUL DIN CEI DOI FONDATORI AL FORTEI CIVICE II PLAC MANELELE!

21 iul.

Comentatorul politic Alex Coita mărturisește, într-o postare pe Facebook, că ascultă manele.

Imagini pentru COITA,MIHAI RAZVAN UNGUREANU,POZE

El îi taxează pe cei care sunt împotriva manelelor, catalogându-i ipocriți, dar și pe organizatorii Electric Castle care au trasmis că acest gen de muzică nu are ce căuta la festivalul lor.

„Da, ascult manele!

Manelele sunt parte a identității noastre naționale, ca stat balcanic, așa cum hip hop-ul (sau rap-ul) constituie o parte a identității poporului american.

Nu suport atunci când se inflamează mediocritatea în noi și apreciem orice formă de muzică de o calitate mai mult sau mai puțin îndoielnică, dar respingem maneaua pentru că reprezintă o clasă inferioară: „țigani”, „cocalari”, „țărani.”Dar noi cine suntem? Chiar așa sus ne credem încât respingem o parte a culturii populare balcanice?

Eu sunt fiu de profesori universitari, am crescut cu plăci de muzică clasică. Știam să fredonez Schubert înainte să aflu de Depeche Mode.

Dar Azur, Tineret 2000, Adi Minune, Vali Vijelie? Ei exprimă tribulațiile unei clase post-proletare lăsate în urmă de ultimii 30 de ani de „dezvoltare.” Ei nu contează?

Eu cred că ei contează! Și mai cred că, dacă vrei să fii cu adevărat relevant în spațiul public, trebuie să îți asumi asta!

Rușine organizatorilor Electric Castle că au îndrăznit să cenzureze un DJ din Estonia pentru că a pus o piesă a artistului Adrian Simionescu pe care mulți au dansat acum 17-18 ani, atunci când apăruse.

Până când nu vom înțelege că și țiganii sunt cetățeni cu drepturi depline, talentați și contribuitori la o națiune română vibrantă și emergentă, vom rămâne cantonați în reflexe provinciale și complexe de țară de mâna a doua.

Să asculți ocazional manele nu înseamnă să achiesezi la îndemnurile acelor melodii. Muzica este artă! Nici Metallica nici Pantera nu transmit mesajele lui Dalai Lama!

Până când nu ne vom asuma identitatea complexă de stat de frontieră, cu tot ce înseamnă asta, vom rămâne o societate nevrotică, de agitați fără ancoră!

Hai să schimbăm asta!

Hai să recunoaștem că, ocazional, sâmbătă la un grătar sau după un șpriț, mai ascultăm câte o manea.

E o etapă importantă spre asumarea ca neam.

Și pentru cei mai pretențioși care citesc aceste rânduri, îi rog să nu uite că jazz-ul, atât de intelectual azi, a fost acum mulți ani expresia artistică a populației de culoare a unei populații ținute în sclavie, a celor fără dinți în gură!”, a scris Alex Coita, sâmbătă seară, pe contul său de Facebook.

KOVESI BAGA ZAZANIA INTRE DANCILA SI JOHANNIS!

21 iul.

Laura Codruța Kovesi și Klaus Iohhanis

Kovesi bagă zâzania între Dăncilă și Iohannis

Abia se împăcaseră Dăncilă cu Iohannis, că încep să se certe din nou. Motivul îl reprezintă Kovesi și susținerea pe care Iohannis i-o acordă pentru a deveni procuror șef european.

BRUXELLES, 20 iulie – Sputnik, Daniela Porovăț. Premierul Viorica Dăncilă l-a mustrat pe Iohannis pentru că negociază cu Macron pentru susținerea lui Kovesi la șefia Parchetului European. Premierul a fost deranjat că Iohannis, în loc să lupte pentru o poziție importantă pentru România în Comisia Europeană, preferă să o susțină pe Kovesi.Ceea ce opinia publică din România știe este însă că Iohannis are toate motivele să scape de Kovesi din România ca nu cumva să îl contracandideze la președinție și să îi sufle mandatul de la Cotroceni.

În timpul unei conferințe de presă la Târgu Mureș, Dăncilă a spus că președintele Klaus Iohannis nu ar fi trebuit să discute cu omologul său francez Emmanuel Macron despre susținerea Laurei Codruța Kovesi.

”Eu mi-am spus punctul de vedere, câtă vreme o persoană are semne de întrebare despre activitatea sa, dacă a fost demisă pentru rezultatele activității desfășurate, cred că trebuie să își lămurească prima oara aceste aspecte. Aș întreba dacă domnul Iohannis ar susține altă persoana care are altă problemă, nu cred că ar face-o, e clar ca susținerea e țintită pentru doamna Kovesi”, l-a criticat premierul pe președinte.

Dăncilă a făcut și o observație generală: ”M-aș fi bucurat să discute cu Macron despre portofoliul României de comisar european, să fie despre România, nu despre o persoană”.

Dăncilă știe că ceea ce a făcut Iohannis subminează poziția României în lupta pentru un portofoliu important în viitoarea Comisie Europeană. O dată ce Kovesi va fi acceptată pentru postul de procuror șef european, orice solicitare a României pentru un portofoliu important în Comisie se va lovi de observația că Bucureștiul și-a primit deja ”răsplata” și o poziție de vârf în UE, așa că de acum va trebui să se mulțumească cu ce rămâne de la ceilalți. În felul acesta, în timp ce alte state vor avea acces la fonduri importante și vor avea un cuvânt de spus în deciziile viitoare ale Uniunii, România o va avea doar pe Kovesi care nu va aduce niciun beneficiu țării.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20190720/26936408/Kovesi-baga-zazania-intre-Dancil-si-Iohannis.html

SOCANT! TRAFIC DE MINORI SI DE ORGANE IN CAZUL FETITEI RAPITE DE FAMIGLIA SACARIN CU COMPLICITATEA MAFIEI DE ADOPTII INTERNATIONALE A STATULUI SECURIST SUBTERAN SI AMBASADA USA!

21 iul.

Ridicarea fetiței de la Baia de Aramă

Șocant! Trafic de minori și de organe în cazul Sorinei, fetița din Baia de Aramă

Soții Săcărin, părinții din SUA care au luat-o pe fetița Sorina din Baia de Aramă de la cei care au crescut-o, au fost acuzați printr-o plângere penală de trafic de minori și trafic de organe.

BRUXELLES, 21 iulie – Sputnik, Daniela Porovăț. Plângerea penală împotriva soților Săcărin a fost depusă încă de acum un an de zile, în august 2018, de către asistenta maternală Mariana Șărămăt, la DIICOT Mehedinți.În document, asistenta maternală care o avea în îngrijire pe Sorina, lansează acuzații dure la adresa celor care au reușit, între timp, să o ia pe fetiță din sânul familiei în care crescuse:

„Soții Săcărin au deja o fetiță de o vârstă apropiată de cea a Sorinei, fetiță care, chiar de la prima vedere, relevă existența unor afecțiuni (ce nasc suspiciunea faptului că scopul adopției internaționale a minorei Lucan Sorina este de fapt acela al traficului de minori în vederea traficului de organe)”, se arată în plângerea penală.

Mariana Șărămăt a arătat în plângerea depusă la DIICOT, dar clasată între timp, că „este incontestabil că în spatele acestei adopții internaționale stau interese obscure și nu interesul superior al minorei Lucan Sorina. De altminteri, este de neînțeles de ce un minor ar fi luat din sânul unei familii în care este integrat deplin și trimis într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoaște, la o familie cât se poate de suspectă”.

Read more: https://ro.sputnik.md/society/20190721/26942165/Socant-Trafic-de-minori-si-de-organe-in-cazul-Sorinei-fetia-din-Baia-de-Arama.html

DE CE NU-I PASA LUI JOHANNIS?

21 iul.

Decizia CCR a picat ca o bombă. Și care, în ciuda zgomotului, n-a explodat încă pentru a produce pagube. Președintele a privit-o cu nepăsarea sa suverană, de parcă ar fi căzut o frunză. Curtea Constituțională a României i-a descalificat propunerile de modificare a Constituției României. Și cu toate acestea, el șade pe gînduri, rumegă decizia și argumentele motivării și zice mereu?
”-Nu se poate, nu se poate!”
” În concluzie, verificând procedura de organizare și desfășurare a referendumului consultativ din data de 26 mai 2019, Curtea a constatat o serie de deficiențe, atât în ceea ce privește Decretul Președintelui României nr.420 din 25 aprilie 2019, cât și în ceea ce privește modul de desfășurare a referendumului. Curtea apreciază însă că deficiențele constatate nu sunt de natură să susțină o încălcare a cadrului constituțional care configurează referendumul consultativ.

Astfel, în temeiul art.90 din Constituție, poporul este consultat de Președintele României, iar rezultatul consultării trebuie avut în vedere de autorități în abordarea problemelor de interes național care au format obiectul consultării, în sensul orientării politice a acestora. Această abordare se poate concretiza în diverse măsuri ale autorităților publice, fără a impune o opțiune pentru o categorie sau alta de măsuri, cum ar fi revizuirea Constituției, vizată de autorii contestațiilor formulate în această cauză. Ca urmare, declanșarea referendumului consultativ, întrebările adresate poporului de către Președinte, valorificarea răspunsurilor primite de către autoritățile publice sunt subsumate unui efect politic care, la rândul său, produce consecințe în planul răspunderii politice a actorilor instituționali implicați, iar nu în planul răspunderii juridice a acestora. În măsura în care decizia politică este de adoptare a unor măsuri cu caracter legislativ, acestea pot forma obiectul controlului de constituționalitate în conformitate cu cadrul constituțional aplicabil.”(CCR)

Nu a înțeles Klaus Iohannis că inițiativa sa este sortită eșecului? Presupun că nu și-a dat seama! De obicei, se încurcă în sofisticării! Nu i-a spus nimeni că întrebările sunt tălîmbe? Presupun că nu. Și le-a imaginat singur! În plus, cei din jur se tem de figura încremenită a sasului de la Sibiu. Nu a înțeles din presă că se duce într-o fundătură? Nu citește nimic! Toți ziariștii i se par tîmpiți sau cumpărați. La urma urmei, de ce să nu fi încercat el o modificare imposibilă? Dacă așa gîndește el, așa trebuie făcut! Ce dacă în Constituția României nu se pot face diferențe între tipuri de infracțiuni. Pedepsele pot fi grațiate (de președintele României) sau amnistiate printr-o lege. Și cu asta basta! Toată năstrușnicia gîndită de țuțării prședintelui Iohannis a ajuns între spețele celebre, demne de studiat cu studenții cînd se analizează prostii juridice.

Toată găselnița cu referendumul din 26 mai, cel cu două întrebări care au fost patru, șase sau opt se termină acum într-un ridicol nemărginit. Și care nu-l mișcă pe președintele României așa cum nu-l mișcă pe Mihai Viteazu de pe calul său din fața Universității București! Nu sunt decît două variante. Ori nu-și dă seama ce chiflă uriașă a comis, ori nu-i pasă!
Am așteptat cu nerăbdare reacția președintelui României. În fond, el a aruncat țara într-o dispută inutilă. El a împins taberele politice într-o luptă crîncenă pentru o idee stupidă. Corupții să nu poată fi grațiați pentru că lui îi sună bine și sănătos! De ce a tras orbește Klaus Iohannis de stîrvul acestei idei? Dintr-o dorință nebună de a rămîne măturătorul șef într-o curățenie morală desfășurată la nivelul întregii societăți? Sau dintr-o plăcere sadică de a angrena populația într-o inițiativă stupidă? Dintr-un spirit totalitar de a verifica pînă unde poate duce o aberație pe seama românilor? Dintr-o curiozitate de om fără imaginație care și-a dorit să vadă cît de orbește îl pot urma partidele care îl susțin?

SURSA:CORNEL NSTORESCU/EDITORIAL/http://cotidianul.ro/

%d blogeri au apreciat asta: