CE ASCUNDE VIZITA IN USA?

22 aug.

Entuziasmul stîrnit de vizita lui Klaus Iohannis la Casa Albă are un iz patriotic găunos. Toată lumea își exprimă bucuria și convingerea că țara noastră se află într-o relație privilegiată cu SUA față de alte țări, inclusiv din Europa și că vizita președintelui Iohannis a prilejuit o consolidare a parteneriatului, a prieteniei, a cooperării economice etc.

Sec, corect și fără mare tam-tam! Numai că asemenea afirmații fac parte din lunga listă a exprimărilor de protocol și au doar o valoare generală. Exprimă bunele relații între cele două țări și perspectivele frumoase. Nimic mai mult!
Merita atîta efort o asemenea călătorie peste Ocean? Dacă președintele Trump ar fi fost îngrijorat de contractul și taxele pentru Exxon ar fi putut să rezolve lucrurile cu un telefon, nici măcar în legătură directă!
O asemenea vizită fulger, ca la ordin, nu pregătită prin Ministerul de Externe (absent total din peisaj) trebuie să ascundă altceva. În suita gesturilor de complezență după care aleargă lumea politică vizita președintelui Iohannis ne poate măguli. Pentru naivi, o asemenea întîlnire poate avea un rol important în crearea unei imagini publice. Alți șefi de stat și președinți ar cheltui sume enorme pentru a se vedea implicați într-o scenetă politică de genul celei derulate marți seara la Casa Albă.

Doar președintele Franței și-ar fi luat adio de la SUA pentru o jumătate de secol, iar cel al Poloniei, după un asemenea tratament, l-ar fi declarat pe Trump un dușman pentru istorie. Adevărul este că o vizită care să se desfăsoare asemeni celei îndurate de Klaus Iohannis ar putea fi considerată ”istorică” doar pentru șeful de trib al unei insule din Pacific. Sau pentru datul de pereți și minimalizarea unui președinte de țară din Europa de Est. Cum să fie ”istorică” o întîlnire pe fugă, ca între două trenuri, cu onoruri puține, fără fast, cu protocol redus, fără conferință de presă, fără delegație numeroasă, fără ambasador în biroul oval, fără conferință de presă (Iohannis n-a contat la întrebări, a trebuit să le mimeze la ambasadă). Și fără nici o hotărîre la a cărei lectură Parlamentul României să se ridice în picioare și să aplaude?

Nici dacă Iohannis ar fi fost convocat să primească cîteva sarcini importante nu ar fi fost primit ca un pizza delivery! Și toată primirea și despărțirea nu s-ar fi redus la un aer atît de rece și de grav.
Pentru mine, vizita istorică a lui Klaus Iohannis la Casa Albă trădează o problemă importantă pentru președintele american, nu știu care, și s-a încheiat mai degrabă cu unul sau mai multe avertismente.
Vorbele mari și frumoase au fost de fațadă, adică de politețe. Din ele, România nu se alege cu nimic. ”Ne vom gîndi și la vize” poate fi considerat orice, numai promisiune serioasă nu.
În fapt, întîlnirea între cei doi, în ciuda bărbilor de rigoare, a arătat ca o discuție personală pe o problemă extrem de gravă, la care n-au avut acces nici miniștri, nici ambasadorii, dar care vizează cu siguranță România.
Pentru că s-a întîmplat ceva (sau este pe cale să se întîmple) și o explicație ar trebui dată, mă limitez la preluarea unei ipoteze interesante publicată de Bogdan Tiberiu Iacob:

”Practic, Iohannis s-a declarat de acord cu boicotarea conductei de gaze Nordstream 2. Ca și cu sporirea prezenței militare americane în România, ceea ce poate include și relocarea bazei din Turcia ori transferul total sau parțial al militarilor americani din Germania. Iar a accepta cu atîta lejeritate surplus de armată americană pe teritoriul României înseamnă, indirect, o opțiune pro-NATO și anti-armata europeană a lui Macron și Merkel.
La fel de deschis s-a arătat și față de blocarea investițiilor chineze din domeniul 5G ori cel nuclear, via Cernavodă, pentru că industriile americane sunt de preferat, scrie în declarație. Ca să fie bătut în cuie, tot ieri s-a semnat un memorandum separat de către ambasadorii Hans Klemm și George Maior, care blochează categoric afacerea Huawei.
În fine, Iohannis s-a declarat de acord cu necesitatea exploatării de gaze din Marea Neagră, de către americani, ca o modalitate de a elimina dependența europenilor de Rusia.
Toate aceste chestiuni nu înseamnă automat ceva rău pentru România, dimpotrivă.
Dar îi creează lui Klaus Iohannis probleme de-a dreptul insurmontabile, pentru că toate punctele enumerate mai sus se plasează în contra politicii și a intereselor germane.
Iohannis e pus, cum scriam și luni, să aleagă între Berlin/Paris și Washington, și nu pe chestiuni mărunte, ci pe cele mai mari cu putință.
El are răgaz pînă în preajma alegerilor să arate care îi este opțiunea finală. Dacă se va repezi, ca după vizita din 2017, să dea raportul Angelei Merkel într-o vizită-fulger la Berlin și dacă nu va mișca urgent lucrurile în direcția promisă americanilor, costurile vor fi imense, dacă nu totale.
Între Scylla și Caribda, Iohannis va avea un final de mandat cel puțin fierbinte”

Înclin să cred că Bogdan Tiberiu Iacob a fost printre puținii comentatori care a citit corect încruntata primire a președintelui României la Casa Albă.

EDITORIAL://CORNEL NISTORESCU// ,http://cotidianul.ro/

Reclame

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: