Arhiva | 12:43 pm

DEZASTRU PENTRU NAZISTUL KLAUS ADOLF JOHANNIS ,SLUGA PRUSACULUI DONALD J.TRUMP,CARE L-A ATRAS INTR-O CAPCANA PE CARE GERMANIA O VA DECONTA!

23 aug.

Întrevedere lui Klaus Iohannis cu Donald Trump (Washington DC, SUA)

Dezastru pentru Iohannis – și o concluzie uimitoare: Trump l-a atras într-o capcană…fatală

De ce să mai accepte ”sultanul” de la Washington un președinte – considerat susținător al intereselor Berlinului?! Mai ales acum, când chiar ei l-au marcat ca țintă – ”președintele care a cedat tot”!

BUCUREȘTI, 22 aug – Sputnik, Dragoș Dumitriu. Departe de a fi un mare succes electoral, vizita în SUA pare a fi un dezastru pentru Iohannis. Asta pentru că reacțiile după întâlnirea Iohannis – Trump sunt… dezastruoase pentru președintele României. Cu excepția celor din PNL, Iohannis e făcut praf! Mai ales de presa independentă, de analiști și chiar de voci ale opiniei publice.Iată numai câteva exemple… ale dezastrului:

Jurnalista de investigații Sorina Matei: ”Atât i-a dus mintea. A făcut ca maimuța în fața maimuțoiului. Csf. Ncsf. Ne merităm soarta. Mai bine îi dădea Melania geaca. Măcar e mai mișto”.

Jurnalistul Andrei Bădin: ”Mare ”dreptate” a avut ungurul ăla care ne-a zis: ce dracu să faceți voi cu gazele din Marea Neagră? Focuri pe dealuri? Ni le dați nouă. Iar americanii le iau și le dau ungurilor”.

”Așa că, în cele din urmă, mai în glumă, mai în serios, Trump va face mare Ungaria din nou –  Viktor Orban râde de se prăpădește: ia și de la americani și de la ruși”, scrie realizator B1 Tv.

Avocata Ingrid Mocanu: ”Până acum eram îngrijorați că ne-au vândut nemernicii de politicieni țara pe un leu. Acum nu o mai ”vinde” nimeni: Klausică și cu Veo o donează… în aplauzele națiunii!”.

Și, completează avocata, ”ca să o primească ăștia, stăpânii noștri care ne pun președinți, le mai dăm și ceva cadou: gaze gratis, oameni vii care să moară prin ”teatrele de operații” (a se citi pe unde se mai duc americanii să ia cu japca, că ăia nu vor să dea moca nimic), 5G – uri, bani gârlă pentru autostrăzi inexistente etc.”

Avocatul Dan Chitic: ” Memorabil in politica românească, așa jegoasa cum e ea, e că avem o noua sintagma cu o sfera noțională clar definita: iohannismul. Căci cum băsismul este de mulți ani sinonim perfect cu abjecția și ticăloșia, așa iohanismul a devenit sinonim cu slugărnicia și lașitatea. Iar trădarea este trăsătura comună a amândurora”.

”Intrând pe șest la Casa Alba, ascuns de ochii lumii de o Mașină neagră și camuflat de vacanțele romanilor si sub acoperirea tragediei de la Caracal, Klaus a pupat condurul lui Trump și i-a pus pe tava tot măritului Sultan de la Washington: toată țara și tot viitorul acesteia!”, scrie Chitic. ”Totul pentru un nou mandat! Pentru asta Klaus e gata să dea tot. Să dea orice! Orice e român sau românesc va fi oferit ca peșcheș!”.

O primă concluzie: da, după vizita la Washington, Iohannis are pe piept cartonul pe care scrie ”președintele care a cedat tot”!

De fapt, Iohannis e sinucigaș?

Un nou mandat… ei, tocmai aici apar dubiile, mai ales după această întâlnire. De exemplu:

”Nu știam că Iohannis are stofă de sinucigaș – cum de-a semnat acordul ăla, prin care se opune jucăriei iubite a lui Mutti, North Stream II?”, scrie Constantin Gheorghe.

Poate cea mai interesantă observație vine de la Bogdan Tiberiu Iacob (InPolitics) care scrie clar: ”Klaus Iohannis a fost chemat la Washington ca să fie obligat să aleagă între doi poli de putere”.

Și, arată analistul, ”pentru a i se arăta că nu e o rugăminte, ci o somație, nu s-a precupețit niciun artificiu de imagine.

”Nu a existat vreo brumă de program colateral, totul s-a derulat contra-cronometru, cu doar 2-3 zîmbete pentru poză și cîteva declarații amabile, dar reci, ale gazdei – nu au existat vreo declarație umăr la umăr la final, necum o conferință comună de presă”, scrie Iacob.

Enumerând principalele probleme pe care, evident, Trump le-a impus lui Iohannis, Iacob constată că acestea sunt contrare intereselor și demersurilor Germaniei, susținătoarea lui Iohannis! ”Îi creează lui Klaus Iohannis probleme de-a dreptul insurmontabile, pentru că toate punctele enumerate mai sus se plasează în contra politicii și a intereselor germane”, scrie BT Iacob.

”Iohannis e pus să aleagă între Berlin/Paris și Washington, și nu pe chestiuni mărunte, ci pe cele mai mari cu putință”, scrie Iacob, completând – ”El are răgaz până în preajma alegerilor să arate care îi este opțiunea finală”.

Dacă se va repezi, ca după vizita din 2017, ”să dea raportul Angelei Merkel într-o vizită-fulger la Berlin și dacă nu va mișca urgent lucrurile în direcția promisă americanilor, costurile vor fi imense, dacă nu totale”, conchide jurnalistul.

”Datul de pereți și minimalizarea unui președinte din Europa de Est”

Opinia lui Iacob este apreciată ca realistă și de celebrul jurnalist Cornel Nistorescu. În editorialul de azi, Nistorescu întreabă ”Ce ascunde vizita în SUA?”. Asta pentru că maestrul reportajului ”la intersecție” a descoperit, ca și BT Iacob, câteva chestiuni care ”nu se leagă” cu ”prea fericirea” lui Iohannis.

”Adevărul este că o vizită care să se desfășoare asemeni celei îndurate de Klaus Iohannis ar putea fi considerată ”istorică” doar pentru șeful de trib al unei insule din Pacific – sau pentru datul de pereți și minimalizarea unui președinte de țară din Europa de Est”, scrie Nistorescu.

Cum să fie ”istorică” o întâlnire pe fugă, ca între două trenuri, cu onoruri puține, fără fast, cu protocol redus, fără conferință de presă, fără delegație numeroasă, fără ambasador în biroul oval, fără conferință de presă – întreabă uimit Nistorescu, punctând ironic ”Iohannis n-a contat la întrebări, a trebuit să le mimeze la ambasadă”.

”Nici dacă Iohannis ar fi fost convocat să primească câteva sarcini importante nu ar fi fost primit ca un pizza delivery! Și toată primirea și despărțirea nu s-ar fi redus la un aer atât de rece și de grav”.

În concluzie, pentru Nistorescu ”vizita istorică a lui Klaus Iohannis la Casa Albă trădează o problemă importantă pentru președintele american, nu știu care, și s-a încheiat mai degrabă cu unul sau mai multe avertismente”.

”Vorbele mari și frumoase au fost de fațadă, adică de politețe. Din ele, România nu se alege cu nimic”, scrie directorul ”Cotidianului”.

Și, ca să fie clar și răspunsul la întrebarea din titlu, ”Ce ascunde vizita în SUA?”, Nistorescu… îl citează pe Bogdan Tiberiu Iacob – și se referă la concluzia acestuia.

”Înclin să cred că Bogdan Tiberiu Iacob a fost printre puținii comentatori care a citit corect încruntata primire a președintelui României la Casa Albă”.

O capcană pentru președintele Iohannis?

Pe de altă parte, în opinia mea, începe să se întrevadă o altă concluzie – Iohannis a fost atras într-o veritabilă cursă. Pus să aleagă între SUA și Germania, Iohannis nu are de ales… decât să piardă. Ori sprijinul Germaniei, cu toate firele sale nevăzute, ori al SUA, adică puterea care domină (colonia) România.

În plus, așa cum am arătat, Iohannis este pur și simplu făcut praf în țară după cedarea totală în fața lui Trump – al cărui tupeu, culmea, nu deranjează românii. ”E om de faceri, face ce trebuie pentru țara lui” – acestea sunt motivele care îi fac pe români să-l accepte pe Trump, dar și să reverse asupra lui Iohannis frustrările față de tupeul americanilor.

Ori, e greu de crezut că asemenea aspecte nu ar fi fost prevăzute de experții politici americani! Căderea lui Iohannis în preferințe era previzibilă și, probabil, parte a planului lor! Dar care este acest plan?

Primo – în fața disperării lui Iohannis de a-și reînnoi mandatul, Trump știa că acesta ca accepta orice, ceea ce s-a și întâmplat. Secundo, deschiderea posibilității de a lovi Germania chiar prin ”omul său” duce la două variante: fie anularea susținerii lui Iohannis de către Berlin, fie chiar înlocuirea lui Iohannis în fruntea statului.

Adică, logic, de ce să mai accepte ”sultanul” de la Washington un președinte – considerat susținător (sau chiar vector) al intereselor Berlinului?!

La această din urmă variantă, nu vă uitați la sondaje… Știți cât de multe se pot întâmpla într-o lună? Iohannis știe, la cel ca și Ponta. Iar americanii știu și mai bine…

Dar poate fi înlocuit Iohannis – și cu cine?… Sincer, nu cred că e o problemă. De exemplu, auzise cineva de Tommy Tomescu până când acesta să controleze brusc și total Piața Victoriei, anulându-i pe ”profesioniștii” lui Iohannis-geacă-roșie? Un exemplu… Și, clar, stăpânii, sau ”noii sultani” pot găsi o variantă la Iohannis!

Poate chiar una ”patriotică”, una care să se ”bată pentru români”, mai ales acum după ce Iohannis e acum acuzat la scenă deschisă că a cedat tot! Scriam mai sus că, după vizita la Washington, Iohannis are pe piept cartonul pe care scrie ”președintele care a cedat tot”! Sunt perverși americanii? Păi stăpânesc lumea asta, în care ei dau tonul, cum ați vrea să fie?!…

Ucraina, țară controlată de SUA, cu partide de extremă neonazistă active, a votat un președinte evreu, de formație… actoraș de parodii; v-ar mira în România, țară controlată de americani, un candidat precum… artistul și activistul Tudor Chirilă? Nu l-ar bate pe Iohannis? NU, l-ar spulbera, nu l-ar bate! Sau chiar și unul mai blând ar fi suficient…

Repet, americanii știu câte se pot face și schimba într-o lună, mai ales că terenul pare pregătit, ”omul Germaniei” călcând în cursa pregătită.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20190822/27333379/Dezastru-pentru-Iohannis–si-o-concluzie-uimitoare-Trump-l-a-atras-intr-o-cursa-fatala.html

Reclame

CELEBRU GENERAL DIN SERVICII TRAGE IN PLIN:JOHANNIS SI MAIOR DOI TRADATORI AI ROMANIEI LA WASHINGTON!

23 aug.

Vizita lui Klaus Iohannis la Washington 20 august 2019

Celebru general din Servicii trage în plin: Iohannis și Maior, ”2 trădători la Washington”

”Nu realizez cum a permis Guvernul României să semneze un document de asemenea importanță un individ demonstrat că acționează contrar intereselor statului nostru și a cărui revocare a propus-o”.

BUCUREȘTI, 22 aug, Sputnik, Dragoș Dumitriu. Una dintre cel mai puternice voci din rândul militarilor în rezervă, generalul Dumitru Iliescu, fostul director al Serviciului de Protecție și Pază, expune în mediul online o variantă acuzatoare a vizitei lui Iohannis – cu accentul pe implicarea fostului șef al SRI, ambasadorul George Maior.

”Nu mai este de mult un secret faptul că George Maior nu mai acționează în slujba Statului român, ci a celui american, de fapt el este ambasadorul americanilor din partea României la Washington, total fidelizat, de către CIA, în folosul SUA, dar în același timp are și vădite „sensibilități” cu vecinii noștri de la vest, adică ungurii, cu care își armonizează interesele și acțiunile”.

Astfel îl descrie fostul șef al SPP pe fostul său omolog de la SRI, actual ambasador în SUA.

Conform generalului Iliescu, Iohannis nu a fost invitat la Washington, ca președintele Poloniei, Andrzej Duda, ”ci a fost convocat, chemat de către Trump, pentru că americanii nu invită la întâlniri slugile, agenții lor sau ai altor state, doar le cheamă la ordin”.

În acest context, generalul propune întrebarea logică: ”Atunci de ce și-a întrerupt concediul Președintele american ca să se întâlnească cu el?”

Din mai multe motive, arată generalul, enumerând:

-prin intermediul lui Maior, ”Iohannis a făcut demersuri disperate să fie primit pentru a i se reconfirma sprijinul american în viitoarele alegeri prezidențiale, dar rolul determinant l-au avut CIA, Pentagonul, Departamentul Energiei, lobby-ul maghiar foarte puternic în ultima perioadă și, nu în ultimul rând, câteva multinaționale”.

-lui Trump i s-a prezentat, de către importantele structuri statale menționate anterior și care au acționat coordonat, oportunitatea de a rezolva câteva chestiuni majore pentru SUA și prietenii ei.

Dintre acestea, generalul Iliescu se referă la interesele americanilor ”în ceea ce privește ascensiunea Chinei în diverse domenii, dar mai ales în cel al înaltelor tehnologii și cel al armamentelor strategice de ultima generație”.

”De fapt, Trump nu se poate împăca cu gândul de a pierde poziția de lider mondial în zona economica, si este pe punctul de a o pierde si pe cea militar-strategică, și ca atare face eforturi disperate pentru a bloca acest proces”.

Concret, generalul consideră că tendința Rusiei si Chinei de a-si spori influența în diverse zone, dar mai ales în Europa, este atât de pregnantă încât i-a pus pe jar pe americani, ”și ei caută soluții disperate să-si păstreze zonele de influență”.

”Disperarea SUA este cu atât mai mare, cu cât (…) dacă mai-marii Europei ezită să colaboreze, atunci Unchiul Sam și-a îndreptat atenția spre actorii mai mici dar care au o poziție geostrategică semnificativă, pe care să-i atragă în confruntarea cu China și Rusia, și oricine se alătură efortului este binevenit”.

Mai ales că, arată generalul, față de Romania sunt și alte interese, în special resursele sale din Marea Neagră pe care le vor multinaționalele, dar pe care americanii, la solicitările ungurilor, vor sa le repartizeze și la ei”.

”Atragerea României și Poloniei și a altor țări din Centrul și Estul Europei le asigură americanilor premisele realizării blocadei pe care doresc să o creeze în calea expansiunii Rusiei și Chinei pe bătrânul Continent”, scrie generalul Iliescu.

În plus, generalul ne sfătuiește să adăugăm și ”noi vânzări către țara noastră de armament și tehnică de luptă de miliarde de dolari, dar și miliarde importante pentru finanțarea trupelor americane staționate pe teritoriul țării noastre”.

În acest fel, consideră generalul, vom realiza ușor de ce ”Trump s-a lăsat convins să-și întrerupă concediul și să îl cheme la ordin pe Iohannis, mai ales că interesul personal al acestuia din urmă se suprapunea perfect peste interesul americanilor”.

”Trădătorul Iohannis s-a conformat imediat, îndreptându-se spre Washington, fără să consulte Parlamentul și Guvernul, și angajând România într-o acțiune deosebit de periculoasă împotriva Chinei, față de care interesele noastre sunt total diferite de cele promovate de Președinte”, scrie generalul Iliescu.

Iar fostul șef al SPP punctează foarte interesant: ”China a dat semnale clare că dorește să-și consolideze relațiile și cooperarea cu țările europene, acordând României un loc aparte, chiar dorind să construiască la noi capul de pod, centrul prin intermediul căruia să-și deruleze afacerile în aceasta zonă, dar demersurile începute de Premierul Ponta au fost stopate imediat de americani și de fidelizații lor din România: Maior, Coldea, Kovesi”.

”Punerea de acord asupra subiectelor abordate în cadrul întâlnirii s-a făcut prin intermediul lui Maior, nu de alta, dar Iohannis să nu se ducă acolo cu temele nefăcute”, scrie generalul. ”Ce si-a zis el trădătorul de Maior: decât sa ne spioneze chinezii prin intermediul tehnologiei Huawei 5G, mai bine ne spionează americanii cu o tehnologie similară, și uite așa mai și încasează câteva miliarde de dolari”.

În final, generalul Dumitru Iliescu pune o problemă – semnarea Memorandumului de către George Maior ”fără să-i pese de interesele noastre, fără să aibă un accept scris al Parlamentului, așa cum era și firesc, iar Iohannis probabil nici nu a avut timp să-l citească, darămite să-l înțeleagă”.

”Nu realizez cum a permis Guvernul României să semneze un document de asemenea importanță un individ demonstrat că acționează contrar intereselor statului nostru și a cărui revocare a propus-o deja Președintelui României”, subliniază în final, generalul Iliescu.

Articolul integral îl puteți citi pe pagina de Facebook a generalului Dumitru Iliescu – cel care promite că ”elementele delicate din cadrul discuțiilor” la va publica ”într-o postare viitoare…”.

Vizita lui Klaus Iohannis la Washington 20 august 2019

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20190822/27334617/Celebru-general-trage-in-plin-Iohannis-si-Maior–2-tradatori-la-Washington.html

MENTORUL TRAIAN BASESCU AL STATULUI PARALEL IL FACE PRAF PE DISCIPOLUL SAU NAZISTUL KLAUS ADOLF JOHANNIS!

23 aug.

Klaus Iohannis

Iohannis primește lovitura de grație… de la Băsescu! Îl face praf, nu mai are replică!

”E mai rău ce s-a întâmplat în SUA decât ce s-a întâmplat la întâlnirea Ponta-Barosso din 2012, pentru că s-a făcut la nivel de președinți”

BUCUREȘTI, 23 aug – Sputnik, Dragoș Dumitriu. Fostul președinte al României, Traian Băsescu, este un invitat obișnuit al postului B1TV, unde face adevărate spectacole – îmbinând ce-i este propriu: excelenta pregătire și ipocrizia, inteligența și nevoia de scandal.

Aseară, Băsescu a făcut o analiză a Declarației comune semnată la Washington de președinții Iohannis și Trump, dar și a întâlnirii, în ansamblul rezultatelor.

Ca și analiștii Sputnik, Băsescu a remarcat implicarea României în conflictul economic chino-american, dar și alte aspecte care l-au dus la o concluzie fermă:

”E o declarație mai rea decât ‘to-do-listul’ pe care l-a primit Ponta de la Barosso”.

Primul lucru, a spus Băsescu este că ”dl Iohannis s-a angajat sa elimine chinezii de la licitația pentru 5G”.

”Căutăm să evităm riscurile de securitate care însoțesc investițiile chineze în rețelele de telecomunicații 5G”, citează Băsescu, care consideră că ”E mai clar decât lumina zilei”.

Al doilea se referă la atacul la Germania – ”Opoziția pentru Nord Stream 2”.

”Nu m-aș fi dus niciodată în SUA să lovesc în Germania”, a declarat Băsescu, care a făcut o constatare istorică: ”Până la urmă, crizele le-am trecut cu Germania, nu cu SUA”.

În plus, atrage atenția fostul șef al statului (șef ”pe bune”!), ”Gândiți-vă că această declarație e citită în toate cancelariile”.

Traian Băsescu face un rezumat al Declarației – și al vizitei – într-o singură frază:

„Declarația este o listă consistentă de asumări: nu mă duc cu Huawei, la Cernavodă veniți voi nu vin chinezii, modificați legislația cu redevențele să vină înapoi Exxon”, declarat Băsescu.

La final, Băsescu a pus o concluzie cu totul distrugătoare, venind chiar din partea teoreticianului ”Axei București – Londra – Washington” – și mai ales a celui care a deschis larg poarta americanilor, mai ales la nivelul serviciilor – adică al puterii reale.

”E mai rău ce s-a întâmplat în SUA decât ce s-a întâmplat la întâlnirea Ponta-Barosso din 2012, pentru că s-a făcut la nivel de președinți”, a conchis fostul președinte al României.

Așa cum menționam, pe lângă inteligența și pregătirea excepționale, Traian Băsescu are și o mare doză de ipocrizie – care transpiră prin alăturarea acuzațiilor pe care i le aduce acum lui Iohannis și a faptelor sale, ca președinte.  Asta însă nu diminuează cu nimic valoarea analizei sale critice – asemănătoare, pe fond, cu cele publicate anterior de Sputnik.

Read more: https://ro.sputnik.md/analytics/20190823/27335200/Iohannis-primeste-lovitura-de-gratie-de-la-Basescu-il-face-praf-nu-mai-are-replica.html

EXPLODEAZA BOMBA AMERICANA IN CAZUL CARACAL!

23 aug.

Vizita magistratului șef al Armatei americane în Europa, responsabil cu anchetele privind militarii americani încartiruiți în bazele din Europa, la Parchetul General este o simplă întâmplare?

„Un anunț sec, dar interesant, azi, al Parchetului General din care aflăm că o delegație de înalți oficiali militari americani a venit pentru discuții cu șefii parchetului militar de la noi”, scrie jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob pe site-ul Inpolitics.ro. Amintind că vizita delegației americane vine în contextul cazului de la Caracal, care a avut loc la doi pași de baza americanilor de la Deveselu, jurnalistul susține că un anumit element care reiese din comunicatul oficial al Ministerului Public face ca această vizită să poată fi considerată de-a dreptul „explozivă”.  Iar colonelul Ian Iverson, magistrat șef al Armatei americane în Europa, aflat în fruntea delegației este cel mai înalt responsabil cu anchetele privind militarii americani încartiruiți în bazele din Europa.
„Practic, din comunicat aflăm că s-a discutat inclusiv despre situațiile în care justiția trebuie să se ocupe de militari străini aflați pe teritoriul românesc și care calcă strîmb”, scrie BTI, subliniind pasajul comunicatului care dezvăluie scopul vizitei: „Principala temă a întrevederii a fost reprezentată de cazuistica parchetelor militare și particularitățile urmăririi penale în acest domeniu specific de competență, în special din perspectiva acordurilor și tratatelor internaționale la care România este parte, referitoare la forțele sale militare aflate în teatre de operații în străinătate, în calitate de țară membră NATO, precum și la forțele militare străine staționate pe teritoriul țării noastre”.
Derulând filmul mult în urmă, BTI reamintește că în octombrie 2001, fostul premier Adrian Năstase și secretarul de stat Colin Powell au semnat Acordul privind statutul forțelor Statelor Unite ale Americii în România, prescurtat SOFA, prin care țara noastră se angaja să cedeze părții americane anchetarea militarilor care comit fapte penale pe teritoriul nostru, cu unele excepții.
„Comunicatul ministerului public care informează despre discuțiile de ieri cu americanii nu prezintă vreo dovadă că aceștia ar fi venit în urma scandalului Caracal, care a condus la speculații privind militarii de la Deveselu. Și atunci despre ce vorbim aici?
Simplu: despre faptul că pînă acum, a mai existat un singur caz în care magistratul șef al Armatei americane în Europa a venit, însoțit de alți oficiali de calibru asemănător, pentru discuții cu șefii Parchetului Militar din România.
S-a întîmplat anul trecut, cînd, în cursul zilei de 9 mai, o delegație condusă de colonelul Gail A. Curley, magistrat șef în acea perioadă al Armatei americane în Europa, a efectuat o vizită la sediul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, împreună cu locotenent-colonel Joseph J. Gowel – șeful Diviziei de Drept Internațional și Operațional, domnul James Robert JR McKee – șeful Departamentului de Drept Străin și Curt A. Parker – șef adjunct al Departamentului de Drept Străin”, scrie Bogdan Tiberiu Iacob.
Care se întreabă dacă este o simplă întâmplare faptul că  „întîlnirea de ieri – la care, demn de punctat, a luat parte și Procurorul General, absent anul trecut – are loc tot la cîteva săptămîni de la declanșarea unui scandal ale cărui așchii ating Deveselu”.

CE S-A INTAMPLAT LA 23 AUGUST 1944? UN DOCUMENT DEZVALUIE DIALOGUL DINTRE REGELE MIHAI CARE A TRADAT ARMATA ROMANA SI REGATUL ROMANIEI SI MARESALUL ION ANTONESCU!

23 aug.

 

O stenogramă a unei presupuse înregistrări a discuției dintre Mareșalul Ion Antonescu și Regele Mihai, din 23 august 1944, a fost făcută publică pe blogul istoricului George Damian.

Inițial, documentul fusese identificat la Arhivele Naționale de istoricul Mircea Vâlcu-Mehedinți și publicat de revista ART-EMIS. Cum era de așteptat, documentul a stârnit discuții aprinse în blogosferă, momentul 23 august fiind în continuare unul controversat.

Practic, documentul ar reda discuția care a precedat întoarcerea armelor de către România în al doilea război mondial.

„Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit că nu este decât o singură cale pentru salvarea țării de la o catastrofă totală: ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei”. Așa își începea proclamația către țară Regele Mihai I, în seara zilei de 23 august 1944.
Se împlinesc 75 de ani de când România ieșea din alianța cu Puterile Axei (Germania, Italia și Japonia), declara încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților (Franța, Imperiul Rus, Marea Britanie, Italia și SUA) și declara război Germaniei naziste și Ungariei horthyste.
23 august 1944 este ziua în care mareșalul Ion Antonescu și ministrul de Externe Mihai Antonescu au fost arestați din ordinul Regelui. O zi în care Mihai I a numit un nou guvern și a ordonat încetarea imediată ostilităților cu Națiunile Unite. Cu toate acestea, Acordul de Armistițiu dintre Aliați și România va fi semnat abia pe 12 septembrie 1944.
Timp de trei săptămâni, România a fost socotită că un inamic al Națiunilor Unite și tratată ca atare.
La 20 august 1944, trupele Frontului 2 Ucrainean conduse de mareșalul Rodion Malinovski au declanșat ofensiva pe direcția Iași-Chișinău. Peste două zile, sovieticii se aflau pe linia Târgu Neamț-Huși-Chișinău, făcând o puternică spărtură în frontul germano-român din Moldova. Generalul Friessner a cerut continuarea rezistenței pe linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Galați, lucru cu care, în general, mareșalul a fost de acord.
„În dimineața zilei de 22 August, trupele rusești erau la 20 km de Bolgrad, 10 km de Bârlad și 5 de Bacău. Dezastrul total se apropia cu pași repezi, iar pe front armatele române, în fața retragerii germane se predau sau atacau pe germani. În București, Mareșalul Antonescu discuta cu Clodius ultimele amănunte privind încheierea unei convenții comerciale, care nu era altceva decât o crimă, căci procentele de cereale, oleaginoase și petrol erau sporite, iar resursele nu mai puteau fi asigurate, față de perspectiva pierderii teritoriului într-o cadență uluitoare. În aceste împrejurări am vizitat, la ora 11 ½ a.m., pe atașatul militar al Turciei, rugându-l să comunice din partea opoziției unite, printr-un cod stabilit între blocul național și aliați, întrebarea pe care o adresam celor trei mari puteri și anume:
1. Admit națiunile unite ca România să declare în mod unilateral, în termen de trei zile (respectiv până în seara de 24 august, ora 24.00) că încetează lupta?
2. Admit națiunile unite ca această declarație să fie făcută de încă Mareșalul Antonescu? Puneam această întrebare pentru că răspunsul afirmativ ar fi putut înlătura calificarea celor doi Antonești drept criminali de război.
3. Pot națiunile unite să ne dea un răspuns încă în cursul zilei de 22 august?
Cifrul a fost expediat la Cairo și Ankara, primul la ora 12.40, al doilea la ora 14.00. La ora 17.00 atașatul militar al Turciei a remis secretarului meu răspunsul:
1. Punctul 1 din chestionarul blocului democratic este admis fără rezerve, cu adăogirea că o notă scrisă va trebui remisă de Ministrul României la Ankara, celor trei ambasadori ai Națiunilor Unite, în cel mult 24 ore de la proclamația adresată prin Radio, românilor.
2. Se admite Mareșalul Antonescu, însă guvernul va trebui să se retragă după încheierea armistițiului și semnarea lui la Moscova. Prin aceasta, aliații renunță la calificarea de criminali de război, cu condițiunea ca cei doi Antonești să recunoască, în preambulul armistițiului, înfrângerea și să semneze actul.
3. Se insistă că este ultima ocazie de a ne asigura un viitor demn de vechile prietenii ce le-am avut cu aliații și de memoria lui Titulescu.
La ora 17.15 blocul democratic a luat cunoștință de răspuns, hotărând a face imediat demersurile necesare pe lângă Mihai Antonescu și a se obține o întrevedere cu Mareșalul Antonescu. În același timp am trimis pe domnul Bebe Brătianu la Rege, pentru a-L pune în curent cu evoluția situației.
Condițiile armistițiului erau:
1. Teritoriale – frontiera din 1940.
2. Demobilizarea a ½ din armată, iar 20 divizii să ocupe Ardealul de Nord.
3. Economice – 1.000.000.000 plătibili în 4 ani în mărfuri.
4. Politice – garnizoane în Moldova în orașele capitală de județ pe timp de 5 ani.
Fiecare punct avea mai multe paragrafe ce urmau a fi discutate la Moscova.
La ora 19, Regele mi-a comunicat prin secretarul său că a obținut suprimarea garnizoanelor, reducerea efectivelor pentru Ardeal și că de urgența încheierii armistițiului depind îmbunătățirile condițiilor economice și financiare. În ce privește chestiunea reacțiunei germane, întrucât ea nu fusese pusă de Aliați, urma să se ceară ca germanii să părăsească țara în 7 zile, iar la prima agresiune să declarăm Germaniei război. Blocul Democratic a aprobat raportul și a hotărât facerea ultimului demers pe lângă guvern.
La ora 20, Mihai Antonescu a fost primit de domnul C. Brătianu, declarându-se în totul de acord cu hotărârile luate și luându-și angajamentul să convingă pe Mareșal de a nu pierde ultima ocazie de a se salva.
Regele mi-a declarat deschis că se teme ca lăsând pe Antonești să semneze armistițiul, aceștia vor încerca să se cramponeze de putere, ceea ce nu mai poate admite. Mi-a indicat și a insistat asupra faptului că nu are nici o încredere în Antonești și că El personal și-a ales garda pentru sine de 23 august, înarmând suplimentar gradații și a adăugat că și-a luat toate măsurile ca lovitura să reușească, însă trebuie grăbită, și terminată chiar a doua zi. Iar motivul adevărat pentru care venise era următorul: să se constituie chiar în acea noapte un nou guvern, pentru orice eventualitate. În fața insistenței Regale, am chemat pe domnii Dinu Brătianu și Pătrășcanu, arătându-le situația. Am promis Regelui că la ora 7 ½ din a doua zi, va avea lista guvernului și am plecat apoi însoțindu-l pe jos până la Fundația unde Regele a trimis pe caporal înainte și apoi s-a strecurat după el, prin aripa neterminată. Probabil că se înțelesese cu sergenții din postul de la stradă și cu ostașii din gardă.
La înapoiere, soția mi-a comunicat că în convorbirea avută cu caporalul ce însoțise pe Rege, acesta i-a declarat că pe tot parcursul distanței de la Palat la mine, Regele l-a înjurat pe Mareșal și pe soția sa, gratificându-I cu diverse epitete foarte „populare”.
La ora 1.00 am primit o comunicare telefonică de la Mihai Antonescu, care mă anunța că Mareșalul, în urma expunerii sale și a vizitei domnului Mihalache, a hotărât convocarea unui consiliu de miniștri plini pentru 23 august ora 10, unde sunt rugat să iau parte ca delegat al Blocului Democratic.
La ora 2.00, într-o scurtă vizită la domnul C. Brătianu, am aflat că guvernul era constituit și gata să facă față oricărei eventualități (Se va intercala lista). Am remis lista secretarului meu, care a înaintat-o la Palat, la ora 7 dimineața; în același timp i-a remis-o Regelui și generalului Sănătescu.
La ora 10.00 m-am prezentat la Președinție. La ora 10 ¼ a sosit și Mareșalul, încruntat, cu cravașa în mână, răspunzând rece și distrat la plecăciunile ce I se făceau. Luau parte la Consiliu: Mihai Antonescu, I.Petrovici, Atto Constantinescu, Petre Ionescu, I. Marinescu, Marian, General Șteflea, Piky Vasiliu, Col. Elefterescu etc. Redau textual discuțiile urmate:
Mareșal Ion Antonescu: Domnilor, domnii din opoziție au găsit de cuviință să se constituie în bloc și să trateze pacea peste capul Guvernului. Recunosc, este un act de curaj, dar răspunderea o are Mareșalul Ion Antonescu, singurul care are drept să aprecieze asupra chestiunei de a se încheia sau nu un armistițiu cu U.R.S.S. Nu D-lor (arătând spre mine și ridicând tonul) și probabil complicele dumnealor, Regele D-lor de la Sinaia, au a se amesteca în această chestiune. Apoi, ironic: și au aerul să-și spună, uite te salvăm și pe dumneata, numai grăbește și încheie armistițiul. Nu domnilor, Mareșalul Antonescu nu are nevoie să fie salvat. El e tare și e patriot.
Am aruncat o privire lui Mihai Antonescu și la gestul său, arătând că și el e surprins de atitudinea Mareșalului, m-am sculat și am întrebat: Aceasta este atitudinea Dvs. definitivă?
Mareșalul: Așteaptă, ai răbdare, ce, ai vreun interes?
Dinu Brătianu: Da, al țării și dacă D-ta crezi că este timp de circ, te rog să dai reprezentația pe frontul care a ajuns la 250 km de noi și mâine va fi la 150 km. Îți repet, aceasta este hotărârea D-tale? Pentru că nu D-ta ai ultimul cuvânt.
Mareșalul: Tăcere: Domnilor, ca să nu se spună că sunt încăpățânat, voi oferi Rusiei un armistițiu. Voi preveni și Germania. Și cum sunt sigur că vor refuza să discute cu mine, astfel voi avea descărcarea de a duce războiul până la ultimul om (strigând) până la capăt (răcnind) până la victoria finală a Axei. Tăcere mormântală. Apoi: Ei, ești mulțumit, Domnule Brătianu?
Eu: Nu. Dar nu înțeleg să discut cu D-ta în fața Consiliului. În acest moment Mihai Antonescu este chemat afară. Înapoindu-se anunță pe Mareșal că Regele dorește să-l vadă.
Mareșalul: Să mă lase în pace. Spuneți-i că acum am o altă treabă mai importantă de făcut decât să mă duc la Palat. Apoi, cu un gest măreț, m-a invitat într-o cameră alăturată, unde a urmat următoarea convorbire:
Mareșalul: De ce ești nemulțumit?
Eu: Domnule Mareșal, ți s-a spus că Aliații admit să discute cu D-ta și că, consecința pentru D-ta este că scapi de răspunderea crimei de război. Cum vrei D-ta să anunți Germania? D-ta ai fi putut face aceasta dacă ai fi avut siguranța că ți se respinge oferta; atunci, da, nu ai fi avut altă ieșire, deși te previn, că dacă aliații refuzau să discute cu D-ta, toate măsurile erau luate. Sunt împuternicit de cele patru partide, să-ți comunic că D-ta nu ai altceva de făcut decât să execuți ceea ce ți se cere. Dacă anunți Germania, țin să-ți fac serviciul să te anunț că armata din Moldova va ridica armele împotriva Germaniei. (În acest moment Gen. Șteflea anunță că a căzut Bolgradul, Morlenii și că rușii sunt în împrejurimile Bacăului).
Mareșalul: Bine; dați-mi răgaz până la ora 2, când voi merge la Rege să tratez.
Eu: Ce să tratezi? Ascultă, domnule Mareșal, suntem oameni serioși sau ne jucăm cu soarta țării?
Mareșalul: Aveți cuvântul de onoare al Mareșalului Antonescu, că nu voi anunța Germania, dacă mi se garantează securitatea mea, și știi că Mareșalul nu-și calcă cuvântul.
Eu: Însuși Regele vă garantează securitatea. Vă veți putea adăposti la Palat, dacă aveți temeri.[4]Â
Mareșalul:Și soția mea?
Eu: Și.
Mareșalul: Bine. La 2, la Palat. M-a condus la ușă.
Când am ieșit cu mașina de la Președinție, caporalul care îl însoțise pe Rege, a făcut semne șoferului să oprească. S-a urcat în mașină și mi-a comunicat să merg la stăpânul său. Regele, foarte furios, îmi comunică grav că s-a gândit să-l cheme pe Mareșal ca să-i ceară să termine mai curând. (Probabil primise alte instrucțiuni de la Moscova – n.n.). I-a răspuns obraznic. L-am calmat, apoi mi-a spus:
Regele: Să știi că am să-l oblig să trimită telegrama cifrată chiar din biroul meu, ca să mă asigur, și apoi, imediat, cât nu se termină emisiunea la Radio, să dăm un comunicat sobru, iar seara voi citi Proclamația. Nu cumva crede că o va da el…
Am aprobat soluția și am plecat s-o comunic Blocului, care o adoptase pe loc.
La ora 2 ½ am primit un telefon de la Palat. Mareșalul nu sosise. Am plecat imediat la Snagov, unde am găsit pe Mareșal furios. Cu mare greutate l-am convins să plece la 3 ½ la Palat, împreună cu Ică Antonescu.
La ora 4.00, când oaspeții intrau pe poarta Palatului, nu mai funcționa nici un telefon între Palat și oraș, afară de al D-lui C. Brătianu, unde ne aflam toți. Legăturile cu Snagovul fuseseră tăiate. Surprinderea noastră a fost totală. (Regele își luase toate măsurile să nu poată fi stingherit în arestarea Antoneștilor, premeditată, indiferent de răspunsul pe care l-ar fi primit de la aceștia. Regele deja primise ordin, de la Moscova, să-i aresteze pe cei doi – n.n.)
La ora 4 ½, un telefon de la Palat previne pe D-l C. Brătianu că D-l General Sănătescu cheamă pe toți miniștrii din guvernul constituit în noaptea precedentă. Stupoare.
La ora 5.00, toți miniștrii erau strânși în sala de așteptare.
La ora 5 ¼ a apărut, fără nici un protocol, Regele, care le-a spus:
Regele: Domnilor, luați-vă posturile în primire și socotiți-vă în Consiliu de Miniștri Extraordinar, sub președinția Mea. Antoneștii au fost obraznici și i-am arestat. S-a terminat cu era lor. Nu puteți depune jurământul, căci trebuie desființat Decretul 3072. Nu-mi cereți amănunte. Am înregistrat pe placă convorbirea cu Antoneștii și nu veți mai avea nevoie de nici o lămurire mai mult. Și acum, la lucru.
Rolul meu de purtător de cuvânt al opoziției luase sfârșit. După ce mi-au mulțumit, Regele mi-a făcut din ochi și m-a condus la ușa hall-ului. Acasă l-am găsit pe Generalul Arhip, care mi-a povestit următoarele:
Generalul Arhip: La ora 5 ½ l-am primit pe Generalul Dobre, care fusese prevenit că Mareșalul a plecat la Palat și că miroase că se va petrece ceva. În cazul când la ora 5 ½ n-a ieșit de la Palat, el, Dobre, va lua măsuri pentru a-I înlesni plecarea de la Rege.
La ora 5 ½ Gen. Dobre s-a prezentat Gen. Ahip, căruia i-a declarat că Mareșalul s-ar părea că a fost deținut cu forța la Palat și că trebuie ca Statul Major să ia măsuri de salvare. Generalul Arhip i-a răspuns: Dacă Mareșalul este reținut cu forța la Palat, aceasta înseamnă că a pierdut încrederea Regelui și a țării. [5]Cum îți închipui D-ta că o să încercuiesc Palatul și pe șeful Armatei (Regele) ca să salvez un particular?[6]
Eu: Generalul Dobre a plecat cu coada în jos. Astfel s-a terminat domnia Antoneștilor. Printr-un curaj de nedescris.[7]Regele lucrând pe cont propriu, ajutat numai de ostași (15 la număr – n.n.) a pus la punct o întreagă rețea de microfoane, aparate de înregistrat, montate de Rege și subordonații săi, arme automate subtilizate de la unitate, sonerii sub biroul Regal, toate cu scopul de a se dovedi, în fața istoriei, ședința istorică din după amiaza zilei de 23 august 1944.
Audiența Mareșalului și a lui Ică Antonescu după înregistrarea pe plăci
Mareșalul: Să trăiești, Majestate! (Se aude și vocea lui MihaI Antonescu spunând ceva asemănător).
Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, ați adus țara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situație din care numai încetarea imediată a luptei și gonirea germanilor din țară, o pot salva.
Mareșalul: Majestatea sa se înșeală…
Regele. Mai întâi obișnuiește-te să vorbești cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?
Mareșalul: Majestatea Ta…
Regele: Voastră.
Mareșalul: Voastră, dacă vreți.
Regele: Nu că vreau, trebuie.
Mareșalul: Astăzi sunteți nervos.
Regele: Da, pentru că D-ta când te-am chemat azi dimineață m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în masă). Nu-ți permit să-ți arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta că am să admit să mi se uzurpe prerogativele și eu să asist ca un incapabil la sfărâmarea țării mele?[8]
Mareșalul: Dar cine o sfărâmă?
Regele: Voi toți și când vă chem, nu aveți timp pentru Regele țării.
Mareșalul: Voiam să vă spun că vă înșelați dacă credeți că salvați țara printr-un armistițiu.
Regele: Nu v-am chemat să-mi faceți observații și să vă dați păreri. Scopul pentru care v-am chemat este să trimit de aici, din biroul meu, telegrama alăturată, privind încetarea ostilităților cu națiunile aliate. Urmează o pauză, apoi:
Mareșalul: Citește Domnule Antonescu și vezi, crezi că Mareșalul poate trimite o telegramă ca asta?
Ică: Cine a făcut-o?
Regele: Ce vă privește. Dacă n-o dați o dau eu.
Mareșalul: Cum vă puteți închipui că Mareșalul poate trăda aliații germani și a se arunca în brațele Rusiei?
Regele: Cine trădează, Domnule? Dumneata sau nemții. Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a României. Dacă e garanția pe Milcov, pe Argeș, (strigând) pe Olt?
Mareșalul: Nu sunt surd. De ce strigați?
Regele: Ba ești. Altfel ai fi auzit vuietul țării. Scurt: Domnule Mareșal, dai telegrama sau nu?
Marerșalul: Nu! Așa, nu!
Regele: Dar cum?
Mareșalul: Să iau contact cu Germania?
Regele: Ce e. Ne târguim aici, Domnule Antonescu.
Mareșalul: Mareșal Antonescu.
Regele: Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici încrederea, nici simpatia mea.[9]De patru luni lucrez cu opoziția să salvez țara. Mă crezi, o știu bine, un copil bâlbâit și prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dacă crezi că sunt trădător vei încerca cea mai cumplită deziluzie. Sunt Regele țării și al D-tale. Vreau să scap țara și (lovind cu pumnul în birou) nimeni și nimic nu-mi poate sta împotrivă.
Mareșalul: Majestatea Voastră este tânăr și fără experiență.
Regele: Suferința este o experiență.
Mareșalul: Nu poți dispune de țară dacă…
Regele: Sunt șeful armatei și ordinul Meu a fost dat.
Mareșalul: (violent). Ce ordin? Știe Măria Ta că Majestatea Ta ar putea pierde Tronul?[10]
Regele: Mă ameninți? Dumneata pe Mine? Te-am adus Eu la cârmă? Crezi că mai ai puterea să ordoni aici? Și D-ta, D-le Mihai Antonescu, faci cauză comună cu șeful D-tale?
Ică: Majestate, comiteți o eroare și o imprudență judecând astfel pe Mareșal.
Regele: D-ta dai sau nu telegrama?
Ică: D-l Mareșal trebuie să hotărască.
Regele: Aici și de aici înainte hotărăsc Eu. V-am oferit prilejul să vă salvați și pe voi. Am vrut să vă adăpostesc chiar. Vă voi adăposti și acum, dar în beciu. Domnilor, sunteți arestați!
Se aud zgomote de pași, uși deschise și strigăte: Sus mâinile!
Mareșalul: Cum, eu mareșalul țării…
Regele: Vax! Luați-i de aici. Să vie generalul Sănătescu.

 

Documentul și comentariile pe tema 23 august 1944 se pot găsi accesând acest link.

23 AUGUST 1944,ZIUA CAND ROMANIA A FOST TRADATA SI A DISPARUT DE PE HARTA LUMII!

23 aug.

23 august 1944
Încet, dar sigur, adevărul iese la iveală. „Dumnezeu nu bate cu parul!”

Cu ani în urmă, un fost ofiţer a predat lui Nicolae Ceauşescu agenda lui Carol al II-lea – ţinută în secret decenii la rând – în paginile căreia Mareşalul Ion Antonescu şi-a consemnat impresiile fierbinţi ale orelor petrecute în camera-seif, unde fusese închis de regele Mihai. Preşedintele de atunci al României nu a distrus-o. A dat ordin să fie păstrată pentru posteritate. Prin amabilitatea regretatului profesor Gheorghe Buzatu, portalul Ziariştii online şi revista ART-EMIS, au publicat conţinutul însemnărilor Mareşalului, acestea fiind accesibile publicului larg. Astăzi, vă prezentăm un document inedit despre Marea Trădare Naţională de la 23 august 1944. Devin vizibile apucăturile de maidan şi ambiţiile nefaste ale unui rege infantil şi lipsit de demnitate. Vă reamintim că – excluzând longeviva relicvă regală, TOŢI ceilalţi participanţi şi/sau implicaţi în complotul de la 23 august 1944 au trecut în altă lume în împrejurări tragice, neclare, ori şi-au găsit sfârşitul în temniţele unde au fost trimişi şi schingiuiţi de către slugile alogene ale sovietelor. Acest text inedit este parţial reprodus după transcrierea înregistrării pe placă a ceea ce s-a întâmplat în ziua de 23 august 1944 în Salonul Galben de la Palatul Regal. Documentul aflat în Arhivă, Fond C.C. al P.C.R., Secția Cancelarie, Dosar 215/1944 ne-a fost pus la dispoziţie de domnul Mircea Vâlcu Mehedinţi. (Ion Măldărescu)

„O palmă dată poporului român şi istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ţării l-a folosit în loc de ştampilă”
[2]

23 august 1944 reprezintă unul dintre momentele jenante din istoria românilor. Ce n-aş da să-l pot contrazice pe scriitorul Ştefan Dumitrescu care afirmă că „suntem un popor axiofag, care ne distrugem, ne mâncăm singuri valorile”? Tot el, referindu-se la acel ruşinos 23 august, scria: „…Mareşalul avea să fie arestat de un puţoi de rege, care nu-şi ştersese nici caşul de la gură… Când au aflat că Regele şi tâmpiţii cu care a făcut el treaba asta, l-au arestat pe Antonescu, ruşilor nu le-a venit să creadă… Ce, ăştia sunt nebuni, îşi bat joc de noi? Cum adică să-l aresteze pe Mareşal şi să ni-l dea legat, pentru ce ne fac ei cadoul ăsta? […] aşa suntem noi deştepţi în istorie, le facem duşmanilor de moarte cadouri şi tot noi le plătim după aceea. […] Aceia care l-au arestat pe Mareşalul Ion Antonescu, pentru că, în infantilismul lor au crezut că pentru aceasta li se vor înălţa statui, au săvârşit una dintre cele mai mari ticăloşii. Ei s-au mânjit pentru totdeauna de sânge şi dezonoare”.[1] Mai târziu, abjecţia de proces înscenat Mareşalului în 1946 de către aşa numitul Tribunal al Poporului şi derulat sub regie străină, în stilul execuţiilor sumare[…].

„În dimineața zilei de 22 August, trupele rusești erau la 20 km de Bolgrad, 10 km de Bârlad și 5 de Bacău. Dezastrul total se apropia cu pași repezi, iar pe front armatele române, în fața retragerii germane se predau sau atacau pe germani. În București, Mareșalul Antonescu discuta cu Clodius ultimele amănunte privind încheierea unei convenții comerciale, care nu era altceva decât o crimă, căci procentele de cereale, oleaginoase și petrol erau sporite, iar resursele nu mai puteau fi asigurate, față de perspectiva pierderii teritoriului într-o cadență uluitoare. În aceste împrejurări am vizitat, la ora 11 ½ a.m., pe atașatul militar al Turciei, rugându-l să comunice din partea opoziției unite, printr-un cod stabilit între blocul național și aliați, întrebarea pe care o adresam celor trei mari puteri și anume:
1. Admit națiunile unite ca România să declare în mod unilateral, în termen de trei zile (respectiv până în seara de 24 august, ora 24.00) că încetează lupta?
2. Admit națiunile unite ca această declarație să fie făcută de încă Mareșalul Antonescu? Puneam această întrebare pentru că răspunsul afirmativ ar fi putut înlătura calificarea celor doi Antonești drept criminali de război.
3. Pot națiunile unite să ne dea un răspuns încă în cursul zilei de 22 august?
Cifrul a fost expediat la Cairo și Ankara, primul la ora 12.40, al doilea la ora 14.00. La ora 17.00 atașatul militar al Turciei a remis secretarului meu răspunsul:
1. Punctul 1 din chestionarul blocului democratic este admis fără rezerve, cu adăogirea că o notă scrisă va trebui remisă de Ministrul României la Ankara, celor trei ambasadori ai Națiunilor Unite, în cel mult 24 ore de la proclamația adresată prin Radio, românilor.
2. Se admite Mareșalul Antonescu, însă guvernul va trebui să se retragă după încheierea armistițiului și semnarea lui la Moscova. Prin aceasta, aliații renunță la calificarea de criminali de război, cu condițiunea ca cei doi Antonești să recunoască, în preambulul armistițiului, înfrângerea și să semneze actul.
3. Se insistă că este ultima ocazie de a ne asigura un viitor demn de vechile prietenii ce le-am avut cu aliații și de memoria lui Titulescu.
La ora 17.15 blocul democratic a luat cunoștință de răspuns, hotărând a face imediat demersurile necesare pe lângă Mihai Antonescu și a se obține o întrevedere cu Mareșalul Antonescu. În același timp am trimis pe domnul Bebe Brătianu la Rege, pentru a-L pune în curent cu evoluția situației.
Condițiile armistițiului erau:
1. Teritoriale – frontiera din 1940.
2. Demobilizarea a ½ din armată, iar 20 divizii să ocupe Ardealul de Nord.
3. Economice – 1.000.000.000 plătibili în 4 ani în mărfuri.
4. Politice – garnizoane în Moldova în orașele capitală de județ pe timp de 5 ani.
Fiecare punct avea mai multe paragrafe ce urmau a fi discutate la Moscova.
La ora 19, Regele mi-a comunicat prin secretarul său că a obținut suprimarea garnizoanelor, reducerea efectivelor pentru Ardeal și că de urgența încheierii armistițiului depind îmbunătățirile condițiilor economice și financiare. În ce privește chestiunea reacțiunei germane, întrucât ea nu fusese pusă de Aliați, urma să se ceară ca germanii să părăsească țara în 7 zile, iar la prima agresiune să declarăm Germaniei război. Blocul Democratic a aprobat raportul și a hotărât facerea ultimului demers pe lângă guvern.
La ora 20, Mihai Antonescu a fost primit de domnul C. Brătianu, declarându-se în totul de acord cu hotărârile luate și luându-și angajamentul să convingă pe Mareșal de a nu pierde ultima ocazie de a se salva.
La ora 23, spre surprinderea mea, am fost rugat de o voce la telefon să nu părăsesc casa, întrucât într-un sfert de oră urma să fiu vizitat de o persoană amică. Am așteptat la poartă, nerăbdător să aflu un moment mai devreme cine putea fi. Am fost stupefiat să văd pe Rege, însoțit de un caporal din Regimentul de Gardă Călare. Mi-a declarat zâmbind că a „șters-o” prin dos și a luat un camarad cu el, ca să-l conducă, întrucât acesta știe strada unde locuiesc, deoarece fusese curier la Corpul Cavalerilor și îmi adusese pe vremuri o corespondență. Regele era îmbrăcat în pullover, cu pantaloni golf, cu capul gol (într-adevăr avea capul „gol” – n.n.), și de la stația Scala venise cu tramvaiul 16 la clasa a 2-a, trecând pe platforma din față a unui vagon deschis, biletul nu și l-a cumpărat El, ci caporalul le-a cumpărat pe amândouă. Intrând în biroul meu, l-am lăsat pe caporal împreună cu soția mea și cu secretarul care aștepta telefonul de la Mihai Antonescu.
Regele mi-a declarat deschis că se teme ca lăsând pe Antonești să semneze armistițiul, aceștia vor încerca să se cramponeze de putere, ceea ce nu mai poate admite. Mi-a indicat și a insistat asupra faptului că nu are nici o încredere în Antonești și că El personal și-a ales garda pentru sine de 23 august, înarmând suplimentar gradații și a adăugat că și-a luat toate măsurile ca lovitura să reușească, însă trebuie grăbită, și terminată chiar a doua zi. Iar motivul adevărat pentru care venise era următorul: să se constituie chiar în acea noapte un nou guvern, pentru orice eventualitate. În fața insistenței Regale, am chemat pe domnii Dinu Brătianu și Pătrășcanu, arătându-le situația. Am promis Regelui că la ora 7 ½ din a doua zi, va avea lista guvernului și am plecat apoi însoțindu-l pe jos până la Fundația unde Regele a trimis pe caporal înainte și apoi s-a strecurat după el, prin aripa neterminată. Probabil că se înțelesese cu sergenții din postul de la stradă și cu ostașii din gardă.
La înapoiere, soția mi-a comunicat că în convorbirea avută cu caporalul ce însoțise pe Rege, acesta i-a declarat că pe tot parcursul distanței de la Palat la mine, Regele l-a înjurat pe Mareșal și pe soția sa, gratificându-I cu diverse epitete foarte „populare”.
La ora 1.00 am primit o comunicare telefonică de la Mihai Antonescu, care mă anunța că Mareșalul, în urma expunerii sale și a vizitei domnului Mihalache, a hotărât convocarea unui consiliu de miniștri plini pentru 23 august ora 10, unde sunt rugat să iau parte ca delegat al Blocului Democratic.
La ora 2.00, într-o scurtă vizită la domnul C. Brătianu, am aflat că guvernul era constituit și gata să facă față oricărei eventualități (Se va intercala lista). Am remis lista secretarului meu, care a înaintat-o la Palat, la ora 7 dimineața; în același timp i-a remis-o Regelui și generalului Sănătescu.
La ora 10.00 m-am prezentat la Președinție. La ora 10 ¼ a sosit și Mareșalul, încruntat, cu cravașa în mână, răspunzând rece și distrat la plecăciunile ce I se făceau. Luau parte la Consiliu: Mihai Antonescu, I.Petrovici, Atto Constantinescu, Petre Ionescu, I. Marinescu, Marian, General Şteflea, Piky Vasiliu, Col. Elefterescu etc. Redau textual discuțiile urmate:
Mareșal Ion Antonescu: Domnilor, domnii din opoziție au găsit de cuviință să se constituie în bloc și să trateze pacea peste capul Guvernului. Recunosc, este un act de curaj, dar răspunderea o are Mareșalul Ion Antonescu, singurul care are drept să aprecieze asupra chestiunei de a se încheia sau nu un armistițiu cu U.R.S.S. Nu D-lor (arătând spre mine și ridicând tonul) și probabil complicele dumnealor, Regele D-lor de la Sinaia, au a se amesteca în această chestiune. Apoi, ironic: și au aerul să-și spună, uite te salvăm și pe dumneata, numai grăbește și încheie armistițiul. Nu domnilor, Mareșalul Antonescu nu are nevoie să fie salvat. El e tare și e patriot.
Am aruncat o privire lui Mihai Antonescu și la gestul său, arătând că și el e surprins de atitudinea Mareșalului, m-am sculat și am întrebat: Aceasta este atitudinea Dvs. definitivă?
Mareşalul: Așteaptă, ai răbdare, ce, ai vreun interes?
Dinu Brătianu: Da, al țării și dacă D-ta crezi că este timp de circ, te rog să dai reprezentația pe frontul care a ajuns la 250 km de noi și mâine va fi la 150 km. Îți repet, aceasta este hotărârea D-tale? Pentru că nu D-ta ai ultimul cuvânt.
Mareşalul: Tăcere: Domnilor, ca să nu se spună că sunt încăpățânat, voi oferi Rusiei un armistițiu. Voi preveni și Germania. Și cum sunt sigur că vor refuza să discute cu mine, astfel voi avea descărcarea de a duce războiul până la ultimul om (strigând) până la capăt (răcnind) până la victoria finală a Axei. Tăcere mormântală. Apoi: Ei, ești mulțumit, Domnule Brătianu?
Eu: Nu. Dar nu înțeleg să discut cu D-ta în fața Consiliului. În acest moment Mihai Antonescu este chemat afară. Înapoindu-se anunță pe Mareșal că Regele dorește să-l vadă.
Mareşalul: Să mă lase în pace. Spuneți-i că acum am o altă treabă mai importantă de făcut decât să mă duc la Palat. Apoi, cu un gest măreț, m-a invitat într-o cameră alăturată, unde a urmat următoarea convorbire:
Mareşalul: De ce ești nemulțumit?
Eu: Domnule Mareșal, ți s-a spus că Aliații admit să discute cu D-ta și că, consecința pentru D-ta este că scapi de răspunderea crimei de război. Cum vrei D-ta să anunți Germania? D-ta ai fi putut face aceasta dacă ai fi avut siguranța că ți se respinge oferta; atunci, da, nu ai fi avut altă ieșire, deși te previn, că dacă aliații refuzau să discute cu D-ta, toate măsurile erau luate. Sunt împuternicit de cele patru partide, să-ți comunic că D-ta nu ai altceva de făcut decât să execuți ceea ce ți se cere. Dacă anunți Germania, țin să-ți fac serviciul să te anunț că armata din Moldova va ridica armele împotriva Germaniei. (În acest moment Gen. Şteflea anunță că a căzut Bolgradul, Morlenii și că rușii sunt în împrejurimile Bacăului).
Mareşalul: Bine; dați-mi răgaz până la ora 2, când voi merge la Rege să tratez.
Eu: Ce să tratezi? Ascultă, domnule Mareșal, suntem oameni serioși sau ne jucăm cu soarta țării?
Mareşalul: Aveți cuvântul de onoare al Mareșalului Antonescu, că nu voi anunța Germania, dacă mi se garantează securitatea mea, și știi că Mareșalul nu-și calcă cuvântul.
Eu: Însuși Regele vă garantează securitatea. Vă veți putea adăposti la Palat, dacă aveți temeri.
Mareşalul: Și soția mea?
Eu: Și.
Mareşalul: Bine. La 2, la Palat. M-a condus la ușă.
Când am ieșit cu mașina de la Președinție, caporalul care îl însoțise pe Rege, a făcut semne șoferului să oprească. S-a urcat în mașină și mi-a comunicat să merg la stăpânul său. Regele, foarte furios, îmi comunică grav că s-a gândit să-l cheme pe Mareșal ca să-i ceară să termine mai curând. (Probabil primise alte instrucțiuni de la Moscova – n.n.). I-a răspuns obraznic. L-am calmat, apoi mi-a spus:
Regele: Să știi că am să-l oblig să trimită telegrama cifrată chiar din biroul meu, ca să mă asigur, și apoi, imediat, cât nu se termină emisiunea la Radio, să dăm un comunicat sobru, iar seara voi citi Proclamația. Nu cumva crede că o va da el…
Am aprobat soluția și am plecat s-o comunic Blocului, care o adoptase pe loc.
La ora 2 ½ am primit un telefon de la Palat. Mareșalul nu sosise. Am plecat imediat la Snagov, unde am găsit pe Mareșal furios. Cu mare greutate l-am convins să plece la 3 ½ la Palat, împreună cu Ică Antonescu.
La ora 4.00, când oaspeții intrau pe poarta Palatului, nu mai funcționa nici un telefon între Palat și oraș, afară de al D-lui C. Brătianu, unde ne aflam toți. Legăturile cu Snagovul fuseseră tăiate. Surprinderea noastră a fost totală. (Regele își luase toate măsurile să nu poată fi stingherit în arestarea premeditată a Antoneștilor, indiferent de răspunsul pe care l-ar fi primit de la aceștia. Regele deja primise ordin, de la Moscova, să-i aresteze pe cei doi – n.n.)
La ora 4 ½, un telefon de la Palat previne pe D-l C. Brătianu că D-l General Sănătescu cheamă pe toți miniștrii din guvernul constituit în noaptea precedentă. Stupoare.
La ora 5.00, toți miniștrii erau strânși în sala de așteptare.
La ora 5 ¼ a apărut, fără nici un protocol, Regele, care le-a spus:
Regele: Domnilor, luați-vă posturile în primire și socotiți-vă în Consiliu de Miniștri Extraordinar, sub președinția Mea. Antoneștii au fost obraznici și i-am arestat. S-a terminat cu era lor. Nu puteți depune jurământul, căci trebuie desființat Decretul 3072. Nu-mi cereți amănunte. Am înregistrat pe placă convorbirea cu Antoneștii și nu veți mai avea nevoie de nici o lămurire mai mult. Și acum, la lucru.
Rolul meu de purtător de cuvânt al opoziției luase sfârșit. După ce mi-au mulțumit, Regele mi-a făcut din ochi și m-a condus la ușa hall-ului. Acasă l-am găsit pe Generalul Arhip, care mi-a povestit următoarele:
Generalul Arhip: La ora 5 ½ l-am primit pe Generalul Dobre, care fusese prevenit că Mareșalul a plecat la Palat și că miroase că se va petrece ceva. În cazul când la ora 5 ½ n-a ieșit de la Palat, el, Dobre, va lua măsuri pentru a-I înlesni plecarea de la Rege.
La ora 5 ½ Gen. Dobre s-a prezentat Gen. Ahip, căruia i-a declarat că Mareșalul s-ar părea că a fost deținut cu forța la Palat și că trebuie ca Statul Major să ia măsuri de salvare. Generalul Arhip i-a răspuns: Dacă Mareșalul este reținut cu forța la Palat, aceasta înseamnă că a pierdut încrederea Regelui și a țării. Cum îți închipui D-ta că o să încercuiesc Palatul și pe șeful Armatei (Regele) ca să salvez un particular?
Eu: Generalul Dobre a plecat cu coada în jos. Astfel s-a terminat domnia Antoneștilor. Printr-un curaj de nedescris.Regele lucrând pe cont propriu, ajutat numai de ostași (15 la număr – n.n.) a pus la punct o întreagă rețea de microfoane, aparate de înregistrat, montate de Rege și subordonații săi, arme automate subtilizate de la unitate, sonerii sub biroul Regal, toate cu scopul de a se dovedi, în fața istoriei, ședința istorică din după amiaza zilei de 23 august 1944.

Audiența Mareșalului și a lui Ică Antonescu după înregistrarea pe plăci[3]

Mareșalul: Să trăiești, Majestate! (Se aude și vocea lui MihaI Antonescu spunând ceva asemănător).
Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, ați adus țara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situație din care numai încetarea imediată a luptei și gonirea germanilor din țară, o pot salva.
Mareșalul: Majestatea sa se înșeală…
Regele. Mai întâi obișnuiește-te să vorbești cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?
Mareșalul: Majestatea Ta…
Regele: Voastră.
Mareșalul: Voastră, dacă vreți.
Regele: Nu că vreau, trebuie.
Mareșalul: Astăzi sunteți nervos.
Regele: Da, pentru că D-ta când te-am chemat azi dimineață m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în masă). Nu-ți permit să-ți arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta că am să admit să mi se uzurpe prerogativele și eu să asist ca un incapabil la sfărâmarea țării mele?Mareșalul: Dar cine o sfărâmă?
Regele: Voi toți și când vă chem, nu aveți timp pentru Regele țării.
Mareșalul: Voiam să vă spun că vă înșelați dacă credeți că salvați țara printr-un armistițiu.
Regele: Nu v-am chemat să-mi faceți observații și să vă dați păreri. Scopul pentru care v-am chemat este să trimit de aici, din biroul meu, telegrama alăturată, privind încetarea ostilităților cu națiunile aliate. Urmează o pauză, apoi:
Mareșalul: Citește Domnule Antonescu și vezi, crezi că Mareșalul poate trimite o telegramă ca asta?
Ică: Cine a făcut-o?
Regele: Ce vă privește. Dacă n-o dați o dau eu.
Mareșalul: Cum vă puteți închipui că Mareșalul poate trăda aliații germani și a se arunca în brațele Rusiei?
Regele: Cine trădează, Domnule? Dumneata sau nemții. Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a României. Dacă e garanția pe Milcov, pe Argeș, (strigând) pe Olt?
Mareșalul: Nu sunt surd. De ce strigați?
Regele: Ba ești. Altfel ai fi auzit vuietul țării. Scurt: Domnule Mareșal, dai telegrama sau nu?
Marerșalul: Nu! Așa, nu!
Regele: Dar cum?
Mareșalul: Să iau contact cu Germania?
Regele: Ce e. Ne târguim aici, Domnule Antonescu.
Mareșalul: Mareșal Antonescu.
Regele: Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici încrederea, nici simpatia mea. De patru luni lucrez cu opoziția să salvez țara. Mă crezi, o știu bine, un copil bâlbâit și prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dacă crezi că sunt trădător vei încerca cea mai cumplită deziluzie. Sunt Regele țării și al D-tale. Vreau să scap țara și (lovind cu pumnul în birou) nimeni și nimic nu-mi poate sta împotrivă.
Mareșalul: Majestatea Voastră este tânăr și fără experiență.
Regele: Suferința este o experiență.
Mareșalul: Nu poți dispune de țară dacă…
Regele: Sunt șeful armatei și ordinul Meu a fost dat.
Mareșalul: (violent). Ce ordin? Știe Măria Ta că Majestatea Ta ar putea pierde Tronul?
Regele: Mă ameninți? Dumneata pe Mine? Te-am adus Eu la cârmă? Crezi că mai ai puterea să ordoni aici? Și D-ta, D-le Mihai Antonescu, faci cauză comună cu șeful D-tale?
Ică: Majestate, comiteți o eroare și o imprudență judecând astfel pe Mareșal.
Regele: D-ta dai sau nu telegrama?
Ică: D-l Mareșal trebuie să hotărască.
Regele: Aici și de aici înainte hotărăsc Eu. V-am oferit prilejul să vă salvați și pe voi. Am vrut să vă adăpostesc chiar. Vă voi adăposti și acum, dar în beciu. Domnilor, sunteți arestați!
Se aud zgomote de pași, uși deschise și strigăte: Sus mâinile!
Mareșalul: Cum, eu mareșalul țării…
Regele: Vax! Luați-i de aici. Să vie generalul Sănătescu.

Notă:
Vă invităm să citiţi volumele apărute sub titlul „Distrugerea şi cucerirea României fără război”, vol. I-IV, Bucureşti, Ed.MVM, 2011-2012 (1.700 pag.) – autor Mircea Vâlcu-Mehedinţi.

[1] Ştefan Dumitrescu, Delirul, vol.II, Râmnicu Vâlcea, Ed.Fortuna, 2004
[2] Ibidem
[3] Fond C.C. al P.C.R. – Secția Cancelarie – Dosar 215/1944

MOSCOVA PUBLICA PROTOCOLUL SECRET AL „PACTULUI COMMUNAZI” RIBBENTROP -MOLOTOV,LA 80 DE ANI DE LA SEMNAREA ACESTUIA!

23 aug.

Publicarea de către guvernul rus a protocolului secret al pactului Ribbentrop-Molotov, la 80 de ani de la semnarea acestuia, a sporit diviziunile între ruşii care cred că URSS nu avea la acea vreme altă alternativă decât să încheie acest pact cu Germania nazistă şi cei care consideră că el i-a dat aripi lui Hitler să invadeze Polonia şi să declanşeze al Doilea Război Mondial, relatează agenţia EFE într-o corespondenţă transmisă joi.

”Chiar în ziua de azi, tot ce se întâmplă în Ucraina şi în Polonia sunt ecouri ale acelui eveniment istoric, care încă nu a fost lămurit, nici explicat, nici nu a primit o apreciere istorică definitivă”, afirmă Grigori Iavlinski, liderul liberal rus.

Într-o încercare de a-i convinge pe aceia care continuă să nege existenţa protocolului secret, guvernul rus a decis să-l publice şi să fie expus de Arhiva Federală odată cu împlinirea a 80 de ani de la semnarea lui la Moscova pe 23 august 1939.

Uniunea Sovietică şi Germania ”… au discutat în deplină confidenţialitate chestiunea delimitării sferelor de interese de ambele părţi ale Europei de Est”, semnalează documentul expus în aceste zile în capitala rusă.

”Sunteţi siguri că este autentic ? Pare a fi o copie”, a comentat unul dintre neîncrezătorii vizitatori ai expoziţiei.

Documentul, cunoscut şi ca ”Pactul Communazi” (asociere a termenilor ”comunism” şi ”nazism”), cuprinde trei clauze, respectiv împărţirea Finlandei şi a celor trei state baltice (Lituania, Letonia, Estonia), o clauză privind Polonia, ce prevede inclusiv posibila ei dispariţie ca stat independent, şi una privind Basarabia.

Conform surselor istorice, Germania şi-a declarat totalul dezinteres faţă de teritoriul Basarabiei, dorit de sovietici, şi astfel nu a avut obiecţii faţă de eventuale modificări ale graniţei aici în favoarea Uniunii Sovietice.

”Stalin purta negocieri cu Anglia şi Franţa privind necesitatea unei apărări colective împotriva Germaniei, dar el a înţeles că Hitler îi va da ceea ce Occidentul nu era dispus să-i dea: statele baltice şi Polonia”, spune Nikita Petrov, istoric în cadrul organizaţiei pentru drepturile omului Memorial.

Totuşi, publicarea acestui document istoric nu a făcut ca vreuna dintre taberele formate în rândul cetăţenilor ruşi să-şi modifice opiniile, ba dimpotrivă, ele îşi susţin cu şi mai multă înverşunare punctele de vedere, fiind vorba despre rolul URSS într-un conflict în care au murit peste 26 de milioane de ruşi.

”Uniunea Sovietică are aceeaşi responsabilitate ca şi Germania pentru declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial”, insistă Nikita Petrov.

Preşedintele Vladimir Putin s-a implicat şi el în controversă, asigurând că Stalin s-a văzut obligat să încheie pactul cu diavolul, adică cu Hitler, după ce Anglia şi Franţa au refuzat să formeze o coaliţie antinazistă. Conform acestei versiuni, URSS a semnat pactul pentru a-şi garanta securitatea, întrucât nu era pregătită să facă faţă armatei germane, astfel că prin decizia sa ar fi căutat doar să câştige timp. Aceasta este şi poziţia susţinută de istoriografia oficială rusă, care acuză de revizionism pe oricine pune la îndoială intenţiile lui Stalin, în pofida faptului că, după ce Germania a invadat Polonia pe 2 septembrie, Armata Roşie a făcut acelaşi lucru două săptămâni mai târziu.

”Dacă nu am fi semnat acel acord (…) nu am fi reuşit să obţinem 2-3 luni de rezistenţă eroică a Armatei Roşii, nu am fi putut să ne evacuăm întreprinderile către est, nu am mai fi avut timp să ne transferăm diviziile siberiene pentru a apăra capitala”, susţine fostul ministru rus al apărării Serghei Ivanov.

El apără poziţia conform căreia războiul a fost provocat nu de pactul încheiat de Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop, în prezenţa lui Stalin, ci de hotărârea englezilor şi francezilor de a-i preda Cehoslovacia lui Hitler prin Acordul de la Munchen din 1938.

Dar istoricul Nikita Petrov remarcă faptul că ”istoricii Kremlinului continuă să pretindă că URSS nu a făcut nimic oribil, deşi protocolul este o încălcare a dreptului internaţional”. ”Rusia nu doreşte să recunoască această crimă internaţională pentru că ea continuă să o comită prin anexarea Crimeei şi ingerinţa în Ucraina”, adaugă el.

Conform versiunii sovieticilor, războiul a început oficial odată cu invazia germană din 22 iunie 1941, deşi URSS s-a folosit de pactul Ribbentrop-Molotov pentru a invada Finlanda în noiembrie 1939, pentru a ocupa Basarabia şi a instala guverne marionetă în statele baltice, precum şi pentru a ucide 22.000 de militari polonezi la Katyn între 1940 şi 1941.

Însă mulţi istorici ruşi consideră că Stalin nu doar că nu a câştigat timp prin semnarea acestui pact, dar nici nu a reuşit să pregătească armata pentru o posibilă agresiune după ce în 1937 epurase aproape în întregime corpul de ofiţeri superiori, respectiv generalii şi comandanţii de divizii.

”Noi, ruşii, nu dorim să ne privim în oglinda istoriei”, deplânge Nikita Petrov.

Istorici occidentali, inclusiv germani, condamnă pactul estimând că Stalin, disperat fiind să evite un război, i-a dat aripi celui de-al Treilea Reich să transforme în realitate visul de a-şi extinde ”spaţiul vital”.

Ca o dovadă că rănile încă nu s-au închis, organizaţia Memorial a convocat pentru vineri la Moscova un marş între ambasadele celor trei state baltice, ţări pentru care pactul Ribbentrop-Molotov a însemnat intrarea lor forţată pe orbita comunistă şi mai mult de o jumătate de secol de jug sovietic.AGERPRES

%d blogeri au apreciat asta: