Arhiva | 11:21 am

DESPRE POLITICA EXTERNA DE EXCURSII LA CASA ALBA A SLUGII NAZISTE KLAUS ADOLF JOHANNIS -POLONIA NU MAI ARE NEVOIE DE VIZE PENTRU USA!,ROMANIA DA!

3 sept.

Imagini pentru IOHANNIS,TRUMP ,POZE

Când cunoștințele și civismul sunt în suferință, politica devine răfuială, iar degradarea este consecința. Acum cinci ani se promitea “România lucrului bine făcut” și “alt fel de a face politică”. A ieșit invers. Iar cu atacarea din zilele trecute, de către președinte, a unor concetățeni s-a atins încă o culme a “lucrului prost făcut”. „Camelota”, de care avertiza cu premoniție Constantin Brâncuși, este acum abuz pe față!

În definitiv, poate să-ți convină sau nu ce spune Dana Gârbovan, dar nu poți contesta exprimările ei în apărarea  independenței justiției – independență și față de cei care jură pe Constituție și apoi o încalcă.  Poate să-ți convină sau nu Iulian Iancu, dar este unul dintre cei mai buni cunoscători ai economiei în vremea în care fiecare țară își drămuiește resursele, după ce specialiștii cei mai importanți din lume au dovedit că bunăstarea și democrația nu sunt posibile fără acțiune în statul național. Pot să-ți convină sau nu Dana Gârbovan, o judecătoare care înțelege dreptatea, Iulian Iancu, care a condus firme de prim plan, și Șerban Valeca, un manager de cercetare tehnologică, dar nu ai voie să-i discreditezi și nici să le încalci drepturile. Nici lor și nici altora!

Discreditarea de persoane și instituții și încălcarea de drepturi se folosește însă la noi copios pentru a împiedica oameni de valoare mai ridicată să îndeplinească roluri. Împotriva unei asemenea violări a civismului, Jürgen Habermas atrăgea perspicace  atenția: dacă ai ceva de obiectat juridic unui om, te adresezi tribunalului, dacă nu, îl respecți, căci fiecare cetățean are drept la opțiuni de viață, inclusiv la opțiuni politice. Când se va face inventarul, se va putea observa că în nici o țară nu s-au eliminat, cu mijloacele falsificărilor, abuzurilor, “justiției” injuste, oameni de valoare în proporția în care s-a făcut în România ultimelor decenii. Adesea de către neica nimeni, nimeriți la decizii!

De vreo cincisprezece ani, decidenți din România, neavând idei și succese, se reped în politica externă. Aceasta este teren larg, în care verificările par anevoioase. Cei mai mulți se sforțează în fel și chip să creeze impresia realizărilor și că ar avea alt calibru decât îl au.

Sincer, ne-ar fi bucurat ca politica externă a României în perioada menționată să fi adus idei noi, inițiative proprii, avantaje în plus pentru cetățeni și pentru lumea din jur. Numai că lucrurile stau pe dos. Politica externă a României actuale este eminamente turistică, cu costuri și urmări nefaste de rigoare.

La un moment dat, un președinte al Franței spunea că unii lideri ai României au scăpat ocazia să tacă. Comentarii? Nu au rost nici când aceștia tac, neavând ceva de spus. O dată un amfitrion, exasperat de pierderea fără rost a timpului, a și ridicat brațele: mai este ceva? Se pot imagina și alte scene ridicole.

Desigur, acasă, “reprezentatul” dă cu barda. Odată plecat Papa Francisc, spre exemplu, după foarte nimeritul cuvânt rostit în Catedrala Ortodoxă din București, în care Suveranul Pontif a atras atenția asupra amăgirilor puterii și nevoii creștine de a-ți respecta, măcar atât!, “fratele”, președintele a chemat la bătaie. La bătaie în  sceneta de prost gust, la care nu s-a recurs în nici o țară civilizată, a “infractorilor” și “pușcăriabililor”! Cine te poate lua în serios în lume cu asemenea primitivism?

Să admitem că toate acestea țin de “atmosferă”. Poate însă cineva să indice precis o idee nouă, o inițiativă proprie și un avantaj  nou adus României de cei care pretind că o “reprezintă”? În afară, desigur, de încolonarea după cum bate vântul. Se vede alt rezultat? Invers, idei vetuste, ocazii ratate, pagube ale “reprezentării” se pot cita cu duiumul!

S-a spus că politica externă poate fi bună dacă cea internă este în regulă. Dar când politica internă este de continuă învrăjbire, ce aștepți? Când te opui la mărirea veniturilor populației, când te opui la normalizarea justiției, când te opui la anihilarea statului paralel, când te opui la luarea în regie proprie a resurselor, când organizezi “referendumuri” aberante juridic în scopuri opresive, când distribui imaginea unei țări incapabile? Nici o țară nu contează cu asemenea palmares.

Problemele României în 2019 nu sunt deloc ușoare. Continuă cea mai mare emigrare de cetățeni din lume în timp de pace, a rămas în sărăcie o treime din populație, multe instituții nu-și îndeplinesc rostul,  democrația a fost schilodită prin desemnări unipersonale, nepotismul a ocupat instituțiile, s-a trecut la comercializarea barbară de ființe umane, nivelul calificărilor scade, imaginea țării a fost pusă la pământ.

O politică externă care nu se înalță peste aceste dificultăți, după ce le-a rezolvat, nu dă alte rezultate decât cele sărace de până acum. Iar cine se ocupă de dificultăți și le stăpânește nu are nevoie de foi insipide pentru a vorbi la microfoane.

În realitate, trăim o nouă schimbare a lumii (A. Marga, Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, Editura Academiei Române, București, 2013). Ne mișcăm într-o lume a geometriei variabile a supraputerilor (A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Editura Niculescu, București, 2017). Aidoma oricărei alte țări, și pentru România se pune problema profilării politicii ei externe.

În politica externă, cum am spus altădată în Parlament, soluția cuprinde: parteneriat strategic principal cu SUA și concretizarea acestuia inclusiv în investiții și circulația persoanelor; afirmarea în Uniunea Europeană ca țară care ia matur decizii democratice de valorificare a propriilor resurse; normalizarea raporturilor cu Rusia și conlucrare  în domeniile de interes comun; cooperare hotărât amplificată cu China; cooperări cât mai extinse cu Israel, Turcia, Japonia, Brazilia, Africa de Sud, Coreea de Sud; cooperări cu alte țări interesate (Romeo Couți, România în lumea în schimbare…, Gând Transilvan, Cluj-Napoca, 2013). Și România are nevoie de valorificarea resurselor proprii și de piețe externe. Astăzi ea are nevoie, însă, înainte de orice, de gândire, de gândire deschisă, neîncapsulată în noi dogme, de pricepere și devoțiune.

Nu numai că suntem cam tot acolo unde eram în 2012. Dar nici în 2019 nu se înțeleg imperativele situației. Doar că se încearcă folosirea fie a poziției geografice, fie a idealului unirii tuturor românilor, fie a „luptei cu corupția” drept înlocuitor al democratizării, de care România are, totuși, nevoie ca de oxigen.

Nu este așadar de mirare că s-au adunat eșecuri.  Bunăoară, balanța comercială este perseverent negativă. România este luată la rost în instituții europene și atunci când are dreptate. Ea pare o țară dependentă, care s-a căsătorit cu corupția și este bravă când se agită, în vreme ce alții folosesc atent oportunități și inovează. Europa de Răsărit este străbătută de conductele ce leagă Europa, dar acestea ocolesc România. Autostrăzile europene trec la nord, la vest și la sud de țara noastră. În Moldova schimbărilor recente, România a fost omisă.  Iar șirul exemplelor poate continua.

Securitatea națională prevalează, logic, în orice politică externă bine concepută. Doar că ar fi timpul să prevaleze, cum ne dăm seama și din situațiile grave de genul celei evocate mai sus, și securitatea cetățeanului. Nu este cale mai bună de a le atinge și pe una și pe alta decât democratizarea exemplară („democrația curată” cum s-a spus în 1918), înainte de toate. Cum să te privească cei din afară când obsesia vizibilă la vârful statului nu este ameliorarea condițiilor de viață ale cetățenilor, ci păstrarea numirii  șefilor instituțiilor de forță  în mâna unei persoane? În loc ca numirea să fie, precum în orice democrație, atributul unor organisme reprezentative! Când statul de drept este înțeles la nivelul anilor treizeci?

Nu se înțelege nici acum de decidenți că politica externă nu se face împotriva cuiva. Ea se face integrativ, în interior și în exterior, și valorificând atuuri.

În ultimii cinci ani s-a “reușit”, inclusiv grație unor așa-ziși “responsabili” indigeni, ca România să fie prezentată ca echivalent al rămânerii în urmă. Așa stând lucrurile,  imaginea României nu poate fi adusă la realitate fără a explica lumii, pe larg și cu pricepere, că ceea ce se numește corupție nu este doar la rivalii politici ai cuiva și că o corupție extinsă nu se combate luând în brațe un ins, o coterie sau un partid. Corupția se combate cu legi acoperitoare și chibzuite, cu justițiari la propriu, cu politicieni cultivați, care nu au ca primă grijă averea proprie și aranjarea.

Este uimitor cât de puțin cunosc decidenții situația din Europa și din lume. Putem compara textele.

La noi, se exaltă, de pildă, o arhitectură instituțională a Uniunii Europene depășită, cu Consiliul European în frunte. Aceasta exact când cei mai importanți economiști și teoreticieni, alături de responsabili din țări membre, arată argumentat că instituțiilor de acest fel le lipsește legitimarea (nimeni nu le-a dat mandatul pe care îl invocă!), mai nou și cunoașterea situațiilor. De competență nu mai vorbim, căci absența ei s-a văzut în crizele (Grecia, Brexitul, imigranții, Europa centrală, relația transatlantică etc.) din ultimii ani!

Decidenții de la noi nu înțeleg globalizarea decât ca extindere a ceva. Ei nu par să fi învățat nici din acțiunea actuală a administrației americane de corectură a globalizării angajată cu decenii în urmă.

Și în Uniunea Europeană și în lume se pune în termeni cu totul noi acțiunea statului național. In acest cadru, importanța calificării și culturii decidenților crește vertiginos. Nu trepădușii conformismului sunt proeuropenii de care România are nevoie într-o situație de fapt de criză, ce pretinde, mai presus de orice, analiză, clarviziune și capacitate de schimbare.

La noi se confundă iarăși chestiuni de protocol cu politica externă. Nicolae Ceaușescu publica telegrame protocolare primite, ca și cum acestea ar fi confirmări ale politicii proprii. Se aranjau diplome și declarații în exterior, care să dea senzația prețuirii. În ultimii ani, s-a ajuns iarăși acolo – la a revendica realizări care nu există și la a pune în mișcare o propagandă pentru a întreține falsuri.

Nu este politică externă fără capacitatea și curajul inițiativei. Dacă cunoști situațiile, procedezi onest și în respectul adevărului, ai justificarea să-ți asumi inițiative. Politica externă se face argumentând neobosit. Dacă  spui că aperi adevărul istoric și dreptatea, atunci promovează-le! Formula “niște evrei” a trădat, însă, ce se află în spatele pretențiilor. Din păcate, nu cunoaștere, nu integritate, nici curajul adevărului și dreptății!

Un “liberal” de azi exprima deunăzi bucuria că a adus politica în stradă și confunda voios, din nou, “mișcarea” unor inși fără repere cu politica de care are nevoie această țară. Pluralismul este, firește, oxigenul unei națiuni, dar o țară nu progresează când schimbările înseamnă doar a da funcții unora ușor de manipulat.

Când obsesiile au înlocuit analizele, când “statul profund” a decis, când un ins s-a pus cu de la sine putere în fața considerentelor democratice, România a plătit scump. Anii treizeci, și nu numai, sunt mereu un avertisment.

De la Gheorghe Brătianu încoace, sunt rare scrierile de proiectare în politica externă. Le poți număra pe degetele unei mâini. S-a scris mai mult pentru justificare post factum. Politica externă se cere concepută riguros și prezentată în scris de cei care o gândesc efectiv, spre dezbatere publică, ca să existe cu adevărat.

Ca să fim drepți până la capăt, consemnăm și câteva noutăți în politica externă a ultimilor ani. Nou este elementarismul, ce constă în neânțelegerea de noțiuni ce se pun în discuție și gonflarea trompetistică de evenimente de rutină. Altă noutate este necinstea, adică însușirea meritelor altora. Atât de stridente acestea nu par să fi fost de multă vreme!

Reclame

„UMANISTA” RAMONA ,FOSTA LUHAN,ACTUALMENTE BRUYNSEELS SUSTINUTA DE DAN VOICULESCU SI ALEX COITA ,BASCA SLUGILE DE LA ANTENA 3:GAFA DE PROPORTII- RUSIA SI ROMANIA SUNT IMPREUNA PARTE A NATO!

3 sept.

Ramona Bruynseels, candidata Partidului Puterii Umaniste la Președinția României, a afirmat luni seară că Rusia și România sunt împreună parte a NATO.

„Nu îi ignorăm total și nici nu avem cum. Suntem împreună cu Rusia parte a NATO. Trebuie să ne continuăm exercițiile bilaterale și exercițiile din cadrul NATO pe partea militară”, a spus Bruynseels, luni seară, la Digi 24, întrebată despre partenerii României din Est.

Ramona Bruynseels și-a lansat candidatura la prezidențiale din partea partidului susținut de Dan Voiculescu în luna iulie, în fața a 1.000 de oameni, în Sala Polivalentă din Bucureşti.

UE SI NOUA TEORIE MARXISTA!

3 sept.

Imagini pentru UNIUNEA SOVIETICA EUROPEANA,POZE

Țările din flancul sudic al UE sunt descrise la Bruxelles ca prima linie în fața unui val migrator ce se revarsă începând din 2015. Țările central și est-europene sunt descrise ca frontul unui război coordonat de la Bruxelles împotriva corupției, a populismului și naționalismului  și al unui război împotriva propagandei și tacticilor hibride de care este acuzată Rusia. Toate aceste ”războaie” dictează si vor dicta inevitabil temele electorale ce modelează opțiunile la urne.

Imagini pentru UNIUNEA SOVIETICA EUROPEANA,POZE

Opțiunea electoratului a fost contrară liniei impuse de la Bruxelles, Berlin și Paris. Electoratul italian a ales Liga Nordului și Mișcarea de 5 Stele, partide naționaliste și populiste. Opțiunea țărilor central și est-europene au fost partidele cu orientare conservatoare, naționalistă, eurosceptică.

În perioada de puțin peste un an petrecută la guvernare, Liga fostului vicepremier Matteo Salvini a redus masiv numărul imigranților care vin în Italia. În primele două luni ale anului 2019 au intrat în Italia 262 de imigranți, comparativ cu 5.200 în aceeași perioadă din 2018 și 13.000 în aceeași perioadă din 2017. Însă Salvini a fost acuzat de nerespectarea drepturilor omului, de ”răpire”, și ”sechestrare de persoane”, pentru că a interzis navelor ONG-urilor care îi salvează pe imigranți să intre în porturile italiene. Salvini a pierdut puterea, în urma unui pariu riscant pentru organizarea alegerilor anticipate. Noul guvern va fi dominat de Partidul Democrat, de centru-stânga, mult mai favorabil solicitărilor europene de a deschide porțile Italiei în fața imigranților.

Într-un interviu din luna august pentru publicația Causeur, profesorul Pierre Manent observa: ”Mândria europeană sau conștiința de sine europeană se bazează pe respingerea istoriei și civilizației europene!”. ”Nu vrem să avem nimic de-a face cu rădăcinile creștine și vrem în schimb să primim cu brațele deschise islamul”, spunea Manent.

Această viziune europeană este încarnată de chiar una dintre ”victimele” fostului vicepremier Salvini, Carola Rackete, unul dintre căpitanii navelor cu imigranți ale ONG-urilor care au spart blocada italiană. ”Viața mea era ușoară. Sunt albă, nemțoaică, născută într-o țară bogată și cu pașaportul care trebuie”, spunea ea pentru Reuters. Cu alte cuvinte, scrie de aceasta dată site-ul gatestoneinstitute.org, hotărârea de a-i ajuta pe imigranți a fost generată de viața sa relativ privilegiată din Vest.

Această viziune, scrie gatestoneinstitute, pleacă de la falsa idee marxista răspândită în rândul tineretului european de astăzi cum că succesul de care se bucură un european nu este posibil decât prin suferința și cheltuiala omenirii. ”Dacă eu câștig, altcineva trebuie să piardă”, nu poate exista o soluție ”win-win”, adica exact acel principiu care stă la baza pieței libere. ”Mulți dintre tinerii vestici văd doar bariere pe care trebuie să le dea jos. Pascal Bruckner a numit aceasta tirania penitenței”, în eseul său ”Tirania penitenței, despre masochismul occidental”, scrie site-ul amintit.

Bruckner condamna secolele de persecuție din Europa, însă arăta că gândirea luminată a Europei a permis acceptarea vinovăției și penitenței, a reparației și a dorinței de a începe ceva nou. Europa a permis sclavia, însă a oprit-o. Unde sunt azi vocile care să ceară sfârșitul sclaviei? Cine mai îndrăznește azi să arate cât de multă sclavie este în economia africană sau cea arabă?

”Din nefericire, scrie gatestoneinstitute.org, prețul relativismului multicultural a devenit vizibil în Europa. Dezintegrarea statelor națiune vest-europene este o posibilitate reală. Multiculturalismul – cosntruit pe fondul declinului demografic, al decreștinării masive și al autorepudierii culturale – nu este decât o etapă de tranziție către fragmentarea Vestului”.

Ce se întâmplă când statele în care ”cetățenii au o viață ușoară și pașaportul care trebuie” încearcă să impună această relativizare culturală și această ”tiranie a penitenței” unor state central și est-europene ai căror cetateni abia ce s-au scuturat de o tiranie și nu au nicidecum o viață ușoară? Sistemul cotelor de imigranți impus de Bruxelles a dus la ”secesiunea” Grupului de la Visegrad (Ungaria, Polonia, Cehia Slovacia). Iar un fenomen similar a avut loc și în Italia sau Suedia, așa cum o arată limpede rezultatul ultimelor alegeri. Vânătoarea anticorupție și ”penitența” ecomomică impusă statelor estice a dus la o distanțare similară de Bruxelles și Berlin.

Uniunea Europeană, Germania și Franța vin însă cu o narațiune care pare să inverseze lanțul cauzal, susținând că populismul și naționalismul sunt cauza și nu efectul derapajelor si frondelor din Europa Centrală, de Sud și de Est, că aceleași curente ar vulnerabiliza aceste state în fața propagandei ruse, nu sărăcia relativă, că naționalismul trebuie să facă loc ”panaceului” progresismului și relativismului cultural. Asta în timp ce chiar în imima Occidentului, în Anvers, jumătate dintre copiii înscriși la școlile primare in 2019 sunt musulmani, după cum scrie publicația gva.be, în regiunea Bruxelles, 15,6% dintre copii sunt înscriși in clasele catolice, în timp ce 51% în clasele musulmane.

Cadrul de gândire dominant în Europa refuză să înfrunte aceasta realitate. ”Avansul acestui sistem mă face să mă gândesc la Titanic. Nu putem împiedica o tragedie ignorând-o”, spune filozoful francez Alain Finkielkraut, citat de aceeași publicație Causeur.

Fie că este vorba despre țările estice obligate la penitența anticorupție și anti-ciuma roșie, fie despre țările sud-europene puse în fața imigraților și relativismului cultural, este importantă observația și avertismentul lui Pierre Manent: Europa nu trebuie să vadă în declinul ei actual o pedeapsă meritată și o eliberare de păcatele trecutului, ca și cand ”nazismul și Auschwitzul ar rezuma istoria europeană, ca și cum întreagă această istorie a fost orientată cumva către o soluție finală”.

”Trebuie să avem capacitatea și legitimitatea de a judeca ce, pe cine, când și cum primim și absorbim… Și trebuie să avem capacitatea de a absorbi într-un termen rezonabil. Toate astea presupun ca Europa să nu fie considerată un simplu echipament de ”urgență”. Pentru că, în această logică, am pendula între o sală de așteptare a unui aeroport pentru o hiper-clasă și un lagăr de refugiați pentru restul lumii. Poate oare să fie construită Europa ca un aeroport luxos înconjurat de tabere de refugiați?”, spune Pierre Manent.

TARA ALEGERILOR MILITARIZATE MIMEAZA LA GREU!

3 sept.

Mărturisesc că multe lucruri îmi scapă sau pur și simplu nu le înțeleg. Dacă nu le înțeleg, nu scriu despre ele. Dacă nu scriu, rămîn sub preș. Dar există lucruri chiar neînțelese care, lăsate sub preș, pot fi mortale pentru români, pentru democrație, inclusiv pentru caricaturalul nostru stat de drept.

Am mai scris în fugă despre alegerile europarlamentare, desfășurate într-o manipulare mediatică furtunoasă și amețitoare. Toată diversiunea s-a desfășurat pe social media, cu preponderență pe Facebook și pe la unele televiziuni. Diversiunea a fost uriașă și încununată de succes. Cu toate acestea, eu nu cred că Pro România, de care electoratul n-a auzit și nu l-a reținut pentru nici o ispravă și pentru nici un proiect, a fost răsplătit cu un asemenea rezultat. Nu cred și basta!
Faptul că multă lume a mirosit rezultatele neobișnuite și, mai ales, faptul că 25% din procesele verbale nu se „închid pe cheie” nu a provocat un mare tărăboi. Rezultatele de pe site-ul BEC au generat doar îndoieli și bănuieli. Așa a fost alcătuită o comisie parlamentară de anchetă despre ale cărei rezultate n-am aflat mai nimic. Sau, dacă a apărut undeva un raport sau o concluzie, tot pe sub preș a sfîrșit.

Abia duminică seara, la o emisiune de la Antena 3, Lia Olguța Vasilescu avea să facă afirmații tranșante. Ea a spus că „unii au fraudat alegerile europarlamentare” și că ”Nici un partid nu a verificat softul”. Mai mult, membră a comsiei de anchetă, Lia Olguța Vasilescu avea să afirme că „respectivul soft era ilegal. „Nu se știe cine l-a verificat și l-a recepționat”.
Trebuie să precizăm că respectivul soft s-a aflat și se află în posesia Serviciului de Telecomunicații Special, așa zisul STS, unitate militarizată specializată în transmisiunile statului român. Cum a ajuns STS să dețină un soft de alegeri? În baza unei decizii a guvernului României, cel care organizează alegerile! Altfel, ar fi imposibil. Cine a produs acest soft, STS-ul nefiind un producător specializat? El este doar de o bună bucată de vreme instituția care asigură transmisiile securizate în timpul procesului electoral. Dar, de la asigurarea transmisiilor pînă la achiziționare unui soft nevalidat de BEC și de Autoritatea Electorală Permanentă și străin partidelor în competiției, este oarece distanță. Cum s-a ajuns ca o unitate de forță a statului român subordonată președintelui României ca și Serviciul secret de pază, protecție și informații, numit în continuare SPP să fie implicat în procesul electoral? Operațiunea STS durează de la alegerile din decembrie 2004, cînd Adriean Videanu, în transmisiune directă, avea să-l cheme pe „Viorică” Hrebengiuc să vadă „rezulatele corecte” aflate în posesia Partidului Democrat și să nu se mai chinuie!

La alegerile din 26 mai nu există nici o cifră care să rezulte dintr-o numărătoare paralelă. Nici un partid nu a finalizat o asemenea operațiune. Lia Olguța Vasilescu spunea că din cauza șocului generat de arestarea lui Liviu Dragnea, al cărui proces a beneficiat, probabil nu întîmplător, de o asemenea programare și de o asemenea sentință.
Să revenim! Lia Olguța Vasilescu formulează public concluziile sale privitoare la alegerile din 26 mai și mai oferă celor interesați informații șocante. Softul care a sintetizat rezultatul votului nu a fost preluat de nimeni. Și nici verificat, deși toată România este un parc IT de verificat softuri produse în alte țări. Adică un fel de loan al testării softurilor produse pe aierea. Numai cel pentru alegeri nu a fost testat de nici o secretară și de nici o asistentă curioasă, necum de reprezentanții partidelor aflate în competiție.
La fel de ciudată a fost și distribuirea a 18.730 de tablete folosite pentru scanarea buletinelor de vot din cele 18,730 de sec.
Și din țară și pentru transmiterea rezultatelor din acestea și care tablete au fost recuperate imediat de STS. Nu știm ora exactă a returnării tabletelor la STS, dar trebuie să fi fost tot în jurul orei de arestare a lui Liviu Dragnea. Acest detaliu privitor la restituirea tabletelor ne obligă să fim bănuitori. Nu cumva au fost recuperate pentru a împiedica depistarea unor neconcordanțe? Sau a unor aranjamente? Oricum, recuperarea accelerată, ca într-o operațiune specială, nu ne împiedică să ne întrebăm cum a instruit STS-ul cei 18.730 de operatori? Cum a ținut evidența lor și cum i-a plătit pentru efortul depus?

Există posibilitatea ca aceștia să nu fi fost retribuiți în mod suplimentar. Asta presupune ca ei să fi fost angajați ai STS obligați să presteze în timpul programului. Dar STS-ul cu SPP cu tot nu au 18.730 de angajați. Ceea ce ne obligă să ne întrebăm dacă nu cumva datele privitoare la rezultatul alegerilor europarlamentare nu s-au desfășurat și cu sprijinul lucrătorilor SRI. Cu aceștia alături de STS se putea obține o unitate militară care să opereze tabletele, să utilizeze softul și să ne comunice rezultatul alegerilor. Dar o asemenea operațiune aflată chiar sub controlul a doi militari, general și colonel de la Sibiu, și a lui Eduard Hellvig, mîna dreaptă și jumătatea de creier a președintelui Klaus Iohannis, nu era posibilă fără un protocol. Ar putea să existe și un protocol între STS și SRI în privința alegerilor? STS-ul ține tabletele conectate și SRI-ul numără și scrie procentele!?

Ce ziceți, mai este credibil în vreun un fel rezultatul alegerilor? În fapt, procentele surprinzătoare ale votului din 27 mai abia acum încep să se explice. Sau, mai corect spus, să devină cu adevărat dubioase!
Ce nu mai înțeleg este și faptul că tot în acest weekend, aproape simultan cu dezvăluirile Liei Olguța Vasilescu, în emisiunea de la Antena 3, am aflat că premierul Viorica Dăncilă a semnat o ordonanță de urgență care a oferit aceluiași STS aceleași responsabilități ca în cazul îndoielnicelor rezultate din 26 mai ac. Și în aceleași condiții dubioase! Adică o unitate militară a Armatei române, subordonată președintelui țării, pe lîngă că știe tot ce comunică demnitarii între ei (probabil și funcționarii civili și mulți alții) numără voturile și la alegerile prezidențiale. Situația începe să semene cu universul lui George Qrwell, inclusiv faptul că nimeni nu se revoltă și nu protestează.
Ca să rămînem cu toții cu gura căscată, reproduc un fragment din ordonanța de urgență semnată de premierul Viorica Dăncilă, nimeni alcineva decît președinta partidului dat de pereți, mutilat, scuipat, muiat și călcat în picioare de chiar unui dintre adversarii de moarte ai PSD, dar și dintre concurenții Vioricăi Dăncilă. Și, de data aceata, președintele României, șeful suprem al forțelor armate, va fi și comandantul unității care operează softul. Și, implicit, rezultatul alegerilor.

Dacă vă pasă de țara în care trăiți și dacă nu credeți că democrația poate fi un rahat pe cărarea unui megaloman, citiți cu atenție Ordonanța de Urgență a guvernului Dăncilă. Introducerea și primul articol din OUG sunt suficiente pentru a înțelege în ce situație ne aflăm:

”ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 6/2019 din 15 februarie 2019
privind unele măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019

EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 128 din 18 februarie 2019
Având în vedere faptul că, potrivit Deciziei (UE, Euratom) 2018/767 a Consiliului din 22 mai 2018 de stabilire a perioadei pentru cea de a noua alegere a reprezentanţilor în Parlamentul European prin vot universal direct, alegerile pentru Parlamentul European din anul 2019 se vor desfăşura între 23 şi 26 mai, ţinând cont de faptul că alegerile pentru Parlamentul European din mai 2019 vor avea loc într-un context foarte diferit faţă de toate alegerile anterioare, provocările politice cu care se confruntă Uniunea şi statele sale membre fiind semnificative, luând în considerare rolul definitoriu al alegerilor europene din mai 2019 pentru viitorul Uniunii Europene în anii următori,
văzând setul de măsuri pentru garantarea unor alegeri libere şi corecte elaborat de Comisia Europeană care reclamă intervenţii urgente ale statelor membre ale Uniunii Europene pentru asigurarea securităţii cibernetice a alegerilor pentru Parlamentul European şi a protecţiei datelor cu caracter personal prelucrate în context electoral, pentru combaterea dezinformării şi pentru asigurarea transparenţei campaniei electorale în mediul online, observând că în climatul politic actual este imperios ca fraudele electorale şi intruziunile în organizarea corectă a alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019 să fie prevenite şi combătute în regim de maximă urgenţă, întrucât, pe de o parte, procedurile de achiziţii publice prevăzute de legislaţia în vigoare nu sunt de natură să asigure realizarea în condiţii de siguranţă şi în termenele prevăzute de legislaţia electorală a buletinelor de vot, a ştampilelor cu menţiunea „VOTAT”, a timbrelor autocolante, a aplicaţiei informatice de centralizare a rezultatelor votării, precum şi a celorlalte materiale de logistică electorală prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, nefinalizarea procedurilor de achiziţii publice ar echivala cu imposibilitatea organizării procesului electoral, văzând numărul mare de retrageri din Corpul experţilor electorali din anul 2018 generat de lipsa mecanismelor destinate prevenirii fraudelor electorale, de volumul mare al activităţii din secţiile de votare, precum şi de lipsa timpului liber după finalizarea unei activităţi care durează în medie 20 de ore fără întrerupere, observând necesitatea reglementării primare a datelor personale care vor fi incluse în listele de susţinători, precum şi a implementării în context electoral a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), astfel încât partidele politice şi candidaţii independenţi să poată îndeplini formalităţile necesare depunerii candidaturilor, în considerarea termenului scurt rămas până la data-limită a depunerii candidaturilor, luând în considerare imperativul unei campanii politice dinamice, care să proiecteze în mintea alegătorilor o imagine clară şi nedenaturată a ideilor şi a programelor partidelor politice care concurează pentru votul lor, văzând că, potrivit cadrului juridic în vigoare, campania electorală pentru Parlamentul European realizată de formaţiunile politice este finanţată exclusiv din contribuţii ale candidaţilor, fiecare candidat al unei formaţiuni politice urmând să depună sau să vireze în contul bancar de campanie câte 1.560.000 de lei, dat fiind faptul că opţiunile legiuitorului pentru finanţarea campaniei electorale pentru Parlamentul European nu sunt clare, din actuala redactare a textelor legale rezultând că acesta vizează, în fapt, alegerile locale şi parlamentare, unde contribuţiile solicitate
candidaţilor formaţiunilor politice sunt în general mai mici, întrucât nicio formaţiune politică nu îşi poate realiza campania electorală fără bani, iar
plasarea poverii financiare a acesteia în sarcina candidaţilor formaţiunilor politice este o soluţie excesivă şi nerealistă, fiind de natură să afecteze însuşi dreptul de a fi ales în Parlamentul European, având în vedere ameninţările şi riscurile care pot decurge din lipsa de implicare şi responsabilitate a partidelor politice, acestea constând în practici netransparente şi neloiale de finanţare şi desfăşurare a campaniei electorale, constatând că, în absenţa cadrului necesar pentru asigurarea responsabilităţii partidelor politice şi a cooperării autorităţilor competente potrivit Recomandării Comisiei Europene C (2018) 5.949 din 12 septembrie 2018 privind reţelele de cooperare în materie electorală, transparenţa online, protecţia împotriva incidentelor de securitate cibernetică şi combaterea campaniilor de dezinformare în contextul alegerilor pentru Parlamentul European, campania electorală este expusă atacurilor cibernetice, campaniilor de dezinformare şi utilizării abuzive a datelor cu caracter personal, ţinând cont de faptul că această situaţie este de natură să genereze blocaje instituţionale, administrative şi financiare, cu riscuri semnificative pentru securitatea şi integritatea procesului electoral, autorităţile cu atribuţii privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019 nedispunând de cadrul juridic, resursele şi garanţiile necesare pentru a asigura evitarea
acestora,constatând faptul că, în ipoteza materializării tuturor riscurilor menţionate, din secţiile de votare vor lipsi materialele necesare votării, birourile electorale ale secţiilor de votare nu vor putea fi constituite, iar fraudele electorale nu vor putea fi prevenite şi sancţionate în
termen util, observând că centralizarea rezultatelor votării poate fi grav afectată de incidente cibernetice şi convenţionale, ceea ce reclamă asigurarea unei securităţi sporite a acesteia, având în vedere consecinţele negative ale neadoptării în regim de urgenţă a prezentului act normativ asupra procedurii de organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European, asupra angajamentelor asumate de statul român în
materie electorală, precum şi a mandatului preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene exercitat de România, întrucât măsurile propuse prin prezentul proiect nu sunt de natură a afecta drepturile electorale, în înţelesul stabilit de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cum ar fi de exemplu, deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 1.189/2008, nr. 1.248/2008 şi nr. 47/2018,
respectiv Codul de bune practici în materie electorală, şi nici nu îngreunează organizarea şi desfăşurarea alegerilor, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară, în vederea desfăşurării în bune condiţii a alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European şi a asigurării condiţiilor necesare pentru consultarea corpului electoral, a cărei reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

ART. 1
(1) La alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019, în scopul asigurării garanţiilor necesare exercitării dreptului de a alege în condiţii de legalitate, corectitudine, transparenţă şi securitate, atât de către alegătorii români, cât şi de cei din celelalte state ale Uniunii Europene, Autoritatea Electorală Permanentă, împreună cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Institutul Naţional de Statistică, asigură implementarea şi operaţionalizarea Sistemului informatic de monitorizare a prezenţei la vot
şi de prevenire a votului ilegal prevăzut de Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare”.

Fiecare înțelege ce dorește sau ce poate. Dar mie unuia, mi se pare că și Guvernul Dăncilă ca și precedentele guverne, cu Dragnea sau fără, cu Tudose sau cu Ponta tot ale serviciilor secrete au fost și sunt. Și că nu se strămbă și nu chițăie decît în funcție de ce dorințe au americanii și cei din Comisia Europeană. Sau, și mai rău, aranjăm piesele butaforiei după cum cîteva minți din serviciile secrete românești își imaginează că ar da bine, ar plăcea sau ar fi apreciat ca o contribuție valoroasă.

Rahatul nostru este cînd sub formă de trandafir, cînd sub formă de săgeată, cînd sub formă de soare strălucitor!

EDITORIAL:CORNEL NISTORESCU/cotidianul.ro/

FUNERALII REGALE:MAMA SI FIU ,IMPREUNA IN ETERNITATE!

3 sept.

Osemintele Reginei mamă Elena vor fi repatriate şi înhumate în noua Catedrală Arhiepiscopală de la Curtea de Argeş.

La 71 de ani de la plecarea în exil și la 37 de ani de la trecerea Reginei Elena la cele veșnice, Majestatea Sa Margareta a decis aducerea rămășițelor pământești ale bunicii sale la Curtea de Argeș, în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală, unde odihnesc Regele şi Regina Ana, informează blogul romaniaregala.ro. Vor avea loc funeralii naționale, potrivit televiziunilor de știri.

Mama Regelui Mihai s-a născut pe 3 mai 1896, la Palatul Tatoi, lângă Atena.

Principesa Elena a Greciei şi a Danemarcei – viitoare regină a României – a fost fiica Regelui Constantin I al elenilor şi a Reginei Sofia (născută Principesă Imperială a Prusiei). A fost sora Regilor George al II-lea, Alexandru şi Pavlos ai Greciei. S-a căsătorit la Atena, la 10 martie 1921, cu Principele Moştenitor Carol, de care a divorțat la 21 iunie 1928. În 1940 a devenit regina-mamă a României. A murit în ziua de 28 noiembrie 1982, la Lausanne. Spre deosebire de Regele Mihai I, Regina Elena nu a și-a mai revăzut niciodată țara.

BIANCA ANDREESCU I-A VENIT DE HAC TERMINATOAREI LUI HALEP!

3 sept.

Ce n-a reușit Simona Halep a izbutit Bianca Andreescu. Jucătoarea canadiană cu origini românești s-a calificat în premieră marți dimineață în sferturile US Open după ce a învins-o pe americanca Taylor Townsend (112 WTA) , scor 6-1, 4-6, 6-2.

Townsend este sportiva care le-a trimis acasă de la turneul american și pe Halep (în turul 2), și pe Sorana Cîrstea (în turul 3).

Ca și la precedentele meciuri, și în partida cu Bianca Taylor Townsend a încercat aceeași rețetă – urcări dese la fileu – dar n-a mai funcționat la fel de bine. Andreescu a avut unele probleme doar în setul 2, pe care jucătoarea americană și l-a adjudecat.

Meciul a durat o oră şi 55 de minute. Bianca devine astfel prima jucătoare de tenis din Canada care ajunge în sferturile de finală de la US Open din 1992 și a urcat pe locul 9 în clasamentul WTA live.

În sferturi, Andreescu o va înfrunta pe belgienca Elise Martens, locul 26 mondial, care a trecut de americanca Kristie Ahn, locul 141 WTA şi beneficiara unui wild card, scor 6-1, 6-1.

FOSTUL MINISTRU AL EDUCATIEI,DANIEL FUNERIU STERGE PE JOS CU BARNA:”BAI NENE,DAR CHIAR VOI NE LUATI DE PROSTI??”

3 sept.

Dan Barna

Un fost ministru șterge pe jos cu Barna: ”Băi nene, dar voi chiar ne luați de proşti??”

Daniel Funeriu, fost ministru al Educației, s-a supărat pe propunerile lui Barna privind guvernul de tranziție și arată că prezidențiabilul USR-PLUS îi ia de proști pe alegătorii lui

BRUXELLES, 2 sept – Sputnik, Daniela Porovăț. ​”Am zis să nu mai public despre politică, dar atât de tare mă irită faptul că sunteți -cu muuult meşteşug- luați de proşti, încât chiar nu rezist: omul nou dl. Barna (care are deja la activ mai multe zile de funcție publică decât am avut eu de europarlamentar şi ministru) ne spune că un eventual nou guvern pre-alegeri nu ar putea să facă reforme”, își începe Funeriu postarea pe Facebook.

În consecință, fostul ministru îi adresează lui Barna două întrebări ”mai de la coada vacii”:

”1) ce reforme exact vreți să faceți, alea vag schițate în @%^&€£¥ de polisibrifuri pe educație şi fiscalitate?

2) Cine vă cere să faceți reforme dacă intrați la guvernare (că puțină expertiză, cât de 3-4 ministere aveți (infrastructură, comunicații, relația cu parlamentul şi mediu))?”.

Funeriu arată că ideea intrării opoziției la guvernare era ca, ”până după alegerile din 2020 să țineți cârma, să nu pice țara pe voi şi să organizați trei rânduri de alegeri”.

De unde și supărarea fostului ministru de dreapta: ”V-ați prins că dacă nu intrați la guvernare VV o să organizeze prezidențialele, localele şi generalele, nu?”.

Și Funeriu își încheie atacul la Barna cu o propoziție care va rămâne lipită de USR-PLUS: ”Băi nene, dar voi chiar ne luați de proşti??”

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20190902/27430208/Un-fost-ministru-terge-pe-jos-cu-Barna-Bi-nene-dar-voi-chiar-ne-luai-de-proti.html

%d blogeri au apreciat asta: