Arhiva | 11:16 am

EXECUTIA RITUALICA A LUI DRAGNEA SI SAPCA LUI JOHANNIS!

13 sept.

Gen. Iliescu afirmă că Dragnea a refuzat ca România să fie în prima linie a unui război nuclear (iar aici se sprijină pe articolul prof. Paul Craig Roberts), dar și pentru faptul că a cerut, prin legea offshore, ca gazele din Marea Neagră să fie exploatate și în beneficiul României (asta au spus-o mai mulți oameni atenți la realitatea românească, inclusiv subsemnatul), fapt care i-a condamnat și copiii nevinovați.

29 de militari români au fost uciși și 180 răniți, în Afganistan sau Irak, în misiunile militare la care participă […]

Ieri, președintele Trump l-a demis pe John Bolton, consilierul său pe securitate (ministru de război), un Master of War care a “gestionat” mai multe dezastre pentru politica externă americană.

Redau din articolul Gen. Iliescu doar traducerea din P. C. Roberts, însă merită citit tot (link în primul comentariu)

“Cunoscutul analist american Paul Craig Roberts, fost secretar adjunct al Trezoreriei americane pentru politica economică în timpul lui Ronald Reagan, profesor universitar, in prezent Director al Institutului de Economie Politica, persoana foarte respectata in randul analistilor, nu numai din SUA, datorita prognozelor realiste pe care le face, cu conexiuni puternice la structurile de decizie ale tarii sale si cu acces la informatii substantiale, in articolul intitulat „Iresponsabilitatea micilor națiuni”, cu referire directa la Romania si Polonia, articol publicat imediat dupa vizita Presedintelui Romaniei, Klaus Iohannis, la Casa Alba, afirma urmatoarele:

– “Tratatul INF a fost, poate, cea mai importantă înțelegere dintre toate cele privitoare la controlul armamentului încheiate de președinții americani din secolul 20 și abandonat acum, în secolul 21, de guvernele neoconservatoare americane. Tratatul anihila amenințarea misilelor rusești asupra Europei și amenințarea misilelor americane din Europa asupra Rusiei. Importanța tratatului e legată de reducerea riscului de război nuclear accidental. Sistemele de avertizare au o lungă istorie a alarmelor false. Problema misilelor americane de la granița Rusiei este aceea că ele nu lasă nici un interval de reflecție sau de contact cu Washingtonul atunci când Moscova primește o falsă alarmă. Având în vedere iresponsabilitatea cu care guvernările americane de la Clinton încoace au crescut tensiunile cu Rusia, misilele aflate la frontiera Rusiei impun practic conducerii statului rus să acționeze imediat, apăsând pe buton imediat ce sună alarma.”;

– “Tratatul încheiat de Reagan și Gorbaciov în 1987 eliminase această amenințare. La ce servește resuscitarea ei ? De ce tace Congresul ? De ce tace Europa ? De ce tace media din SUA și din Europa ? De ce facilitează această amenințare România și Polonia permițând misilelor americane să staționeze pe teritoriul lor?

E aproape sigur că guvernul român și cel polonez au căpătat saci de bani de la complexul militaro-securitar american care vrea contracte de multe miliarde pentru a produce noi rachete. Aici vedem extrema iresponsabilitate a țărilor mici. Fără guvernele corupte și neghioabe ale României și Poloniei, Washingtonul nu ar putea reînvia o amenințare îngropată acum 31 de ani de Reagan și Gorbaciov.

Nici măcar statul-marionetă al Germaniei ocupate nu a acceptat să adăpostească rachetele. Dar două state insignifiante, lipsite de importanță în lume supun toată planeta la riscul războiului nuclear pentru ca niște politicieni români și polonezi să încaseze câteva milioane de dolari.

Misilele de la granița Rusiei care nu îngăduie nici un interval de reacție sunt o problemă gravă pentru Rusia. Eu tot aștept ca Rusia să anunțe că la primul semn că au fost lansate rachete din România sau din Polonia cele două țări vor înceta pe loc să existe. Asta ar putea trezi populațiile din România și din Polonia la primejdia în care le pun guvernele lor corupte.

De ce nu constituie provocările din România și din Polonia o justificare suficientă pentru ca Rusia că ocupe preventiv ambele țări ? E o provocare mai mare ca Rusia să ocupe cele două țări decât ca ele să adăpostească rachetele americane împotriva Rusiei ? De ce doar prima ar fi o provocare, nu și cealaltă ?

Nimeni nu poate veni în ajutorul României și Poloniei nici dacă ar vrea. NATO e o glumă. N-ar rezista o zi într-o confruntare cu Rusia. Crede cineva că Statele Unite au de gând să se sinucidă pentru România și Polonia ?”

(„The Irresponsibility of Small Nations” http://www.paulcraigroberts.org, 23 august 2019)

Întrebarile serioase sunt dacă suntem pregătiți – în cazul foarte probabil că rachetele nucleare de la baza turcească din Incirlik vor fi mutate în România – să devenim țintă pentru misilele rusești și dacă suntem pregătiți să dăm pe nimic resursele colosale din Marea Neagră. Cine o să-și mai asume asta cu un politician care zace în pușcărie trei ani și jumătate după un proces fake?

Autor: Iulian Capsali

FIGURANTII LA PRESEDINTIE!

13 sept.

29 de militari români au fost uciși și 180 răniți, în Afganistan sau Irak, în misiunile militare la care participă […]

29 de militari români au fost uciși și 180 răniți, în Afganistan sau Irak, în misiunile militare la care participă România. Lor li se adaugă personalul diplomatic rănit zilele astea la Kabul, plus cei răniți pe alte fronturi, mai puțin sîngeroase. România nu a ajuns mai aproape de programul Visa Waiver în toți acești ani. Recent am aflat că îmi trebuie viză să merg și în Canada, unde am primit un premiu, crezînd și eu ca toată lumea că nu mai era nevoie, că așa s-a raportat, mare succes al României, cine are viză americană nu mai are nevoie de viză în Canada. E fals.

Pe scurt, nu există profit real al participării noastre în aceste misiuni pentru țară și mă îndoiesc că diurnele soldaților merită riscul. Americanii cad la pace cu talibanii deja. În Consiliul de Securitate nu am prins loc, s-a aruncat vina pe faptul că ne-am abătut de la politica tradițională (adică ne-am dat de partea lui Netanyahu în loc să jucăm la ambele capete, deci și cu arabii). Dacă acest gen de oportunism ține la noi locul politicii externe, vorba aceea, ce era să căutăm acolo, mai bine că s-a ales mica și principiala Estonie. Cum știm din comparația Finlandei cu noi după pactul Ribentropp-Molotov (și ne amintește jurnalul lui Nicolae Iorga, publicat la Humanitas zilele astea, care dă detalii din Consiliul de Coroană), țările mici rezistă nu atît cu tancurile, cît cu caracterul. Dacă au vreunul.

  Cînd a fost ultima oară cînd românii au fost întrebați dacă vor să participe la aceste misiuni?

Sau dacă au nevoie de rachete anti-Iran la Deveselu, cu riscul – între timp materializat – ca Rusia să priceapă că sunt de fapt contra ei și să se reînarmeze, să investească într-o suprarachetă, și alte mizerii care puteau fi evitate dacă acum 15 ani alegeam o altă politică externă, occidentală, fără a fi provocatoare? Sau dacă Georgia și Ucraina meritau invitate în NATO la summitul de la București, deși nici una, nici alta nu satisfăceau condiția preliminară necesară invitației (și nici vreo șansă să o satisfacă), adică frontiere necontestate de vecini?

                               Niciodată – atunci au fost întrebați românii

Azi, numărul candidaților la președinție crește vertiginos și se cheltuiesc atîția bani pe publicitate că toată lumea știe cine sunt. Nimeni nu știe, în schimb, cîtă lume a murit în misiunile astea, că de fapt nu au avut niciun impact asupra vizelor în ciuda promisiunilor oficialilor români, și că Rusia s-a înarmat în ultimul hal în urma acestei politici stupide. În 2004 eu am fost la pescuit cu o barcă furată de la flota din Sevastopol -niște rugine la ancoră pe atunci – că așa arăta litoralul ucrainean al Crimeei. Toate bărcile pentru turiști erau furate de la ce rămăsese din Armada Roșie.

E poate inevitabil, dacă electoratul știe așa de puțin, începînd de la care e de fapt domeniul autorității prezidențiale – acesta e, cel de mai sus, nu hărțuiala cu guvernul – ca electoratul să se aleagă doar cu președinți care nu ar rezista cinci minute într-un talk show onest despre pozițiile lor cu privire la înarmare, planurile lui Macron pentru Europa cu două viteze, participarea la misiuni și așa mai departe. Sau dacă nimeni nu bagă de seamă că mîncăm Rusia pe pîine în online (bani aruncați de servicii ca să lupte cu trolii Moscovei), dar în politica noastră externă pupăm papucul lui Trump (nu al Americii, al lui, personal), care vrea Rusia înapoi în G7- și tot așa.

                    Toată lumea se agită să poată vota zile în șir în noiembrie

Ca să voteze ce? Au cea mai mică idee care sunt pozițiile candidaților pe zonele lor de competență? Președintele nu poate reforma poliția, nici să vrea, și nici educația. Autoritatea lui e pe zona de mai sus, plus supravegherea și performanța serviciilor secrete. O să îi întrebe cineva pe candidați de ce SRI are buget dublu față de serviciul secret german, la un sfert populație, sau dacă vor propune legislație ca în sfîrșit Curtea de Conturi să poată controla și serviciile noastre, să nu mai cîștige firmele lor licitații săptămînal? Agitație mare cu justiția, timp în care continuăm să conducem la CEDO la condamnări abuzive (undue process) și să furnizăm cel mai mare număr de cazuri noi, semn că justiția nu stă așa faimos nici fără contribuția trioului Iordache-Nicolae-Nicolicea. Candidații știu măcar că asta e o problemă, ce să mai vorbim dacă au idee de unde pot veni soluțiile? Nu: ce se pregătește e marea bălăcăreală: tratatul celorlați ca penali, comuniști, retardați, neresetați, parveniți, fripturiști, securiști. etc. Bonus pentru femei, că de ce se bagă în calea bărbaților.

Dacă nu îi întrebați nimic, dacă nu există poziții clare pe problematica de care se ocupă președintele, alegerile astea prezidențiale sunt doar o telenovelă de prost gust, iar candidații niște figuranți. Deciziile vor continua să fie luate de cine le-a luat și pînă acum, în zona obscură, în vreme ce civilii sunt ocupați cu circul și mahalaua. Nu mai multe zile de vot erau necesare, ci mai multă informație pe fond ce vor face candidații după ce ajung președinți. Dar cui nu cere nici nu i se dă.

                                                                                                         Alina Mungiu-PIPPIDI

Sursa: romaniacurata.ro

Deveselu, o verigă din reţeaua mondială a bazelor militare americane şi a reţelelor de exploatare sexuală a femeilor, traficului de alcool şi de droguri afiliate acestora (II)

13 sept.

  Dispreţ faţă de fiinţa umană, prostituţie şi pedofilie planetară, corupţie, complicitate cu crima organizată, dimensiuni de bază ale SUA […] 

Dispreţ faţă de fiinţa umană, prostituţie şi pedofilie planetară, corupţie, complicitate cu crima organizată, dimensiuni de bază ale SUA

Pentru a nu fi acuzat de ipocrizie, precizez de la începutul acestui text că niciunde pe parcursul acestei analize nu plec de la premisa că prostituţia din jurul unităţilor militare ar fi fost inventată de SUA. Din contră, mai ales pentru cei care nu cunosc suficient de bine astfel de detalii ale istoriei militare, trebuie să amintesc că femeile au avut o participare constantă în cadrul şi alături de formaţiunile militare, fie pe vreme de pace, sau de război. Menţionez, în primul rând, cu respect şi admiraţie, femeile care s-au ocupat de spălătoriile militare, de bucătării şi de spitale, de cele care au luat locul mamelor pentru prea tinerii porniţi la război, care au îngrijit cu dragoste şi dăruire pe cei răniţi, pe muribunzi, sau pe cei afectaţi psihic de realitatea crudă şi cruntă a războiului. Dar trebuie să amintesc şi de prostituatele care însoţeau astfel de formaţiuni cât şi de cele din locurile în care militarii ajungeau şi care interacţionau cu militarii ce nu ştiau dacă a doua zi vor mai fi în viaţă. Trebuie, de asemenea, să amintim că, în toate oraşele în care/alături de care se află unităţi militare, întotdeauna există un procent mai mare de femei care sunt puse de reţelele de traficanţi să se prostitueze sau aleg să trăiască de pe urma prostituţiei.

Dacă este ceva de pus în discuţie, o realitate gravă, pe de o parte incompatibilă cu vremurile şi cu dezideratele actuale, pe de altă parte dovedind un dispreţ copleşitor faţă de semenii lor, este premeditarea, acceptarea fără scrupule, implicarea în şi chiar coordonarea, de la cele mai înalte niveluri ale autorităţilor americane, a prostituţiei din jurul concentrărilor militare, fie ele unităţi pregătite pentru luptă, sau aşa-zisele „staţiuni R&R” (odihnă şi recreere) dedicate „detensionării” cu prostituate, mult alcool şi droguri a trupelor aflate în conflicte şi zone de posibil conflict. Nu puţine sunt cazurile în care ofiţeri superiori ai armatei americane au intrat în mod direct în acest „biznis”.

Pe scurt, înainte de intra în câteva detalii despre ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în jurul bazelor americane, subiectul acestei analize se referă la:

  1. Degradarea conştientă, continuă şi  premeditată a femeii: autorităţile militare şi civile americane au văzut întotdeauna ca un lucru normal şi au promovat existenţa prostituţiei alături de bazele militare.

Autorităţile militare americane au înclinat spre ideea că prostituţia asigură o cale folositoare pentru ca soldaţii staţionaţi la mii de mile de soţiile sau prietenele lor „să dea drumul aburilor”. Binele femeilor care asigură aceste oportunităţi de „odihnă şi recreere” este rar avută în vedere: prostituţia în jurul bazelor şi porturilor folosite de vasele marinei militare americane  din Filipine şi din Tailanda alimentează traficul de femei în toată Asia de sud-est, în timp ce condiţiile şi standardele de sănătate ale prostituatelor sunt cel mai adesea catastrofale.

În perioada de după război, inclusiv în Bătălia Okinawei şi în timpul Războiului coreean, întreaga Okinawa a devenit un ţinut al fărădelegii. Soldaţii americani violau femeile, ameninţându-le cu armele, pe câmpuri sau pe străzi, şi chiar răpindu-le din mijlocul familiile lor.

Okinawa a revenit sub administrare japoneză în 1972, dar violenţele au continuat şi chiar au devenit mai cronice.  Au existat violuri şi tentative de viol, şi abuzuri sexuale în zone publice şi chiar un caz în care o locuinţă a fost invadată.  (Sex-crimes-and-prostitution)

Zonele pentru comerţul cu sex s-au dezvoltat în jurul bazelor SUA din întreaga lume. Multe seamănă între ele, pline de magazine de băuturi, fast-fooduri, cabinete de tatuaj, baruri şi cluburi şi prostituţie sub o formă sau alta. Dovezile sunt chiar la poarta bazelor în locuri ca Baumholer şi Kaiseslautern în Germania, sau Kadena şi Kin Town pe Okinawa. (Womens-labor-sex-work-and-u-s-military-bases-abroad/)

În timpul războiului din Indochina, senatorul SUA J. William Fulbright şi corespondentul Sunday Times din Londra au susţinut, independent unul de altul, că forţele americane din Vietnamul de Sud au transformat Saigonul într-un „bordel”, făcând referire la cele aproximativ 500.000 de prostituate care au servit un număr aproximativ egal de militari americani. (Preston Jones: The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia Preston Jones a servit în marina SUA din Pacific către finalul anilor 1980. El predă istoria la John Brown University.)

Acest studiu se referă la poziţia diametral opusă dintre legea americană, politica publică şi încurajarea militarilor, staţionaţi în afara SUA, de a se folosi de prostituţia femeilor. Atât legea americană cât şi legislaţia internaţională recunoaşte că prostituţia este nocivă şi au promovat politici care încearcă să anihileze, controleze, sau să o limiteze. Şi totuşi, Statele Unite permit şi încurajează în mod permanent dezvoltarea unei industrii de sex active pentru R&R  în zonele care înconjoară bazele militare americane. Acest comportament violează nu numai legea americană şi pe cea internaţională, dar, de asemenea, noţiunile de demnitate umană şi bazele susţinerii familiei.”

În Vietnam, bordelurile ridicate pe terenurile bazelor americane, „au fost construite prin decizia unui comandant de divizie, un general cu două stele, şi au fost sub directul control operaţional al comandantului de brigadă cu rangul de general colonel … Bordelurile din Vietnem cu existat cu aprobarea şefului Statului major al armatei, William C. Westmoreland, al ambasadei SUA din Saigon şi a Pentagonului. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )

De exemplu, Organizaţia Internaţională a Muncii a susţinut că de departe, cel mai semnifricativ impact asupra prostituţiei din Filipine a fost stabilirea bazelor militare americane în această ţară.

Altfel spus, personalul american staţionat la (de exemplu) baza aeriană Sattahip, Tailanda, nu a adus noţiunea de prostituţie în acea regiune. Dar industria bordelurilor care au fost construite lângă acea bază, în Pattaya Beach, a crescut şi a rămas [datorită acesteia] unul dintre principalele centre ale industriei sexului din Asia de Est. (Preston Jones: The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia)

  1. Crima organizată. Faptul că aceste autorităţi civile şi militare erau conştiente, complet la curent cu implicarea reţelelor mafiote în traficul de femei şi în organizarea prostituţiei în respectivele amplasamente.

In Okinawa, Yakuza (mafia japoneză) deţine şi administrează industria prostituţiei. Yakuza administrează o zonă de baruri în jurul fiecărei baze militare, separată de cea a barurilor permise japonezilor şi celor don Okinawa. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )

3. Corupţie; încurajarea şi aprobarea încălcării legilor şi a regulamentelor militare Ofiţeri de diverse niveluri din armata americană, dar şi personal civil, s-au implicat direct în această „industrie”.

O amintire similară a fost împărătşită de foşti militari ale bazelor din Filipine în direct, la ora de vârf, pe canalul de televiziune ABC. Ei au subliniat că ofiţerii militari „au promovat cu entuziasm” prostituţia în Filipine, unii dintre ei fiind ei înşişi proprietari de cluburi şi de femei. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )

4. Pedofilie masivă la nivel planetar: majoritatea covârşitoare a acestor prostituate au fost/sunt introduse pe piaţă când erau/sunt încă minore

Cu adevărat, minorii folosiţi ca prostituate în Asia de Sud-Est erau atât de obişnuiţi încât o carte de călătorii a unui portavion american, publicată în 1989, includea fără nicio reţinere o imagine a unei prostituate tailandeze foarte tinere, probabil de circa 15 ani, pozând foarte provocator sexual. Prin 1999, un rezident tailandez din Pattaya Beach îşi exprima nedumerirea că ofiţerii marinei americane cu făceau nimic  pentru a opri marinarii să plătească minore pentru sex. Este probabil că foarte multe, dacă nu chiar toate prostituatele sudest-asiatice, folosite de personalul militar al SUA în timpul conflictului din Vietnam şi, mai târziu, în porturile din Tailanda şi în jurul insdtalaţiilor americane din Filipine erau minore. The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia)

           Prin deşertul de minciună, cenuşă şi moarte al „Imperiului”

Majoritatea aspectelor relevate mai sus se înscriu între delictele penale, uneori grave, condamnabile atât sub incidenţa legislaţiei internaţionale cât şi a celei americane. Şi totuşi, probabil niciun american, militar sau civil, nu a fost vreodată pedepsit.

Ceea ce este de constatat, de înţeles, de memorat şi de folosit de fiecare dintre noi, pentru a cuprinde realitatea lumii în care trăim, este minciuna, falsitatea, dubla măsură (pedepsesc, sub acuzaţia de hărţurire sexuală, adresarea mai familiară a unui bărbat faţă de o femeie, dar acceptă şi chiar se implicăm în crima organizată alături de reţelele mafiote), făţărnicia, ipocrizia, ticăloşia, dispreţul ucigător faţă de semeni, al acestor elite – pentru că, în final, aici nu este vorba numai despre conducerea armatei amerricane, ci şi despre tot establishmentul statului american şi structurile alăturate lui, plătite şi sub comanda mafiei financiar-bancare globaliste. Este vorba despre distanţa cosmică dintre prezentarea şi pretenţiile americane de naţiune superioară, de statul democratic cel mai avansat, dedicat binelui omului acasă şi în lume, şi pretenţia ca în baza acestor calităţi SUA să decidă ce e bine şi ce e rău şi să împartă, nu bunăstarea popoarelor supuse, ci distrugerea morală şi moartea. (Evident că  mă refer aici şi la nesfârşitele şi tot mai multele războaie americane în care este atacat un stat pentru că, de exemplu, ar avea arme de distrugere în masă, ceea ce s-a dovedit o minciună, sau pentru că un regim ar fi omorât câteva zeci sau sute de opozanţi, intervenţiile, precum cele din Irak şi Siria aducând peste ţările respective beneficiile a peste 2,5 milioane de morţi, de câteva ori mai mulţi răniţi, şi tot de câteva ori mai mulţi refugiaţi). Şi nu este vorba doar de mentalitatea unor membri ai elitelor americane (şi mai general, occidentale), ci chiar de o cultură de masă cu aceste caracteristici. După cum remarca, într-un articol recent, Anu Bhagwati, directorul executiv al „Service Women’s Action Network”:

Este de asemenea o cultură care conduce la sexism şi la degradarea femeilor. La bazele din străinătate, exploatarea comercială a femeilore explodează în jurul lor, femeile fiind victimele traficanţilor. Nu te poţi aştepta ca o femeie să fie tratată ca un seamăn egal, când, în acelaşi timp tu, ca soldat tânăr eşti încurajat să exploatezi femeile din afara bazei.

Este vorba despre imperiul american, „instransigentul observator” al respectării drepturilor omului, care urechează România an de an pentru, presupuse, astfel de încălcări (în cazul minorităţilor, cu preponderenţă a celor sexuale, cum ar fi neacceptarea completă de legislaţiei prohomosexualitate), care îşi arogă dreptul de a da lecţii, comenzi, foi de drum instituţiilor româneşti, începând cu guvernul, care impune, pentru, pasămite, a ne apăra, risipirea unor sume exorbitante pe cumpărarea de armament, care impune din „grijă pentru piaţa liberă” cedarea necondiţionată a resurselor naturale româneşti către companiile americane, şi care a exploatat şi exploatează indirect şi direct zeci de milioane de femei din lumea întreagă în, probabil cea mai înjositoare sclavie, sau care are la activ zeci de milioane de morţi, în războaiele de agresiune din secolul 20.

         Un val uriaş de violuri şi alte agresiuni sexuale în chiar armata americană

Pentru a înţelege mai bine ceea ce se petrece în jurul bazelor americane să vedem puţin ce se petrece în interiorul acestora.

În anii din urmă, acuzaţii privind răspândirea infracţiunilor sexuale au urmărit armata SUA. Un sondaj al Pentagonului estima că 26.000 de militari au fost agresaţi sexual în 2012, deşi numai una din 10 victime (deci circa 2600, n.n.)  au raportat agresiunea. In 2013, numărul personalului care a raportat astfel de incidente a crescut la 5.518 şi anul trecut a atins aproape 6.000. (popularmilitary.com/u-s-militarys-long-history-prostitution/)

Nu am cercetat situaţia secolului trecut, dar în acesta recordul agresiunilor sexuale în interiorul armatei îl deţine anul 2006 cu o estimare de circa 34.000 de cazuri. După o scădere către 2016, an estimat la 14.900 de incidente, cercetarea Pentagonului din 2018 a relevat din nou o creştere a acestora la 20.500. Cel mai atacat segment de vârstă este cel al femeilor între 17 şi 24 de ani, segment cu creştere semnificativă a atacurilor sexuale. Un alt element important evidenţiat de cercetarea respectivă este asocierea acestor acte de agresiune cu alcoolul în 62 % dintre cele mai serioase agresiuni. (https://edition.cnn.com/2019/05/02/politics/us-military-sexual-assault-report/index.html).

Dacă, an de an, sunt agresaţi sexual zeci de mii de membri ai armatei SUA (femei, dar şi bărbaţi) la ce ne putem aştepta de la militarii americani, sosiţi în postura de personaje aproape intangibile, de „descendenţă superioară” dintr-o civilizaţie „superioară”, cu venituri uriaşe în raport cu localnicii din statele în care sunt amplasate aceste baze? (Va urma)

                                                                                                                 Paul GHIŢIU

Citiți prima parte: Deveselu, o verigă din reţeaua mondială a bazelor militare americane şi a reţelelor de exploatare sexuală a femeilor, traficului de alcool şi de droguri afiliate acestora (I)

Citiți și:

Când dracul de la Deveselu își bagă coada în Caracal…

Elitele mondiale sunt implicate în traficul uman pentru pedofili, sataniști și sacrificiile umane ale arsistocraților? Nu vă grăbiți cu eticheta „fake news”, mai întâi citiți! (IV)

Elitele mondiale sunt implicate în traficul uman pentru pedofili, sataniști și sacrificiile umane ale arsistocraților? Nu vă grăbiți cu eticheta „fake news”, mai întâi citiți! (III)

Elitele mondiale sunt implicate în traficul uman pentru pedofili, sataniști și sacrificiile umane ale arsistocraților? Nu vă grăbiți cu eticheta „fake news”, mai întâi citiți! (II)

Elitele mondiale sunt implicate în traficul uman pentru pedofili, sataniști și sacrificiile umane ale arsistocraților? Nu vă grăbiți cu eticheta „fake news”, mai întâi citiți! (I)

Deveselu, o verigă din reţeaua mondială a bazelor militare americane şi a reţelelor de exploatare sexuală a femeilor, traficului de alcool şi de droguri afiliate acestora (I)

13 sept.

  În timpul şi după cel de-al doilea război mondial, SUA au împînzit lumea cu bazele lor militare manifestându-şi în […]

 

În timpul şi după cel de-al doilea război mondial, SUA au împînzit lumea cu bazele lor militare manifestându-şi în acest mod pretenţiile de putere imperială mondială. Scopul: controlul economiei modiale şi a pieţelor financiare şi preluarea resurselor naturale (resurse primare şi ne-regenerabile).

Diverse analize vorbesc despre controlul Americii asupra a aproape 200 de state; în realitate, după cum vedem şi în acest moment, controlul american prin combinarea pârghiilor sistemului militar cu ale celui financiar, impune tuturor statelor unele dintre politicile sale – vezi sancţiunile pentru diverse motive fără acoperire. Inclusiv Chinei şi Rusiei, care nu au încă definitivate mecanismele financiare şi monetare independente de cele impuse de mafia financiar-bancară globalistă lumii prin braţul său înarmat, SUA.

O asemenea combinare a celor trei direcţii de forţă ale politicii imperialiste americane o putem vedea în combinarea sancţiunilor şi acţiuni de intimidare militară asupra Iranului; în aşa-zisul război comercial cu China şi prezenţa militară în Marea  Chinei de Sud; în combinarea sancţiunilor/războiului comercial cu Rusia şi China şi cele circa 500 de baze militare americane, care le încercuiesc pe cele două, în sprijinirea insurgenţilor islamişti în foste republici sovietice şi a islamiştilor uiguri din China, sau în acţiunile de destabilizare internă prin finanţarea şi instrumentalizarea revoltei stradale şi apoi prin ameninţarea cu alte sancţiuni.

Direcţiile principale pe care se manifestă distorsiunile şi dezastrele induse de bazele militare americane în statele gazdă şi la nivel mondial

  1. Poluarea morală în societate şi în politică rezultat al statutului de colonie a statelor care le găzduiesc: corupţie generalizată, lovituri de stat sângeroase împotriva voinţei populare exprimate în aleşi care încearcă eliberarea de sub bocancul american, regimuri oligarhice, dictatură, teroare, represiune, criminalitate, dezvoltarea endemică a reţelelor de traficanţi, suprimarea fizică a opozanţilor, războaie în interiorul sau în vecinătatea acestor state. Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al statelor central şi sud-americane, Orientului Mijlociu, mai nou, Africa.
  2. Poluarea morală din cauza imensei pieţe de prostituţie, alcool şi drogurisusţinută de reţelele de trafic afiliate acestor baze şi protejate de acestea, despre care vom vorbi în continuare, cu accent pe prostituţie şi traficul de carne vie.
  3. Poluarea gravă a mediului, terenurile acestor baze şi împrejurimile lor fiind puternic contaminate de materialele depozitate acolo (combustibili, explozivi, muniţie activă, deşeurile muniţiei folosite, diverse substanţe chimice, materiale radioactive etc.) necesare activităţilor specifice din bază şi din operaţiunile desfăşurate în afara ei. O evaluare făcută la nivelul anului 2005 (între timp au apărut baze noi în Orientul Apropiat şi nu numai) estima la 2.202,735 de hectare suprafaţa tuturor bazelor americane din SUA şi din afara lor, ceea ce făcea Pentagonul unul dintre cei mai mari deţinători de terenuri la nivel mondial. Acesta este în mare şi suprafaţa uneori deteriorată iremediabil de armata americană. Un articol recent din The Guardian, mai 2019  – vorbeşte despre gravele probleme de sănătate provocate de astfel de baze chiar în interiorul SUA – A trail of toxicity: the US military bases making people sick. Un alt articol din mai 2019, apărut în THE ASAHI SHIMBUN vobeşte depre gravele probleme de labazele americane din Japonia. Conform lui THE ECOLOGIST, armata americană poluează mai mult decât 140 de state luate împreună.
  4. Poluarea economiei, transformată într-o tehnologie de spoliere, exploatare sălbatică, servire a intereselor companiilor americane şi ale aliaţilor, având ca rezultate sărăcie, malnutriţe, boli grave, şomaj ridicat, deplasări de populaţii, înapoiere.

Baze militare americane pe teritoriul unui stat înseamnă statut de colonie. În lume sunt, după diverse evaluări, între 750 şi 1000 de baze americane şi instalaţii militare de diverse dimensiuni, oficiale, sau secrete, în între 70 şi 180 de state, însumând între 200.000 şi 250.000 de militari. În acelaşi timp, alte 11 state au împreună 70 de baze militare în afara teritoriului lor. Rusia, cu între 26 şi 40 de baze în 9 state, în principal în foste republici sovietice în Siria şi Vietnam, este urmată de UK, Franţa şi Turcia cu de la 4 la 10 baze fiecare: India, China, Japonia, Coreea de Sud, Germania, Italia şi Olanda cu între 1 şi 3 baze.

           Povestea tristă a morţii Mariei Laol şi prietenelor sale

Evenimente neprevăzute au dus la descoprirea de trupe americane dislocate în alte state fără ca despre această prezenţă să se ştie chiar la nivelul Congresului american. După o lovitură de stat reuşită de un ofiţer pregătit de americani, relaţiile militare dintre SUA şi Mali sunt suspendate. În mod normal, niciun militar american nu mai are ce căuta pe teritoriul acestui stat. Şi totuşi:

Era 5.09 dimineaţa când un Toyota Land Cruiser a sărit de pe un pod din ţara vest-africană Mali. Timp de două secunde, SUV-ul a zburat prin aer răsucindu-se cu 180 şi căzând de la 70 de picioare în râul Niger.

Trei dintre morţi erau membri de comando americani. Şoferul, un căpitan poreclit „Whiskey Dan” era liderul unei echipe secrete niciodată descrisă în media şi rar menţionată chiar şi în publicaţiile guvernamentale. Unul dintre pasageri era dintr-o unitate şi mai secretă, a cărei activitate este adesea integrată în Joint Special Operations Command (JSOC), care desfăşoară misiuni clandestine de omorâre şi capturare în afara SUA. Trei nu erau personal militar şi nici americani. Erau femei marocane descrise eventual ca chelneriţe sau „prostituate”.

Cele şase morţi au fost finalul unui periplu de o noapte întreagă prin barurile din Bamako, capitala Mali, în conformitate cu un raport desecretizat al investigatorilor penali din armata SUA. De la cină şi băuturi la un restaurant denumit Blah-Blah, alte băuturi la La Terrasse apoi altele la Club XS şi băuturile de final la Club Plaza, a fost un înot zgomotos în vodcă fără măsură. Şi de vodcă şi Red Bull. Şi vodcă şi suc de portocale. Şi de vodcă cu vanilie şi rodie. Şi Chivas Regal. Şi Jack Daniels. Şi bere Corona. Şi bere Castel. Şi să nu uităm B-52, o băutură făcută în general din Kahlúa, Grand Marnier şi Bailey’s Irish Cream. Numai la Club Plaza, nota de plată a fost echivalentul a 350 de dolari SUA.

La aproximativ 5 dimineaţa, în 20 aprilie, cei şase s-au înghesuit în acel Land Cruiser, cu căpitanul Dan Utley la volan către o  nouă locaţiue „fierbinte”: Bamako By Night. Opt minute mai târziu, Utley a sunat o femeie pe care a întrebat-o dacă e supărată. I-a spus că se va întoarce şi o va lua, dar ea i-a spus să nu se obosească. Utley i-a dat telefonul Mariei Laol, una dintre marocance. „Nu fi supărată. Ne vom întoarce să te luăm” i-a spus aceasta femeii de la celălalt capăt al firului, care a mai auzit ţipete şi apoi tăcere. (https://www.commondreams.org/views/2015/04/21/sex-drugs-and-dead-soldiers-what-us-africa-command-doesnt-want-you-know)

Relatarea de mai sus, adusă la lumină după multe lupte cu autorităţile duse de autorul articolului, Nick Turse, este exemplară pentru tema propusă din mai multe puncte de vedere: imposibilitatea evaluării precise a prezenţei americane în lume, dar şi amploarea ei, militarii americani executând misiuni chiar şi acolo unde, oficial, ei nu există; legătura dintre prezenţa americană consumul de băuturi, de droguri, prostituţie şi agresiuni sexuale; ascunderea acestei realităţi.

Pe măsură ce operaţiunile militare americane s-au în înmulţit în Africa, ajungând la un record de 674 misiuni în 2014, rapoarte despre consumul excesiv de alcool, sex cu prostituate, consum de droguri, agresiuni sexuale şi ale forme de violenţă ale personalului AFRICOM s-au înmulţit şi ele, chiar dacă multe au fost ascunse pentru săptămâni sau luni şi chiar pentru ani. (https://www.commondreams.org/views/2015/04/21/sex-drugs-and-dead-soldiers-what-us-africa-command-doesnt-want-you-know)

Practic, prezenţa bazelor amercane reprezintă semnul supunerii respectivului stat şi nu numai o piedica împotriva asanării morale a societăţii pe toate palierele ei, ci chiar cangrenizarea, metastazarea acesteia. Membrii lor, ca şi tot restul personalului american dislocat în alte state, nu se supun legilor locale, ci celor americane – vă amintiţi cazurile de la noi, între care cel al lui Teo Peter. Inversul însă nu este valabil. FBI-ul pe faţă, CIA-ul pe ascuns, extrag cetăţenii altor state pentru a-i judeca în America.Orice cetăţean al lumii poate fi judecat de instanţele americane. Şi chiar orice stat. Ceea ce este departe de a fi o dovadă de prieten democrat şi întru democraţie, a SUA. (Va urma)

                                                                                                                        Paul GHIŢIU

Citiți și AGRESIUNI AMERICANE ÎN LUME DUPA 1848 (Lista incompleta)

DE CE NU A TRECUT BOLNAVUL ASPERGER KLAUS ADOLF JOHANNIS TESTUL GARBOVAN?

13 sept.

România putea fi un tigru economic. Avea resurse şi oameni harnici. Capitalul autohton putea lua avânt dacă îl lăsau din chingi. Dar cine era interesat să ţină în lesă un stat dornic de ieşire din sărăcie?

Cine s-a folosit de justiţie ca artilerie de luptă în câmpul tactic?

O imensă plasă a fost aruncată peste iniţiativa de dezvoltare. Un păienjeniş extrem de bine structurat a învelit administraţia la toate nivelurile, sigur cu agenţi ai stagnării români, nu papuaşi.

Prin anii 1990 credeam în modelul german. Speram ca marile companii să-şi deschidă în Ardeal fabrici. Condiţiile erau prielnice. M-am lămurit repede după primele greve de la UMT. O mare uzină de la mine din oraş producea utilaje miniere. Piaţa de desfacere o avea doar în CAER, spaţiul statelor foste comuniste. Naiv fiind, am crezut că Newmont sau Caterpillar vor cumpăra uzina. Marii jucători au preferat să o distrugă din interior. Nu aveau nevoie de concurenţă. România trebuia să fie doar o piaţă de desfacere a produselor occidentale, nu un producător. Aşa a stat scris în Cartea cărţilor, ţinută ascunsă.

În loc de viaţă mai bună, lozinci cu statul de drept

După 20 de ani de la Revoluţie, ni s-a dat anticorupţia în loc de salarii onorabile şi decente. Ca alternativă. Ca joc de domino. Lovesc băieţii o piesă, cade tot sistemul. Fastuos ricoşeu. În loc de Bosch, Mercedes sau General Motors ne-am trezit cu ateliere de marochinării auto şi de componente pentru sistemele de frânare. Frâne făcute de frânarii români, plătiţi de patru ori mai puţin decât omologii germani.

Pentru a nu vedea plinul din noul gard, românii au fost învăţaţi să caute golul din sticlă. Programele de asistenţă socială au lenevit o naţiune harnică.

Capitaliştii autohtoni, împovăraţi de credite (o bancă franceză, spre exemplu, dă credite pentru investiţii cu dobânzi de opt ori mai mari în România, decât pe motiv de risc) s-au sufocat. Cei care au scos performanţe şi au concurat concernurile europene s-au trezit, ca-n cazul Murfatlar, cu anticorupţia pe cap. La fel ca Dan Adamescu, închis pentru că nu a vrut să vândă Astra austriecilor pe nimic.

“Amestecul politicului în justiţie” e ca varza pe carne

Concurenţa a fost scoasă de pe piaţă simplu. Cu anticorupţia şi magistraţi ghidonaţi. Fără a avea serviciile secrete la dispoziţie, nu le-ar fi reuşit planul.

Pentru că dă bine la populaţie, băieţii au inventat în laboratoare “amestecul politicului în justiţie.” De fapt, ei voiau să ascundă interesul de control asupra elitelor prin justiţie.

Din 3 milioane de dosare anuale din justiţie, aproape jumătate sunt penale.

Practica scoaterii indezirabilului din sistemul corporatist sau politic e simplă: i se face dosar penal şi prostimea exultă. Cine mai ştie că Ioana d’Arc a fost arsă pe rug de inchiziţie, tot în aplauzele mulţimii, iar azi e erou naţional.

Dana Gîrbovan ar fi fost soluţia magică. Un profesionist din sistem era singurul care putea reforma sistemul corupt de colaboraţionişti şi infectat de viermii serviciilor secrete. Preşedintele a spus că nu a respins profesionistul, ci omul, de parcă un CEO se alege după ce meniu serveşte. Dacă e şaormist nu poate fi pus în poziţia cea mai înaltă?

Pe placul agenţilor de influenţă sunt danileţii, nu gârbovanii, tobă de carte.

Iohannis e sclavul sistemului securist

Pentru cei care gândesc deasupra tăbliţelor suedeze şi peste mânuţele vânturare de neomarxişti, Klaus Iohannis e sclavul sistemului securist. Tot cu ajutorul Liviei Stanciu, recompensată de preşedinte cu un post de judecător la CCR, a scăpat de dosarele penale pentru casele furate. Putea fi el penalul, dar a preferat să joace alba-neagră pentru a fi “alesul.” Ca profesor ştia că dacă nu e el, aleg băieţii pe altul.

Greii de dus de nas pricep mai bine ca noi de ce Laura Codruţa Kovesi, o magistrată fără vreun rechizitoriu scris de mânuţa ei, a ajuns pretendentă la postul de vultur al creatorilor anticorupţiei ca formă de control şi de pedepsire a celor altfel.

Prin respingerea Danei Gîrbovan ni se recunoaşte încă o dată că justiţia cu epoleţi e cerberul de la poarta Împărăţiei lui Hades, câinele care împiedică ieşirea proscrişilor din Infern.

E limpede cât şalul curcubeu al „Zeiţei Anticorupţiei,” că de pe înaltul post de procuror european Kovesi va fi folosită ca baros împotriva naţionaliştilor, suveraniştilor şi a celor care nu execută to do list-ul dat de Împărăţie. România a fost doar un experiment.

Dacă n-ar fi existat stipendiata Monica Macovei, nici anticorupţia n-ar fi îmbrăcat formele demonice ale făpturii ridicate de naivii societăţii drept prapurii binelui.

Prin anticorupţie s-au decapitat elitele, s-au aliniat stelele din politică, s-a tras de lesă autoritatea judecătorească. Mai e nevoie de tancuri? E mai ieftin de fabricat mânuţe de carton decât gloanţe adevărate.Tot o formă de război. Dar mai soft.

Când cineva s-a ridicat împotriva dublului standard al comercianţilor europeni şi a încercat să facă o politică naţională de exploatare a resurselor i s-au scos două secretare din naftalina dulapurilor şi l-au trimis la ţuhaus.

Securistul e în centru şi statul îl serveşte

De aceea sistemul nu o vrea pe Dana Gîrbovan. Creatorilor anticorupţiei  le e frică de reformă ca Iadului de îngeri. În cazul unei schimbări radicale a autorităţii judecătoreşti şi a profesionalizării magistraturii, cum ar mai putea strânge băieţii degetele la uşă?

Campania declanşată împotriva Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie şi a Inspecţiei Judiciare e fără precedent. Procurorii cu trese şi fire legate la telecomanda pădurii se tem ca de foc de legea răspunderii magistraţilor.

Noul sultan foloseşte check&balance la el acasă. Aici umblă cu decoraţii pentru călăi şi zice rânjind că luptă pentru statul de drept. Probabil pentru statul drepţi în faţa poftelor noilor ienicieri şi spahii cu democratura în dinţi, ca vulturul cu şarpele în ghiare.

Dana Gîrbovan ar fi deschis cutia Pandorei şi i-a dat o smetie cu palma prezidenţială.

Ce i-a scos din minţi e mesajul ministerabilei: ”În toate democraţiile occidentale omul este în centru, iar statul îl serveşte.” Aici e invers. Securistul e în centru şi statul îl serveşte.

Prin respingerea Danei Gîrbovan ni se recunoaşte încă o dată că justiţia cu epoleţi e cerberul de la poarta Împărăţiei lui Hades, câinele care împiedică ieşirea proscrişilor din Infern.

Testul Gîrbovan e ca pârghia lui Arhimede. Scoţi un pietroi din fântână, dar nu o corabie din ocean. Poporul e deja învăţat să exulte şi să facă spume la gură când, din colţul popotei, agentul schimbării strigă: anticorupţie, la atac!

Autor: Marius Ghilezan

Sursa: România liberă

NOUL PDL SI-O LEAGA PE KOVESI DE GAT SPERAND CA VA ADUCE VOTURI PENTRU NAZISTUL JOHANNIS!

13 sept.

Klaus Iohannis și Laura Codtruța Kovesi

PNL și-o leagă pe Kovesi de gât sperând că aduce voturi pentru Iohannis

E bătălie mare pentru voturile de la prezidențiale. PNDL se agită în Parlamentul European să o scoată pe Kovesi procuror șef european sperând că acest lucru îi va aduce lui Iohannis voturi din tabăra Rezist

BRUXELLES, 12 sept – Sputnik, Daniela Porovăț. Europarlamentarul PNDL Siegfried Mureșan a anunțat pe pagina sa de facebook că astăzi, în ședința liderilor grupurilor parlamentare din Parlamentul European, ”Grupul PPE în Parlamentul European va cere accelerarea procedurii de alegere a procurorului-șef european și va susține foarte ferm candidatul român, doamna Laura Codruța Kövesi”.Insistența delegației PNDL din Parlamentul European pentru a defila cu Kovesi este legată de încercarea de a atrage voturi din tabăra Rezist și de a impulsiona alegătorii lui Iohannis cu o reușită care să spargă monotonia și plictiseala care emană de la Cotroceni.

Mureșan spune în aceeași postare că tot astăzi, în ședința liderilor grupurilor parlamentare, se va desemna echipa de negociatori din partea Parlamentului European care va trebui să negocieze cu Consiliul Uniunii Europene și să ajungă la un acord privind desemnarea procurorului-șef european.

El subliniază că poziția PPE este ca echipa de negociatori să se apuce cât mai repede de treabă, să se întâlnească cât mai rapid cu reprezentanții Consiliului și să ajungă la un acord, și insistă să își aroge meritele prin faptul că și PNDL face parte din acest grup.

”Mandatul acestei echipe de negocieri, așa cum a fost el stabilit înaintea alegerilor europarlamentare și cum a fost confirmat oficial de președintele Parlamentului European în luna iulie, va fi acela că doamna Kövesi este candidatul Parlamentului European și este singura persoana pe care Parlamentul European o acceptă pentru această poziție ca urmare a procedurii obiective de selecție ce s-a desfășurat până acum”, își continuă Mureșan campania de promovare a lui Kovesi, sperând că aceasta va spune un cuvânt de mulțumire la final care să mai aducă niște voturi pentru Iohannis.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20190912/27526201/PNL-si-o-leaga-pe-Kovesi-de-gat-sperand-ca-aduce-voturi-pentru-Iohannis.html

REPLICA PREMIERULUI VIORICA DANCILA LA BLOCAJUL NAZISTULUI JOHANNIS:”NU IMI ESTE TEAMA SA MERGEM IN PARLAMENT!”

13 sept.

Viorica Dăncilă

Replica lui Dăncilă la blocajul lui Iohannis: „Nu îmi este teamă să mergem în Parlament”

Viorica Dăncilă l-a taxat dur pe Klaus Iohannis, care a refuzat, pentru a treia oară, o remaniere a Guvernului. Dăncilă spune că este gata să meargă în Parlament și că nu îi este frică de Constituție, așa cum îi este lui Iohannis

BUCUREȘTI, 12 septembrie – Sputnik, Marius Holdean. ”Prin toate aceste lucruri pe care le fac – fie că abandonează guvernarea, că o blochează în fiecare săptămână sau că vor să taie toate veniturile românilor pe care am reușit să le creștem în ultimii 3 ani – acești oameni s-au întors împotriva propriului popor”, a declarat premierul ca replică la poziția lui Iohannis din această seară.

Ea acuză opoziția că e ”cinică și imatură” și că ”orbită de interesele personale și de campanie, a început să acționeze împotriva oamenilor”.

Dar cel mai acid mesaj al lui Dăncilă este cel împotriva lui Iohannis:

”Avem un președinte care a urmărit cu îngrijorare ce s-a întâmplat în jurul dumnealui, timp de 5 ani, de la Palatul Cotroceni. Și care a dedicat ultimul an de mandat celei mai dăunătoare campanii făcute vreodată în România, una care sacrifică interesul și stabilitatea țării.

Vreau să dau încă o dată asigurări ferme că nu voi ceda în fața acestui blocaj, fiindcă am obligația să guvernez pentru România. Știu foarte bine că oamenii așteaptă de la noi să le plătim pensiile pe care le-am majorat, așteaptă să le plătim salariile, bursele, alocațiile, așteaptă să derulăm investițiile la care ne-am angajat”, spus premierul.

Premierul face o declarație surprinzătoare, semn că, între timp, și-a consolidat poziția și în Parlament ca urmare a negocierilor cu aripa din ALDE care vrea să rămână alături de PSD:

”Nu îmi este teamă să mergem în Parlament, am mai spus-o. Cu atât mai mult cu cât am arătat la votul din Senat de acum 2 zile că avem majoritate. Nu fugim de Constituție așa cum o face președintele, nu fugim de responsabilitate și nu vom da înapoi. Aceste speculații sunt ridicole, dar sunt ultimul resort la care pot să apeleze cei ce nu vor “România normală”, ci “România blocată”, a arătat Dăncilă.

Cât despre acțiunile ei, Dăncilă a arătat că ”acest Guvern lucrează pentru România, nu împotriva ei. Și, așa cum am mai spus, voi rămâne cea căreia nu îi va fi teamă niciodată să privească în ochii românilor, știind că nu am luat niciodată vreo măsură împotriva lor”, a declarat președintele PSD.

În final, Dăncilă a spus că ”oamenii vor face diferența între cei care își apără țara, buni români care arată solidaritate și responsabilitate, și cei care preferă să acționeze în interes propriu – chiar dacă acest lucru face rău și aduce deservicii de imagine propriei țări”, o nouă referire la Iohannis și la opoziție.

Read more: https://ro.sputnik.md/politics/20190912/27536332/Replica-lui-Dancila-la-blocajul-lui-Iohannis-Nu-mi-este-teama-sa-mergem-n-Parlament.html

%d blogeri au apreciat asta: