Arhiva | 12:52 pm

Corelația fatală din România!

20 nov.

Dacă afirmi cu claritate o opinie, unii te încadrează repede la a fi  cu unii sau cu alții. Nu este decât un semn de superficialitate, căci există a treia alternativă – apărarea adevărului, înainte de a fi cu unii sau alții.

Am îmbrățișat această alternativă știind, desigur, ce este politica la propriu, având opțiuni neconjuncturale, dar văzând degradarea actuală din țara în care trăiesc. Împărtășesc un liberalism luminat de principiul demnității umane și, se înțelege, resping liberalismul securist din România de acum.

Ceea ce se petrece în această Românie ne ocupă tot timpul. Citind articolul meu “La braț cu Mussolini, Hitler & Company” („Cotidianul”, 17 noiembrie 2019), unii cred că este doar o reacție de ocazie. Nici vorbă! Este constatarea unor fapte nespus de triste. Este șocant că, după treizeci de ani de eforturi de democratizare, modernizare și europenizare, această țară se trezește inspirată, chiar la nivelul președinției, din Mussolini, Hitler și Goebbels. Nu avem de ani buni în România combinația de autoritarism plin de mojicie și  amatorism țeapăn,  aplaudate de neisprăviți, cu toate consecințele nefaste? Trebuie adâncită eroarea?

Că sunt fapte, poate verifica oricine comparând. Este aproape de la sine înțeles că nu este vorba în nici un caz de etnie sau considerente etnice. Este vorba de o persoană incultă (stupefiant, ca președinte, după ce proclamă eliminarea din stat a unor concetățeni, spune că nu se pricepe la chestiuni de drept!) și diletantă (președintele actual nu a putut prezenta vreo soluție proprie la vreo problemă!). O persoană depășită cu mult de funcție, care comite, însă, abuzuri!

Totuși, oricum am privi, nici Chirac, nici Helmut Schmidt, nici Angela Merkel, nici Havel, nici  Constantinescu sau Borisov, nimeni în Europa zilelor noastre, nu a făcut așa ceva. Așa cum arată lucrurile, abuzul a devenit la noi emblemă.

Neavând propriu-zis nimic constructiv de spus, dar resimțind „plăcerea politicii”,  acest președinte ține oamenii de vorbă cu „penalii”, deși intră el însuși, prin ceea ce face, în categorie. El atacă „corupții”, dar, pin felul în care desfigurează instituțiile, nu este mai puțin corupt. El acuză „extremismul” la rivali, dar prin tot ceea ce a făcut aparține efectiv extremismului actual. Simpla aruncare peste bord, evident antidemocratică, a legitimării, în ceea ce pretinde că este „principala sa realizare” în cinci ani, adică distrugerea cu mijloace oculte a majorității stabilite de cetățeni prin alegeri parlamentare, este extremism. Fără alte probe!

Fiindcă sunt fapte, nici un comentator, oricât de răuvoitor, nu a putut infirma vreo susținere a acelui articol. Iar în România, sub regimul actual, abundă răuvoitorii plătiți cu bani grei!

Mulți concetățeni semnalează însă că sunt chiar mai multe reactivări de teze funeste. Cu siguranță că sunt! De pildă, președintele actual declară cu pieptul umflat de ură, la Bistrița, că nu-i combate pe social-democrați, ci este în “război cu ei”! Nu discutăm aici necunoașterea noțiunilor.  Mai important este că, în inconștiența sa, actualul președinte nu știe că i-au luat-o alții înainte. Cine vrea, poate avea singur, la lectură, un tablou uimitor al apropierilor între ceea ce susține prostește președintele și ceea ce a spus aberant Hitler.

Interesant este în aceste zile că nici o universitate nu a vrut să fie gazda unor elucubrații „prezidențiale”! După ce a fost interesant cum priveau „liberalii” din sălile de la Bistrița sau Baia Mare când președintele le prezenta aiureli. Ar fi bine ca banda să fie cât mai publică pentru a putea discuta, peste un an-doi, mai ales că președintele le-a vorbit celor care l-au ascultat precum unor școlari, dacă nu cumva unor înapoiați. Nici un argument în retorica sa săracă, în afara unor atacuri suburbane!

„Cuvântările” de la Bistrița și Baia Mare atestă și ele, la orice analiză, că este vorba de o persoană care nu are de propus ceva serios. Nici în economie, nici în democratizare, nici în reforma justiției, nici în educație, nici în politica externă, nici în altceva. Președintele dovedește că are câteva idei fixe, după ce, în pofida a ceea ce afișează acum, se adeverește  tot mai clar că s-a gudurat pe lângă psd să-i dea bani și funcții. Vreo preocupare pentru cetățenii care suferă din cauza micimii de caracter și nepriceperii decidenților? Vreo vizită la un azil de bătrâni sau  de copii orfani sau într-un spital sau la săraci? Doamne ferește!

Președintele recurge la trucuri ieftine.  El se adresează cu „dragi români”, ignorându-i rudimentar pe ceilalți. Pe bună dreptate, un perspicace senator UDMR a putut replica: să sperăm că atunci când se vor vedea fructele „guvernului meu” și vor crește prețurile, președintele va aplica stupida sa rețetă de austeritate românașilor, nu și ungurașilor, armenașilor, grecoiașilor, evreiașilor și altora din societate !

Cetățenii României n-o s-o ducă mai bine dacă nu se face democratizare – și nu inepta eliminare a unor cetățeni și organizări,  ieșită din capul unui om limitat, care nu pricepe că ceea ce spune nu este compatibil nici măcar cu statul de drept. Pe care, de altfel, îl clamează, fără să știe despre ce este vorba.

Din nefericire, încep târziu să curgă informații adevărate. Trebuie să constatăm, însă, că președintele nu are nici un merit în ceea ce-și atribuie. De pildă, desemnarea Sibiului ca oraș cultural european s-a făcut după o notificare a guvernului din 1997 și o discuție cu cancelarul Kohl, la care am asistat. Nu are nimeni din Sibiu vreun merit. Am aflat și eu deunăzi că guvernul care ne-a succedat a fost cel care, după aranjamente la Luxembourg, a tras de primar să se angajeze în pregătirea Sibiului ca oraș cultural european.

Restul – cu pretinsa „apărare a statului de drept”, când el, ca președinte, îl pune în pericol cel mai mult, cu „asigurarea prestigiului țării” etc. – sunt povești pentru naivi. Nu cumva tocmai sub președintele actual România a ajuns la cea mai joasă cotă a prestigiului extern, direct ca urmare a iresponsabilelor sale declarații? Nu cumva sub el s-a format în România, în premieră europeană, curentul celor care vor să se aranjeze în exterior pentru a-i stăpâni pe cei din interior?

Nu stăruim, însă, într-un trecut cu falsuri nedemne de un cetățean, ce se dezvăluie pe zi ce trece. Odinioară, în campania din 2014, când trebuia să alegem, în finală, între un aventurier și un nepregătit, i-am spus  nepregătitului să nu mai vorbească despre “rătăcirea Chinei”, căci va prelua o țară „cu adevărat rătăcită”. Nu a repetat prostia și m-a bucurat că o țară cu realizări unice nu intră în malaxorul opticilor înguste ale oficialilor de pe aceste meleaguri. Numai că, fără învățare și cu o lipsă de cultură civică ce nu se bănuiau acum cinci ani, insul a luat-o pe o cale și mai păguboasă pentru România: instrumentarea noii securități și a justiției pentru a lichida alternative și a promova idei înapoiate. Poate că nu i-am fi votat pe niciunul dintre concurenții de până acum câteva luni la fotoliul prezidențial, dar nu este admisibil să se abordeze rivalii precum Mussolini pe Giolitti sau Hitler pe Röhm.

În viață întâlnești și oameni care te depășesc – ca nivel al studiilor, ca experiență în viața publică, ca devotament, ca moralitate. Dar nu poți pretinde orice când ești un absolvent oarecare, cu experiență de nivel modest, umplut vizibil de ură, cu conexiuni dubioase. Demnitatea te-ar obliga să te uiți în oglindă și să nu recurgi la discreditare plină de vulgarități, tu sau cei pe care i-ai asmuțit! Dar de unde demnitate?

Mă revoltă, mărturisesc, că cetățenii sunt luați de fraieri de un ins care nu stăpânește noțiuni simple, a cărui pregătire este vizibil joasă („politruc” a fost o autocaracterizare exactă), cu o cultură civică, juridică, politică mediocră. Și care nu se uită în oglindă! Cinci ani  sunt, totuși, probă.

Eu nu am făcut caz vreodată de ceea ce i se impută juridic actualului președinte. Dar, cum a sugerat presa internațională, ar trebui să dea el însuși lămuriri.

Ar fi fost cazul ca actualul președinte să ceară el însuși să se examineze cele semnalate, inclusiv în lumea largă: averea obținută, contiguitatea cu comerțul cu copii, lipsa de reacție la devalizări de bunuri, înlăturarea de concurenți cu mijloace nedemocratice, scindarea abuzivă a societății în scopuri personale, încălcarea repetată a Constituției, aducerea în scenă a unor trompeți pentru înșelarea publicului, mediocrația cultivată în dauna intereselor naționale.

Indiferent de unde vine solicitarea, cine a jurat pe Constituție că o va apăra, se cuvine să aibă demnitatea de a răspunde! Dacă ar fi  integru, președintele actual s-ar fi pus benevol la dispoziția procurorilor, fie ei și „de casă”, și ar fi cerut chiar anchetarea propriei persoane. Se vede bine că, din nefericire, el este gata acum să distrugă toate tradițiile de cultură civică și politică autohtone de dragul meschinului său „mandat”. Cine va plăti pagubele?

Nu este suficient că, în ultimii cinci ani, sub inspirația președintelui, s-a umplut țara de neisprăviți la butoane, de sfertocalificați care iau decizii cruciale, de diletanți cu trompetă? Propaganda sa – „proiectul de țară”, „România normală”, „România educată” – prezintă doar vorbe goale, chiar ofense la adresa fiecărui cetățean. Pentru a ne da seama de esența a ceea ce ni se oferă, este destul să privim ruinarea în curs a credibilității financiare și a credibilității culturale a țării făcută de „guvernul meu” și trompeți care vând orice!

De trei ani, președintele actual nu știe să facă decât „campanie electorală”. El nu are teme economice, sociale, statale, ci lupta „politică”, mânuind iataganul noii Securități, al justiției instrumentate și al mobilizării de neisprăviți. În nici o țară europeană dezbaterea publică nu s-a degradat într-o asemenea măsură! Cineva cu scaun la cap, care a văzut prestația lui la șueta organizată marți, la Biblioteca Centrală Universitară din București,  ar fi putut spune liniștit „acest președinte habar nu are despre ce este vorba” într-o țară și o lume în schimbare.

Problemele cele mai grele se ivesc abia de acum. România are deja, ca urmare a cinci ani de nepricepere și excursii, cea mai mare și mai alarmantă  emigrare de cetățeni în timp de pace, cel mai extins comerț cu ființe umane, cele mai slabe performanțe în domeniile inovării și creației, cea mai subdezvoltată infrastructură, cele mai proaste servicii publice, cea mai abuzivă administrație centrală și locală, cea mai plină de diletanți structură a statului, cea mai incompetentă și dezorientată conducere la guvern și președinție. Prin ceea ce a făcut sau nu a făcut, președintele actual este coresponsabil.

De unde vin toate acestea? Putem suci lucrurile, prin interpretare, dar nu se poate ocoli faptul că  ele vin din corelația fatală în care România a intrat  cu ani în urmă. Iar acum, riscă să se afunde și mai mult.

Să ne amintim istoria. Nefăcând nimic la Cotroceni, cum a fost forțat să recunoască, președintele a luat votul de blam la alegerile parlamentare din 2016. În loc să se pună pe lucru, s-a pus pe uneltiri. Rezultatul a fost umplerea piețelor nu cu oameni care își spun păsul și vor soluții concrete, ceea ce ar fi fost legitim, ci cu  un fel de reziduu al societății, îmbuibat și vindicativ, dar incapabil de a articula soluții. Un curent întreg de neisprăviți a urcat pe scenă și a împiedicat, cu concursul președintelui, orice discuție rațională.

Nici o reformă nu a mai putut fi făcută, după ce președintele și-a impus ilegal, cu ajutorul serviciilor, prim-miniștrii și miniștrii chiar ai partidului care a câștigat alegerile. În pnl, „partidul de suflet” al insului, au dispărut pe rând liberalii, locul lor luându-l populari care cred că pot uni liberalismul cu Mussolini, evident în ediție de provincie. România a ajuns, grație mediocrității decidenților actuali, grație serviciilor secrete, justiției instrumentate, la o corelație ce-i poate fi fatală: un om nepregătit și limitat, care reduce politica la lupta fără scrupule pentru funcții,  abuzează de Constituție și numește în funcții indivizi dintre cei mai slabi și fără merite, iar aceștia susțin, cu toate mijloacele, la nevoie măsluind orice, un președinte care nu are de a face cu nevoile țării.

Nici o personalitate reală nu este în siajul președintelui actual. Scindarea societății și valoarea scăzută a vârfului îndepărtează oamenii de valoare, ca totdeauna. Rămâne loc, desigur, pentru oportunismul mediocrilor. Cine va răspunde, însă, după ce se consumă mandate obținute cum se vede – mai nou, fugind de dezbaterea publică și onestă?

Îmi vine mereu în minte, ca o amenințare continuă, ce spunea Seton Watson despre România lui Carol al II-lea, mai exact despre lingușirea la care se pretează unii: „Toate trăsăturile menționate … mizeria țăranilor, brutalitatea birocratică, educația falsă și o clasă privilegiată căreia îi lipsește orice simț al responsabilității sociale, ai cărei membri brilianți au fost gata să-și trădeze de la o zi la alta principiile în schimbul avantajelor funcției și bunăvoinței regale – au existat în România în mare măsură. Democrația nu poate înflori într-o astfel de atmosferă…. procesul decăderii a mers în România mai departe decât în alte părți ale Europei Răsăritene” (Hugh Seton-Watson, Eastern Europe between the wars (1918-1945),  Cambridge University Press, 1945). Desigur, lingușitorii de azi nu mai sunt nici măcar brilianții momentului!

Ei nu înțeleg nici chiar diferențe elementare. Așa cum se înțelege la noi,  democrați liberală nu are opreliști hotărâte la libertăți – inclusiv la aceea de a obține ilegal bunuri, de a vinde copii, de a devaliza, de a linguși, de a vorbi despre democrație și de a o distruge. Dar un liberalism democratic este interesat de libertăți pentru fiecare cetățean, de reciprocitate în relații, de echitate și dreptate, de democrație. Constituția României este construită pe liberalismul democratic, precum cea a SUA, a Franței, a Italiei, a Poloniei, a Ungariei și a multor altor țări. Că nu se pricepe nici astăzi acest fapt este o rătăcire a regimului (dacă putem vorbi de rătăcire la regimuri liberalo-securiste!) și o rătăcire a unor „intelectuali” de casă.

Ca să fie și mai limpede de ce are nevoie România astăzi, aș aminti că americanii care au conceput, la origini, tranziția din Europa Centrală și Răsăriteană au atras atenția că vor avea de suferit țările care nu fac democratizare la lumina zilei. Căci, „acei factori care au fost necesari și suficienți pentru a provoca colapsul sau transformarea de sine a unui regim autoritar, ar putea să nu fie nici necesari și nici suficienți pentru instaurarea unui alt regim – în cele din urmă a democrației” (Guillermo O’Donnell, Philippe C. Schmitter, Tentative Conclusions About Uncertain Democracies, The John Hopkins University Press, 1986, p.65). La noi, s-a procedat invers, limitându-se mereu democrația – dovadă și efortul, care se face și astăzi, chiar de către președinte, de privare a unor concetățeni de drepturi. Securismul, justiția instrumentată, distrugerea de partide fac parte dintre mijloacele pe care celebra analiză le socotea ale trecutului. Din nefericire, România are parte de ele și în prezent.

Mulți intelectuali distribuie clișeul laș: nu am avut ce alege, nu am avut ce face.  Avem fiecare ce face, căci adevărul este oricând de preferat minciunii organizate oficial. Se pot câștiga alegeri, dar contează practic, foarte practic, nu doar câștigarea alegerilor, ci și calea câștigării lor. Alegerile prefabricate nu sunt soluția pentru România, pentru nici o țară care se respectă.

Ora este a răspunderii personale pentru o situație care este a tuturor. Într-o asemenea situație, nu este ceva mai potrivit decât dictonul vestit al lui Dostoievski, pe care îl parafrazez: „dacă stăm smirnă în fața prostiei, atunci suntem vinovați de tot și de toate, în fața tuturor, iar dacă eu nu fac nimic, sunt mai vinovat decât alții”.

SURSA:ANDREI MARGA/cotidianul.ro/

Viorica Dăncilă vrea să îşi asume rolul de preşedinte reformator!

20 nov.

Prezidenţiabilul PSD, Viorica Dăncilă, promite că va asigura o deschidere totală la Cotroceni pentru întreaga societate, dacă va câştiga al doilea tur al alegerilor prezidenţiale. Viorica Dăncilă spune că preşedintele trebuie să redevină al tuturor românilor.

„Mandatul meu va fi cel al Președintelui reformator, care înțelege că Administrația Prezidențială are nevoie de o schimbare profundă a modului de acțiune și comunicare cu oamenii.

Mă voi asigura că Palatul Cotroceni și Administrația Prezidențială vor funcționa 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Voi deschide porțile pentru toate forțele politice constructive, pentru presă, pentru tineri talentați și capabili care vor să schimbe lumea, pentru oamenii de cultură, pentru proiectele și sesizările societății civile.

Conferinţe de presă ratate de ziariști!

20 nov.

Klaus Iohannis a cîștigat experiență de moderator și a scăpat de situații penibile. Adică de înghesuiala pe care i-ar fi provocat-o întrebările incomode. Asta înseamnă că are deja înclinații de moderator tv, dar și de organizator de evenimente.

În schimb, Viorica Dăncilă a cîștigat în curaj. Să te arunci într-o conferință de presă atît de importantă, pregătită doar cu 20-24 de ore înainte înseamnă curaj nebun. Asta mai dovedește însă că este un om care își dorește puterea cu disperare și că este gata să riște inclusiv penibilul.

Ziariștii au pierdut partida în ambele cazuri. Pe Klaus Iohannis l-au menajat enervant. Parcă selectații s-ar fi temut să-l deranjeze. Au și fost ridiculizați de un student din sală care a întrebat de ce n-a adus și jurnaliști care să-i pună întrebări incomode. Pe Viorica Dăncilă, unde au mobilizat toată armata de ziariști rezist, au agresat-o pînă la limita nervilor. Spre surprinderea tuturor, în ciuda agresivității, ea a trecut de conferința de presă mult mai calmă decît ne așteptam, scoțînd in evidență o neașteptată stăpînire de sine.

Din păcate, echipa Vioricăi Dăncilă n-a adus nimic nou. S-a mulțumit să cîștige timp de imagine. A expus-o la tv, dar nu i-a oferit ”gloanțe” cu care să-l ”execute” pe Klaus Iohannis. Să beneficiezi de prezența atîtor ziariști și de două ore și jumătate de audiență și să nu-l întrebi pe președintele Klaus Iohannis ce-i cu această invazie de sibieni în guvernul Orban și pe lîngă (miniștri, doctori, secretar de stat, președinte CNAS, generali de STS etc.) toți din orașul președintelui sau din preajmă înseamnă să nu stai deloc cu ochii pe adversar și să-l lași să zburde. Să nu-l întrebi pe Klaus Iohannis cît costă naveta sa săptămînală sau aproape săptămînală cu coloana și mașină de poliție la înaintare pînă la Sibiu și după două zile înapoi înseamnă să fii crispat și concentrat numai pe repetarea unor întrebări standard.

Presupun că mulți alegători vor fi încercat să facă un calcul simplu. Cinci ani ori 52 de săptămîni, ori două drumuri (dus întors) ori 10-15 oameni, ori atătea nopți de cazare ori atâția lei diurnă, ori atîția litri benzină și motorină per automobil pe suta de kilometri, ori 650 de kilometri, ori uzura și întreținerea automobilelor, cît dau? Si care rezultat este egal cu mărimea găurii din buget! Sigur, un enunț cu calculele navetei prezidențiale la nevastă, devenită problemă de stat, ar fi avut un oarece impact. Să ratezi ocazia să-l întrebi pe Klaus Iohannis ce rol a jucat el în recuperarea bunurilor confiscate de statul român în 1944 de la Grupul Etnic German și recuperate de FDGR ca succesor (cu Iohannis și președinte și primar al Sibiului) într-un simulacru de proces înseamnă să nu ai consilieri și să nu știi istorie. Si să nu prea ai habar despre ce scrie presa și nici despre ce vorbesc oamenii.

Ce m-a distrat a fost acuzația celor ”culți în cap” care o acuză pe Viorica Dăncilă că i-a jignit pe cei din diasporă spunîndu-le ”ăștia”. Tărăboiul cel mai mare a fost montat mai ales la Digi24 Tv. Din păcate, autorii acestei ”descoperiri” epocale în discursul Vioricăi Dăncilă sunt niște jurnaliști care zic toată ziua ”țara asta”, ”țara asta așa și pe dincolo”, fără să se revolte că o minimalizează sau să fie taxați pentru folosirea improprie a pronumelui și adjectivului demonstrativ. Si dacă toți ziariștii și toți polticienii vorbesc cu ”țara asta”, de ce n-ar zice Viorica Dăncilă cu ale sale ezitări de limbă română ”ăștia din diaspora”, ”ăștia” fiind forma de persoana a treia plural a lui ”asta”. Așa că ziariștii ”ăștia” care s-au chinuit să-i ia gîtul și-au cam rupt picioarele în gramatică într-un moment în care s-au împiedicat singuri.

Mai ales că nici unul nu a obserevat că într-un răspus la o întrebare despre formarea unei majorități parlamentare Klaus Iohannis (încă președinte al țării noastre) a spus că în legăură cu formarea unei majorități în parlament,” intenția mea este extrem de solidă. Voi avea grijă să se miște lucrurile în acest sens”. Ce înseamnă asta? Că președintele a confirmat în văzul tuturor amestecul său în formarea unei majorități. Exact ce a destăinuit și Călin Popescu Tăriceanu cînd a fost invitat să treacă de partea lui Iohannis după alegerile din 2014. Adică aceeași soluție imorală practicată și recunoscută de Traian Băsescu (tăticul sforăriilor dintre partide). Adică piciorul pe Constituția României!

În văzul lumii, cu opt corifei de părerism de față, președintele Klaus Iohannis (după ce recent a spus cu mîndrie că principalul său succes a fost dărîmarea guvernului PSD) a anunțat că se va amesteca în viața Parlamentului pentru a forma o majoritate solidă. Cu ce mijloace? Cu SPP-ul care îl păzește? Cu SRI-ul care face jocurile? Cu DNA-ul care întocmește dosare și arestează? Cum va avea el ”grijă să se miște lucrurile” în direcția formării unei majorități solide?

Ştiți ce a făcut ieri Klaus Iohannis? A anunțat o crimă politică în direct, la lumina reflectoarelor, fără ca un pluton de jurnaliști să își dea seama.

Este încă un argument că din conferințele de presă de ieri pierzători au ieșit întîi de toate ziariștii și, după ei, alegătorii.

EDITORIAL:CORNEL NISTORESCU/cotidianul.ro/

Cristoiu descrie PERFECT dezbaterea lui Klaus cu jurnaliștii!

20 nov.

O catastrofă, un moment doliu al presei romaneşti. Astfel este descrisa de Ion Cristoiu dezbaterea lui Klaus Iohannis cu jurnalistii. Analistul politic Ion Cristoiu a criticat, într-o declaraţie  prestaţia preşedintelui Iohannis şi a jurnaliştilor invitaţi marţi seara la dezbaterea electorală organizată de candidatul PNL, înaintea turului doi al alegerilor prezidenţiale de duminică.

„Am urmărit cele două dezbateri pentru a vedea pană la ce nivel de jos poate să ajungă presa rom’nă. În cazul Vioricăi Dăncilă e un triumf al presei romaneşti. Cei care au fost acolo au pus întrebări chiar încuietoare, chiar unele pentru care un alt candidat s-ar fi deranjat. Viorica Dăncilă s-a descurcat foarte bine, sigur şi cu elemente de politicianism , în sensul că uneori a ocolit răspunsul, dar nu s-a enervat la întrebari… de exemplu cu fiu-său. Adică tot ce era complicat, controversat în ceea ce a făcut Viorica Dăncilă, a fost întrebată. Şi din punctul meu de vedere, Viorica Dăncilă s-a descurcat extraordinar pentru că un politician este cu at’t mai bun cu c’t întrebările sunt mai bune, mai incomode”, a susţinut analistul politic.

Despre dezbaterea lui Klaus Iohannis, Ion Cristoiu a spus că este o catastrofă, un moment doliu al presei romaneşti.

„Dincoace este o catastrofă. Este un moment de doliu al presei romaneşti. Dacă aş fi politician, mi-ar fi jenă să stau de vorbă cu aceşti tonţi. În primul r’nd avem de-a face cu un format faţă de care nimeni nu protestează. De c’nd şi p’nă c’nd candidatul este moderator? Nu există aşa ceva nicăieri în lume. Candidatul nu poate fi moderator, adică el nu poate spune <dau cuvantul lui X>. E nevoie de un moderator deoarece se presupune că e o confruntare între el şi presă. În cazul de faţă el este şeful presei, că moderatorul este şeful condruntării. Unu. Doi. I s-a dat posibilitatea şi nu l-a întrerupt nimeni şi teoretic sunt jurnalişti acolo, ca el să facă un discurs electoral care nu-şi are rostul, pentru că, de fapt, avem o înt’lnire cu presa, nu avem o înt’lnire electorală cu activul PNL”, a afirmat jurnalistul.

Ion Cristoiu a criticat dur prestaţia jurnaliştilor invitaţi de Klaus Iohannis la dezbatere, care, în opinia sa, s-au descalificat pentru că au pus întrebări anti-PSD.

„Trei. Toţi sunt uzi de emoţie că pun întrebări preşedintelui. Eu nu am mai pomenit aşa ceva în istoria postdecembristă ca nişte jurnalisti să aibă vocea tremur’ndă, să citească după h’rtie şi să aibă acest sentiment de < domnule preşedinte sunt onorat să vă pun o întrebare>. După asta, urmează o întrebare de jumătate de pagină, aşa ceva nu există. Şi ajungem acum la punctual cel mai grav. Toate întrebările sunt anti-PSD. Este inadmisibil, ca un jurnalist, chiar dacă este pro -Iohannis, să se ducă la o confruntare la candidatul Klaus Iohannis şi în textul întrebării să fie semnale împotriva candidatului Viorica Dăncilă. Toate întrebările , fără excepţie au fost de genul acesta Domnule presedinte de ce nu aţi făcut suficient să îngropaţi PSD-ul?

După părerea mea este o ruşine pentru aceşti jurnalişti. A trecut prima parte, niciunul nu a răsturnat masa. Avem de-a face cu jurnalişti, el e politician, e trecător. Noi suntem presa. Poţi să fii mai familiar că p’nă la urmă e Klaus Iohannis, cine e Klaus Iohannis. Un preşedinte, o să mai fie încă 5 ani, o să plece şi o să-l înhaţe DNA-ul şi atunci o să fie ca toţi ceilalţi preşedinti sau ca Ion Iliescu convocat la Parchet. Nu e posibil aşa ceva. Încă o dată. Un politician şi dacă este Napoleon sau Donald Trump, şi dacă este Klaus Iohannis trebuie să fii ca jurnalist mai familiar cu el. Nici arogant, dar nici slugarnic. Nu îmi vine să cred”, a susţinut analistul politic.

Ion Cristoiu a mai pus că niciun jurnalist dintre cei prezenţi nu au pus întrebări încuietoare.

„La toate întrebările alea puteam să răspund în locul lui Iohannis, exact cum a răspuns el. Încă o dată, noi avem de-a face nu cu o confruntare în care să-l încuiem pe Iohannis, ci cu o confruntare în care vrem să aflăm amănunte. Silviu M’năstire. Păi ce răspuns putea să dea preşedintele c’nd el îi spune că chinezii fac spionaj? Repet, întrebările sunt g’dilitoare, sunt ridicări la plasă, sunt elogiu pentru Klaus Iohannis pentru ca Iohannis să mai atace PSD. E o ruşine pentru presa noastră, dacă mai avem presă, deşi un coleg mai t’năr mă bate la cap să găsim un alt termen pentru presa rom’nă de azi.

După părerea mea, dacă un jurnalist începea în felul următor :< Domnule preşedinte vă vorbesc în numele meu. Mă simt prost că m-aţi ales şi nu aţi ales pe alţii. De ce m-aţi ales pe mine şi pe alţii şi pe ceilalţi i-aţi lăsat deoparte?>, era într-adevăr răsturnarea mesei. Deci nu e o dezbatere, e o conferinţă de presă, infinit mai proastă, mai jegoasă, mai mizeră dec’t cealaltă conferinţă de presă, unde, culmea, nu au fost aşa-zişi lideri de opinie. La conferinţa de presă au fost oameni acreditaţi la Cotroceni, care, cu mici excepţi,i au fost chiar foarte buni. Tinerii ăia acreditaţi la Cotroceni chiar au pus întrebări, unele incomode. Aici sunt cei aleşi la party-ul lui Klaus Iohannis”, a mai spus analistul pentru mediafax.ro,.

Cristoiu, informație ZGUDUITOARE despre jurnaliștii invitați de Iohannis!

20 nov.

”Având în vedere că televiziunile de știri care-l cultivă pe Klaus Iohannis și care au acceptat farsa cu Dezbaterea (România Tv și Antena 3) sînt Pro PSD putem vorbi de un paradox: Între Klaus Iohannis și Presa mogulilor Pro-PSD funcționează un blat”, potrivit lui Ion Cristoiu. Acesta scrie pe cristoiublog că presa mogulilor a cenzurat și cenzurează orice informație care nu e pe placul candidatului Klaus Iohannis. ”Ca și în Iran, ca și în Belarus, ca și în Turkmenistan, rețelele sociale din România sînt principala sursă de informații despre Conducător”,  adăugat acesta.

”Ca istoric al clipei, am vrut să aflu amănunte despre candidatul Klaus Iohannis din Presă. Spre stupoarea mea, am constatat că pe parcursul campaniei Presa mogulilor, proprietari de televiziuni de știri și de ziare, n-a oferit nici un răspuns la sutele de întrebări pe care și le pun românii în legătură cu candidatul Klaus Iohannis. Așa cum observa Sorina Matei, Presa mogulilor a cenzurat și cenzurează orice informație care nu e pe placul candidatului Klaus Iohannis.

Înaintea primului tur toți candidații au fost supuși de Presa mogulilor unei campanii de o rară severitate.
Klaus Iohannis nu numai că n-a fost atins măcar cu o ridicare de sprînceană, dar mai mult a fost ridicat în slăvi.
Comparînd ce s-a scris și ce s-a zis în Presa mogulilor despre Dan Barna și despre Klaus Iohannis rămîi stupefiat.
Dan Barna a fost tratat ca un dușman al Poporului. Klaus Iohannis, ca un Iubit Conducător.

Și totuși, despre Klaus Iohannis se pot afla multe lucruri. Informații, articole critice, anecdote, fotografii, filmulețe.
Toate cenzurate de Presa mogulilor. De unde? De pe Internet! Ca și în Iran, ca și în Belarus, ca și în Turkmenistan, rețelele sociale din România sînt principala sursă de informații despre Conducător. Spre deosebire de Presa tipărită sau audio video.

Presa mogulilor, deși în alte cazuri preia astfel de informații, refuză să publice. Publică în schimb informații grețos de amabile despre candidatul Klaus Iohannis. Asistăm, așadar, la una dintre cele mai mari răsturnări din postdecembrism.
Rețelele sociale spun adevărul despre candidatul Klaus Iohannis. Presa Mogulilor cenzurează orice informație care l-ar putea supăra pe candidatul Klaus Iohannis.

Înaintea turului întîi această înțelegere între Klaus Iohannis și Presa Mogulilor a funcționat ca un cartel anti-Barna.
Între cele două tururi înțelegerea s-a păstrat. De unde tragem concluzia că nu e un Cartel anti-Barna , ci un Cartel Pro-Iohannis.

Avînd în vedere că televiziunile de știri care-l cultivă pe Klaus Iohannis și care au acceptat farsa cu Dezbaterea (România Tv și Antena 3) sînt Pro PSD putem vorbi de un paradox: Între Klaus Iohannis și Presa mogulilor Pro-PSD funcționează un blat. Ce obține Klaus Iohannis din Blatul ăsta, știm.. Ce obțin mogulii nu știm. Deși bănuim”,a  scris Cristoiu.

Adrian Năstase, replică FANTASTICĂ după dezbaterea Iohannistă!

20 nov.

”Dacă mai dura puțin probabil că ar fi trebuit să pun ceasul să sune ca să mă trezească”. Astfel a descris Adrian Năstase șezătoarea lui Klaus Iohannis.

Adrian Năstase susține că dezbaterea organizată de Klaus Iohannis în această seară a fost ”o poveste neinteresantă”. Fostul premier a mai precizat că șeful statului nu a abordat nicio temă de interes și s-a arătat indignat că nu au avut acces liber jurnaliștii.

„Dacă mai dura puțin probabil că ar fi trebuit să pun ceasul să sune ca să mă trezească. Am urmărit o ședință de cenaclu. A fost o poveste absolut neinteresantă. Nicio temă de interes și cred că, studentul acela care a spus că: domnule, poate ar fi trebuit să chemați și niște jurnaliști care să vă pună niște întrebări adevărate, cred că el avea dreptate. În rest, mingi ridicare la fileu pe teme banale.

Chiar și atunci când au fost niște lucruri mai interesante, răspunsurile au fost banale. Ce am reținut eu! Pe politică externă Iohannis merge în continuare pe pilot automat. (…) Cinci ani de zile ce a făcut la Cotroceni și pentru țară. Era supărat că Dăncilă nu a venit la consultările cu președintele mediator.

Președintele care lucrase săptămâni întregi ca să dărâme Guvernul PSD și el era și parte și arbitru în povestea asta. Și trebuia să meargă la Cotroceni când Iohannis își punea pălăria de mediator… jenant”, a precizat Adrian Năstase la România TV.

Momentul PENIBIL provocat de Radu Tudor la dezbaterea lui Iohannis!

20 nov.

Radu Tudor a provocat un moment PENIBIL în timpul dezbaterii organizate,marți, de PNL și Klaus Iohannis la Biblioteca Centrală Universitară. Asta in afara intrebarilor jenante puse de realizatorul Antena 3 care l-a dat ca sigur castigator pe Klaus Iohannis. ”Cu dumneavoastra aerul a devenit mai respirabil”, i s-a adresat Radu Tudor lui Klaus Iohannis.

Realizatorul emisiunii „Punctul de întălnire” de la Antena 3 a apelat la premierul Ludovic Orban ca să-i adreseze o întrebare incomodă președintelui Klaus Iohannis. Luat ca din oală, liderul liberalilor a avut câteva momente de fâstâcire.

Inițiativa lui Radu Tudor a stârnit hohote de râs. Radu Tudor: Domnule președinte, dacă îmi permiteți, am identificat eu tânărul și aș vrea să-i înmânez microfonul, cu permisiunea dvs. Este vorba de tânărul prim-ministru Ludovic Orban. Klaus Iohannis a intrat imediat în jocul lui Radu Tudor.

Klaus Iohannis: Da, domnu’ prim-mnistru, vă ascult!

Ludovic Orban: Chiar mă puneți pe mine să-i adresez o întrebare incomodă președintelui? Ăăă… Asta voiam să vă întreb… ăăăm… Cât credeți că veți obține duminică?

Klaus Iohannis: Eu sunt convins că voi obține toate voturile românilor care vor să fiu eu președinte.

Cristoiu despre Radu Tudor:

„Se pot da multe exemple. Toţi sunt gatuiţi de emoţie, citesc şi pun întrebări de jumătate de filă, gen cea pusă de Radu Tudor, că aerul a devenit mai respirabil… Adică toată întrebarea este un elogiu adus preşedintelui”, a spus Cristoiu.

%d blogeri au apreciat asta: