Arhiva | 12:52 pm

Corelația fatală din România!

20 nov.

Dacă afirmi cu claritate o opinie, unii te încadrează repede la a fi  cu unii sau cu alții. Nu este decât un semn de superficialitate, căci există a treia alternativă – apărarea adevărului, înainte de a fi cu unii sau alții.

Am îmbrățișat această alternativă știind, desigur, ce este politica la propriu, având opțiuni neconjuncturale, dar văzând degradarea actuală din țara în care trăiesc. Împărtășesc un liberalism luminat de principiul demnității umane și, se înțelege, resping liberalismul securist din România de acum.

Ceea ce se petrece în această Românie ne ocupă tot timpul. Citind articolul meu “La braț cu Mussolini, Hitler & Company” („Cotidianul”, 17 noiembrie 2019), unii cred că este doar o reacție de ocazie. Nici vorbă! Este constatarea unor fapte nespus de triste. Este șocant că, după treizeci de ani de eforturi de democratizare, modernizare și europenizare, această țară se trezește inspirată, chiar la nivelul președinției, din Mussolini, Hitler și Goebbels. Nu avem de ani buni în România combinația de autoritarism plin de mojicie și  amatorism țeapăn,  aplaudate de neisprăviți, cu toate consecințele nefaste? Trebuie adâncită eroarea?

Că sunt fapte, poate verifica oricine comparând. Este aproape de la sine înțeles că nu este vorba în nici un caz de etnie sau considerente etnice. Este vorba de o persoană incultă (stupefiant, ca președinte, după ce proclamă eliminarea din stat a unor concetățeni, spune că nu se pricepe la chestiuni de drept!) și diletantă (președintele actual nu a putut prezenta vreo soluție proprie la vreo problemă!). O persoană depășită cu mult de funcție, care comite, însă, abuzuri!

Totuși, oricum am privi, nici Chirac, nici Helmut Schmidt, nici Angela Merkel, nici Havel, nici  Constantinescu sau Borisov, nimeni în Europa zilelor noastre, nu a făcut așa ceva. Așa cum arată lucrurile, abuzul a devenit la noi emblemă.

Neavând propriu-zis nimic constructiv de spus, dar resimțind „plăcerea politicii”,  acest președinte ține oamenii de vorbă cu „penalii”, deși intră el însuși, prin ceea ce face, în categorie. El atacă „corupții”, dar, pin felul în care desfigurează instituțiile, nu este mai puțin corupt. El acuză „extremismul” la rivali, dar prin tot ceea ce a făcut aparține efectiv extremismului actual. Simpla aruncare peste bord, evident antidemocratică, a legitimării, în ceea ce pretinde că este „principala sa realizare” în cinci ani, adică distrugerea cu mijloace oculte a majorității stabilite de cetățeni prin alegeri parlamentare, este extremism. Fără alte probe!

Fiindcă sunt fapte, nici un comentator, oricât de răuvoitor, nu a putut infirma vreo susținere a acelui articol. Iar în România, sub regimul actual, abundă răuvoitorii plătiți cu bani grei!

Mulți concetățeni semnalează însă că sunt chiar mai multe reactivări de teze funeste. Cu siguranță că sunt! De pildă, președintele actual declară cu pieptul umflat de ură, la Bistrița, că nu-i combate pe social-democrați, ci este în “război cu ei”! Nu discutăm aici necunoașterea noțiunilor.  Mai important este că, în inconștiența sa, actualul președinte nu știe că i-au luat-o alții înainte. Cine vrea, poate avea singur, la lectură, un tablou uimitor al apropierilor între ceea ce susține prostește președintele și ceea ce a spus aberant Hitler.

Interesant este în aceste zile că nici o universitate nu a vrut să fie gazda unor elucubrații „prezidențiale”! După ce a fost interesant cum priveau „liberalii” din sălile de la Bistrița sau Baia Mare când președintele le prezenta aiureli. Ar fi bine ca banda să fie cât mai publică pentru a putea discuta, peste un an-doi, mai ales că președintele le-a vorbit celor care l-au ascultat precum unor școlari, dacă nu cumva unor înapoiați. Nici un argument în retorica sa săracă, în afara unor atacuri suburbane!

„Cuvântările” de la Bistrița și Baia Mare atestă și ele, la orice analiză, că este vorba de o persoană care nu are de propus ceva serios. Nici în economie, nici în democratizare, nici în reforma justiției, nici în educație, nici în politica externă, nici în altceva. Președintele dovedește că are câteva idei fixe, după ce, în pofida a ceea ce afișează acum, se adeverește  tot mai clar că s-a gudurat pe lângă psd să-i dea bani și funcții. Vreo preocupare pentru cetățenii care suferă din cauza micimii de caracter și nepriceperii decidenților? Vreo vizită la un azil de bătrâni sau  de copii orfani sau într-un spital sau la săraci? Doamne ferește!

Președintele recurge la trucuri ieftine.  El se adresează cu „dragi români”, ignorându-i rudimentar pe ceilalți. Pe bună dreptate, un perspicace senator UDMR a putut replica: să sperăm că atunci când se vor vedea fructele „guvernului meu” și vor crește prețurile, președintele va aplica stupida sa rețetă de austeritate românașilor, nu și ungurașilor, armenașilor, grecoiașilor, evreiașilor și altora din societate !

Cetățenii României n-o s-o ducă mai bine dacă nu se face democratizare – și nu inepta eliminare a unor cetățeni și organizări,  ieșită din capul unui om limitat, care nu pricepe că ceea ce spune nu este compatibil nici măcar cu statul de drept. Pe care, de altfel, îl clamează, fără să știe despre ce este vorba.

Din nefericire, încep târziu să curgă informații adevărate. Trebuie să constatăm, însă, că președintele nu are nici un merit în ceea ce-și atribuie. De pildă, desemnarea Sibiului ca oraș cultural european s-a făcut după o notificare a guvernului din 1997 și o discuție cu cancelarul Kohl, la care am asistat. Nu are nimeni din Sibiu vreun merit. Am aflat și eu deunăzi că guvernul care ne-a succedat a fost cel care, după aranjamente la Luxembourg, a tras de primar să se angajeze în pregătirea Sibiului ca oraș cultural european.

Restul – cu pretinsa „apărare a statului de drept”, când el, ca președinte, îl pune în pericol cel mai mult, cu „asigurarea prestigiului țării” etc. – sunt povești pentru naivi. Nu cumva tocmai sub președintele actual România a ajuns la cea mai joasă cotă a prestigiului extern, direct ca urmare a iresponsabilelor sale declarații? Nu cumva sub el s-a format în România, în premieră europeană, curentul celor care vor să se aranjeze în exterior pentru a-i stăpâni pe cei din interior?

Nu stăruim, însă, într-un trecut cu falsuri nedemne de un cetățean, ce se dezvăluie pe zi ce trece. Odinioară, în campania din 2014, când trebuia să alegem, în finală, între un aventurier și un nepregătit, i-am spus  nepregătitului să nu mai vorbească despre “rătăcirea Chinei”, căci va prelua o țară „cu adevărat rătăcită”. Nu a repetat prostia și m-a bucurat că o țară cu realizări unice nu intră în malaxorul opticilor înguste ale oficialilor de pe aceste meleaguri. Numai că, fără învățare și cu o lipsă de cultură civică ce nu se bănuiau acum cinci ani, insul a luat-o pe o cale și mai păguboasă pentru România: instrumentarea noii securități și a justiției pentru a lichida alternative și a promova idei înapoiate. Poate că nu i-am fi votat pe niciunul dintre concurenții de până acum câteva luni la fotoliul prezidențial, dar nu este admisibil să se abordeze rivalii precum Mussolini pe Giolitti sau Hitler pe Röhm.

În viață întâlnești și oameni care te depășesc – ca nivel al studiilor, ca experiență în viața publică, ca devotament, ca moralitate. Dar nu poți pretinde orice când ești un absolvent oarecare, cu experiență de nivel modest, umplut vizibil de ură, cu conexiuni dubioase. Demnitatea te-ar obliga să te uiți în oglindă și să nu recurgi la discreditare plină de vulgarități, tu sau cei pe care i-ai asmuțit! Dar de unde demnitate?

Mă revoltă, mărturisesc, că cetățenii sunt luați de fraieri de un ins care nu stăpânește noțiuni simple, a cărui pregătire este vizibil joasă („politruc” a fost o autocaracterizare exactă), cu o cultură civică, juridică, politică mediocră. Și care nu se uită în oglindă! Cinci ani  sunt, totuși, probă.

Eu nu am făcut caz vreodată de ceea ce i se impută juridic actualului președinte. Dar, cum a sugerat presa internațională, ar trebui să dea el însuși lămuriri.

Ar fi fost cazul ca actualul președinte să ceară el însuși să se examineze cele semnalate, inclusiv în lumea largă: averea obținută, contiguitatea cu comerțul cu copii, lipsa de reacție la devalizări de bunuri, înlăturarea de concurenți cu mijloace nedemocratice, scindarea abuzivă a societății în scopuri personale, încălcarea repetată a Constituției, aducerea în scenă a unor trompeți pentru înșelarea publicului, mediocrația cultivată în dauna intereselor naționale.

Indiferent de unde vine solicitarea, cine a jurat pe Constituție că o va apăra, se cuvine să aibă demnitatea de a răspunde! Dacă ar fi  integru, președintele actual s-ar fi pus benevol la dispoziția procurorilor, fie ei și „de casă”, și ar fi cerut chiar anchetarea propriei persoane. Se vede bine că, din nefericire, el este gata acum să distrugă toate tradițiile de cultură civică și politică autohtone de dragul meschinului său „mandat”. Cine va plăti pagubele?

Nu este suficient că, în ultimii cinci ani, sub inspirația președintelui, s-a umplut țara de neisprăviți la butoane, de sfertocalificați care iau decizii cruciale, de diletanți cu trompetă? Propaganda sa – „proiectul de țară”, „România normală”, „România educată” – prezintă doar vorbe goale, chiar ofense la adresa fiecărui cetățean. Pentru a ne da seama de esența a ceea ce ni se oferă, este destul să privim ruinarea în curs a credibilității financiare și a credibilității culturale a țării făcută de „guvernul meu” și trompeți care vând orice!

De trei ani, președintele actual nu știe să facă decât „campanie electorală”. El nu are teme economice, sociale, statale, ci lupta „politică”, mânuind iataganul noii Securități, al justiției instrumentate și al mobilizării de neisprăviți. În nici o țară europeană dezbaterea publică nu s-a degradat într-o asemenea măsură! Cineva cu scaun la cap, care a văzut prestația lui la șueta organizată marți, la Biblioteca Centrală Universitară din București,  ar fi putut spune liniștit „acest președinte habar nu are despre ce este vorba” într-o țară și o lume în schimbare.

Problemele cele mai grele se ivesc abia de acum. România are deja, ca urmare a cinci ani de nepricepere și excursii, cea mai mare și mai alarmantă  emigrare de cetățeni în timp de pace, cel mai extins comerț cu ființe umane, cele mai slabe performanțe în domeniile inovării și creației, cea mai subdezvoltată infrastructură, cele mai proaste servicii publice, cea mai abuzivă administrație centrală și locală, cea mai plină de diletanți structură a statului, cea mai incompetentă și dezorientată conducere la guvern și președinție. Prin ceea ce a făcut sau nu a făcut, președintele actual este coresponsabil.

De unde vin toate acestea? Putem suci lucrurile, prin interpretare, dar nu se poate ocoli faptul că  ele vin din corelația fatală în care România a intrat  cu ani în urmă. Iar acum, riscă să se afunde și mai mult.

Să ne amintim istoria. Nefăcând nimic la Cotroceni, cum a fost forțat să recunoască, președintele a luat votul de blam la alegerile parlamentare din 2016. În loc să se pună pe lucru, s-a pus pe uneltiri. Rezultatul a fost umplerea piețelor nu cu oameni care își spun păsul și vor soluții concrete, ceea ce ar fi fost legitim, ci cu  un fel de reziduu al societății, îmbuibat și vindicativ, dar incapabil de a articula soluții. Un curent întreg de neisprăviți a urcat pe scenă și a împiedicat, cu concursul președintelui, orice discuție rațională.

Nici o reformă nu a mai putut fi făcută, după ce președintele și-a impus ilegal, cu ajutorul serviciilor, prim-miniștrii și miniștrii chiar ai partidului care a câștigat alegerile. În pnl, „partidul de suflet” al insului, au dispărut pe rând liberalii, locul lor luându-l populari care cred că pot uni liberalismul cu Mussolini, evident în ediție de provincie. România a ajuns, grație mediocrității decidenților actuali, grație serviciilor secrete, justiției instrumentate, la o corelație ce-i poate fi fatală: un om nepregătit și limitat, care reduce politica la lupta fără scrupule pentru funcții,  abuzează de Constituție și numește în funcții indivizi dintre cei mai slabi și fără merite, iar aceștia susțin, cu toate mijloacele, la nevoie măsluind orice, un președinte care nu are de a face cu nevoile țării.

Nici o personalitate reală nu este în siajul președintelui actual. Scindarea societății și valoarea scăzută a vârfului îndepărtează oamenii de valoare, ca totdeauna. Rămâne loc, desigur, pentru oportunismul mediocrilor. Cine va răspunde, însă, după ce se consumă mandate obținute cum se vede – mai nou, fugind de dezbaterea publică și onestă?

Îmi vine mereu în minte, ca o amenințare continuă, ce spunea Seton Watson despre România lui Carol al II-lea, mai exact despre lingușirea la care se pretează unii: „Toate trăsăturile menționate … mizeria țăranilor, brutalitatea birocratică, educația falsă și o clasă privilegiată căreia îi lipsește orice simț al responsabilității sociale, ai cărei membri brilianți au fost gata să-și trădeze de la o zi la alta principiile în schimbul avantajelor funcției și bunăvoinței regale – au existat în România în mare măsură. Democrația nu poate înflori într-o astfel de atmosferă…. procesul decăderii a mers în România mai departe decât în alte părți ale Europei Răsăritene” (Hugh Seton-Watson, Eastern Europe between the wars (1918-1945),  Cambridge University Press, 1945). Desigur, lingușitorii de azi nu mai sunt nici măcar brilianții momentului!

Ei nu înțeleg nici chiar diferențe elementare. Așa cum se înțelege la noi,  democrați liberală nu are opreliști hotărâte la libertăți – inclusiv la aceea de a obține ilegal bunuri, de a vinde copii, de a devaliza, de a linguși, de a vorbi despre democrație și de a o distruge. Dar un liberalism democratic este interesat de libertăți pentru fiecare cetățean, de reciprocitate în relații, de echitate și dreptate, de democrație. Constituția României este construită pe liberalismul democratic, precum cea a SUA, a Franței, a Italiei, a Poloniei, a Ungariei și a multor altor țări. Că nu se pricepe nici astăzi acest fapt este o rătăcire a regimului (dacă putem vorbi de rătăcire la regimuri liberalo-securiste!) și o rătăcire a unor „intelectuali” de casă.

Ca să fie și mai limpede de ce are nevoie România astăzi, aș aminti că americanii care au conceput, la origini, tranziția din Europa Centrală și Răsăriteană au atras atenția că vor avea de suferit țările care nu fac democratizare la lumina zilei. Căci, „acei factori care au fost necesari și suficienți pentru a provoca colapsul sau transformarea de sine a unui regim autoritar, ar putea să nu fie nici necesari și nici suficienți pentru instaurarea unui alt regim – în cele din urmă a democrației” (Guillermo O’Donnell, Philippe C. Schmitter, Tentative Conclusions About Uncertain Democracies, The John Hopkins University Press, 1986, p.65). La noi, s-a procedat invers, limitându-se mereu democrația – dovadă și efortul, care se face și astăzi, chiar de către președinte, de privare a unor concetățeni de drepturi. Securismul, justiția instrumentată, distrugerea de partide fac parte dintre mijloacele pe care celebra analiză le socotea ale trecutului. Din nefericire, România are parte de ele și în prezent.

Mulți intelectuali distribuie clișeul laș: nu am avut ce alege, nu am avut ce face.  Avem fiecare ce face, căci adevărul este oricând de preferat minciunii organizate oficial. Se pot câștiga alegeri, dar contează practic, foarte practic, nu doar câștigarea alegerilor, ci și calea câștigării lor. Alegerile prefabricate nu sunt soluția pentru România, pentru nici o țară care se respectă.

Ora este a răspunderii personale pentru o situație care este a tuturor. Într-o asemenea situație, nu este ceva mai potrivit decât dictonul vestit al lui Dostoievski, pe care îl parafrazez: „dacă stăm smirnă în fața prostiei, atunci suntem vinovați de tot și de toate, în fața tuturor, iar dacă eu nu fac nimic, sunt mai vinovat decât alții”.

SURSA:ANDREI MARGA/cotidianul.ro/

Viorica Dăncilă vrea să îşi asume rolul de preşedinte reformator!

20 nov.

Prezidenţiabilul PSD, Viorica Dăncilă, promite că va asigura o deschidere totală la Cotroceni pentru întreaga societate, dacă va câştiga al doilea tur al alegerilor prezidenţiale. Viorica Dăncilă spune că preşedintele trebuie să redevină al tuturor românilor.

„Mandatul meu va fi cel al Președintelui reformator, care înțelege că Administrația Prezidențială are nevoie de o schimbare profundă a modului de acțiune și comunicare cu oamenii.

Mă voi asigura că Palatul Cotroceni și Administrația Prezidențială vor funcționa 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Voi deschide porțile pentru toate forțele politice constructive, pentru presă, pentru tineri talentați și capabili care vor să schimbe lumea, pentru oamenii de cultură, pentru proiectele și sesizările societății civile.

Conferinţe de presă ratate de ziariști!

20 nov.

Klaus Iohannis a cîștigat experiență de moderator și a scăpat de situații penibile. Adică de înghesuiala pe care i-ar fi provocat-o întrebările incomode. Asta înseamnă că are deja înclinații de moderator tv, dar și de organizator de evenimente.

În schimb, Viorica Dăncilă a cîștigat în curaj. Să te arunci într-o conferință de presă atît de importantă, pregătită doar cu 20-24 de ore înainte înseamnă curaj nebun. Asta mai dovedește însă că este un om care își dorește puterea cu disperare și că este gata să riște inclusiv penibilul.

Ziariștii au pierdut partida în ambele cazuri. Pe Klaus Iohannis l-au menajat enervant. Parcă selectații s-ar fi temut să-l deranjeze. Au și fost ridiculizați de un student din sală care a întrebat de ce n-a adus și jurnaliști care să-i pună întrebări incomode. Pe Viorica Dăncilă, unde au mobilizat toată armata de ziariști rezist, au agresat-o pînă la limita nervilor. Spre surprinderea tuturor, în ciuda agresivității, ea a trecut de conferința de presă mult mai calmă decît ne așteptam, scoțînd in evidență o neașteptată stăpînire de sine.

Din păcate, echipa Vioricăi Dăncilă n-a adus nimic nou. S-a mulțumit să cîștige timp de imagine. A expus-o la tv, dar nu i-a oferit ”gloanțe” cu care să-l ”execute” pe Klaus Iohannis. Să beneficiezi de prezența atîtor ziariști și de două ore și jumătate de audiență și să nu-l întrebi pe președintele Klaus Iohannis ce-i cu această invazie de sibieni în guvernul Orban și pe lîngă (miniștri, doctori, secretar de stat, președinte CNAS, generali de STS etc.) toți din orașul președintelui sau din preajmă înseamnă să nu stai deloc cu ochii pe adversar și să-l lași să zburde. Să nu-l întrebi pe Klaus Iohannis cît costă naveta sa săptămînală sau aproape săptămînală cu coloana și mașină de poliție la înaintare pînă la Sibiu și după două zile înapoi înseamnă să fii crispat și concentrat numai pe repetarea unor întrebări standard.

Presupun că mulți alegători vor fi încercat să facă un calcul simplu. Cinci ani ori 52 de săptămîni, ori două drumuri (dus întors) ori 10-15 oameni, ori atătea nopți de cazare ori atâția lei diurnă, ori atîția litri benzină și motorină per automobil pe suta de kilometri, ori 650 de kilometri, ori uzura și întreținerea automobilelor, cît dau? Si care rezultat este egal cu mărimea găurii din buget! Sigur, un enunț cu calculele navetei prezidențiale la nevastă, devenită problemă de stat, ar fi avut un oarece impact. Să ratezi ocazia să-l întrebi pe Klaus Iohannis ce rol a jucat el în recuperarea bunurilor confiscate de statul român în 1944 de la Grupul Etnic German și recuperate de FDGR ca succesor (cu Iohannis și președinte și primar al Sibiului) într-un simulacru de proces înseamnă să nu ai consilieri și să nu știi istorie. Si să nu prea ai habar despre ce scrie presa și nici despre ce vorbesc oamenii.

Ce m-a distrat a fost acuzația celor ”culți în cap” care o acuză pe Viorica Dăncilă că i-a jignit pe cei din diasporă spunîndu-le ”ăștia”. Tărăboiul cel mai mare a fost montat mai ales la Digi24 Tv. Din păcate, autorii acestei ”descoperiri” epocale în discursul Vioricăi Dăncilă sunt niște jurnaliști care zic toată ziua ”țara asta”, ”țara asta așa și pe dincolo”, fără să se revolte că o minimalizează sau să fie taxați pentru folosirea improprie a pronumelui și adjectivului demonstrativ. Si dacă toți ziariștii și toți polticienii vorbesc cu ”țara asta”, de ce n-ar zice Viorica Dăncilă cu ale sale ezitări de limbă română ”ăștia din diaspora”, ”ăștia” fiind forma de persoana a treia plural a lui ”asta”. Așa că ziariștii ”ăștia” care s-au chinuit să-i ia gîtul și-au cam rupt picioarele în gramatică într-un moment în care s-au împiedicat singuri.

Mai ales că nici unul nu a obserevat că într-un răspus la o întrebare despre formarea unei majorități parlamentare Klaus Iohannis (încă președinte al țării noastre) a spus că în legăură cu formarea unei majorități în parlament,” intenția mea este extrem de solidă. Voi avea grijă să se miște lucrurile în acest sens”. Ce înseamnă asta? Că președintele a confirmat în văzul tuturor amestecul său în formarea unei majorități. Exact ce a destăinuit și Călin Popescu Tăriceanu cînd a fost invitat să treacă de partea lui Iohannis după alegerile din 2014. Adică aceeași soluție imorală practicată și recunoscută de Traian Băsescu (tăticul sforăriilor dintre partide). Adică piciorul pe Constituția României!

În văzul lumii, cu opt corifei de părerism de față, președintele Klaus Iohannis (după ce recent a spus cu mîndrie că principalul său succes a fost dărîmarea guvernului PSD) a anunțat că se va amesteca în viața Parlamentului pentru a forma o majoritate solidă. Cu ce mijloace? Cu SPP-ul care îl păzește? Cu SRI-ul care face jocurile? Cu DNA-ul care întocmește dosare și arestează? Cum va avea el ”grijă să se miște lucrurile” în direcția formării unei majorități solide?

Ştiți ce a făcut ieri Klaus Iohannis? A anunțat o crimă politică în direct, la lumina reflectoarelor, fără ca un pluton de jurnaliști să își dea seama.

Este încă un argument că din conferințele de presă de ieri pierzători au ieșit întîi de toate ziariștii și, după ei, alegătorii.

EDITORIAL:CORNEL NISTORESCU/cotidianul.ro/

Cristoiu descrie PERFECT dezbaterea lui Klaus cu jurnaliștii!

20 nov.

O catastrofă, un moment doliu al presei romaneşti. Astfel este descrisa de Ion Cristoiu dezbaterea lui Klaus Iohannis cu jurnalistii. Analistul politic Ion Cristoiu a criticat, într-o declaraţie  prestaţia preşedintelui Iohannis şi a jurnaliştilor invitaţi marţi seara la dezbaterea electorală organizată de candidatul PNL, înaintea turului doi al alegerilor prezidenţiale de duminică.

„Am urmărit cele două dezbateri pentru a vedea pană la ce nivel de jos poate să ajungă presa rom’nă. În cazul Vioricăi Dăncilă e un triumf al presei romaneşti. Cei care au fost acolo au pus întrebări chiar încuietoare, chiar unele pentru care un alt candidat s-ar fi deranjat. Viorica Dăncilă s-a descurcat foarte bine, sigur şi cu elemente de politicianism , în sensul că uneori a ocolit răspunsul, dar nu s-a enervat la întrebari… de exemplu cu fiu-său. Adică tot ce era complicat, controversat în ceea ce a făcut Viorica Dăncilă, a fost întrebată. Şi din punctul meu de vedere, Viorica Dăncilă s-a descurcat extraordinar pentru că un politician este cu at’t mai bun cu c’t întrebările sunt mai bune, mai incomode”, a susţinut analistul politic.

Despre dezbaterea lui Klaus Iohannis, Ion Cristoiu a spus că este o catastrofă, un moment doliu al presei romaneşti.

„Dincoace este o catastrofă. Este un moment de doliu al presei romaneşti. Dacă aş fi politician, mi-ar fi jenă să stau de vorbă cu aceşti tonţi. În primul r’nd avem de-a face cu un format faţă de care nimeni nu protestează. De c’nd şi p’nă c’nd candidatul este moderator? Nu există aşa ceva nicăieri în lume. Candidatul nu poate fi moderator, adică el nu poate spune <dau cuvantul lui X>. E nevoie de un moderator deoarece se presupune că e o confruntare între el şi presă. În cazul de faţă el este şeful presei, că moderatorul este şeful condruntării. Unu. Doi. I s-a dat posibilitatea şi nu l-a întrerupt nimeni şi teoretic sunt jurnalişti acolo, ca el să facă un discurs electoral care nu-şi are rostul, pentru că, de fapt, avem o înt’lnire cu presa, nu avem o înt’lnire electorală cu activul PNL”, a afirmat jurnalistul.

Ion Cristoiu a criticat dur prestaţia jurnaliştilor invitaţi de Klaus Iohannis la dezbatere, care, în opinia sa, s-au descalificat pentru că au pus întrebări anti-PSD.

„Trei. Toţi sunt uzi de emoţie că pun întrebări preşedintelui. Eu nu am mai pomenit aşa ceva în istoria postdecembristă ca nişte jurnalisti să aibă vocea tremur’ndă, să citească după h’rtie şi să aibă acest sentiment de < domnule preşedinte sunt onorat să vă pun o întrebare>. După asta, urmează o întrebare de jumătate de pagină, aşa ceva nu există. Şi ajungem acum la punctual cel mai grav. Toate întrebările sunt anti-PSD. Este inadmisibil, ca un jurnalist, chiar dacă este pro -Iohannis, să se ducă la o confruntare la candidatul Klaus Iohannis şi în textul întrebării să fie semnale împotriva candidatului Viorica Dăncilă. Toate întrebările , fără excepţie au fost de genul acesta Domnule presedinte de ce nu aţi făcut suficient să îngropaţi PSD-ul?

După părerea mea este o ruşine pentru aceşti jurnalişti. A trecut prima parte, niciunul nu a răsturnat masa. Avem de-a face cu jurnalişti, el e politician, e trecător. Noi suntem presa. Poţi să fii mai familiar că p’nă la urmă e Klaus Iohannis, cine e Klaus Iohannis. Un preşedinte, o să mai fie încă 5 ani, o să plece şi o să-l înhaţe DNA-ul şi atunci o să fie ca toţi ceilalţi preşedinti sau ca Ion Iliescu convocat la Parchet. Nu e posibil aşa ceva. Încă o dată. Un politician şi dacă este Napoleon sau Donald Trump, şi dacă este Klaus Iohannis trebuie să fii ca jurnalist mai familiar cu el. Nici arogant, dar nici slugarnic. Nu îmi vine să cred”, a susţinut analistul politic.

Ion Cristoiu a mai pus că niciun jurnalist dintre cei prezenţi nu au pus întrebări încuietoare.

„La toate întrebările alea puteam să răspund în locul lui Iohannis, exact cum a răspuns el. Încă o dată, noi avem de-a face nu cu o confruntare în care să-l încuiem pe Iohannis, ci cu o confruntare în care vrem să aflăm amănunte. Silviu M’năstire. Păi ce răspuns putea să dea preşedintele c’nd el îi spune că chinezii fac spionaj? Repet, întrebările sunt g’dilitoare, sunt ridicări la plasă, sunt elogiu pentru Klaus Iohannis pentru ca Iohannis să mai atace PSD. E o ruşine pentru presa noastră, dacă mai avem presă, deşi un coleg mai t’năr mă bate la cap să găsim un alt termen pentru presa rom’nă de azi.

După părerea mea, dacă un jurnalist începea în felul următor :< Domnule preşedinte vă vorbesc în numele meu. Mă simt prost că m-aţi ales şi nu aţi ales pe alţii. De ce m-aţi ales pe mine şi pe alţii şi pe ceilalţi i-aţi lăsat deoparte?>, era într-adevăr răsturnarea mesei. Deci nu e o dezbatere, e o conferinţă de presă, infinit mai proastă, mai jegoasă, mai mizeră dec’t cealaltă conferinţă de presă, unde, culmea, nu au fost aşa-zişi lideri de opinie. La conferinţa de presă au fost oameni acreditaţi la Cotroceni, care, cu mici excepţi,i au fost chiar foarte buni. Tinerii ăia acreditaţi la Cotroceni chiar au pus întrebări, unele incomode. Aici sunt cei aleşi la party-ul lui Klaus Iohannis”, a mai spus analistul pentru mediafax.ro,.

Cristoiu, informație ZGUDUITOARE despre jurnaliștii invitați de Iohannis!

20 nov.

”Având în vedere că televiziunile de știri care-l cultivă pe Klaus Iohannis și care au acceptat farsa cu Dezbaterea (România Tv și Antena 3) sînt Pro PSD putem vorbi de un paradox: Între Klaus Iohannis și Presa mogulilor Pro-PSD funcționează un blat”, potrivit lui Ion Cristoiu. Acesta scrie pe cristoiublog că presa mogulilor a cenzurat și cenzurează orice informație care nu e pe placul candidatului Klaus Iohannis. ”Ca și în Iran, ca și în Belarus, ca și în Turkmenistan, rețelele sociale din România sînt principala sursă de informații despre Conducător”,  adăugat acesta.

”Ca istoric al clipei, am vrut să aflu amănunte despre candidatul Klaus Iohannis din Presă. Spre stupoarea mea, am constatat că pe parcursul campaniei Presa mogulilor, proprietari de televiziuni de știri și de ziare, n-a oferit nici un răspuns la sutele de întrebări pe care și le pun românii în legătură cu candidatul Klaus Iohannis. Așa cum observa Sorina Matei, Presa mogulilor a cenzurat și cenzurează orice informație care nu e pe placul candidatului Klaus Iohannis.

Înaintea primului tur toți candidații au fost supuși de Presa mogulilor unei campanii de o rară severitate.
Klaus Iohannis nu numai că n-a fost atins măcar cu o ridicare de sprînceană, dar mai mult a fost ridicat în slăvi.
Comparînd ce s-a scris și ce s-a zis în Presa mogulilor despre Dan Barna și despre Klaus Iohannis rămîi stupefiat.
Dan Barna a fost tratat ca un dușman al Poporului. Klaus Iohannis, ca un Iubit Conducător.

Și totuși, despre Klaus Iohannis se pot afla multe lucruri. Informații, articole critice, anecdote, fotografii, filmulețe.
Toate cenzurate de Presa mogulilor. De unde? De pe Internet! Ca și în Iran, ca și în Belarus, ca și în Turkmenistan, rețelele sociale din România sînt principala sursă de informații despre Conducător. Spre deosebire de Presa tipărită sau audio video.

Presa mogulilor, deși în alte cazuri preia astfel de informații, refuză să publice. Publică în schimb informații grețos de amabile despre candidatul Klaus Iohannis. Asistăm, așadar, la una dintre cele mai mari răsturnări din postdecembrism.
Rețelele sociale spun adevărul despre candidatul Klaus Iohannis. Presa Mogulilor cenzurează orice informație care l-ar putea supăra pe candidatul Klaus Iohannis.

Înaintea turului întîi această înțelegere între Klaus Iohannis și Presa Mogulilor a funcționat ca un cartel anti-Barna.
Între cele două tururi înțelegerea s-a păstrat. De unde tragem concluzia că nu e un Cartel anti-Barna , ci un Cartel Pro-Iohannis.

Avînd în vedere că televiziunile de știri care-l cultivă pe Klaus Iohannis și care au acceptat farsa cu Dezbaterea (România Tv și Antena 3) sînt Pro PSD putem vorbi de un paradox: Între Klaus Iohannis și Presa mogulilor Pro-PSD funcționează un blat. Ce obține Klaus Iohannis din Blatul ăsta, știm.. Ce obțin mogulii nu știm. Deși bănuim”,a  scris Cristoiu.

Adrian Năstase, replică FANTASTICĂ după dezbaterea Iohannistă!

20 nov.

”Dacă mai dura puțin probabil că ar fi trebuit să pun ceasul să sune ca să mă trezească”. Astfel a descris Adrian Năstase șezătoarea lui Klaus Iohannis.

Adrian Năstase susține că dezbaterea organizată de Klaus Iohannis în această seară a fost ”o poveste neinteresantă”. Fostul premier a mai precizat că șeful statului nu a abordat nicio temă de interes și s-a arătat indignat că nu au avut acces liber jurnaliștii.

„Dacă mai dura puțin probabil că ar fi trebuit să pun ceasul să sune ca să mă trezească. Am urmărit o ședință de cenaclu. A fost o poveste absolut neinteresantă. Nicio temă de interes și cred că, studentul acela care a spus că: domnule, poate ar fi trebuit să chemați și niște jurnaliști care să vă pună niște întrebări adevărate, cred că el avea dreptate. În rest, mingi ridicare la fileu pe teme banale.

Chiar și atunci când au fost niște lucruri mai interesante, răspunsurile au fost banale. Ce am reținut eu! Pe politică externă Iohannis merge în continuare pe pilot automat. (…) Cinci ani de zile ce a făcut la Cotroceni și pentru țară. Era supărat că Dăncilă nu a venit la consultările cu președintele mediator.

Președintele care lucrase săptămâni întregi ca să dărâme Guvernul PSD și el era și parte și arbitru în povestea asta. Și trebuia să meargă la Cotroceni când Iohannis își punea pălăria de mediator… jenant”, a precizat Adrian Năstase la România TV.

Momentul PENIBIL provocat de Radu Tudor la dezbaterea lui Iohannis!

20 nov.

Radu Tudor a provocat un moment PENIBIL în timpul dezbaterii organizate,marți, de PNL și Klaus Iohannis la Biblioteca Centrală Universitară. Asta in afara intrebarilor jenante puse de realizatorul Antena 3 care l-a dat ca sigur castigator pe Klaus Iohannis. ”Cu dumneavoastra aerul a devenit mai respirabil”, i s-a adresat Radu Tudor lui Klaus Iohannis.

Realizatorul emisiunii „Punctul de întălnire” de la Antena 3 a apelat la premierul Ludovic Orban ca să-i adreseze o întrebare incomodă președintelui Klaus Iohannis. Luat ca din oală, liderul liberalilor a avut câteva momente de fâstâcire.

Inițiativa lui Radu Tudor a stârnit hohote de râs. Radu Tudor: Domnule președinte, dacă îmi permiteți, am identificat eu tânărul și aș vrea să-i înmânez microfonul, cu permisiunea dvs. Este vorba de tânărul prim-ministru Ludovic Orban. Klaus Iohannis a intrat imediat în jocul lui Radu Tudor.

Klaus Iohannis: Da, domnu’ prim-mnistru, vă ascult!

Ludovic Orban: Chiar mă puneți pe mine să-i adresez o întrebare incomodă președintelui? Ăăă… Asta voiam să vă întreb… ăăăm… Cât credeți că veți obține duminică?

Klaus Iohannis: Eu sunt convins că voi obține toate voturile românilor care vor să fiu eu președinte.

Cristoiu despre Radu Tudor:

„Se pot da multe exemple. Toţi sunt gatuiţi de emoţie, citesc şi pun întrebări de jumătate de filă, gen cea pusă de Radu Tudor, că aerul a devenit mai respirabil… Adică toată întrebarea este un elogiu adus preşedintelui”, a spus Cristoiu.

Video. Tânărul care l-a PUS ÎN CAP pe Iohannis. Rușine ”JURNALIȘTILOR”!

20 nov.

Dezbatere lui Klaus Iohannis cu jurnaliștii si formatorii de opinie a fost una groaznica. Ambele parti s-au facut de ras. Presa invitata de Klaus Iohannis a avut grija sa-i puna președintelui întrebări comode, marile teme nefiind abordate. A fost ceva de toată jena. Salvarea a venit de la un tânăr, Adrian Tircă, student care pur și simplu i-a făcut să pară ridicoli pe cei de pe scenă.

Student: De ce nu aţi ales să invitaţi jurnalişti care să vă pună întrebări incomode?

Iohannis: Puneţi-mi o întrebare incomodă

Student: Aceasta a fost!

Iohannis:. Cred că au fost întrebări de mare calitate şi substanţă şi de aceea m-am arătat mulţumit”.

”Nu e dezbaterea pe care ne-o dorim, e dezbaterea pe care o merităm. Să vedem cine va câştiga din Duelul Titanilor: Iohannis sau întrebările pregătite dinainte şi adresate de jurnalişti prietenoşi? Jurnaliştii Aleşi şi-au ocupat locurile. Par încrezători, au temele pregătite, ştiu ce au de făcut. Când ‘jurnaliştii’ A3 şi RTV se remarcă prin cele mai cuminți întrebări şi cele mai lejere mingi la fileu, e clară natura ‘dezbaterii’”, scria Adrian Tirca pe pagina de socializare in timpul dezbaterii.

Dezbatere. Președintele a rămas MUT la întrebarea unui tânăr!

20 nov.

Imagini pentru IOHANNIS,DEZBATERE ,POZE"

Klaus Iohannis a jonglat cu înrebările comode de la jurnalişti până la finalul dezbaterii, când un student din public l-a pus în dificultate pe preşedinte.

La finalul dezbaterii de la Biblioteca Centrală Universitară, de marţi seara, preşedintele Klaus Iohannis, care a fost şi moderatorul evenimentului, a decis să ia câteva întrebări din sală. Iniţiativa s-a dovedit a fi una neinspirată pentru preşedinte, care a avut parte poate de singura întrebare incomodă.

Aş dori să vă întreb de ce nu aţi ales să invitaţi şi nişte jurnalişti care să vă pună nişte întrebări incomode. Subiectele sunt ştiute: problema caselor, problema conferinţelor de presă pe care nu le-aţi ţinut de-a lungul mandatului. De ce nu aţi invitat şi nişte jurnalişti care să vă pună în dificultate?„, a întrebat un spectator. „Eu cred că au fost întrebări de substanţă”, a răspuns Klaus Iohannis.

Preşedintele Klaus Iohannis a mai fost întrebat de unul dintre studenţii prezenţi la dezbatere dacă va mai activa politic, în cazul în care va pierde alegerile.

„Veţi mai activa politic, în cazul în care nu veţi fi reales ca preşedinte al României?”, a întrebat studentul. Klaus Iohannis a răspuns scurt, fără a oferi şi alte detalii. „Da”, a spus preşedintele.

Şeful statului i-a spus unei studente care l-a întrebat dacă ar trebui tinerii să rămână afară că ”merită să rămâneţi în ţară”, dar că e ”binevenit şi un stagiu afară”.

Iohannis spune că ar fi putut să plece, dar a decis să rămână. ”Eu nu sunt întâmplător aici în România, este o decizie conştientă şi îmi pare bine că am decis să rămân. Mi se pare că este important ca în România să ajungem în punctul n care tinerii care îşi termină studiile să îşi dorească să vină înapoi”, a mai spus Iohannis.

Primului ministru Ludovic Orban, prezent în sală, i s-a înmânat microfonul de către Radu Tudor şi a fost rugat să pună o întrebare incomodă. Orban l-a întrebat cât crede că va obţine duminică, şeful statului s-a arătat convins că va obţine ”toate voturile românilor care vor să fiu preşedinte”.

Iohannis susține ferm desființarea SECȚIEI SPECIALE. Detalii!

20 nov.

Klaus Iohannis a declarat, marți seară, că susține în continuare desființarea în totalitate a Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, argumentând că aceasta se poate transforma ”în ceva cu care se poate exercita un control neconstituțional asupra magistraților”:

”Da, îmi mențin opinia de a desființa Secția Specială. Am cerut și primit opiniile Comisiei de la Veneția, GRECO, MCV. Toate spun că nu e nevoie de această secție.

Dacă toți spun că așa nu, eu sunt de părere că așa nu. Înseamnă că ne bazăm pe ceva. Sunt de părere că această secție poate fi transformată în ceva cu care se poate exercita control neconstituțional asupra magistraților (…) Rămân la opinia spusă. Evident, decizia nu o iau eu, ci în Parlament”, a afirmat Klaus Iohannis.

Președintele, BEZNĂ când a fost întrebat de aria cercului / video!

20 nov.

Imagini pentru IOHANNIS,DEZBATERE ,POZE"
Duelul de la distanță al celor doi candidați din turul al doilea al alegerilor prezidențiale s-a dat și în matematică. După ce fostul premier Viorica Dăncilă a dat un răspuns greșit atunci când a fost întrebată care este aria cercului, președintelui Klaus Iohannis nici măcar nu a încercat un raspuns preferând să-și arate rânjetul tâmp.
Absolvent de fizică nucleară, președintele a fost profesor de fizică în Sibiu și a spus în trecut că a dat meditații. Cu toate acestea, Iohannis a râs mecanic din toate șuruburile. Mircea Badea a reacţionat ironic după ce preşedintele Iohannis a evitat să răspundă la o întrebare al cărei răspuns a fost greşit de Viorica Dăncilă. Candidatului PSD i s-a pus o întrebare legată de calculul ariei cercului şi a răspuns „raza la pătrat” în loc de „pi ori raza la pătrat”.

„N-a răspuns la întrebare. L-a întrebat ăla hăhăind de raza cercului şi a spus că el nefiind profesor de fizică, n-are cum să ştie. Da’ nu mai bine spuneai PI R pătrat şi aia era? Asta cu sunt profesor de fizică nu e răspuns. E harneală. Cât e? Deci nu a răspuns. Iohannis nu a răspuns. Dăncilă a răspuns prost, dar a răspuns. A greşit, aia e, dar a răspuns. Iohannis nu a răspuns, am înţeles că e profesor de fizică, dar nu a răspuns.

Întrebarea ăluia a fost şi mai penibilă. L-a întrebat cum se calculează. Eu ştiu şi cum se calculează, că la matematică în viaţa asta sunt peste Dăncilă şi Iohannis la un loc. Şi m-am amuzat, mi se pare amuzant. Şi pe mine, care am fost la un nivel matematic peste ei doi la un loc, după două ore jumate de vorbit, fiind praf, s-ar putea să fi dat un răspuns greşit”, a spus Mircea Badea.

Pleșoianu, postare FULMINANTĂ după dezbaterea lui Iohannis!

20 nov.

Dezbaterea lui Klaus Iohannis s-a terminat. Intrebarile nu au fost deloc interesante si nu au pus nici cea mai mica problema presedintelui. Ăsta a fost si scopul cand s-au trimis invitatii doar unor jurnalisti. Liviu Pleșoianu a postat cateva intrebari care se impuneau in cadrul dezbaterii.

”Mă bucur foarte mult că Iohannis a trebuit să răspundă în această seară la următoarele întrebări: Cum se face că, în 2013, Klaus Iohannis, Rareș Bogdan, Ludovic Orban și Alina Gorghiu erau revoltați de propunerea și numirea doamnei Kovesi la șefia DNA?

– Cum se face că Iohannis, care spune acum că „PSD e o piedică de 30 de ani”, semna cu Adrian Năstase un protocol de colaborare prin care se angaja să sprijinie programul de guvernare PSD, îl susținea cu gura până la urechi pe Mircea Geoană pentru a deveni Președinte (el urmând să fie numit premier de Geoană), era alături de Liviu Dragnea și de Victor Ponta în timpul guvernării USL?

– Consideră Președintele Iohannis că ar trebui să fie urmărit penal cetățeanul Iohannis pentru faptul că a obținut o casă prin FALS și UZ DE FALS (așa cum scriu judecătorii de la Brașov în motivarea sentinței făcând referire la absența bunei-credințe a soților Iohannis)?

– Grupul Etnic German, organizație hitleristă, a fost interzis prin Decret semnat de Regele Mihai, iar proprietățile au fost confiscate. În 2007, la cererera FDGR, condusă de Iohannis, organizația este declarată de instanță „succesor al Grupului Etnic German”. Cum comentează Președintele Iohannis acțiunile președintelui FDGR Iohannis, având în vedere că sentința din 2007 reprezintă o încălcare a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, a Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 și a Decretului – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944?

– De ce îl menține Iohannis în funcție pe George Maior, deși CCR a declarat neconstituțional protocolul secret semnat de acesta și de Kovesi în 2009?

– I se pare în regulă Președintelui Iohannis ca, în seara turului II al alegerilor prezidențiale, Directorul SRI, Prim-adjunctul SRI și Procurorul General al României să se întâlnească, acasă la un politician, alături de alți politicieni, toți fiind în tabăra unuia dintre candidați?

…aceste întrebări erau absolut obligatorii, din respect pentru cetățeni. Evident, nu au fost adresate…”, a scris Liviu Pleșoianu.

O SUPER AFACERE.Retrocedările de la Sibiu, un subiect de interes național: cum s-a făcut Johannis frate cu Hitler ca să pună laba pe monumentele istorice ale orașului

20 nov.

O super afacere imobiliară a fost pritocită la Sibiu de-a lungul anilor, sub oblăduirea lui Klaus Iohannis. Procesul de retrocedare, bazat pe principiul „restitutio in integrum” s-a transformat într-un jaf la drumul mare la adresa proprietății comunității locale. Mai toate instituțiile publice din Sibiu ( muzee, școli, sedii de cultură, monumente istorice, clădiri impozante din centrul istoric) au fost restituite către Forumul Democratic al Germanilor din România(FDGR) și către Biserica Evanghelică.

Cum s-a realizat acest lucru? FDGR s-a autointitulat urmașul Grupului Etnic German, o organizație formată din sașii colaboratori ai regimului nazist din timpul celui de-al doilea război mondial. O instanță de judecată a decis că Forumul Germanilor este continuatorul grupării hitleriste din România, care a luptat în trupele SS între 1940 și 1944.

Un judecător nu a ținut cont că, în urma unui decret regal, a unei convenții a Aliaților după război sau a Tratatului de Pace din 1947, Grupul Etnic German din România a fost scos în afara legii pentru că a participat la crime de război și nici de faptul că , potrivit tratatelor internaționale, toate bunurile aparținînd naziștilor sau colaboratorilor acestora au fost confiscate și au intrat în proprietatea statului.

Am putea spune că, în mod absurd, prin decizii politice și ale unei instanțe din țară, la Sibiu s-a reinstalat status quo-ul din perioada celui de al doilea război mondial, statul român pierzîndu-și o parte din proprietăți în favoarea urmașilor regimului hitlerist care a funcționat pe teritoriul românesc.

Cum s-au întâmplat oare așa ceva în România? Trebuie precizat de la început că totul a fost o afacere imobiliară, pusă la cale de Klaus Iohannis, împreună cu liderii sași din cadrul Forumului Democrat al Germanilor din România și ai Bisericii Evanghelice. Binențeles, nu de capul lor, ci cu susținere politică de la București, într-o anumită perioadă de vreme.

O sentință “istorică

Cutia Pandorei a fost deschisă prin sentința judecătorească nr. 2790 din 28 mai 2007, președinte al instanței fiind judecătoarea Maria Morar. Acest magistrat va rămâne în analele istorice ca fiind cea care a reînființat Grupul Etnic German din România!!!
Interesant este faptul că în decizia judecătorească se arată că Forumul Democrat al Germanilor din România a dat în judecată Primăria Sibiu și Consiliul municipal pentru recunoașterea calității sale de succesor în drepturi față de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe). De fapt, cine pe cine a dat în judecată?

Judecătoria constată că prin acțiunea civilă sub nr. 1672/306/2007 la Judecătoria Sibiu, petentul Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu a solicitat în contradictoriu cu Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar și cu Consiliul Local al Municipiului Sibiu, să se stabilească calitatea petentului de succesor în drepturi față de Grupul Etnic German.

Un simulacru de proces

Adică, Forumul German filiala Sibiu, reprezentat de președintele acestuia, Hans Klein, dă în judecată primăria Sibiu, reprezentată de edilul Klaus Iohannis, șef al FDGR pe România. Deci, un simulacru de proces, în batăie de joc față de statul român! Mai mult, Hans Klein (episcop), era și consilier municipal FDGR, fapt ce denotă un cras conflic de interese. În asemenea caz , oare cine a mai reprezentat interesele comunității sibiene, în speță statul român?

Pârâtul Municipiului Sibiu, prin primar, “”a formulat întâmpinare prin care lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză”. Deci, Klaus Iohannis, în calitate de primar al Sibiului, nici măcar nu s-a făcut că apară interesele sibienilor! O singură înfățișare, iar procesul este câștigat de FDGR.

În motivarea cererii se arată că “în esență, petenta (n.r. FDGR) este organizația reprezentativă a minorității germane din Sibiu, drept pentru care este succesoarea în drepturi a Grupului German”.

De ce a avut nevoie Forumul German să fie decretat prin decizie judecătorească drept urmaș al Grupului Etnic German? „Prin legislația apărută după 1989, s-a prevăzut restituirea bunurilor imobile care au aparținut minorităților naționale. Pentru realizarea acestui obiectiv, continuatorul organizațiilor desființate trebuie să fie recunoscut prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care s-a formulat prezenta cerere”, se arată în sentință.

FDGR, continuatorul unei organizații naziste

Mai departe se spune că „ prin statutul său, depus în copie la dosar, Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu este continuatorul persoanelor juridice fără scop patrimonial ce au aparținut minorităților germane din Sibiu. Deci urmare, întrucât prin statutul său, FDGR din Sibiu s-a declarat continuatorul tuturor persoanelor juridice fără scop patrimonial ce au aparținut minorității germane, rezultă că el este și continuatorul Grupului Etnic German”, se mai spune în decizia judecătorească.

Cu alte cuvinte, orice organizație care se autointitulează ca reprezentînd un grup de persoane, are dreptul să moștenească toate bunurile acelui grup de persoane! În sentință se mai spune că „Grupul Etnic German a fost organizație reprezentativă a întregii minorități germane, înființată prin lege în 1940 și desființată tot prin Lg.485”.

„Față de considerentele ce preced și constatând că s-au respectat pozițiile art.1169 C.cv., petentul făcând dovada că are calitate de succesor în drepturi al Grupului Etnic German ( sic!), instanța va dispune în baza O.U.G. 83/1999, modificată prin Lg 66/2004”, constată instanța.

În decizia judecătorească se spune și de ce FDGR a avut nevoie să fie declarată succesoare a Grupului Etnic German. “Potrivit art.6 din O.U.G 83/1999, modificată prin Lg nr. 66/2004, prin comunitatea minorităților naționale se înțelege entitatea juridică de drept privat constituită și organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetățenilor unei comunități, ale unei minorități naționale ce a deținut în proprietate imobile preluate în mod abuziv și care dovedește că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către sta”.

Drept consecință, FDGR, care s-a autointitulat reprezentanta comunității germane din România ( în mod oficial, nu există o asemenea decizie), nu a avut decât un singur interes: să pună mâna pe imobilele care au aparținut în timpul celui de-al doilea război mondial, Grupului Etnic German. Este vorba despre cele mai importante clădiri din Sibiu, aparținând diferitelor instituții culturale ( muzee), de învățământ (școli, licee, grădinițe) sau publice ( Arhivele Naționale) , dar și clădiri monumente istorice din centrul vechi al orașului.

În urma deciziei judecătorești din 2007, Forumul Democrat German și Biserica Evanghelică au solicitat retrocedarea tuturor bunurilor care au aparținut Grupului Etnic German, iar primăria, reprezentată prin edilul Klaus Ionahnnis ( președintele al FDGR), a restituit cam tot ce a fost revendicat.

Cine a fost Grupul Etnic German?

Dar să facem apel la istorie. Potrivit Monitorului Oficial din data de 21 niembrie 1940, se emite “Decret-Lege pentru constituirea Grupului Etnic German. Art.1. Grupul Etnic German din România este declarat persoană juridică română de drept public, purtând denumirea „Grupul Etnic German din România”. Art.2. Aparțin Grupului Etnic German din România toți cetățenii români care prin confesia lor la Poporul German au fost recunoscuți ca fiind de origine germană, din partea conducerii Grupului Etnic și înregistrați ca atare în registrul național al Grupului Etnic German din România. Art.3. Reprezentanții voinții naționale al Grupului Etnic German din România este „Partidul Muncitoresc Naționalist-Socialist German “(N.S.D.A.P.), al Grupului Etnic German din România, (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, Der Deutschen Volksgruppe in Rumanien). El lucrează în cadrul Statului Național Legionar Român. Art.4. Cu aprobarea Conducătorului Statului Național Legionar, Grupul Etnic German din România poate lua, pentru menținerea și consolidarea vieții naționale, dispozițiuni cu caracter de obligativitate pentru membrii săi. Art.5. Grupul etnic german din România poate arbora, pe lângă drapelul Statului Român și Drapelul poporului german. Art.6. Orice dispozițiuni contrarii decretului lege de față sunt și rămân abrogate”.

Decretul lege este semnat în data de 20 noiembrie 1940, de conducătorul statului român , generalul Ion Antonescu și contrasemnat de ministrul Justiției, Mihai Antonescu. De asemenea, în raportul ministrului de Justiție, trimis către conducătorul statului român se arată că „alăturatul decret –lege are drept scop să reglementeze conviețuirea cetățenilor de origine etnică germană cu poporul român, în cadrul Statului Național Legionar, recunoscând grupului acestor cetățeni personalitatea juridică, ca element alcătuitor al statului național unitar român. În felul acesta se creează un organ care va putea asigura viața etnică a Grupului german, în armonie cu interesele generale ale statului și cu prevederile protocolului de la Viena din 30 august 1940(nr. mai exact, Raptul teritorial, prin care România pierde N-V Ardealului în favoarea Ungariei hortyste!!!), prin care statul român și-a luat angajamentul de a pune în toate privințele în condițiuni de egalitate pe cei care aparțin Grupului german din România”.

Voluntarii Grupului Etnic, în trupele Waffen SS

Într-o lucrare scrisă de Wiliam Totok( originar din Banat), intitulată „Germanii din România, între nazism și stalinism”, care a apărut în Observatorul cultural în octombrie 2003, se arată că “pe 27 septembrie 1940, în fruntea Grupului Etnic German este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurtă vreme după instalarea în fruntea comunității, Schmidt și ceilalți naziști radicali înființează, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul National Socialist Muncitoresc German al Grupului Etnic German din România. Printr-un dectrat lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul național-legionar român acordă Grupului Etnic German o largă autonomie, devenind personalitate juridică de sine stătătoare, un soi de stat în stat, cu largi drepturi privind organizarea învățământului, a presei și a vieții bisericești. Schmidt practică o politică de supunere totală față de Germania hitleristă, transformând partidul nazist autohton în instrumentul principal de conducere a Grupului etnic”.

De asemenea, potrivit unui articol din Magazin Istoric, intitulat „Voluntari români în Waffen SS”, scris de istoricul M. Tejchunean și citat de ziarul Justitiarul, se arată că, sub controlul Grupului etnic german „au fost înființate, o serie de organizații paramilitare după modelul celor deja existente în Reich: Einsatz Stafflen și Deutshe Mannschaft care erau echivalentul germano-român a lui Allgemeine SS și SA și cuprindeau 31 000 de persoane. În iarna 1940-1941, prin operațiunea „1000 Mann Aktion”, realizată în biroul Reichsfuhrer Heinrich Himmler și condusă în România de către Andreas Schmidt, a fost încorporat primul lor de etnici germani de cetățenie română ( sași și svabi) în unități Waffen SS, aflate toate sub comanda directă a lui Heinrich Himmler. SS (Schutzstaffle-escadrilă de protecție) a fost inițial gândită ca o mică unitate paramilitară ce trebuia să-i asigure lui Hitler protecție, adică mâna armată a partidului devenit unic în Germania hitleristă”.

În același articol documentar se arată că în trupele Waffen SS se înscriau, pe bază de voluntariat, germanii fanatici al lui Hitler, din diferite țări, printre care și România și care activau, evident, în cadrul Grupului Etnic German. De asemenea, o mare parte dintre etnicii germani din România s-au înscris în Divizia 2 tancuri SS “Das Reisch”.

Într-un alt articol publicat de dr. Dan Grecu în „Magazin istoric” intitulat „Inrolarea etnicilor germani în unități SS, 1939-1943”, se evidențiază faptul că, după ocuparea Iugoslaviei, s-a format o unitate militară de elită sub comandament SS, formată din șvabi din Banatul românesc și cel sîrbesc, numită Divizia 7 Vînători de munte SS.

În final, sursele precizează că în trupele Waffen SS s-au înrolat peste 70 000 de etnici germani din România care activau în cadrul Grupului Etnic German. Iar Klaus Iohannis, liderul Forumului Democrat al Germanilor din România s-a autointitulat succesorul acestora!!!

Toate bunurile sașilor, în proprietatea organizației naziste

Potrivit statutului de funcționare a Grupului Etnic German, toate bunurile imobile care aparțineau sașilor sau șvabilor din Româniau trecut în proprietatea și în administrarea acestei structuri politice, cu legături direct la Berlin. Totodată, printr-un protocol încheiat cu bisericile germane ( evanghelică , catolică și unitariană), în data de 11 august 1942, toate proprietățile cultelor religioase sunt predate cu titlu gratuit către Grupul etnic german.

La Sibiu, de exemplu, Biserica Evanghelică a donat Grupului etnic german toate proprietățile pe care le preluase de la Universitatea Săsească în 1937 ( reprezentînd o mare parte din imobilele din centrul istoric al orașului). Universitatea Săsească a reprezentat o formă de conducere administrativă a sașilor din Sibiu, desființată de Carol al 2-lea, prin decret-lege în 1937, pe motiv că funcționa ca un fel de stat în stat.

Biserica Evanghelică, la dispoziția lui Hitler

Astfel, în 1942 este emisă „Convenția generală pentru reglementarea raporturilor bisericii regnicolare evanghelice de confesiune auugsburgice față de Grupul Etnic din România”. „În spiritul ideologiei național –socialiste, conducerea grupului etnic german asigură ca și celorlalte confesiuni din cadrul Grupului etnic așa și Bisericii Regnicolare Evanghelice din România, libertatea credinței ei religioase și prin aceasta a propovăduirii creștine în sensul Augustan și pentru toate serbările, manifestările și instituțiunile religioase și bisericești precum și pentru întreaga publicistică bisericească întrucât nu se comite-abuzându-se de această libertate- periclitarea existenței grupului etnic sau se violează simțul moral al rasei germane”. Cu alte cuvinte, din voia Grupului Etnic German, Biserica Evanghelică a putut funcționa între 1940 și 1944 pentru că desfășurarea cultului evanghelic nu aducea atingere partidului nazist și rasei germane!

În reglementarea raportului dintre biserică și stat, se arată că „în proprietatea grupului etnic se va preda gratuit cu toate sarcinile ( datorii, impozite , taxe), averea care mai înainte în mod legal a aparținut de averea obștei ( Fundația culturală „Universitatea Săsească”) (n.r. adică o mare parte din clădirile din centrul Sibiului); întreaga avere a casei de pensiuni pentru care grupul etnic să preia obligațiunea plății pensiilor or indemnizațiilor de scumpete la toți pensionarii actuali și viitori; sălile comunității deoarece acestea folosesc mai cu seamă trebuințelor sociale ale obștei cu păstrarea dreptului de cofolosință nelimitat, veșnic și gratuit al bisericei; din acea avere mobilă și imobilă care servește scopurilor lucrative, se va preda în proprietatea grupului etnic german fără despăgubire-însă numai în orașe-50% a caselor cu inventarul care face parte din ele și a hîrtiilor de valoare a comunității ( acțiuni, obligațiuni, participațiuni, titluri de împrumut)”.

Școlile sașilor, pe mâna propagandei hitleriste

De asemenea, în această convenție, la capitolul 1, se aflau „ dispozițiile pentru predarea instituțiilor școlare și de educație susținute de biserica Regnicolară Evanghelică din România Grupului Etnic German”.

„Biserica Regnicolară Evanghelică din România predă toate instituțiunile germane școlare și de educație susținute și conduse de ea și de singuraticele comunități bisericești, cu efect imediat, grupului etnic german din România pentru înființarea unei școli naționale. Ea predă cu efect imediat conducerea pedagogică, disciplinară și administrativă a tuturor instituțiilor germane școlare și de educație susținute până acum de Biserica Evanghelică, oficiului școlar al grupului etnic german din România căreia îi pune la dispoziție întregul ei aparat de administrație școlară. Biserica Evanghelică predă totodată toată averea mobilă și imobilă care formează proprietatea ei și a servit scopurilor politice și de educație”, se mai spune în convenția dintre Grupul Etnic German și Biserica Evanghelică.

Convenția este semnată de Andreas Schmidt, liderul Grupului Etnic German și episcopul Wilhelm Staedel, reprezentantul Bisericii Evanghelice.

Înțelegerea dintre cele dou entități germane este consacrată de Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor, printr-o decizie care a fost publicată în Monitorul Oficial din data de 14 august 1942. „Noi profesor Ion Petrovici, ministru secretar de stat la Depoartamentul Culturii Naționale și al Cultelor, având în vedere Adresa K 1.345 din 3 iunie 1942 a Consistoriului regnicular evanghelic din România, prin care se aduce la cunoștința Ministerului Culturii Naționale marele congres general al bisericii evanghelice în ședința din 2 iunie 1942 a predat tot învățământul școlar ( primar, secundar și normal) Grupului Etnic German”.
Astfel, întreg sistemul școlar german din România, care se afla sub oblăduirea bisericii evanghelice din Sibiu ( și nu numai) era predat Grupului Etnic German, controlat ideologic de Germania hitlerist. Interesul era foarte mare, binețeles: creșterea generațiilor de copii și tineri în spiritul național-socialist, într-un cadru unitar și bine controlat de liderii politici ai Grupului Etnic German. De aceea, toate clădirile școlilor au fost donate în proprietatea conducătorilor naziști din România.

Acum toate unitățile de învățământ sunt revendicate de Iohannis&acoliții săi

Nota bene! Mai toate aceste clădiri ( școli, grădinițe, licee) din Sibiu , care au fost donate de Biserica Evanghelică, Grupului Etnic German și care au fost confiscate de statul român în 1944, prin decret regal, prin Convenția de Arminstițiu al trupelor Aliate din 1944, situație confirmată prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947, au fost retrocedate sau sunt pe cale să fie retrocedate, în zilele noastre, Bisericii Evanghelice, biserică ce s-a dovedit a fi colaborat cu regimul nazist!!! Cine le-a revendicat? Binențeles, Biserica Evanghelică, în înțelegere cu primarul Sibiului, președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, succesorul Grupului Etnic German. Așa se reinstaurează status-qul juridic din perioada regimului nazist!

Regele Mihai dizolvă Grupul Etnic German

La data de 8 octombrie 1944, după întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste, la 23 August 1944, se adoptă un Decret Regal pentru abrogarea legii nr. 830 din 21 noiembrie 1940 pentru constituirea Grupului Etnic German din România. “Art.1. Dispozițiunile legii nr.830 din 21 noiembrie 1940, pentru constituirea Grupului Etnic German, sunt și rămân abrogate. Statul Român devine pe data prezentei legi proprietar al bunurilor aparținând Grupului Etnic German din România. Prin efectul acestei legi, bunurile aparținând Grupului Etnic German sunt lovite de indisponibilitate, fără îndeplinirea vreunei formalități. Pe aceeași dată Statul Român devine titularul tuturor drepturilor aparținând Grupului Etnic German, subrogându-se acestuia. Instanțele de acte funciară vor proceda din oficiu la efectuarea înscrierilor drepturilor Statului Român ca proprietar al acestor bunuri. Art 2. Toate înstrăinările de bunuri mobile și imobile și orice constituire de drepturi reale sau renunțări la orice fel de drepturi făcute la intervalul de la 23 august 1944 și pînă la data publicării acestei legi sunt prezumate ca făcute prin fraudă și sunt lovite de nulitate absolută după cererea Statului. Art 3. Administrarea și lichidarea bunurilor și a drepturilor care au aparținut Grupului Etnic German din România se vor face de o comisiune compusă din trei membri desemnați de Președintele Consiliului de Miniștri”, se spune în decretul regal emis la data de 7 octombrie 1944.

De asemenea, în Convenția de armistițiu din 12 septembrie 1944, se arată că “Guvernul României se obligă să dizolve imediat toate organizațiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul României, atât cele politice, militare sau paramilitare, cât și orice alte organizații care duc propagandă ostilă Națiunilor Unite și în special Uniunii Sovietice, nepermițând în viitor existența unor organizații de acest fel”.

Se deconspiră colaborarea Bisericii Evanghelice cu regimul nazist

Într-o notă cu nr.4169.1945, constituită de Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor și trimisă Comisiei pentru aplicarea decretului lege de dizolvare a Grupului Etnic German, se mai precizează că „asemenea celorlalte biserici din Transilvania, biserica evanghelică lutherană, întemeiată încă din secolul al 16-lea, este o organizație bisericească, cu scop pur religios, în care singura notă de natură politică este caracterul ei german. Acest caracter religios al organizației ei a fost însă alterat prin influența curentelor hitleriste care s-au impus prin silnicie în 1940, încurajate și sprijinite de regimul Antonescu. Ele au impus demisiunea episcopului Glondys și alegerea episcopului Standel și alegerea unui consistoriu cu majoritate hitleristă care au încheiat cu Grupul Etnic German, organizație politică hitleristă cu caracter totalitar, cunoscuta convențiune prin care s-a cedat Grupului Etnic German toate școlile germane, transformându-le din școli confesionale, supuse tutelei bisericei evanghelice în școli naționale, supuse înrâuririi politice a Grupului Etnic German”.

În această notă se subliniază faptul că „guvernul a dispus din partea sa arestarea și internarea atât a episcopului Standel cât și a membrilor hitleriști din consistoriu. Ei se află în lagărul de la Târgu Jiu”.

De asemenea, într-un referat al Direcțiunii Judiciare a Guvernului General Sănătescu ( 1944-1945) se arată că „formațiunile confesionale ale așa zisei biserici evanghelice s-au încadrat organic și subordonat programului politic și ideologic național-socialist, drept urmare să se ia măsuri de siguranță asupra conducătorilor lor și a membrilor respectivi și confiscarea bunurilor mobile și imobile ce le aparțin”.

La fel, într-un referat întocmit de Direcțiunea Generală a Poliției, din 16 decembrie 1944, se subliniază că „din studiul acestei Convențiuni( n.r. Convenția din 1942 semnată de Grupul Etnic German și Biserica Evanghelică) rezultă că formațiunile confesionale aparținând Bisericei Regnicolare Evanghelice, s-au încadrat și subordonat în totul programului politic și ideologic național-socialist desfășurat de Grupul Etnic German”.

Ca o concluzie, din documentele vremii rezultă clar faptul că Grupul Etnic German și Biserica Evanghelică au reprezentat interesele Germaniei hitleriste în România, punând la dispoziția regimul nazist, întreaga infrastructură umană, socială, ideologică și imobiliară din comunitățile de sași și svabi, inclusiv din orașul și județul Sibiu. De aceea, statul român, împreună cu Puterile Aliate au scos în afara legii funcționarea Grupului Etnic German, ca o organizație nazistă și au condamnat Biserica Evanghelică ca fiind colaboratoare a regimului hitlerist. Mai mult, potrivit tratatelor internaționale întocmite imediat după cel de-al doilea război mondial, statul român a confiscat toate bunurile care au aparținut celor declarați criminali de război sau colaboratori ai statului german.

Sibiul, sub controlul unei organizații naziste

Acesta este motivul pentru care pare de-a dreptul hilar faptul că Forumul Democratic German s-a declarat succesorul Grupului Etnic German, adică continuatorul politicii hitleriste în România. Fapt care este consființit prin decizie judecătorească în data de 28 mai 2007!

Nu s-a ținut cont de faptul că, din 2002, este în funcțiune Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31 publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, “privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.

Binențeles că scopul urmărit de Klaus Iohannis și de liderii sașilor nu a fost decât unul..imobiliar, nu unul ideologic. Să pună mâna pe clădirile din Sibiu ( și nu numai) care se aflau în proprietatea statului. Așa s-a ajuns ca cele mai importante imobile să fie retrocedate „in integrum” fie FDGR, fie Bisericii Evanghelice. Nu o puteau face fără sprijinul Bucureștiului. L-au obținut la momentul potrivit, mai ales în perioada guvernării liberale ( 2005-2009), grație prieteniei la cataramă a lui Iohannis cu ministrul Culturii de atunci, Adrian Iorgulescu.

Decizia politică a venit de la București

În 2007, Ingrid Zaarour, președinte a Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților a emis o horărâre „privind completarea normelor metodologice de aplicare a legii nr.10/2001 privind restituirea bunurilor preluate în mod abuziv în perioada martie 1945-22 decembrie 1989”. Acest document a deschis calea retrocedărilor controversate din zona Ardealului, către urmașii grofilor unguri declarați criminali de război în urma colaborării cu regimul hortyst și către succesorii Grupului Etnic German, grup declarat ca fiind colaborator al regimului hitlerist.

Este de fapt o decizie politică luată la București privind restituirea integrala a bunurilor ( imobile, terenuri agricole, păduri) din Ardeal, fără să se țină cont de faptul că aceste proprietăți au fost consfiscate de statul român înainte de 6 martie 1945, chiar din timpul celui de-al doilea război mondial sau imediat după, în virtutea deciziei luate de statul român împreună cu Puterile Aliate, pe baza unor tratate internaționale , care trebuiau să fie respectate ca atare. De aceea, putem spune că aceste retrocedări s-au făcut cu încălcarea gravă a tratatelor internaționale, semnate de țara noastră după 1945.

Imobilele retrocedate arbitrar

Care sunt imobilele din Sibiu care au fost retrocedate FDGR și Bisericii Evanghelice?

Prezentăm o listă provizoriu cu clădirile care au fost retrocedate sau sunt în curs de retrocedare:

Către Biserica Evanghelică:

Clubul Sportiv Șoimii Sibiului ( str. General Magheru, nr 18), Școala populară de arte „ilie Micu”( str. Avram Iancu nr.10), Colegiul agricol „Daniil Popovici Barcianu”( str. Banatului nr.2), Colegiul Național „Samuel Von Brukenthal”( str. Piața Huet nr5), Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Sibiu ( str. Arhivelor nr.1 și 3), Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna” ( str.General Magheru nr.30), Complexul de Servicii Princhindelul ( str. Bastionului nr.6), Complexul Național Muzeal „Astra”, (Pădurea Dumbrava), Complexul Național Muzeal „Astra” ( Muzeul de Etnografie saxonă Emil Sigerus), (str. Piața Mică, nr21), InteresecțiaBulevardului Corneliu Coposu cu str. Herman Oberth și parțial Spitalul Clinic Județean Sibiu ( b-dul Corneliu Coposu), Muzeu Brukenthal.

Către Forumul Democrat al Germanilor din România:

Inspectoratulk Școlar Județean Sibiu ( str.Berăriei, nr 2), Fostul sediu Filarmonica de stat Sibiu(transformat în restaurantul Hermania), ( str. Filarmonii nr.2), Serviciul Județean Ambulanța Sibiu ( str. Funarilor nr.1), sediul FDGR din Piața Mare, dar și multe alte clădiri din centrul istoric.
Precizăm că sunt în curs de revendicare, din partea FDGR și a Bisericii Evanghelice cele mai impozante clădiri din centrul istoric , cuprinse în aria str. Bălcescu și Piața Mare.

Documente:

Decizie judecat

Documente de arhiva

Referat ministerul justitiei

Conventia de armistitiu 1944

Decret regal

Anchete Online

Falsa dezbatere a căprarului Klaus!

20 nov.

Electoratul din România se află în faţa unei înşelătorii politice. Nu-i o nenorocire. Faţă de multe altele care s-au abătut asupa sa, simulacrul de dezbatere încropit cu pompă de trupeţii preşedintelui nu-i decît o înşelătorie nevinovată. Crezînd şi visînd că vor cîştiga alegerile cu 70%, ei îşi permit şi această farsă, făcută mai mult ca să astupe gura lumii.

Vrea populaţia dezbatere? Se împiedică preşedintele de întrebări sau îi sare muştarul cînd este întrebat de case, de proprietăţile Grupului Etnic German, moştenite de FDGR, de marile „realizări“ ale mandatului său, în ordine, le facem o dezbatere! În limba română, dezbatere este una, conferinţa de presă, cu totul altceva. Numai că, din teama de a nu fi ridicol, de groaza pauzelor de gîndire ale preşedintelui, de frica unor momente penibile, populaţia României şi presa străină sunt servite cu o dezbatere de tip nechezol. Cum de aceeaşi factură este şi democraţia practicată de Iohannis şi de ai săi, cam de aceeaşi factură fiind şi „România normală“ şi statul de drept pe care l-a preluat ca pe o maşină de tocat. Evident, numai în folosul său!

Iniţiativa de a strînge 7-8-9 jurnalişti mai săraci cu duhul, şi mîndri să-i vadă bunica la televizor cu preşedintele, şi aceştia să întrebe ce-i taie capul este o mistificare grosolană a dezbaterii electorale între doi candidaţi ajunşi în ultimul tur al alegerilor.

Înghite presa română o asemenea contrafacere? Mai mare ruşinea. Se face părtaşă la un surogat de dezbatere. N-am aflat şi nu vom afla ce proiecte au cei doi şi nu vom vedea ce crede unul despre promisiunile celorlalţi.

Cît priveşte „mîrlăniile pesediștilor“, este păcat că Adrian Năstase nu iese la rampă să ne spună în ce context a semnat protocolul cu Klaus Iohannis între PSD şi FDGR şi cum se explică faptul că, aproape simultan, a fost stipulat şi mai apoi modificată legislaţia în domeniul restituirilor? Cînd au tras sforile ca succesiunea după Grupul Etnic German să fie posibilă (încă nu ştiu dacă operaţiunea s-a produs şi sub presiunile Angelei Merkel), PSD-ul nu făcea mîrlănii. În schimb, cînd s-a opintit să-i ia din mîini cîteva dintre instrumentele de putere cu care calcă în picioare societatatea, atunci comite mîrlănii.

Între protocolul semnat cu Adrian Năstase, pentru a obţine ce urmărea cu disperare, și atacurile grosolane (tot nişte mîrlănii) se întind toate feţele unui caracter găunos. Cînd are interese, Klaus Iohannis este slugarnic, amabil, politicos. Cînd îşi atacă adversarii, scapă accente vizibile de extremist. Cînd are nevoie să scape din dificultăţi, mistifică şi limba română şi cutumele politice.

Conferinţa de presă de marţi, vîndută compatrioţilor noştri drept dezbatere, este un mare fals. Și al preşedintelui şi al jurnaliştilor!

Documente din Afacerea Grupul Etnic German – FDGR-ul lui Iohannis (IV)

Autor: Cornel Nistorescu

Cotidianul

Românii au de plătit polițe lui Johannis!

20 nov.

Doar retardații mai pot crede că misiunea lui Iohannis ar fi fost alta decât distrugerea celui mai mare partid politic. „România modernă și prosperă”, sintagmă cu care s-a împăunat în permanență, a fost doar o minciună de care s-a folosit pentru a se strecura pe scena politică și a se impune. În realitate, Klaus Iohannis urmărea reducerea PSD-ului la nivelul unui partid de cel mult 23-25 la sută. Iar pentru asta nu s-a dat în lături de la nimic. Dezbinări, intrigi, declarații mincinoase, încălcări grosolane ale Constituției, sabotarea Executivului, blocări de legi, figurație în politica externă și o lene atotcuprinzătoare sunt numai câteva dintre ingredientele de succes ale rețetei Iohannis.

iohannis  Românii au de plătit polițe lui Iohannis

Klaus Iohannis va face același joc murdar până la capăt

Culmea mârlăniei politice a fost atinsă într-o declarație recentă, ca răspuns la acuzația că a stat mai mult în concedii, în loc să muncească în folosul României. „Am fost plecat în cinci ani în trei concedii. În ultimii doi ani nu am avut vacanțe deloc. Pentru că am stat să păzesc România de pesediști.” Nu stau să comentez mitocănia unui gest care-l descalifică complet, dar ceva îmi spune că atitudinea lui nu va scăpa nesancționată. E doar o chestiune de timp.

PSD, dușmanul României

Nici Traian Băsescu, în felul lui un geniu al nesimțirii, nu a mers atât de departe. Jignea cu ușurință demnitari, indiferent de poziție, dar nu și-a permis să acuze in corpore un partid. Apoi, din declarația lui Klaus Iohannis, se observă cu ușurință că, în ura lui față de social-democrați, nu se rezumă doar la conducerea partidului. Nu, Iohannis urăște sincer întreaga formațiune politică. Nu, Iohannis urăște din toată inima și simpatizanții, și electoratul a cărui unică vină este că nu împărtășește aceeași preferință politică liberală. Au devenit social-democrații un real pericol la adresa României?

dancila 2 Românii au de plătit polițe lui Iohannis

Viorica Dăncilă nu știe să-și fructifice șansa de a vorbi

Cum? Am rezerve că președintele ar putea defini, concret, noțiunea de pericol. Au luat pesediștii țara la spinare și au depus-o la picioarele unei Europe căreia îi put nu numai ghetele, ci și apucăturile? Au făcut pesediștii sluj la poalele Angelei Merkel sau pe lângă botinele unor timmermanși sau junckerși care își imaginează că stăpânesc partea asta de lume? Nu, categoric nu. În mod surprinzător, Klaus Iohannis nu-l urăște și pe cel care a dat plocon SUA gazele naturale ale României. Și, la fel de surprinzător, Klaus Iohannis nu-l urăște nici pe cel care freacă berbunca promițând ba ridicarea vizelor pentru America, ba intrarea în Spațiul Schengen.

Simulacru de campanie

Acum, este tot mai limpede că nu va avea loc nicio dezbatere între președinte și Viorica Dăncilă. Nu cred că este vorba de frică din partea lui Klaus Iohannis. Pur și simplu nu are ce să spună la capitolul realizări și atunci doar își caută motive că dezbaterea să nu aibă loc. Partea proastă este că Viorica Dăncilă nu sesizează că are culoar liber pentru a spune lucrurilor pe nume, așa cum ar fi trebuit să o facă de multă vreme. Nu vrea președintele să se confrunte cu ea într-un dialog deschis? Nu e nicio problemă. Ar fi trebuit să cumpere timpi la toate televiziunile, de unde să îi adreseze zilnic câte zece întrebări, de fiecare dată altele. Ar fi trebuit să cumpere publicitate electorală în presa scrisă și online, de unde să îl bombardeze punctual cu toate promisiunile neonorate.

rares bogdan  Românii au de plătit polițe lui Iohannis

Rareș Bogdan, mai mult buzdugan decât politician

Ar fi trebuit să nu existe stâlp sau panou publicitar care să nu fie plin de afișe cu litere de-o șchioapă și care să conțină întrebări referitoare la repetatele încălcări ale Constituției. Confruntările preconizate, dintre foștii și actualii miniștrii, nu rezolvă nimic, sunt doar pierdere de vreme. Era cu totul altceva dacă orașele ar fi fost sufocate de flyere și pliante care să dezvăluie fața nevăzută a dosarelor în care Iohannis a fost implicat, să scoată la iveală dedesubturile retrocedărilor de imobile către Forumul Democrat al Germanilor din România sau ștergerea datoriei de război a Germaniei.

Nota de plată

Cât de mult poate minți Iohannis în demersurile lui de a pune mâna pe putere? Oricât, fără jenă și fără teamă că l-ar contrazice cineva în așa fel încât pur și simplu să îl desființeze. Nu are cine. Viorica Dăncilă s-a trezit târziu și, mai mult, rămâne ancorată în șablonul pensiilor și al salariilor mărite. Nu știe sau nu poate dpăși momentul? Apoi, unui contracandidat care nu se sfiește de atacul la persoană trebuie să îi răspunzi cu aceeași monedă. Iohannis ar fi trebuit să fie întrebat despre dosarul soției, în care este acuzată de fals și uz de fals. Iar aceasta ar fi fost exact portița de lansare a discuției către mârlănia de care pesediștii sunt acuzați, că ar fi acaparat Justiția. Păi dacă Justiția ar fi fost încălecată de către social-democrați, Carmen Iohannis nu cred că ar mai fi fost, acum, atât de zâmbitoare. Dacă Justiția ar fi fost la cheremul PSD, după cum minte Iohannis, ar mai fi avut loc toate fărădelegile DNA? Nu am motive să cred că Viorica Dăncilă va câștiga turul al doilea al alegerilor prezidențiale, dar ar putea măcar să-i administreze lui Klaus Iohannis loviturile pe care românii le așteaptă, căci au multe polițe de plătit.

https://www.national.ro/

%d blogeri au apreciat: