ECONOMIA IN ERA HAOSULUI SI PROFETII EI!

17 dec.

Profeții economiei în era haosului

 

 

 

În 1688, un ciudat finanțist evreu, Joseph de la Vega, a publicat la Amsterdam, pe atunci capitala financiară a lumii, cartea “Confusion de confusiones”,  primul tratat scris vreodată despre piața bursieră.

Ca o ironie a sorții, el avertiza în legătură cu un comportament speculativ ce avea să genereze crize majore sute de ani mai târziu:

“S-au vândut la termen heringi înainte ca aceștia să fie pescuiți, grâne care încă n-au apucat să răsară pe câmp și tot felul de mărfuri așteptate să sosească dinspre Americi”. *

Amsterdam devenise deja templul speculațiilor financiare și locul în care se formau adevărate bule financiare.

A fost și locul primei mari crize speculative: criza lalelelor, din 1637.

 De altfel, tranzacțiile cu acțiuni de la bursă deveniseră foarte sofisticate, iar peste patru mii cinci sute de “jucători” erau implicați.

Foto: Bursa din Amsterdam

Bani adevărați se făceau și din speculații pe dobânzi. Adesea, bancherii se împrumutau cu dobândă de 3% în Olanda ca să dea credite cu 7% în Anglia.

Două secole și jumătate mai târziu, o altă criză se pregătea să izbucnească. Între timp, templul finanțelor mondiale se mutase la New York, după un sejur la Londra. Paul Warburg, creatorul Rezervei Federale americane, denunța la începutul anului 1929 bula financiară pe care o vedea formându-se și anunța “o depresiune generală în întreaga țară”. **

Bineînțeles că nimeni nu l-a ascultat, iar criza care a urmat avea să secătuiască economiile din întreaga lume. E greu de spus pe ce s-a bazat în previziunea sa. Există însă mai multe metode de prognoză care pot fi folosite pentru a detecta o criză.

Alan Greenspan, fostul șef al Fed, susține că a prezis criza din 1958 urmărind acumularea de stocuri din industria oțelului, pe atunci un sector cheie în economia americană. ***

Însă numărul previziunilor corecte este extrem de redus. Dacă facem o statistică, probabil cel mult una din zece estimări se confirmă. Este suficient să urmărim prognozele Comisiei Naționale de Prognoză din ultimii cinci ani ca să vedem că toate au fost infirmate de realitate.

În orice caz, perioada de după criza din 1929-1933 a însemnat și triumful metodelor keynesiene, care păreau să reprezinte panaceul economic.

Însă nu toți economiștii s-au lăsat înșelați. Keynes era soluția într-o lume aflată la început de globalizare, în care comerțul internațional era încă redus, iar barierele protecționiste puteau oricând fi întărite.

În anii 1970, modelul keynesian a sucombat definitiv.

În concepția lui Keynes, inflația și șomajul se comportă precum doi copii care se dau în balansoar: când unul o ia în sus, celălalt pleacă în jos.

Din 1970, șomajul și inflația au început să urce în tandem, ceea ce i-a pus în încurcătură pe economiștii fideli modelelor keynesiene. **

Schimbarea a avut efecte sensibile. Odată cu căderea modelului keynesian a scăzut dramatic și capacitatea de anticipare a crizelor, iar haosul s-a prelungit până astăzi.

Acum, anticiparea evoluțiilor economice a devenit la fel de credibilă precum astrologia.

De altfel, chiar și Alan Greenspan s-a lăsat de meserie.                                                                                                                                                                                                                                                                               Foto: Brueghel, satiră, 1640, Tulipmania

S-a reconvertit în antiprofet: anticipează… ceea ce nu se va întâmpla.                          

                                                                                                                                                                                                                                                                           Acum, anticiparea evoluțiilor economice a devenit la fel de credibilă precum astrologia.

De altfel, chiar și Alan Greenspan s-a lăsat de meserie. S-a reconvertit în antiprofet: anticipează… ceea ce nu se va întâmpla.

“Baloanele speculative se formează în perioade de amplu acces la creditare și de dobânzi scăzute pe termen lung – condiții cu care lumea este puțin probabil să se mai întâlnească ani de zile de acum încolo”.*****

Poate e un semn că al treilea val al lui Alvin Toffler e pe cale să scuture expertiza economică de aroganță.

Și să ne readucă aminte că economia nu este o știință exactă, în ciuda formulelor matematice tot mai sofisticate pe care le folosește.

 

Bibliografie (surse):

https://franckmelen.wordpress.com/2012/11/11/profetii-economiei-in-era-haosului/

Jacques Attali, “Les juifs, le monde et l’argent”, Fayard 2002, p. 307

** Ibidem, p. 479

*** Alan Greenspan, “Era turbulențelor: Aventuri într-o lume nouă”, Editura Publica 2008, p. 55

**** Ibidem, p. 69

***** Ibidem, p. 53

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: