Arhiva | 8:01 pm

AC DE COJOCUL LUI ORGAN ,SCUZE ORBAN CEL BUN!

23 dec.

Ludovic Orban, Orban cel Bun, cum l-au supranumit bruxellezii, pentru a-l deosebi de Viktor Orban a Ungariei, proscris pentru că este suveranist, nu vrea nici în ruptul capului să plece de la Palatul Victoria. Iar Marcel Ciolacu, moțul din vârful PSD, la rândul său nu vrea să-l vadă plecat. Prin urmare, atât Klaus Iohannis, cât și ceilalți lideri PNL care vor să declanșeze procesul anticipatelor, nu au altă soluție decât să-l scoată pe Orban cu forța din fruntea Executivului. Și, din acest punct, situația se complică.

Această temă a anticipatelor, transformată în proiect de țară, este extrem de controversată. Și iată de ce: 1). Așa cum în mod corect a atenționat și Petrov, alias Traia Băsescu, pe un fond de instabilitate politică, care generează și o instabilitate economică, anticipatele pot provoca o adevărată implozie. 2). Cel mai mult de pe urma alegerilor anticipate are de câștigat nu PNL, ci USR. Care, pe măsură ce trece timpul, se profilează din ce în ce mai mult ca un oponent al regimului Iohannis. 3). Erorile comise la guvernare de către Executivul condus de Ludovic Orban generează o depreciere accelerată a credibilității și forței electorale a PNL.

În plus, PSD reprezentat cel puțin pentru moment de Marcel Ciolacu, nu dorește nici în ruptul capului nici eliminarea lui Ludovic Orban din fruntea Executivului și cu atât mai puțin anticipate. Mai mult decât atât, PSD lasă impresia că pune în operă un pact al diavolului încheiat cu binomul Iohannis-Orban.

Din toate aceste considerente, nu trebuie exclusă posibilitatea ca tema anticipatelor să nu reprezinte altceva decât un simplu șantaj politic exercitat în scopul domesticirii opoziției. Dar dacă nu e așa? Dacă președintele Klaus Iohannis utilizează un alt tip de raționament? Și dacă, din perspectiva lui, alegerile anticipate devin o necesitate?

În această variantă, premiza esențială este că PNL, în formula de azi, nu este capabil să gestioneze așa cum trebuie administrația publică centrală. Credibilitatea sa se erodează rapid. Direct proporțional cu erorile pe care Exectivul Orban le comite în actul de guvernare. De aceea, pentru a păstra puterea, pentru a avea în contiuare „Guvernul său”, Klaus Iohannis are nevoie de o resetare acum, cât încă nu este prea târziu, a vieții politice. Pentru că acum cea mai mare parte a electoratului liberal nu este conștientă de vulnerabilitățile acestui partid, pus în situația de a guverna. Dar mai târziu, în toamna anului viitor, va fi. Și există pericolul, pentru Klaus Iohannis, a unui nou ciclu de câțiva ani, în care majoritatea să fe deținută de PSD. În fața acestui pericol, orice altceva este de preferat pentru el. Inclusiv un Guvern de coaliție PNL-USR. Și chiar și un Guvern monocolor USR este de preferat unui Guvern PSD.

Dacă Klaus Iohannis analizează situația în această logică, atunci el trebuie să forțeze cu orice preț alegerile anticipate. Adică și cu prețul pe care ar urma să-l plătească Orban cel Bun. Orban cel Bun se ține cu mâinile de scaun. Indiferent de ceea ce spune, știu din interiorul anturajului său că nici prin cap nu-i trece să demisioneze pentru a declanșa procesul anticipatelor. Cu atât mai mult cu cât nu are deloc încredere că președintele Klaus Iohannis îl va desemna tot pe el în calitate de premier, după încheierea acestui proces.

Și din această persectivă are un aliat serios în persoana lui Marcel Ciolacu, care se concentrează pentru a pune mâna pe PSD, într-un Congres Extraordinar, prin sistemul moțiunilor, adică prin eliminarea dintr-un foc a tuturor adversarilor interni și numirea la vârful partidului, tot dintr-un foc, a camarilei sale. Declanșarea alegerilor anticipate ar da peste cap planurile lui Ciolacu. De aceea, în mod tacit, el face orice pentru a nu se ajunge aici. Va evita, indiferent de câte ori își asumă răspunderera Ludovic Orban, introducerea unei moțiuni de cenzură. Iar dacă o va face totuși sub presiunea opiniei publice, va fi o operațiune construită de mântuială. Care să nu conducă, Doamne ferește, la căderea Guvernului.

Ei bine acum, dacă am întors rând pe rând toate cărțile, nu ne mai rămâne decât să răspundem la întrebarea cum anume putea proceda Klaus Iohannis pentru a trece peste toate obstacolele și pentru a declanșa alegerile parlamentare simultan cu alegerile locale. Răspunsul pe scurt este următorul: să i se deschidă lui Ludovic Orban un dosar penal, în care să aibă calitatea de urmărit. Ceea ce, dacă stăm bine să ne gândim, nu e prea greu.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

 

30 DECEMBRIE 1947: CUM A ABDICAT REGELE MIHAI I AL ROMANIEI!

23 dec.

Abdicarea tânărului Rege Mihai I la finele anului 1947 era un eveniment previzibil pentru mulţi contemporani ai epocii. În fond, el era ultimul lider care reprezenta regimul de dinainte de al Doilea Război Mondial în întreaga Europă Centrală şi de Est.

În noiembrie 1947, Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II‑a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”.
„Monarhia, o piedică” 
Ceea ce a urmat se cunoaşte! După întoarcerea sa în România, Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. În şedinţa extraordinară din 30 decembrie 1947 a Cabinetului, Petru Groza a declarat: „ … monarhia era o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru şi că (…) poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi elegant de monarhie. (…) Vom îngriji ca fostul rege să plece liniştit pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras”. La 3 ianuarie 1948, Mihai a fost silit să părăsească ţara, urmat la peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România şi Ileana de Habsburg.
Abdicarea mit şi realitate 
Există însă relatări contrare asupra motivelor abdicării lui Mihai. Potrivit acestuia, prim-ministrul comunist Petru Groza l-ar fi ameninţat cu un pistol şi cu şantajul că urma să execute 1.000 de deţinuţi studenţi dacă nu abdică. Revista „Time” scria că guvernul comunist ar fi ameninţat cu arestări a mii de oameni şi că apoi va scufunda ţara în sânge dacă Mihai nu abdică. Arhivele Securităţii Române menţionează că abdicarea regelui Mihai ar fi fost rodul negocierilor sale cu guvernul comunist, nu al vreunui şantaj, negocieri în urma cărora i s-a permis să plece din ţară însoţit de bunurile solicitate şi de o parte din suita regală.
Varianta ruşilor
Lucrurile devin mai încâlcite dacă amintim declaraţia făcută de Pavel Sudoplatov, fostul şef al spionajului NKVD, în cartea autobiografică Misiuni Speciale. Memoriile unui martor nedorit: un şef sovietic de spioni, potrivit căreia ministrul adjunct de Externe sovietic Andrei Vâşinski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic. La această acuzaţie, regele a spus că nu a fost niciodată în Mexic, însă tatăl său Regele Carol al II-lea, da.
Nu se ştie exact cu ce bunuri a plecat din România. Declaraţiile variază, de la un tren plin cu valori până la patru automobile, 3.000 de dolari şi o decoraţie, şi de la bunuri în valoare de 500.000 de franci elveţieni până la 42 de tablouri, în funcţie de cei care le emit. Cu toate că s-au lansat diverse ipoteze conform cărora Regele Mihai ar fi plecat cu averi mari din ţară, relatările despre viaţa sa din exil dovedesc că acesta a trebuit să-şi câştige existenţa prin propria-i muncă şi nu a dus un trai luxos pe baza vreunei averi cu care ar fi părăsit România.

https://www.historia.ro/

CINE A INVENTAT MOS CRACIUN CEA MAI ASTEPTATA SARBATOARE A ANULUI!

23 dec.

Imagine similară

Un brad în sufragerie, ciocolata caldă, mirosul de portocale și mai ales Moșul care vine prin horn: toate acestea sunt parte din ceea ce azi numim Crăciunul, cea mai așteptată sărbătoare a anului. Cu toate acestea, rareori ne întrebăm cum s-a ajuns aici.

Polemicile despre originea acestei sărbători ajung deseori la întrebări de genul: „Este totul inventat în Era Victoriană? Germanii l-au inventat? Sau Coca-Cola?”.

De fapt, multe dintre obiceiuri își au rădăcinile încă din Antichitate, iar cu timpul ele au fost influențate de tot ce ne înconjoară, de la religie, până la cultura pop.

Născut în secolul al IV-lea în Antalia, sfântul Nicolae a devenit laitmotivul pentru Moș Crăciun prin generozitatea sa față de săraci și copii.

Legenda lui Moş Crăciun s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua de Crăciun a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile.

Crăciunul este astfel un cumul de simboluri și tradiții păstrate secole la rând. Episcopul în jurul căreia s-a format Moș Crăciun era din Antalia, primul brad împodobit a fost în Germania, iar romancierul britanic Charles Dickson este deja faimos pentru operele sale despre Crăciun.

Dacă Dickens „nu a inventat” felul în care britanicii să sărbătorească Crăciunul în noul context urban, el a contribuit, acum 150 de ani, la „păstrarea” tradiţiei, cu referinţe la curcanul de Crăciun, la bradul decorat sau la colindele din acea noapte.

În Germania, „Christklots” reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. În întreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de atmosferă până în Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie, în ziua următoare creștinii sărbătorind nașterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului a început în Germania (se pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nemții, în secolul al XVI-lea). Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte țări. În 1890, deja erau importate din Germania ornamente pentru pomii de Crăciun, conform volumului ”Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997, scrie Agerpres.

În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de „Bouche de Noel”. „Samichlaus” (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elvețienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este ”Parada ridichilor luminate”, obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elvețieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie, ori o agață ca pe un lampion.

În Mare Britanie, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este demunit „Yule log”. În fiecare din cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, așezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. În 1814, prințul Albert, soțul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Evident, familiile de aristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpuși, mobilă în miniatură, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie. Copiii din Anglia nu își primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze, în școli sau în biserici, piese despre nașterea Mântuitorului. În vechime, se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor, în casă se atârnă vâsc, iar în jurul casei — crenguțe de brad. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice și că aduce noroc și prosperitate alungând spiritele rele. Faimoasa și tipica budincă englezească era numită ”hackin”, de la ingrediente. În secolul al XVII-lea, budinca de prune era pregătită chiar în dimineața de Crăciun și era stropită cu brandy și flambată la servire. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi aparține și pachețelul surpriză numit ”cracker”, care este împărțit la servirea budincii de Crăciun, precizează volumul amintit.

În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de ”Novena”. Copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Ea aduce darurile pe coșul casei sau pe geam. În multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi în mărime naturală. Un punct de atracție îl constituie Irozii — un teatru popular cu scene, care, pe lângă Irod, prezintă un moș cu barbă lungă, cu cojocul întors, reprezentând bufonul romanilor, și o paiață cu clopoței la picioare, care poartă un băț năzdrăvan — în amintirea saltimbancilor chemați cu prilejul unor astfel de manifestări. În Italia există obiceiul ca, înainte de Moș Crăciun, să vină Baba Cloanța (Befana), călare pe mătura ei, care verifică atentă cine a fost cuminte și cine nu. Ea este foarte bună cu copiii, se strecoară pe hornuri și lasă cadourile lângă bradul împodobit.

În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piața de Crăciun din Viena este atracția principală a sărbătorilor, deși Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă și cadouri.

În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop — șuncă, pește și fasole — aceasta este și prilejul cu care rudele își fac daruri. Mulți suedezi merg la biserică în dimineața zilei de Crăciun. Crăciunul se numește la suedezi Jul și este urmat de alte sărbători. Moșul are pe aceste meleaguri o înfățișare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiționala mâncare suedeză de Crăciun. La începuturi, ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfățișând animale și fețe de copii. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.

În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi. Tot în ajun exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al orașului proclamă ”pacea de Crăciun”. Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii și până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest obicei există de aproape 600 de ani și este valabil pentru întreaga țară. Copiii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun care pune mereu aceeași întrebare: ”Sunt cumva copii cuminți aici?”. Moșul are o desagă plină de cadouri, iar în timp ce ”slujitorii” lui îl ajută să le împartă, el povestește celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia. Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: șunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul care conține o singură migdală. Persoana care mănâncă migdala se va căsători în anul ce urmează. În 25 decembrie se servește un fel de pește care inițial s-a preparat printr-un proces îndelungat.

Danezii au o modalitate mai puțin întâlnită de a împărți cadourile: se adună toți membrii familiei în jurul bradului și cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat care ia, la rândul său, un altul și-l dă persoanei pentru care a fost pregătit și așa mai departe. În Danemarca se foloseau stegulețe, clopoței și steluțe.

În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sărbători Nașterea Domnului. La masă se mănâncă curcan, iar specialitatea Crăciunului este o prăjitură cu fructe confiate. În America se împodobesc clădirile cu pomi de Crăciun, punctul central al sărbătorii fiind cadoul (achiziționat, de regulă, din magazin), adus, aici și în Canada, de ”Santa Claus”. Tradiționalul ciorap de Crăciun își face apariția la sfârșitul secolului al XIX-lea, ilustratorul Thomas Nast fiind inițiatorul lui. Există 11 orașe numite ”Santa Claus” în opt state americane: Alaska, Arizona, Georgia, Indiana, Minnesota, Nevada, Oregon și Utah și 50 de locuri cu numele ”Noel”. În Alaska, Moș Crăciun face, înainte de a aduce cadourile, o vizită secretă de verificare a cumințeniei copiilor. Aceștia trebuie să îl întâmpine cu tradiționalul colind ”Gristuusaaq suu’uq” (”Astăzi s-a născut Hristos”).

NASTEREA DOMNULUI (CRACIUNUL) !

23 dec.

   Naşterea lui Iisus Hristos astfel a fost: fiind logodită Preacurata Maica Lui, Fecioara Maria, cu Iosif, bărbat drept şi bătrân cu anii – căci era de 80 de ani şi, sub chipul însoţirii, după mărturia Sfântului Grigore de Nissa şi a Sfântului Epifanie al Ciprului, a fost dată lui pentru paza fecioriei şi pentru purtarea de grijă pentru dânsa, mai înainte până a nu se aduna ei. Iosif era numai cu părerea bărbat Mariei, iar de fapt era păzitor al fecioriei ei celei sfinţite lui Dumnezeu, martor cu ochii şi văzător al vieţii ei celei fără prihană. Căci aşa a vrut Dumnezeu, să tăinuiască înaintea diavolului taina întrupării Sale din Preacurata Fecioară, acoperind prin logodire fecioria Preasfintei Maicii Sale, ca să nu cunoască vrăjmaşul că aceasta este fecioară aceea, despre care a zis Isaia mai înainte: Iată fecioara va lua în pântece.

    Acest lucru îl mărturiseşte şi Sfântul Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, zicând: „De trebuinţă era Iosif spre slujirea tainei, să se socotească ca şi cum fecioara ar avea bărbat; iar cu lucrul să se tăinuiască de diavol, ca să nu ştie cele ce vor să fie, anume că Dumnezeu voieşte a petrece cu oamenii”. Asemenea şi Sfântul Vasile cel Mare grăieşte: „Pentru ca să se tăinuiască de domnul veacului acestuia, s-a economisit să se facă logodire cu Iosif”. Şi Sfântul Ioan Damaschin zice: „Se logodeşte Iosif cu Maria ca şi cu un bărbat, că nu cumva, cunoscând diavolul naşterea lui Hristos din fecioară fără de bărbat, să se dea în lături, adică să înceteze a-l mânia pe Irod şi a îndemna pe iudei spre zavistie. Pentru că diavolul, încă de atunci de când a proorocit Isaia: Iată fecioară în pântece va lua şi va naşte, pândea pe toate fecioarele, când va zămisli vreuna dintr-însele fără de bărbat şi să nască fiind fecioară. Deci, a iconomisit purtarea de grijă a lui Dumnezeu, să se logodească Fecioara Maria cu Iosif, pentru ca să se tăinuiască de către domnul întunericului, fecioria Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi întruparea Cuvântului lui Dumnezeu.

    Deci, mai înainte de săvârşirea însoţirii prin cunoştinţa trupească, Preacurata Fecioară s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt şi creştea sfântul ei pântece după ce a încăput în sine pe Dumnezeu cel neîncăput. Mai ales după ce s-a întors la casa ei, după o şedere de trei luni la Elisabeta, s-a cunoscut că este îngreuiată, din zi în zi crescând dumnezeiescul rod şi apropiindu-se de naşterea Sa, prin împlinirea vremii celei obişnuite.

    Acest lucru văzându-l Iosif, a căzut în nepricepere şi în mare întristare, căci o socotea că este furată de nuntă. Şi, tulburându-se bătrânul foarte, zicea în sine: „De unde i s-a făcut ei aceasta? Eu pe dânsa nu am cunoscut-o şi nici măcar cu gândul n-am greşit şi iată că se vede îngreuiată, vai mie, ce s-a făcut, cu cine a căzut? Cine a înşelat-o pe dânsa? Şi ce voi face eu? Nu ştiu! O voi vădi pe ea, ca pe o călcătoare de lege sau voi tăcea ruşinea ei şi a mea? Pentru că de o voi vădi pe dânsa, apoi cu adevărat, după legea lui Moise, o vor ucide cu pietre şi eu mă voi socoti ca un tiran, dând-o spre moarte cumplită. Iar dacă, nevădind-o pe dânsa, voi tăcea, apoi voi lua parte la a ei desfrânare. Deci ce voi face? Nu mă pricep! Voi izgoni-o pe ea în taină, ca să se ducă oriunde va vrea sau eu să mă duc de la dânsa într-altă parte depărtată, ca să nu mai vadă ochii mei o ruşine ca aceasta”.

    Astfel gândind Iosif întru sine, s-a apropiat şi a zis către fecioară, precum vorbeşte de aceasta Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului: „Mario, ce este lucrul acesta pe care-l văd întru tine? Nu mă pricep şi mă minunez şi cu mintea mă înspăimîntez. Ascunde-te de la mine degrabă. Marie, ce este lucrul acesta care-l văd întru tine? În loc de cinste, ruşine; în loc de bucurie, întristare, în loc ca să mă laud, ocară mi-ai adus mie; te-am luat de la preoţi din biserică, fără prihană, şi acum ce este ceea ce se vede?”

    Şi Atanasie al Alexandriei povesteşte de aceasta astfel: „Iosif, văzând-o pe ea având în pântece, iar comoara cea dinăuntru neştiind-o şi tulburându-se vorbea către fecioară, zicând: „Ce ţi s-a întâmplat, Marie? Oare nu eşti tu fecioara cea mai cinstită, care ai fost crescută în sfintele pridvoare? Nu eşti tu Maria care nici nu voiai a te uita la faţă de bărbat? Oare nu eşti tu Maria pe care n-au putut preoţii să te înduplece după voia lor şi să te logodească? Oare nu eşti tu Maria care te-ai făgăduit a-ţi păzi neveştejit trandafirul fecioriei? Unde este cămara curăţiei tale? Unde este faţa cea frumoasă? Eu mă ruşinez şi tu îndrăzneşti, căci îţi tăinuiesc păcatul tău?”

    Acestea şi multe altele zicând Iosif către dânsa, o! cât se ruşina fiind nevinovată mieluşeaua şi porumbiţa cea fără prihană, fecioara cea curată, rumenindu-se la faţă la auzirea unor asemenea cuvinte ale lui Iosif. Nici nu îndrăznea a-i spune buna-vestire a Arhanghelului şi proorocirea Elisabetei despre dânsa, ca să nu se arate măreaţă în deşert, lăudându-se. De acest lucru adevereşte şi Atanasie, cel mai sus pomenit, că ea a zis către Iosif: „De voi mărturisi eu singură despre mine, apoi voi fi măreaţă în deşert; rabdă puţin, Iosife, şi păstorii te vor încredinţa pe tine”.

    Fecioara Maria nimic altceva nu răspundea lui Iosif, decât numai acestea: „Viu este Domnul Cel ce m-a păzit întreagă întru feciorie până acum, că nu am cunoscut păcat şi nimeni nu s-a atins de mine; iar ceea ce este întru mine, din voia şi din lucrarea lui Dumnezeu este”. Iosif, ca un om cugeta cele omeneşti, socotind că din păcat este ceea ce s-a zămislit. Însă, ca un drept ce era, n-a voit să o vădească pe dânsa, ci voia să o lase pe ascuns şi să se ducă de la dânsa undeva departe.

    Acestea gândind el, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, zicând: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta. Aici îngerul numeşte pe fecioară, femeie a lui Iosif, înlăturând părerea acestuia despre desfrânare – căci Iosif socotea că Maria prin desfrânare a zămislit „femeia cea logodită este a ta, iar nu a altui bărbat”. Teofilact aşa zice: „Femeie a lui Iosif, numeşte îngerul pe Maria, arătând că cea logodită nu este cu altcineva însoţită, încă şi pentru aceea o numeşte femeia lui Iosif, ca împreună cu fecioria să fie cinstită şi nunta cea după lege”. Aşa socoteşte şi Sfântul Vasile cel Mare: „Şi fecioară, zice, cu bărbat logodită, ca şi fecioria să se cinstească şi nunta să nu se defaime”.

    Fecioria a fost aleasă, deci, ca una ce era de trebuinţă pentru sfinţire; iar logodirea, ca ceea ce este începătura nunţii, s-a rânduit ca legiuită, să nu se socotească că acel născut este născut din fărădelege. Apoi, că Iosif să fie martor adevărat al curăţiei, şi ea să nu fie sub defăimare, ca una ce şi-ar fi întinat fecioria, pentru că avea chiar pe logodnic martor al vieţii sale şi păzitor. Deci, zice îngerul: Nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, ca şi cum ar fi zis: „Primeşte pe femeia ta după logodire, iar fecioară după făgăduinţa ei, cu care s-a făgăduit lui Dumnezeu; că în neamul evreesc numai această fecioară s-a făgăduit lui Dumnezeu, cea dintii ca să-şi păzească fecioria neîntinată până la sfârşit. Nu te teme, că cel ce s-a zămislit într-însa de la Duhul Sfânt este: va naşte fiu şi-i vei chema numele Lui ca un tată, deşi nu eşti părtaş la naşterea Aceluia. De vreme ce este obicei ca părinţii să dea nume fiilor lor, precum Avraam a dat nume fiului său Isaac şi tu, măcar că nu eşti tată firesc, însă după părere fiindu-i tată, îi vei sluji părinteşte punându-i nume”.

    Sfântul Teofilact mai spune despre înger că a zis astfel lui Iosif: „Măcar că nu ai nici o împărtăşire la naştere, însă această dregătorie părintească voiesc să ţi-o dau, ca să dai nume Celui născut. Tu vei da nume Pruncului, deşi nu este naşterea ta, dar trebuie să te arăţi ca un părinte. Iar numele ce vei da vă fi Iisus, care înseamnă Mântuitor, pentru că Acesta va mântui pe poporul Său de păcate”.

    Sculându-se Iosif din somn a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat pe femeia sa cea logodită, pe fecioara cea fără prihană, care, prin făgăduinţa fecioriei, era sfinţită Domnului, ca să fie Maica Stăpânului şi care de la Duhul Sfânt a zămislit pe Mântuitorul lumii. Pe aceasta a primit-o ca pe o logodnică a sa, iar ca pe o fecioară a Domnului, cinstind-o foarte mult şi slujindu-i ca Maicii Mântuitorului, cu bună credinţă şi cu frică, n-a cunoscut-o până când a născut şi, după mărturia lui Teofilact, nu s-a atins de dânsa niciodată.

    Iosif fiind drept, nu putea să se atingă de aceea, care nu pentru nuntă îi fusese dată din biserica Domnului, ci, după obiceiul nunţii, spre paza fecioriei. Cum putea să se atingă de o fecioară a Domnului, care făgăduise feciorie veşnică lui Dumnezeu? Cum putea să se atingă de Maica Domnului, Ziditorului Său, de aceea care era fără prihană? Iar ceea ce zice Evanghelia: până ce a născut, acest cuvânt, până ce, l-a pus Sfânta Scriptură în loc de vreme neîncetată. Căci şi David grăieşte: Zis-a Domnul Domnului Meu: şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale.

    Nu trebuie să înţelegem că numai până atunci vrea Domnul, ca Fiul să şadă de-a dreapta Sa, până când va pune pe vrăjmaşi aşternut picioarelor Lui, iar după punerea vrăjmaşilor nu va avea să mai şadă. Ci, chiar după ce va pune pe vrăjmaşi sub picioare, are să şadă mai cu slăvire, ca un biruitor în veacuri nesfârşite. Asemenea şi despre Sfântul Iosif se scrie: Nu a cunoscut-o pe ea, până ce a născut. Nu se înţelege că după aceea avea să o cunoască, precum au socotit unii dintre eretici, care este lucru străin de credinţa Bisericii. Dar după naşterea unui Fiu ca Acela, Care este Dumnezeu întrupat şi după atâtea minuni ce s-au făcut în vremea naşterii – pe care singur Iosif le văzuse -, nu numai că nu a îndrăznit a se atinge de dânsa, dar şi mai mult o cinstea ca un rob pe doamna sa, slujindu-i ca unei Maici a lui Dumnezeu, cu frică şi cu cutremur.

    Pentru acest cuvânt, până ce, Sfântul Teofilact vorbeşte astfel: „Sfânta Scriptură spune aşa precum şi despre potop grăieşte: Nu s-a mai întors corbul în corabie, până ce s-a uscat apa de pe pământ. Dar el nici după aceea nu s-a întors. Chiar Domnul nostru Iisus Hristos grăieşte: Cu voi sunt până la sfârşitul veacului. Oare se înţelege că după sfârşitul veacului nu va mai fi cu noi? Atunci mai vârtos va fi cu noi în veacurile cele nesfârşite. Aşa şi aici zice, până ce a născut. Adică, nici mai înainte de naştere, nici după naştere n-a cunoscut-o; precum şi Domnul şi în veacul acesta şi după sfârşitul veacului va fi cu noi. Deci cum putea să se atingă de cea Preacurată, după înştiinţarea negrăitei naşteri?

    De aici se arată cu dinadinsul şi după naştere fecioria Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Căci, atunci când s-a arătat îngerul lui Iosif, care se îndoia de însărcinarea fecioarei şi o socotea că este furată de nuntă, îngerul a numit atunci pe Maria femeia lui Iosif: Nu te teme, a lua pe Maria, femeia ta, şi cu aceasta, precum s-a zis mai sus, a surpat părerea despre desfrânare. Când acelaşi înger s-a arătat lui Iosif, care acum se încredinţase despre curăţenia Mariei şi despre Cel născut din Duhul Sfânt, după naşterea lui Hristos – înger care s-a arătat şi în Betleem şi în Egipt – după aceea nu mai numeşte pe Preacurata Fecioară Maria, femeie a lui, ci numai Maica Celui născut. Că aşa se scrie: Ducându-se magii, iată îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui – iar nu pe femeia ta – şi fugi în Egipt”. Şi în Egipt iarăşi îi zice: „Scoală-te, ia pruncul şi pe maica lui şi du-te în pământul lui Israel”.

    Aici se arată că nu spre nuntă rânduia pe Iosif, ci spre a sluji Pruncului şi mamei sale. Deci nu numai până ce a născut pe Fiul său cel Întâi născut, Maria n-a fost cunoscută de Iosif ca femeie, ci şi după naşterea Aceluia, asemenea a rămas fecioară, precum despre aceasta într-o unire mărturisesc toţi Sfinţii Părinţi şi dascălii cei mari ai Bisericii creştine.

    Se povesteşte şi aceasta, că Fecioara Maria fiind îngreuiată, un oarecare dintre cărturari, cu numele Anin, venind în casa lor – aceasta după arătarea îngerului în vis lui Iosif – şi, văzând pe fecioară îngreuiată, a alergat degrabă la arhiereu şi la tot soborul, zicând: „Iosif, teslarul, pe care toţi l-aţi mărturisit că este drept, a făcut fărădelege; căci pe fecioară, care a luat-o din biserica Domnului spre pază, a cunoscut-o în ascuns şi acum este îngreuiată”.

    Ducându-se în casa lui Iosif slugi trimise de arhiereu, au găsit pe Maria după cum spusese cărturarul acela şi luând-o cu Iosif, au dus-o la arhiereu şi la sobor. Arhiereul a zis către fecioara Maria: „Ai uitat pe Domnul Dumnezeul tău, tu care ai fost crescută în sfânta sfintelor, care ai primit hrană din mâinile îngerului şi ai auzit cântări îngereşti. De ce ai făcut aceasta?” Iar ea, plângând, zicea: „Viu este Domnul Dumnezeul meu, că sunt curată şi nu ştiu de bărbat”. Atunci arhiereul a zis către Iosif: „De ce ai făcut aceasta?” Iosif a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul meu că sunt curat faţă de dânsa”. Şi i-a zis arhiereul: „De vreme ce n-ai plecat capul tău sub mâna cea tare a lui Dumnezeu ca să fie binecuvântată seminţia ta şi fiindcă, nespunând fiilor lui Israel, pe ascuns te-ai unit cu fecioara cea adusă dar Domnului, pentru aceasta veţi bea apa vădirii, ca să arate Domnul păcatul vostru înaintea tuturor”.

    Era judecată rânduită de la Dumnezeu prin Moise, precum se scrie în cartea a patra a lui Moise, capitolul al cincilea: Dacă vreo faţă bărbătească sau femeiască ar fi fost prihănită pentru desfrânare şi n-ar fi mărturisit adevărul, i se dă aceleia să bea apa jurământului în casa Domnului, cu lucrările şi rânduielile cele scrise acolo, deosebit. Şi se făcea după băutura aceea, prin judecata lui Dumnezeu, oarecare semn asupra acelora ce au păcătuit, după care semn se cunoştea fărădelegea făcută. Deci cu acea apă, după rânduiala ce se cuvenea, arhiereul a adăpat întâi pe Iosif, apoi şi pe Maria. Însă nu s-a făcut asupra lor nici un semn, încât se mira poporul că nu s-a aflat într-înşii păcat. Apoi a zis către dânşii arhiereul: „Dacă Domnul Dumnezeu n-a arătat păcatul vostru, să mergeţi de aici cu pace”. Iosif, luând pe fecioara Maria, s-a dus la casa sa, bucurându-se şi lăudând pe Dumnezeul lui Israel.

    După această a ieşit poruncă de la Cezarul August ca să se înscrie toată lumea. Şi mergeau toţi de se înscriau, fiecare în a sa cetate. S-a dus şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem – pentru că el era din casă şi familia lui David – ca să se înscrie cu Maria cea logodită cu el, ea fiind însărcinată. Betleemul este o cetate mică, nu departe de Ierusalim, în partea dinspre miazăzi, lingă drumul ce merge la munte către Hebron, cetatea preoţilor, în care era casa lui Zaharia, unde Preacurata Fecioară, după buna vestire a Arhanghelului, a cercetat şi a sărutat pe Elisabeta, maica Mergătorului Înainte.

    Deci, între Ierusalim şi Hebron se află la mijloc Betleemul; şi de la cetatea Nazaretul Galileii, până aici este cale de trei zile şi ceva. Se numeşte Betleemul, cetatea lui David, căci într-însa s-a născut David şi s-a uns ca împărat. Acolo a murit şi Rahila şi se vede mormântul lui Iesei, tatăl lui David. Mai înainte numele Betleemului era Efrata. Iacob, păscând acolo dobitoacele sale, l-a numit casă pâinii, mai înainte văzând cu duhul şi mai înainte vestind că avea să se nască într-acel loc pâinea, care s-a pogorât din cer, adică Hristos Domnul. Aproape de Betleem, către răsărit – în preajma puţului lui David, unde a însetat el odată şi a zis: „Cine mă va adăpa pe mine cu apă din fântâna cea dinaintea porţilor Betleemului?” – acolo se află o peşteră într-un munte de piatră, pe care stă cetatea Betleemului. Peştera aceea era aproape de o holdă a Salomeii, care locuia acolo în Betleem şi care era rudenie a amîndorura, adică Fecioarei Maria şi lui Iosif.

    Când s-a apropiat Iosif de cetate, s-au împlinit zilele ca să nască Mireasa cea neispitită de nuntă şi căuta casă de odihnă, în care ar putea avea loc lesnicios ca să nască, adică să-şi dea în lume rodul pântecelui său cel binecuvântat. Dar nu au găsit gazdă, din pricina mulţimii poporului care venise să se înscrie, căci se umpluse nu numai gazda cea de obşte, ci şi toată cetatea. Deci s-au întors la peştera aceea, pentru că nu găseau loc de găzduit şi ziua era pe sfârşite. Peştera aceea slujea ca grajd de dobitoace, unde Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioară, în miezul nopţii, rugându-se lui Dumnezeu cu fierbinţeală şi cu totul fiind cu mintea la Dumnezeu, arzând de dorirea şi de dragostea Lui, a născut fără durere pe Domnul nostru Iisus Hristos, în douăzeci şi cinci ale lunii decembrie. Pentru că astfel se şi cuvenea să nască, fără durere, aceea care a zămislit fără păcat. „Nu am cunoscut, zice, plăcerea nunţii, fiind neînsoţită”.

    Precum a zămislit curată, tot aşa a şi născut fără de stricăciune, după cum grăieşte Sfântul Grigorie al Nissei: „Fecioară a zămislit, Fecioară a purtat, Fecioară a rămas şi nici o minune din cele ce s-au făcut pe pământ nu a fost mai mare ca aceasta”. Iar Sfântul Damaschin zice: „O minune mai nouă decât toate minunile cele de demult. Căci cine a cunoscut să fi născut maică fără de bărbat?” Da, fără de bărbat, adică asemenea lui Adam, din care s-a făcut Eva, fără femeie. De care grăieşte Sfântul Ioan Gură de Aur, astfel: „Că precum Adam fără femeie a adus în lume femeie, pe Eva, tot astfel şi fecioara astăzi, fără de bărbat a născut bărbat, plătind pentru Eva datoria bărbaţilor. Şi precum Adam a rămas nevătămat, după luarea coastei trupeşti, tot aşa a rămas şi Fecioara după ieşirea Pruncului dintr-însa”.

    Astfel s-a împlinit Scriptura cea de mai înainte, despre rugul cel nears şi despre Marea Roşie. „Căci precum rugul n-a ars fiind aprins, cum cântă biserica, astfel Fecioară ai născut şi Fecioară ai rămas”. Şi iarăşi zice: „Marea Roşie după trecerea lui Israel a rămas neumblată, iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanuel, a rămas nestricată”. Astfel, fără vătămarea fecioriei sale, pururea Fecioara Maria a născut pe Dumnezeu întrupat, fără ajutor şi fără slujbă cea obişnuită a moaşei. Aceasta mărturiseşte Sfântul Atanasie al Alexandriei – despre cuvintele acestea ale Evangheliei: A născut pe Fiul său Cel întâi născut, L-a înfăşat şi L-a pus în iesle -, socotind, zice astfel: „Vezi naşterea cea cu taină a Fecioarei; singură a născut şi singură a înfăşat. Pe când la femeile cele lumeşti, una naşte şi alta înfaşă, iar la fecioară nu s-a întâmplat astfel, ci singură a născut şi singură a înfăşat, singură Maică, fără osteneală şi fără moaşă învăţată, aşa că n-a lăsat pe nimeni să se atingă cu mâini necurate de aceea care era cu totul curată, singură a slujit Celui dintr-însa şi mai presus de ea, apoi singură L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle”.

    Asemenea şi Sfântul Ciprian zice: „Întru naştere şi după naştere, cu dumnezeiască putere a fost fecioară, care a născut fără durere. Nu avea trebuinţă de nici o slujbă de-a moaşei, ci singura Născătoare a fost şi slujitoare a naşterii, cu bună cucernicie, arătând Preaiubitului său rod slujba cea de maică, îmbrăţişându-L, sărutându-L, alăptându-L şi făcând toate plină de bucurie, pentru că întru naştere n-a avut nici o durere şi nici o neputinţă a firii”.

    După aceasta, Născătoarea de Dumnezeu cea fără de prihană şi singură slujitoarea naşterii sale, înfăşând pe dulcele său Fiu cu scutece albe, curate şi subţiri, ce erau pregătite mai înainte şi aduse cu sine din Nazaret şi, punându-L în ieslea ce era într-aceeaşi peşteră, s-a închinat Lui ca lui Dumnezeu, Ziditorul Său”. De acest lucru pomeneşte fericitul Iosif, făcătorul de canoane către Preacurată, zicând: „Fecioară, pe Cel întrupat şi pe Cel înfăşurat cu asemănarea omenească, ţinându-L în mâinile tale, închinându-te Lui şi sărutându-L, ai zis că o maică: Preadulcele meu Fiu, cum Te ţin pe Tine, Cel ce ţii cu mâna toată făptura?”

    Deci încredinţat lucru este că dumnezeiasca fecioară s-a închinat până la pământ Celui născut dintr-însa, Care era culcat în iesle şi pe Care cu mirare, Îl înconjurau nevăzut, cetele îngereşti, adeverind despre aceasta Biserică, astfel: „Îngerii înconjurau ieslea ca pe un scaun de heruvimi, căci vedeau peştera ca un cer, fiind culcat într-însa Stăpânul. Lângă iesle erau legaţi un bou şi un asin ca să se împlinească Scriptura: cunoscut-a boul pe cel ce-l are pe el şi asinul ieslea Domnului său. Boul acela şi asinul erau aduşi de Iosif din Nazaret. Asinul se adusese pentru Fecioară cea îngreuiată ca s-o ducă deasupra sa pe cale, iar pe bou îl adusese Iosif, ca să-l vândă şi să plătească datornicul bir împărătesc, şi ca să cumpere cele de trebuinţă. Acele dobitoace necuvântătoare stând lângă iesle, cu aburul lor încălzeau pe Prunc în frigul iernii şi aşa slujeau Stăpânului şi Făcătorului.

    Apoi Iosif s-a închinat Celui născut, cum şi aceleia ce L-a născut, căci atunci a cunoscut că Cel născut dintr-însa este de la Duhul Sfânt, precum grăieşte şi Sfântul Atanasie: „Cu adevărat nu a cunoscut-o Iosif pe dânsa, până ce a născut pe Fiul său Cel întâi născut. Cât a purtat fecioara pe Cel zămislit, nu o ştia Iosif. Nu ştia ce este într-însa, nu ştia ce se întrupa. După ce a născut, atunci a cunoscut puterea fecioarei şi de ce s-a învrednicit ea. Atunci a cunoscut, văzând pe Fecioara hrănind piept şi păzind floarea fecioriei. Atunci a cunoscut, când fecioară a născut, iar cele ce sunt ale celor ce nasc nu le-a priceput. Atunci a cunoscut când a dat lapte, piatra cea netăiată, pietrei celei gândite. Atunci a cunoscut Iosif că pentru dânsa a scris Isaia: Iată, fecioară în pântece va lua”.

    Până aici sunt cuvintele lui Atanasie, care încredinţează că în acea vreme a cunoscut Iosif puterea tainei şi, cunoscând, s-a închinat cu frică şi cu bucurie, mulţumind lui Dumnezeu Cel întrupat, Care l-a învrednicit a fi singur văzător şi slujitor al tainei. Ziua naşterii lui Hristos, se scrie de către mulţi scriitori vrednici de credinţă, că ar fi fost sâmbăta spre Duminică, la miezul nopţii.

    Aşa se arată şi de Soborul al şaselea ecumenic, care grăieşte pentru prăznuirea zilei Duminicii, zicând că în această zi a făcut Domnul lumina. Întru această zi a plouat mană din cer. În această zi Domnul a binevoit a Se naşte. Întru aceasta a luat Domnul botezul în Iordan de la Ioan. Întru această zi, Preamilostivul Răscumpărător al neamului omenesc a înviat din morţi, pentru mântuirea noastră. Întru aceasta a trimis pe Duhul Sfânt peste ucenici. Că precum vineri, după mărturii vrednice de credinţă, S-a zămislit în pântecele cel fecioresc, prin buna vestire a Arhanghelului şi vineri a pătimit, aşa Duminică S-a născut şi Duminică a înviat.

    Cu cuviinţă era a Se naşte Hristos în ziua Duminicii, căci în care zi Dumnezeu a zis să se facă lumină şi s-a făcut lumină – întru aceea Însuşi El fiind Lumina cea neapropiată să răsară lumii. Iar că avea să Se nască Hristos noaptea şi în ceasurile ei, cu proorocie s-a spus mai înainte în cărţile Înţelepciunii astfel: „Pentru că liniştită tăcere cuprinzând toate şi noaptea întru a sa grăbire înjumătăţindu-se, Cuvântul Tău cel Atotputernic din cer, de la scaunul împărăţiei, aspru războinic, a venit în mijlocul pământului celui pierzător”.

    S-au făcut şi minuni mari în vremea naşterii Domnului în toată lumea, căci în acel ceas prin care a trecut Domnul nostru prin poarta fecioriei cea pecetluită cu curăţia, tot în acela, în peşteră a izvorât din piatră izvor de apă. În Roma a ieşit din pământ un izvor de untdelemn şi a curs în râul Tibrului. O capişte idolească, ce se numea veşnică, a căzut şi idolii s-au sfărâmat şi tot acolo s-au arătat pe cer trei sori. În Spania în aceeaşi noapte s-a arătat un nor mai luminos decât soarele. În pământul Iudeii au odrăslit viile cele din Engadi, fiind iarnă. Iar, mai ales, după cum se scrie în Evanghelie, cu cântare s-au pogorât îngerii din cer şi s-au arătat oamenilor în vederea ochilor.

    În preajma peşterii acelea, în care S-a născut Hristos, era un turn ca la o mie de stânjeni departe, ce se numea Ader, slujind de locuinţă păstorilor. Acolo în acea noapte s-a întâmplat că nu dormeau trei păstori, care îşi străjuiau turma lor; şi iată, cel mai întâi stătător între puterile cereşti – pe care îl socoteşte Sfântul Ciprian că este binevestitorul Gavriil – s-a arătat lor în mare lumină, strălucind cu slavă cerească şi cu aceeaşi lumină strălucindu-i şi pe dânşii, iar ei, văzându-l, foarte s-au înfricoşat. Dar îngerul ce s-a arătat, le-a poruncit să lase frica şi să nu se teamă şi le-a vestit bucuria ce venise la toată lumea prin naşterea Mântuitorului. Apoi le-a spus şi semnul bunei sale vestiri, celei nemincinoase: Veţi afla, zice, un Prunc înfăşat culcat în iesle.

    Acestea vorbind îngerul către dânşii, îndată s-au auzit în văzduh cete îngereşti, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. După vederea aceea a îngerului şi după cântările auzite, sfătuindu-se păstorii, s-au dus degrabă până la Betleem ca să vadă de sunt adevărate, cele ce li s-au spus lor de către înger. Şi au aflat pe Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, pe Sfântul Iosif, logodnicul ei, precum şi Pruncul înfăşat şi pus în iesle.

    Crezând fără îndoială că Acela este Hristos Domnul, Mesia cel aşteptat, Care a venit în lume să mântuiască neamul omenesc, s-au închinat Lui şi au spus toate cele ce au auzit şi ceea ce li s-a spus de înger, despre Pruncul Acela. Atunci toţi cei ce auzeau, adică Iosif, Salomeea şi cei ce se întâmplaseră de veniseră în acea vreme acolo, se mirau de cele grăite de păstori. Mai ales Preacurata Fecioară Maria, care născuse fără stricăciune, păstra toate graiurile acestea punându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu.

    Aşa a fost Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia, şi de la noi păcătoşii, să-I fie cinste şi slavă, închinăciune şi mulţumire, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte şi cu Cel pururea de o fiinţă, Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

https://doxologia.ro/

MARCEL CIOLACU,PRESEDINTELE INTERIMAR AL PSD:NU EXCLUDEM VARIANTA MOTIUNII DE CENZURA!

23 dec.

Preşedintele interimar al PSD, Marcel Ciolacu, a declarat că social-democraţii nu exclud depunerea unei moţiuni de cenzură, în cazul în care şi alte formaţiuni se vor alătura acestui demers.

„S-au discutat toate variantele. Nu excludem varianta de moţiune în trei zile, în cazul în care şi alte formaţiuni politice vor dori să se alăture demersului nostru”, a arătat el, într-o declaraţie de presă susţinută la finalul şedinţei Comitetului Executiv al PSD.

Ciolacu a mai precizat că PSD ar putea depune o moţiune de cenzură în sesiunea următoare.

„Depun o moţiune de cenzură în cazul în care poate să şi treacă. Dar îmi convine mai mult, ca şi unic partid de opoziţie, actuala majoritate să arăt că încalcă, pentru nişte bani şi pentru nişte negocieri în birouri, principiile de bază ale democraţiei. (…) Vom depune moţiune de cenzură în sesiunea următoare, după ce vom demonstra că afirmaţiile noastre se bazează şi pe decizii ale Curţii”, a spus Ciolacu.

Referindu-se la sesizarea pe care o va face la Curtea Constituţională în ce priveşte adoptarea bugetului de stat prin angajarea răspunderii Guvernului, Ciolacu a precizat că va invoca o altă decizie a CCR, nr. 1667/2010, conform căreia „Guvernul are numai atribuţia de a elabora şi de a prezenta Parlamentului proiectul legii bugetului de stat, iar acesta, ca unica autoritate legiuitoare a ţării, îl dezbate şi îl aprobă prin vot”.

În ce priveşte sesizarea la CCR referitoare la OUG 114 din 2018, el a menţionat: „E o sesizare pe formă, nu pe fond. Nu poţi să sari peste Parlament, cât timp 114 e la comisie, aproape de votul final”.

Ciolacu a mai precizat că PSD este singurul partid „care a refuzat orice negociere cu actualul guvern în ce priveşte bugetul de stat”.

„Presupun că celelalte formaţiuni, chiar dacă declarativ – mă uitam la USR, UDMR, PMP – au ieşit şi au spus că este neacceptabil (…), am văzut că şi azi dimineaţă au fost la Palatul Victoria să negocieze sumele de bani. PSD nu negociază. Rămâne în continuare unicul partid, în acest moment, în opoziţie în Parlament”, a spus el.

Senatul şi Camera Deputaţilor s-au reunit, luni, pentru angajarea răspunderii Guvernului pe proiectele de lege privind bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat pe 2020 şi modificarea OUG 114/2018. AGERPRES

GUVERNUL SI-A ANGAJAT RASPUNDEREA PE BUGETUL DE STAT PE 2020.ORBAN:AM PRELUAT FOARTE MULTE AMENDAMENTE DE LA PARLAMENTARI!

23 dec.

Guvernul şi-a angajat răspunderea, luni, în plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului, asupra proiectului legii bugetului de stat pe anul 2020.

„Obiectivul nostru a fost acela de a reuşi până la data de 31 decembrie să adoptăm proiectul de buget şi bugetul asigurărilor sociale de stat. (…) Folosim în premieră o modalitate de adoptare a bugetului de stat care nu a mai fost folosită – procedura angajării răspunderii Guvernului. E o procedură legiferată în Constituţie şi spre deosebire de OUG are aspecte care o fac mai democratică. Am surprins cu angajarea răspunderii. (…) Am aprobat foarte multe amendamente formulate de parlamentari. Dacă există formaţiuni care consideră că legea nu trebuie să intre în vigoare, au la dispoziţie instrumentul moţiunii de cenzură”, a declarat premierul Ludovic Orban, în plenul Parlamentului, la şedinţa comună de angajare a răspunderii pe buget.

El a spus că a ales această procedură pentru că altfel nu ar fi putut adopta bugetul până la sfârşitul anului.

„La modul cum este finalul de an, cu zilele libere, mai sunt două zile lucrătoare în Parlament, ar fi fost improbabil să adoptăm bugetul de stat în Parlament. Nu este orice fel de buget. (…) România are nevoie să dea un semnal ferm de corectare a dezechilibrelor economice de până acum”, a adăugat Orban.

Premierul a susţinut că bugetul este construit pe date reale şi o creştere economică de 4,1%, o rată a inflaţiei de 3,1%, un curs mediu de schimb de 4,75 lei pentru un euro. Potrivit lui Orban, vor creşte sumele alocate pentru Sănătate şi Educaţie.

„În proiectul de buget spun din capul locului că am încercat, aşa cum am încercat şi prin ordonanţa de rectificare, să restabilim adevărul în ceea ce priveşte bugetul. La rectificarea bugetară a trebuit să scoatem din veniturile de stat 18 miliarde lei care erau puse din burtă. În privinţa cheltuielilor, nu accept politica ascunderii unor cheltuieli aşa cum a fost ascuns gunoiul sub preş. Statul trebuie să respecte legea, contractele, hotărârile judecătoreşti”, a explicat Ludovic Orban.

Orban a mai spus că au fost amânate rambursările de TVA, iar „minciuna nu poate să continue”.

„Construim bugetul de stat pe date pe care le considerăm reale. Nu anticipăm o creştere economică aşa cum a fost anul trecut. Adevărul a ieşit la suprafaţă şi să încheiem anul cu o creştere de 4,1% – apropiată de estimările Comisiei Europene, ale FMI. Interesul este să ne bazăm pe o creştere economică reală. (…) A trebuit să construim acest buget în condiţiile în care trebuie să aplicăm unele legi aflate în vigoare: legea pensiilor, legea salarizării. Desigur, ne propunem o reducere a cheltuielilor de personal, pentru că realitatea este că dacă nu creştem alocările pentru investiţii, pentru infrastructură nu vom reuşi să construim o creştere economică solidă, nu vom putea sta pe picioare stabile”, a mai declarat Orban.

El a respins afirmaţiile potrivit cărora în bugetul de anul viitor vor scădea alocările pentru Sănătate şi Educaţie.

„Am văzut campanii că scad alocările pentru sănătate. Este fals. Alocările se fac atât la bugetul Ministerului Sănătăţii, cât şi la Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate. Faţă de bugetul de anul trecut, creştem semnificativ alocările pentru Sănătate. Sumele cresc şi pentru Educaţie, faţă de bugetul de anul trecut. Banii pentru Educaţie se găsesc şi în alte locuri în afara bugetului Ministerului Educaţiei”, a mai explicat premierul.

Ludovic Orban a arătat că vor fi alocate două procente din PIB pentru Apărare şi vor fi daţi mai mulţi bani către cheltuielile sociale. „Creşte transferul de la bugetul de stat pentru finanţarea deficitului de pensii”, a adăugat Orban.

„În ceea ce priveşte autorităţile locale, am gândit o modificare să lăsăm mai mulţi bani la localităţi şi am crescut de la 60 la 63 la sută sumele către localităţi, ca o formă de creştere a economiei. Am preluat 50 la sută din cheltuielile sociale de la bugetele locale la bugetul de stat”, a mai spus Orban.

El a menţionat că a aprobat multe amendamente ale parlamentarilor care vizează îmbunătăţirea bugetului.

„De exemplu, am preluat un amendament care vizează creşterea sumei transferate de la bugetul de stat pentru întreţinerea drumurilor naţionale. Într-adevăr, alocasem o sumă mică pentru întreţinerea drumurilor naţionale şi am preluat amendamentul formulat, care urcă la 361 milioane lei suma care este transferată de la bugetul de stat către o companie pentru asigurarea cheltuielilor de întreţinere a drumurilor naţionale. Am preluat mai multe amendamente de la ALDE, USR, PMP privind obiective de investiţii importante. De exemplu, pentru autostrada Comarnic -Braşov, autostrada Târgu Mureş – Iaşi – Ungheni”, a mai spus Orban.

Orban a mai arătat că au fost amendamente ale USR preluate pentru operaţionalizarea sistemului de monitorizare a traseelor masei lemnoase, menţionând că sunt alocări şi pentru sistemele mobile de măsurare a calităţii aerului şi pentru alte obiective importante din domeniul mediului.

„Există posibilitatea ca amendamente care ar fi provocat efecte benefice să nu le pot accepta, indiferent de unde ar fi venit ele. Pe de altă parte, este important pentru România să dea un semnal ferm că porneşte lupta cu dezechilibrele economice, readuce bugetul de stat, indicatorii macroeconomici spre echilibru, atât pentru Comisia Europeană, pentru finanţatorii internaţionali, pentru companiile care vor să investească în România, pentru companiile prezente. Este esenţial să dăm acest semnal că ne îndreptăm pentru o perioadă de doi, maxim trei ani de zile la revenirea în parametrii stabiliţi în Tratatul UE, un deficit de 3%, să avem grijă de deficitul structural. Realitatea este că nu poţi să generezi cheltuieli la nesfârşit fără să ai venituri”, a evidenţiat Orban.

El a atras atenţia că dacă nu se schimbă filosofia bugetară, dacă nu se prioritizează resursele din impozitele şi taxele plătite de cetăţeni, există riscul ca la un moment dat „să nu ajungă bugetul pentru a plăti salarii, pensii, subvenţii la fondul de pensii şi cheltuieli materiale şi servicii”.

„Aveţi încredere în acest buget, el a fost construit cu extrem de mare atenţie, încercând să asigurăm toate cheltuielile necesare, toate resursele financiare pentru a pune în aplicare legile, pentru a asigura resursele financiare în condiţii rezonabile pentru marile proiecte de investiţii şi pentru a creşte gradual calitatea serviciilor publice”, a conchis Ludovic Orban. AGERPRES

FOX NEWS:PROCURORUL GENERAL AL SUA WILLIAM BARR:”SOROS INAMICUL POLITIEI SI AL ORDINEI PUBLICE!”

23 dec.

Într-un interviu acordat Fox News, procurorul general al SUA, William Barr, îl atacă direct pe George Soros pentru angajamentul său financiar direct în alegerea procurorilor districtuali.
Barr afirmă clar că susținerea lui Soros este dată procurorilor care au  ca „obiective, altele decât respectarea legii”.  Efectul, spune procurorul general al SUA, va fi clar: poliția nu se va mai simți susținută în activitatea ei de către sistemul judiciar dominat de obiectivele progresiste. Prin urmare, polițiștii vor prefera să demisioneze sau să se mute în jurisdicții mai „prietenoase”. O altă consecință va fi aceea că în jurisdicțiile progresiste nu vor exista destui agenți de poliție care să garanteze legea și ordinea publică, scrie site-ul imolaoggi.it.
„Avem niște evoluții de dată recentă în care s-a văzut implicarea lui Soros, în special în alegerile democrate, unde nu se prezintă mulți alegători. Este un context în care investirea unor sume mari de bani poate avea un efect important pentru alegerea unor persoane care nu susțin aplicarea legii, care nu urmăresc să aducă infractorii în fața legii și care mai mult urmăresc alte agende sociale”, a spus William Barr, în intervenția de la  Fox News.
George Soros a contribuit deja cu multe milioane de dolari pentru a sprijini financiar candidații de stânga pentru funcția de procuror, care în SUA sunt aleși. Exemple ale efectului Soros sunt tulburătoare. În St. Louis, Chicago, Boston, Philadelphia, San Francisco și alte orașe, procurorii „scoși din joben” de Soros pun în pericol respectarea legii și a statului de drept. ”S-ar putea ca polițiștii să decidă să nu-și mai facă meseria cum trebuie sau ar putea decide să plece în districte în care își vor putea face meseria. Am putea ajunge in situația în care comunitățile care nu-i sprijină pe polițiști să nu mai aibă parte de protecția polițiștilor”, a avertizat Barr.

IN DECEMBRIE 1989 REVOLUTIONARUL DE AZI KLAUSS ADOLF JOHANNIS A STAT CU NEVASTA LA CALDURICA!

23 dec.

Cînd a început să se tragă, a tulit-o acasă! Alții au rămas pe străzi, ca să înfrunte gloanțele”

Imagini pentru IOHANNIS.KLAUS IOHANNIS ,CRISTOIU,POZE

„A participat Klaus Iohannis la Revoluție? A ieșit în stradă asemenea a mii de oameni înainte de 22 decembrie 1989, sfidînd Securitatea și Armata? Evident, nu”, scrie jurnalistul Ion Cristoiu pe blogul său. Ion Cristoiu readuce în prim-plan momentul decembrie 1989, reamintind, pe baza unui interviu pe care i l-a luat lui Klaus Iohannis, în 2014, ce făcea președintele României în acele zile. Ce spunea atunci Iohannis despre evenimentele de-acum 30 de ani și cum s-a răzgândit, între timp, sub influența unui consilier prezidențial, susținând „teza Revoluției”.
„În cadrul interviului de la Realitatea Tv din 22 septembrie 2014, l-am întrebat pe Klaus Iohannis ce-a făcut în decembrie 1989. Așa cum se poate vedea din transcriere, dar și din banda video, Revoluționarul de azi Klaus Iohannis a stat cu nevasta la căldurică în zilele cînd alții ieșeau în stradă. Pe 22 decembrie 1989, după Căderea lui Ceaușescu a ieșit și el în Piață, să sărbătorească împreună cu nevasta și prietenii.
Cînd a început să se tragă, a tulit-o acasă! Alții au rămas pe străzi, ca să înfrunte gloanțele”, scrie Ion Cristoiu, publicând pe blog și pasajul în care Iohannis povestește cum a trăit el momentul 1989.

Pe tot parcursul lui 1990, Ion Iliescu a fost contestat în stradă și în presa liberă (mică din punctul de vedere al numărului de publicații, mare, uriașă din punctul de vedere al forței, deoarece se pusese în slujba Adevărului și nu a Puterii FSN-iste), pentru că furase sau confiscase Revoluția făcută de Popor. La vremea respectivă am scris că acuzația nu era adevărată. Fusese o Lovitură de stat dată de Moscova prin intermediul comuniștilor promoscoviți din țară, conduși de Ion Iliescu și al unor grupări din Securitate și Armată care erau în stare de orice pentru a scăpa de Nicolae Ceuașescu și a-l înlocui cu un comunist cu față umană.

 

Cu toate acestea mașinăria propagandistică a Puterii Iliesciste vorbea de o Revoluție și de Revoluționarul între Revoluționari Ion Iliescu.

Teza Loviturii de stat puse la cale de Moscova scoate din discuție teza Revoluției.

Rechizitoriul Parchetului General i-a dat forța asumării oficiale.

Prin urmare, nu mai putem vorbi azi de Revoluționarul între Revoluționari Ion Iliescu.

Contrazicînd Rechizitoriul Parchetului General, pe care l-a salutat la vremea apariției, dar acum îl neagă sub influența consilierului Andrei Muraru, sfetnicul de taină al lui Klaus Iohannis, un fel de Gavrilă Marinescu pentru Carol al II-lea, autorul multor intrigi, diversiuni antidemocratice și ilegalități, care l-ar putea duce la pușcărie cînd vor fi descoperite (afacerea cu dosarul lui Traian Băsescu de la CNSAS a fost dirijată de Adrian Muraru, adevăratul șef al CNSAS, PSD-istul Constantin Buchet fiind un simplu ducător de servietă), Președintele României susține teza Revoluției din decembrie 1989. Dacă a fost Revoluție, așa cum spune pe toate drumurile Klaus Iohannis, atunci ar trebui să-l elogiem pe Revoluționarul Ion Iliescu.

Ion Iliescu lipsește.
I-a luat locul Revoluționarul Klaus Iohannis.
A participat Klaus Iohannis la Revoluție?
A ieșit în stradă asemenea a mii de oameni înainte de 22 decembrie 1989, sfidînd Securitatea și Armata?
Evident, nu.

În cadrul interviului de la Realitatea Tv din 22 septembrie 2014, l-am întrebat pe Klaus Iohannis ce-a făcut în decembrie 1989. Așa cum se poate vedea din transcriere, dar și din banda video, Revoluționarul de azi Klaus Iohannis a stat cu nevasta la căldurică în zilele cînd alții ieșeau în stradă. Pe 22 decembrie 1989, după Căderea lui Ceaușescu a ieșit și el în Piață, să sărbătorească împreună cu nevasta și prietenii.
Cînd a început să se tragă, a tulit-o acasă! Alții au rămas pe străzi, ca să înfrunte gloanțele.

Noi nu-i pretindem lui Klaus Iohannis din decembrie 1989 să-și fi riscat viața, cum au făcut-o mulți concetățeni.
Noi îi cerem însă să pună capăt imposturii de Revoluționarul numărul unu al Patrie, la aniversarea a 30 de ani de la Evenimentele din decembrie 1989.

Ion Cristoiu: În carte expediați capitolul momentul, normal, al revoluției la Sibiu. Faceți-mi și mie, cunosc bine așa-zisei, mă rog să-i spunem, revoluției de la Sibiu. De fapt, cînd erați la Sibiu ați auzit de Nicu Ceaușescu?
Klaus Iohannis: Da, dar nu l-am întîlnit niciodată.
Ion Cristoiu: Lucruri bune sau lucruri rele?
Klaus Iohannis: Numai lucruri rele. Nu a fost iubit de sibieni. Nu a fost bine văzut.
Ion Cristoiu: Știam că a fost bine văzut.
Klaus Iohannis: Nu.
Ion Cristoiu: De ce?
Klaus Iohannis: Nu între sibienii pe care i-am cunoscut eu.

Ion Cristoiu: Ce s-a întîmplat în decembrie 1989? Cum putem caracteriza întîmplările de la Sibiu de atunci? Le-ați trăit. Sunteți sibian. Erați acolo?
Klaus Iohannis: Da. Deosebit de violente.
Ion Cristoiu: Există o interpretare a dumneavoastră? Cum adică? A fost o diversiune? A fost chiar o bătălie între securitate și….?
Klaus Iohannis: Eu cred că a fost foarte multă dezinformare. Și de la un moment dat fiecare s-a temut că ceilalți sînt inamicii neamului, și au tras unii spre ceilalți, și pînă în ziua de astăzi se văd case unde se vede că armata a tras spre miliție și miliția a tras spre armată. A fost o nebunie totală. Atunci, înainte să înceapă lupta armată, cum ar veni. Înainte să înceapă să tragă, lumea se adunase în fața Casei de Cultură. Probabil știți, Casa de Cultură a Sindicatelor, toată piața a fost plină. Am fost acolo cu toți prietenii noștri. Și s-au ținut speech-uri. Am strigat toți Noi sîntem români, Noi sîntem România. A fost foarte frumos. Pînă au început să șuiere gloanțele. Atuncea lumea s-a împrăștiat. Au început luptele, prima dată la Miliție, pe urmă la Securitate, pe urmă al Armată și așa mai departe. Și cîteva zile a fost aproape imposibil de ieșit în oraș fiindcă se trăgea în toate direcțiile, fără să se știe cine împotriva cui se lupta acolo. După care s-au liniștit lucrurile.

Ion Cristoiu: Dumneavoastră în calitate de candidat credeți că o serie de dosare, ale teroriștilor, ale Mineriadei, ar trebui închise sau păstrate, spus adevărul?
Klaus Iohannis: Eu cred că ar trebui spus adevărul. Ele ar trebui închise prin rezolvare.
Ion Cristoiu: Da, era condiția și să nu fie.
Klaus Iohannis: E singura variantă pe care aș accepta-o eu ca persoană sau în calitatea mea de candidat. Mi se pare greșit că au fost tergiversate, că au fost trase pînă în ziua de astăzi. Și e păcat că nu știm adevărul. Poate că în unele chestiuni nu se mai poate afla adevărul fiindcă oamenii implicați nu mai există. Dar sînt convins că în multe locuri am putea să aflăm adevărul și cred că este de datoria celor care lucrează pe dosare să ne spună acest adevăr.”

https://www.cristoiublog.ro

DRAGI ROMANI,AVEM CONDUCATOR,DICTATOR,AVEM GUVERN,DECI AVEM SPERANTE!

23 dec.

Image may contain: 3 people, text

Bravo, domnule….DICTATOR !
Va amintiti, oameni buni, cum acest presedinte, DICTATOR, in februarie 2019 (atentie, in februarie !!!), a contestat la CCR bugetul guvernului PSD-ALDE, doar in bataie de joc ? Numai si numai sa mai intrazie investitiile, sa nu poata creste salariile, sa nu poată creste pensiile, sa nu isi poată lua copiii de la 1 martie alocatiile marite etc, etc Atunci, PSD se lupta sa faca un buget cat mai bun pentru oameni, iar Iohannis apela la toate tertipurile sa opreasca punerea in functiune a bugetului …
Acum bugetul este „fezabil”(!) si, dictatorul Iohannis, cere PSD sa nu conteste la CCR si, mai mult, ii face iresponsabili pe „cei esuati”(!) daca ar contesta bugetul la CCR ….Deci, el anul trecut a constestat de doua ori bugetul si a intarziat aprobarea bugetului pana in 22 februarie …; iar astazi cere PSD sa nu coteste la CCR legea bugetului pe 2020, ci sa dea dovada de intelepciune ! Bravo, dictatorule !

Daca ungurii ar fi avut o Revolutie ca a noastra, acum veneau sa depuna flori toti presedintii de stat din intreaga lume ! Ungurii erau capabili sa o puna in valoare incat sa se inchine toata lumea la ei ! Noi ne-am batut joc de un lucru sublim la care au contribuit milioane de romani ! Nu ne recunoastem propria revolutie, poate singurul lucru care i-a unit cu adevarat pe romani vreodata ! Am scos la suprafata tot ce avem mai murdar : ura,dusmania,invidia,lipsa de umanitate,de smerenie.Ne-am facut de rahat in intreaga lume si nici nu dam vreun semn ca dorim sa fim respectati . Pe cand vom face o revolutie a spiritului,a bunului simt,a rusinii,a concordiei nationale ? Am inceput sa ma simt mai bine cand strainii spun ca Budapesta este capitala Romaniei !

ATĂ DOVADA: TOȚI senatorii USR, PNL și PMP (mai puțin unul) au votat PENTRU Legea Recursului Compensatoriu!

În ședința Senatului din data de 13 martie 2017, TOȚI cei 11 senatori USR prezenți au votat PENTRU, TOȚI cei 21 de senatori PNL prezenți au votat PENTRU și 7 senatori PMP (dintr-un total de 8 prezenți) au votat tot PENTRU!

TOȚI senatorii USR prezenți în sală au votat PENTRU:

ALEXANDRESCU Vlad-Tudor

DINICĂ Silvia-Monica
GOȚIU Remus Mihai
LUNGU Dan
WIENER Adrian
PRESADĂ Florina-Raluca
COLIBAN Allen
DINU Nicoleta-Ramona
FĂLCOI Nicu
MARUSSI George-Nicolae
DIRCĂ George-Edward

TOȚI senatorii PNL prezenți în sală au votat PENTRU:

DĂNĂILĂ Leon
GORGHIU Alina-Ştefania
CHIȚAC Vergil
ŞOPTICĂ Costel
STÂNGĂ George-Cătălin
MIREA Siminica
ZAMFIR Daniel-Cătălin
CHIRTEŞ Ioan-Cristian
ŢAPU NAZARE Eugen
PEREŞ Alexandru
SCÂNTEI Laura-Iuliana
PAULIUC Nicoleta
POPA Ion
BULACU Romulus
CADARIU Constantin-Daniel
OPREA Mario-Ovidiu
CARACOTA Iancu
TOMA Cătălin Dumitru
CAZAN Mircea-Vasile
POPA Cornel
NICOARĂ Marius-Petre

7 din 8 senatori PMP prezenți în sală au votat PENTRU:

BĂDULESCU Dorin-Valeriu
IONAȘCU Gabi
COVACIU Severica-Rodica
GANEA Ion
LUNGU Vasile-Cristian
TALPOȘ Ioan-Iustin
BĂSESCU Traian

USR a SALUTAT în plenul Senatului Legea recursului compensatoriu!

Domnul Vlad-Tudor Alexandrescu (senator USR):

„Uniunea „Salvaţi România” salută acest proiect de lege pentru adoptarea unor măsuri compensatorii către nişte deţinuţi care nu beneficiază de condiţii proprii de detenţie.

Aş vrea să reamintesc că este un proiect de lege înaintat de Ministerul Justiţiei, sub ministeriatul doamnei Raluca Prună.

Uniunea „Salvaţi România” va vota în favoarea, în sprijinul adoptării acestui proiect legislativ.”

PNL nu doar a SUSȚINUT în plenul Senatului Legea recursului compensatoriu, dar a cerut urgentarea adoptării de măsuri legislative în favoarea unor măsuri alternative față de condamnarea la închisoare!

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

„Deci rămâne o problemă structurală, însă acest proiect de lege, să spunem că face jumătate de pas în faţă şi am speranţa că celelalte proiecte care sunt deja în procedură parlamentară vor întâmpina sau vor fi întâmpinate cu aceeaşi deschidere din partea majorităţii parlamentare, pentru că eu una, dacă aş fi acum în majoritatea parlamentară, m-aş gândi cum să aduc mai repede pe masa plenului proiectul legat de măsurile alternative pentru condamnarea în închisoare.

Vă mulţumesc şi vă asigur că PNL va susţine acest proiect de lege!”

Primul deputat PSD care boicotează ceremonia lui Iohannis. Liviu Pleșoianu: „Te consider un președinte posedat!”

23 dec.

Deputatul PSD Liviu Pleșoianu a transmis că nu participă la ceremonia de depunere a jurământului de către președintele Klaus Iohannis, programată sâmbătă. Mai mult, deputatul PSD își îndeamnă și colegii de partid să boicoteze ședința Parlamentului, potrivit Cotidianul.
Liviu Pleșoianu a reluat pe pagina sa de Facebook un mesaj acid la adresa președintelui.
„Nu numai că nu particip la ceremonia de întronare a Faraonului din Cotroceni, dar consider că NICIUN coleg din PSD nu ar trebui să participe, mai ales președintele interimar al partidului (deși văd că nu scapă nicio ocazie pentru a repeta că Iohannis e și Președintele său, ori că are convingerea că va fi un altfel de Președinte în al doilea mandat). Singurul mesaj referitor la marele eveniment este același mesaj pe care l-am transmis într-o emisiune din anul 2018. Vorbeam atunci despre demonii politici de care este posedat Iohannis:„Te consider un Președinte #POSEDAT! Posedat de DEMONUL LĂCOMIEI, al lăcomiei de a avea cât mai multe case! Posedat de lăcomia de a le obține chiar și prin FALS și UZ DE FALS, cum spune clar instanța care a dat sentința DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ prin care ai pierdut respectiva casă!
Te consider un Președinte #POSEDAT! Posedat de DEMONUL PUTERII, al puterii ABSOLUTE care să-ți permită ție să faci orice, să CALCI peste VOTUL românilor, să rupi țara asta în bucăți, să ne fărâmițezi în bucățele cât de mici și să ne asmuți unii împotriva altora până când cu greu vom mai putea să spunem că suntem o națiune, că suntem un popor!
Te consider un Președinte #POSEDAT! Posedat de DEMONUL FRICII, al fricii că Statul Paralel pe care îl slujești te va băga chiar pe tine la pușcărie, folosind la momentul „OPORTUN” unul, două, trei dosare… câte e nevoie! Cu atât mai mult cu cât tu chiar știi despre tine că ești victima lor sigură. Pentru că tu chiar știi cu ce te-ai ocupat…
Te consider un Președinte #POSEDAT! Posedat de DEMONUL DEZUMANIZĂRII, demon care te-a convins că e bine să NU o grațiezi pe mama fetiței care te implora la televizor. Acolo unde îți duci tu mâna când se intonează imnul național e doar un VID ABSOLUT, Iohannis! Dacă acolo ar fi bătut cu adevărat ceva, ai fi înțeles că o fetiță cu tatăl foarte bolnav, cu „locuința” într-o anexă are nevoie să fie alături de mama sa, care făcea pușcărie pentru că greșise și furase alimente pentru ea, pentru fetița sa. Dar tu, dacă ne amintim, ești cel care a fost în stare să spună asta: „Alții au investit în copii, în educația copiilor, noi am investit în imobile”!”, este mesajul postat de deputatul PSD.

REATARDATUL FATA IN FATA CU RECUNOASTEREA OFICIALA A STATUTULUI DE COLONIE A STATULUI ROMAN! !

23 dec.

Image may contain: 1 person

https://www.art-emis.ro/images/stories/jurnalistica/Gandacul_retardat.jpg

Că a participat la escrocherii imobiliare știe toată lumea. Că a participat la trafic de copii a mărturisit singur. Că este ticălos știu și păsăricile. D-aia își iau zborul când apare el, că ele au un simț special, diferit de al jivinelor. Că este bolșevic se vede după faptele lui, după cum calcă în picioare Constituția României la respectarea căreia era de presupus că veghează el, nicidecum după cum își dau unii cu stângu’-n dreptu’ acuzându-mă că nu știu ce-s ăia bolșevici întrucât, vezi Doamne, nici în enciclopedia britanică, nici în istoria P.C.U.S. nu scrie ce susțin eu. Cu toate astea, există o mulțime de români care aduc ca unic argument în apărarea escrocului bolșevic traficant ticălos faptul că a fost profesor, sau că este profesor. Am noroc că nu sunt profesor, pentru că, dacă aș fi fost, m-aș fi simțit de-a dreptul mânjit pe mândrie de a o asemenea afirmație.

Nu știu cum a ajuns profesor, dar, judecându-l prin prisma faptelor, sunt tentat să cred că tot printr-o escrocherie a devenit și profesor și am să explic de ce. Să fii semi-președinte și să afirmi despre niște parlamentari aleși de un important număr de cetățeni ai țării al cărui semi-președinte ești că sunt golani și constituie o gașcă, ce dovedește asta? Unii zic că e grobian, alții zic că e ghiolban, vreo câțiva zic că e neam prost, destui zic că este rău intenționat, ba chiar că ar fi incapabil să-și înțeleagă rostul. Eu, personal, nu-l mai acuz de nimic. Ba, chiar pornesc de la premiza că el chiar doreşte să fie un semi-președinte normal. Numai că, nu înţelege cum să facă. Nu înțelege, pentru că, probabil, e retardat. Iar asta justifică toate apucăturile lui bolșevico-escroco-traficanto-ticăloase.

P.S. Ce noroc am avut că, în urmă cu mai mulți ani, am refuzat în scris o medalie, sau decorație, că nu mai țin minte ce era, pe care mi-o acordase fostul președinte. Precis mi-ar fi retras-o acuma invocând faptul că sunt… obraznic. Ar fi avut și el o satisfacție… intelectuală.

Celor care-l iubesc și vor să mă contrazică le atrag atenția că, de fapt, eu i-am luat apărarea. Că, altminteri, ar trebui să fie acuzat că acționează cu rea credinţă, chestiune cu iz penal, și ar ajunge în situația de… a-și retrage singur decorațiile (şi de a le înapoia pe cele primite de la stăpânii lui „de pretutindeni” – n.r.).

Recunoașterea oficială a statutului de colonie

Desigur, toți oamenii normali, au înțeles că România nu mai este stat independent, ci o banală colonie. De bună seamă, acei oameni normali au înțeles și care este metropola care decide ce se face, ce nu se face, ce e voie și ce nu e voie să se facă în România.

Totuși, până acuma eu nu auzisem/văzusem vreo declarație oficială prin care să fie recunoscu acest statut. Astăzi, însă, am găsit-o. Citez dintr-o declarație a premieruluiI României, așa cum am găsit-o în presa on-line: „Premierul Ludovic Orban a anunțat, vineri, la debutul ședinței de Guvern că ROMATSA este într-o situație extrem de gravă şi, drept urmare, a luat decizia de a plăti suma pentru frații Micula pentru care există un titlu executoriu. « Am luat decizia de a plăti suma pentru care există titlu executoriu în România. În mod evident, după ce Ministerul Finanţelor va efectua plata, ne îndreptăm în toate zonele în care avem litigii. Trebuie să vă spun că există decizia unei instanţe din Statele Unite ale Americii care stabileşte un cuantum, iar atunci când se ia o decizie într-o instanţă americană care să ducă la executare, practic cel care are de recuperat bani de la statul român poate să se îndrepte împotriva oricărui activ deţinut de statul român în orice ţară din lumea asta şi practic asta îţi şi dezvăluie toate activele deţinute de statul român în orice ţară »”.

Bravos, premierule! Te asigur că, dacă vei continua așa, vei avea în mine un susținător. Desigur, dacă nu te arestează boșevicul cotrocean, după ce-l va primi în vizită intempestivă pe vreun locțiitor al adjunctului înlocuitorului subsecretarului secund de stat.

https://www.art-emis.ro/

MARELE CHIOLHANNIS!

23 dec.

Marele Chiolhannis

 

E în plină desfășurare marele chiolhan din Postul Crăciunului, la creștinii români, care dau buluc în Piața Costituției să se îndoape cu friptane, cârnați, ciolan cu fasole, sarmale, jumări, frigărui de ficați, ciorbă de potroace, pârjoale, murături, șunci, șorici, să bea tărie de toate soiurile, să se distreze, să-i audă pe țambaliști cum mai cântă o manea și tot așa! Am trecut pe acolo să arunc o privire, să văd dacă e ceva schimbat față de ceilalți ani (Târgul de Crăciun, opera Primăriei, se află la a XIII-a ediție). Nimic. Ba chiar din broșura cu programul târgului, am citit că formațiile de muzică populară și ușoară, ca și soliștii, sunt neschimbate, cu câteva lipsuri notabile, ca Gheorghe Zamfir. Poate că marele naist a refuzat să mai participe la bairam, așa cum mi-e greu să apreciez un astfel de eveniment și fără Adrian Naidin, Maria Răducanu, Emy Drăgoi sau Marius Mihalache.

Probabil că primarii nici n-au auzit de ei, așa cum n-a auzit un tânăr student de la Facultatea de ziaristică, aflat în misiune, care s-a apropiat timid de mine și mi-a spus că se află într-o situație limită, îl dă afară din facultate dacă nu face un interviu bun să treacă clasa. Ciudată mărturisirea lui. Tânăr ziarist, viitor diriguitor de opinie!? I-am spus că sunt de acord să-i dau acest interviu, dacă știe cum îi spune poporul lui Iohannis? A dat din umeri, nu știa.
– Păi, uite-te în jur, ce vezi? I-am arătat grătarele și plitele cum sfâriau. Nu vezi, i-am sugerat, uite, toți se ghiftuiesc. În postul Crăciunului! Ai auzit ce înseamnă chiolhan? Așa-i spune poporul lui Iohannis, Chiolhannis. A râs.
– Tu nu citești presa? Ce să mai vorbesc cu el? Dar i-am mai dat o șansă, i-am spus: -Ştii că Vasilica, fosta prim-minstresă, are un helicopter, cumpărat cu bani de la buget, cu care a zburat de colo-colo în campania electorală?
– Nu, n-am știut, zice.
– Păi de ce nu faci un reportaj cu treaba asta, e mai folositor, poate țara recuperează banii de la un hoț.
– Nu, nu pot, mie mi-au dat de la facultate tema să fac un interviu aici, la târg.
– Totuși, ca să știu cu cine vorbesc, care e ultima carte pe care ai cumpărat-o dintr-o librărie?  Cică a luat o carte de la „Târgul Cărții”, un anticartiat.
– Ce carte? Despre Bulă. Cu bancuri, în care se spune că el, Bulă, e noul președinte al României. Și a dus mâna la gură. S-a rușinat. Ăsta e un semn bun.
– Și cu cât ai cumpărat-o?
– Cu 50 de bani!, zice. Sunt acolo carți de bibliotecă, antici, clasici, cu 50 de bani bucata! Îi zice „anticariat cu plata pe loc”. Adică cu bătaia de joc pe loc! Vinde Shakespeare și Aristofan cu 50 de bani!  E ca în bancul cu țăranul ajuns parlamentar care s-a dus la o librărie să cumpere cărți, să-i facă un cadou grozav soției sale de sărbători. Și zice:
– Daț-mi 5 kilograme de cărți!  Însă vânzătoarea îi răspunde:
– Dar cărțile nu se vând la kilogram.
– Nu?!, se miră papamentarul. Atunci dați-mi 5 litri!
– Da, e adevărată întâmplarea asta, face tânărul cu bucata, fiindcă nimeni nu mai citește la noi. Cărțile au ajuns nefolositoare, mai ceva decât fierul vechi sau decât cârpele. Toți vor bani, nu cărți. Nu ți se pare ciudată această împărțire, i-am spus, între bani și cărți? O lume a banului și o lume a cărții. Da, dar și lumea cărții cere bani, e și ea dependentă de chiolhăneală. Trebuie să renunți la umflatul mațelor, ca să cumperi cărți. Ce să mai spun de costul tipăriturii! Dar dacă lumea nu mai are nevoie de cărți, o să dispară și autorii lor, scriitorii. Poate nu se va întâmpla o nenorocire ca asta, dar, oricum, la Târgul de Crăciun, unde sunt sute de tarabe cu cârnați și artizanat, nu există nici o tarabă cu cărți sau măcar o stinghie, un raft!
Și atunci tânărul reporter s-a luminat și mi-a pus o întrebare de trecut clasa:
– Ce nu vă place la acest Târg?
– Păi nu-mi place că mă învârt de vreo oră pe aici și nu am găsit ce caut.
– Ce căutați?
– Caut o tarabă cu mâncare de post, sarmale de post, fasole de post, dar mai ales pește, ai văzut că se prepară pește pe undeva?
– Nu, nu există. Oamenii nu vin aici pentru post, să țină post, vin pentru Chiolhannis.
– Vezi vreo unul care se abține să nu ia vreo frigăruie cu murături sau o tocăniță de porc cu mămăliguță!? Păi dacă ar fi aici o bisericuță, ca în Maramureș, și o clopotniță sau o toacă, ar da faliment, cine ar mai cumpăra tobă, caltaboș și varză acră? Dar prețurile sunt duble, triple ca la magazine. Aici sarmaua costă 6 lei, o sută de grame de șorici, 12 lei, un pahar cu vin fiert 7 lei și tot așa. Cică e târg, e distracție, e voie bună de lux! Dacă vrei să te simți bine, dai un ban, plus serile, unde ai muzică, formațiile preferate…
– Văd că ești un mesager bun al târguluui, o să să fii un mare ziarist, de care o să aibă nevoie țara în viitor, i-am spus, problema e dacă profesorii tăi sunt capabili să priceapă ce inteviu ai facut? Nu știu ce fel de examen o fi fost la Facultatea de ziaristică, și pentru cine. Dar ce-am discutat cu reporterul din viitor, mi-a adus aminte de tinerii întâlniți la Târgul de carte „Gaudeamus”, care nu știau pentru ce au venit. După experiențele trăite numai în ultimele două săptămâni, aș împărți populația României în două categorii:
– oameni cu pretenții
– oameni fără pretenții

Marea masă sunt oameni fără pretenții, care trăiesc de azi pe mâine, sunt săraci cu duhul, pomanagii, se mulțumesc cu ce apucă, sunt păcătoșii care se descurcă, șansa este numai de partea celor care apațin de clasa în formare, cum ar fi cititorul de tranziție, care rezistă la agresiunea melomacilor, patibularilor, parangheliștilor și fuckyouciștilor. Oamenii cu pretenții sunt bruma intelectualilor, a celor care au intrat într-o bibliotecă, au înțeles multe, știu unde se află România și gândul le este numai la cei care au plecat unde au văzut cu ochii, fără să le pese că acolo unde ajung vor fi robi la stăpâni străini, da, dar au satisfacția că nu se lasă jecmăniți de hoții noștri.

Oameni cu pretenții mai sunt rari în România. Ar putea fi duși la muzeu sau la grădina zoologică, dacă mai există așa ceva. Sunt, de fapt, cazuri tragice, care nu au găsit încă o soluție de evadare. Și acceptă situația. Se chinuiesc, acceptă Chiolhannul general. Păi dacă poporul se ghiftuiește în Postul Crăciunului și nu trăznește, înseamnă că e bine, înseamnă că Dumnezeu ne-a iertat păcatele!

Dar bine că s-a lăsat seara și difuzoarele ne-au acoperit glasul. Peste puține momente am intrat pe poarta raiului, cum ne cânta Ansamblul de datini și obiceiuri „Dor de la Humor” (Gura Humorului, Suceava), urmat de altă minune, „Cosăul” (de pe Valea Cosăului) din Maramureș. Deși era ziua Sfântului Nicolae, ei cântau colinde de Ajun, urau cu Plugușorul, ori ne sorcoveau cu mere și colaci, și ne semănau cu boabe de grâu, să rodim „La anul și la mulți ani”! Ei cântau și dansau mai ales „Viflaimul” într-un ritm pe care l-ar invidia și negrii din Times Square. Măștile și portul lor, dar mai ales mișcarea de horă, veneau de demult, parcă din acel enthuziasmos dionisiac. Era un contrast formidabil între ghiftuiala generală și acești artiști divini, cu vârste între 4 și 80 de ani, care reprezentau România profundă, care ne ofereau o imagine vie a ceea ce este și trebuie să fie nepieritor la poporul român.

https://www.art-emis.ro

DACA PARADISURILE FISCALE N-AR EXISTA,NICI UE N-AR EXISTA!

23 dec.

Imagini pentru PARADISURI FISCALE,UE BLACKLIST,POZE

Ceea ce a șocat probabil pe oamenii de bună credință doar a deranjat pe menestreli și n-a surprins, ba chiar deloc, pe analiștii care nu lustruiesc cizmele transnaționalelor din zilele noastre

Este vorba de concluziile unui studiu, care, purtând semnătura Universității din Copenhaga, dar, ce să vezi, și a FMI, ne spune că, din analiza asupra stocurilor de investiții făcute în lume de transnaționale în afara țărilor lor de origine (de circa 15.000 miliarde dolari), 40% – atenție, 40%! – reprezintă nimic altceva decât instrumente pentru ocolirea plății obligațiilor fiscale. Mai concret, este vorba de investiții pentru crearea de firme-vehicul, cel mai adesea fantomă pur și simplu, prin care să fie plimbați banii de colo-colo ca să nu apară contabilicește ce s-ar cuveni impozitat. De pildă, încărcări cu consumuri fictive pentru a se diminua câștigurile contabile impozabile sau externalizarea de profituri fără fiscalizare, toate folosind companii-vehicul fără activități reale de afaceri,  doar cu funcții contabile de pasaj ori camuflaj.

Instrumente utilizate la greu în România, unele aproape ilogic, în măsura în care, prin folosirea unor asemenea instrumente, transnaționale de marcă asudă pe meleaguri dâmbovițene fără profituri, ba chiar înregistrând pierderi, și fiind oricum pe ansamblu mai puțin rentabile decât capitalul românesc, cel răstignit de transnaționale să pună doar pingele și să dea de fapt mereu înapoi! Deloc surprinzător, studiul a găsit că sediul celor mai multe din aceste companii-vehicul fantomă se află în paradisuri fiscale de notorietate, dar și prin țări care joacă un rol similar de plăci turnante fiscal cum ar fi Luxemburg, Olanda, Elveția, Malta, Irlanda.
De fapt, colonialismul actual n-ar exista dacă paradisurile fiscale n-ar exista! Nici transnaționalele – ustensila principală a colonialismului actual – n-ar exista dacă paradisurile fiscale n-ar exista!

O Directivă a Comisiei de la Bruxelles pretinde că vizează o impozitare a profiturilor în cazul transnaționalelor cât mai în corespondență posibil cu locul în care se realizează. Ceea ce, în principiu, ar avea să combată evaziunea impozitării profiturilor obținute de către transnaționale care, de pildă, în România, constituie de departe evaziunea fiscală numărul 1. După calcule pornind de la date oficiale, probabil 80-90% din profiturile realizate de transnaționalele ce acționează în România sunt externalizate fără fiscalizare. Miza ar fi deci enormă. Problema este însă că Directiva cu pricina este pur și simplu doar praf în ochi. Dacă s-ar viza realmente obiectivul despre care se vorbește, ar fi fost de ajuns să se impoziteze, în locul alunecoaselor și manevrabilelor contabilicește profituri, certa cifră de afaceri a activității din România a firmelor respective, așa cum s-a procedat în cazul microîntreprinderilor.

Acestea au fost impuse nu cu un impozit pe profit, ci cu un impozit (evident procentual cu mult mai mic) pe venit, dar nu cumva, după cum se lăsa a se înțelege, ca un fel de avantaj oferit, ci dimpotrivă pentru ca acestea să plătească oricum impozit, căci profit propriu-zis nici nu au cum să realizeze. Dar nu impunerea profiturilor transnaționalelor se urmărește de fapt, ci închiderea gurii acelor țări ce se plâng de modul amarnic în care sunt trase în piept fiscal de aceste companii prin transferurile dirijate între subsidiarele lor de pe diferite piețe. Nu impozitarea adecvată a respectivelor companii este urmărită pentru că atunci câștigurile din evaziunea fiscală pe care acestea o fac în țările de la periferie, cum este și cazul României, n-ar mai ajunge până la urmă în țările de origine ale transnaționalelor. Or, asta este funcția de bază a transnaționalelor în toate sistemele coloniale de tip centru-periferie cum este și UE.

Păi, dacă nu acesta ar fi scopul și, dimpotrivă, s-ar viza realmente împărțirea echitabilă a costurilor și beneficiilor din activitatea transnaționalelor, s-ar interzice pur și simplu transferurile prin paradisuri fiscale care nu sunt folosite decât pentru evaziuni fiscale și malversațiuni financiare. Să fim realiști! Nu întâmplător, Directiva cu pricina nu merge pe drumul drept, ci o ia după plop, stabilind un fel de mecanism de cheltuieli maxime și de deductibilități care în principiu să se opună aducerii de cheltuieli într-o țară numai pentru a transfera indirect profit din aceasta în alta. Fără a nega orice efect al acestor reglementări ”europene”, trebuie subliniat că este vorba doar de o picătură dintr-un ocean. Oricum ar urma să se combată numai evaziunea prin încărcarea artificială cu consumuri și costuri în țări precum România ca să se diminueze aparent profiturile obținute aici. Numai că grosul evaziunii fiscale a transnaționalelor are loc prin alte metode („neacoperite” de Directiva europeană), dintre care multe se bazează pe faptul că autoritățile române, în frunte cu Justiția și Fiscul, nu fac nimic, căci pentru acestea, transnaționalele sunt bibelou de porțelan de neatins.

Dacă nu ai cumva rucsăcel în spate și smartphone în mână înțelegi clar că România nu face parte din angrenajul productiv occidental, că nu este nici măcar vreun atelier al acestuia (cum sunt Cehia sau Slovacia), ci o biată anexă de consum sau maximum o hală (demontabilă) pentru fabricații în lohn. Și că banul obținut în România nici nu pleacă direct în țările „mântuitoare” (unde ajunge doar în final), ci se duce de fapt în paradisuri fiscale, spre a fi dirijat abia apoi potrivit intereselor pe termen scurt și lung ale stăpânilor. Este, în aceste condiții, o pură prostie să pui impozite mici pe profit, întrucât nivelul procentual nu are nicio importanță, deoarece impozitarea profitului oricum este eludată de către transnaționale.

Dacă profiturile ar migra către țările cu impozitele mici pe profit, atunci impozitarea lor din țările UE ar avea loc chiar în România sau, și mai și, în Bulgaria (unde impozitul pe profit este și mai mic). Dar nu este așa! Profiturile realizate oriunde, inclusiv în România, sunt externalizate fără fiscalizare în paradisuri fiscale, unde are loc „albirea” lor, spre batjocorirea proștilor de toate felurile și de pe toate meridianele. Dacă nu ar exista paradisurile fiscale, externalizările de profituri nefiscalizate ori n-ar avea loc ori ar avea loc în favoarea țărilor cu impozitele pe profit mai mici. Ceea ce nu se întâmplă nicidecum! Dacă s-ar dori într-adevăr ceea ce pretinde Comisia de la Bruxelles că vrea să se impoziteze profiturile în țările în care se obțin, ar trebui să se desființeze paradisurile fiscale! Or, acest lucru nici prin gând să fie avut în vedere!

                                                                                                                       Ilie ȘERBĂNESCU

Sursa: „România liberă

IMPOSTORUL MARE SEF PESTE PSD!

23 dec.

 

Imagini pentru CIOLACU,IOHANNIS,POZE

Joi, într-o dezbatere organizată pe platoul unei televiziuni de știri, am anunțat că voi demonstra că Marcel Ciolacu, președintele interimar al PSD este ceva mai mult decât un produs al Academiei de Informații Mihai Viteazu, aparținând SRI. Dar ce înseamnă mai mult? Mai mult înseamnă un impostor. Un personaj care își atribuie o calitate falsă. Dar pentru asta mai era necesară în prealabil falsificarea respectivei calități. Și utilizarea falsului. Este fix rețeta prin care Marcel Ciolacu a devenit peste noapte luptător cu rol determinant în evenimentele din decembrie 1989. Revoluționar de profesie.

Mă țin de cuvânt. Și demonstrez cu documente impostura celui care s-a cocoțat în vârful PSD. Când a devenit Ciolacu luptător cu rol determinant în evenimentele din decembrie 1989? În decembrie 1989? Sau puțin mai târziu, în ’90, când au început să se împartă asemenea certficate? Nicidecum. Ciolacu a devenit luptător cu rol determinant mult mai târziu. Chiar în acest an. Simultan cu fulminanta sa ascensiune politică.

Și care a fost mecanismul? O judecătorie din localitatea în care el ar fi fost revoluționar s-a pronunțat și a stabilit acest statut.

Când s-a întâmplat asta? Imediat după evenimente? Nici vorbă. Chiar în urmă cu un an. Prin urmare, o instanță de judecată s-a tot gândit aproape 30 de ani până când, în fine, a ajuns la concluzia că domnul Ciolacu este revoluționar.

Și de unde este acea instanță? Din unul dintre orașele României, în care anterior părăsirii prin fugă de către Nicolae Ceaușescu a sediului Comitetului Central au existat mișcări de stradă și victime, ca urmare a intervenției Armatei sau Securității sau Miliției? Ei bine, nu. Adevărul atestat de documentele pe care le prezint indică fără niciun echivoc drept localitate în care Ciolacu a devenit revoluționar orașul Buzău.

Bine, bine – se poate întreba orce om cu scaun la cap – în Buzău a existat revoluție? Conform certificatului utilizat de domnul Ciolacu, răspunsul este afirmativ. Nu este însă afirmativ, dacă ne raportăm la uriașul dosar penal administrat de Secția Parchetelor Militare și în care regăsim o mulțime de informații utile. Și verificate de procurori. Iată deci o adresă interesantă semnată chiar de procurorul șef al Parchetului Militar, conform căreia, din amplele cercetări care s-au făcut pe parcursul a 30 de ani, reiese că în orașul Buzău nu s-a petrecut nicio faptă revoluționară. Nici nu avea cum. În Buzău nu a existat niciun luptător anticomunist, care să se manifeste ca atare. Nicio demonstrație de protest. Nici măcar o grevă. Niciun om nu a ieșit pe stradă cu vreo pancardă cu „Jos Ceaușescu”. În Buzău a fost liniște și pace. De aceea, organele de ordine din acel timp au stat și ele cu brațele încrucișate. Nu aveau pe cine să reprime. Numele lui Marcel Ciolacu nu le spunea nimic. Absolut nimic.

Dar ce înseamnă luptător cu rol determinant? Înseamnă o persoană care pentru noi devine extrem de importantă. Dacă nu ar fi existat mai mulți asemenea concetățeni, dispuși să-și riște viața în lupta anticomunistă, acestea împreună nu ar fi putut să aibă un rol determinant în schimbarea de regim. Iar acestor revoluționari, câți au existat și mai există încă, societatea trebuie să le rămână recunoscătoare. Și să-i trateze la propriu și la figurat ca pe niște eroi. Asigurându-le, în schimbul riscurilor pe care ei și le-au asumat, o serie întreagă de avantaje.

Problema e că în Buzău nu s-a întâmplat nimic între 14 și 22 decembrie 1989. Absolut nimic care să semene a revoluție. De aceea, Buzăul nu figurează printre localitățile care au jucat vreun rol în acel eveniment. Iată însă că aceast raționament infailibil este dat peste cap de o persoană. De persoana lui Marcel Ciolacu. Care, în ciuda celor de mai sus, are patalama la mână cum că a fost luptător cu rol determinant în acele evenimente. Și atenție. Nu a jucat în deplasare, la Timișoara, la București, la Brașov sau în alte orașe care s-au umplut de sânge. Nu! Ciolacu nu s-a mișcat din Buzău. Și acolo, de unul singur, s-a apucat omul și a făcut revoluție. Și dă-i și luptă!

Acum este momentul să ne punem două întrebări. Cum a fost posibil ca, din 500.000 de membri PSD, tocmai acest Marcel Ciolacu să devină președinte interimar al partidului, după ce a organizat debarcarea Vioricăi Dăncilă și tot el să aibă și șansele cele mai mari pentru a fi ales la un Congres, pe care tot el îl organizează? Foarte simplu. Pe de-o parte, Marcel Ciolacu este un vehicul împins de la spate de cine face jocurile. Și teleghidat. Mai nou, eu unul le spun unor asemenea oameni drone. Iar drona e dirijată de cine s-a ocupat de instrucția lui la Academia de Informații a SRI. Dar cum s-a dovedit, nu este suficient. Drona poate să scape la un moment dat de sub control. Să o ia razna. Să-și conceapă o misiune proprie. În aceste condiții, experiența i-a învățat pe domnii de la butoane că, pentru a fi menținut permanent controlul, drona trebuie ținută și de nas. Marcel Ciolacu este ținut de nas cu un șantaj. Cu acest dosar contrafăcut de revoluționar. Care oricând se poate transforma într-un altfel de dosar. Un dosar de fals și de uz de fals. Așa că am răspuns și la cea de-a doua întrebare, și anume de ce, dintre atâția absolvenți PSD ai Academiei de dresaj Mihai Viteazul , a fost ales tocmai Ciolacu pentru a conduce partidul.

Ca într-un număr perfect de dresură, lui Marcel Ciolacu i se arată zahărul. Zahărul puterii maxime în PSD. Și, simultan, i se arată biciul. Ce ar putea încasa dacă mișcă în front? Și, în felul acesta, cel mai mare partid din România merge voios la tăiere.

M-am ținut de cuvânt?

                                                                                                     Sorin Roșca Stănescu

PENTRU CE SA MAI SCRIU?,PENTRU CINE SA SCRIU?

23 dec.

Imagini pentru IRRD ,POZE
 

Pentru ce să mai scriu? Pentru cine să scriu?

În răstimp de puțin mai mult de un an, poporul român mi-a tras în moalele capului trei măciuci succesive de nu mai sînt îmi stare să revin..

Prima, la referendumul pentru familie, unde nu s-au dus la vot nici măcar 30 % dintre alegători, inclusiv cei care au votat contra. Mă întreb, evident în mod retoric:

– cîți dintre români sînt atît de proști încît chiar au crezut că voturile lor vor fi deturnate, folosind la a-l scăpa pe Dragnea de dosarul penal?

– cît de credincios este drept-credinciosul popor român?

– cîți români sînt interesați de normalitate, cînd printr-o simplă prezență la vot, pe care au refuzat-o, puteau opri prăbușirea continuă a țării în mlaștina corupției occidentale, manifestată pe toate planurile? Cum îi place lui Iohannis să spună, „ar fi fost un semnal puternic”, arătînd ce vrea poporul – dar uite că poporul nu a vrut…

A două măciucă a fost la europarlamentare, unde PNL, PSD și USR au strîns cam 72 % din voturile exprimate. Alții cca. 18 % au trimis la Strasbourg partidul lui Băsescu (în frunte cu el însuși), partidul lui Ponta și UDMR-ul. Cum au putut românii să acorde 49,4 % din voturi celor două partide vădit antiromânești, PNL și USR? Dacă mă întrebați pe cine să fi votat, vă arăt spre cele 4 partide și trei independenți (desigur, nu arăt către toți), care au strîns laolaltă doar 6,1 % (cca. 4 % din voturi s-au risipit fiind date inutil către ALDE).

Dar această lovitură a fost dublă față de cea din octombrie trecut. Dacă atunci poporul român a preferat să iasă la iarbă verde (a fost o vreme superbă), să iasă la cîrciumă sau să rămînă acasă, la TV, de data aceasta s- au înghesuit la referendumul lui Iohannis (au fost la urne 49,02 % dintre alegători). Este adevărat, întrebările (nefericit formulate) erau de bun simț așa că bizonul a căzut în capcană. Eu consider în continuare că din punct de vedere al efectelor juridice, acel referendum a fost inutil, dar el a avut un scop bine determinat, a atras la urne alegătorii pentru a vota la europarlamentare sprijinitorii din acel moment ai lui Iohannis.

Ultima măciucă am primit-o luna trecută, la alegerile prezidențiale. O să îmi spuneți că românii au avut de ales între două nenorociri, Iohannis și Vasilica. Eu vă spun însă să priviți în urmă, pînă la turul doi. Veți vedea în primul rînd că pentru posibili candidați mult mai merituoși poporul nu și-a dat semnatura pentru a putea candida. Veți vedea în al doilea rînd că au existat candidați de votat în primul tur, ca de pildă Ninel Peia. Dar voi ați preferat să votați nenorocirile.

Biet popor român, mai naiv decît cel din decembrie 1989, și sigur mult mai imbecilizat decît cel de atunci! Te bucuri de binefacerile „intrării în Europa” printre care și societățile de cablu. Cu telenovele și meciuri de fotbal te țin captiv în casă în loc să fii unde trebuie, în stradă, cu emisiuni de știri (false, cel mai adesea prin omisiune) și prin mese rotunde unde (la posturile principale)  nu sînt niciodată invitați patrioți, ești mințit, ești dezinformat, ești prostit, ești (da! ca americanii și vest-europenii) imbecilizat!

Sînt cîteva ziare on-line și bloguri patriotice (din 23 noviembrie, unul mai puțin), care însă nu totalizează mai mult decît cîteva zeci de mii de cititori (unii dintre ei, infiltrați ca să strice ce este bun) – ceilalți, multe milioane, preferă masochismul TV-ului.

Deci pentru ce să mai scriu, pentru cine să mai scriu? Nu sună bine, dar îmi este greață, îmi este silă, îmi este scîrbă. Dar asupra acestui subiect voi reveni.

                                                                        *

Cele mai triste zile din viața mea sînt de mulți ani cele considerate în general cele mai fericite: zilele revoluției, Nașterea Domnului, Anul Nou și Învierea. În nopțile acestor zile eu îl ascult pe Vali Sterian cu „Vino, Doamne”, cu acel refren zguduitor, „Doamne, vino Doamne/ Să vezi ce a mai rămas din oameni”.

De ani întregi acestea sînt zile pe care le petrec singur. Nașterea Domnului și Învierea Lui sînt cele mai mari sărbători creștine. Mîntuitorul s-a născut și s-a sacrificat pentru oameni. Oamenii fac curat în case (eu nu mai pot să fac asta), întind mese mari cu „bucate tradiționale” (acesta este termenul folosit de văcuțele de la radio-TV în astfel de ocazii), se bea mult, mulți se îmbată, unii dintre ei se urca la volan în această stare. Eu nu mă plîng, și de Crăciun și de Paști primesc toate „bucatele tradiționale”. Doar că eu nu mai pot mînca. Și nici nu mă mai pot bucura. Mă uit în jur și mă întreb dacă oare pentru asta s-a născut și s-a lăsat răstignit Mîntuitorul. Văd cum în timpul vieții mele creștinismul moare treptat peste tot, inclusiv în România.

Fiecare an în plus pentru mine este o povară în plus, nu un prilej de bucurie. Anul Nou este o altă noapte de bilanț, de fiecare dată negativ. Este noaptea în care obișnuiesc să scriu un articol, de fiecare dată trist. Voi respecta acest obicei și în acest an, pentru ultima dată.

Zilele revoluției sînt însă zilele în care regret cel mai mult că nu mai am putere, dar nici armă. Clocotește sîngele în mine cînd aud la Radio România Actualități criminalii, trădătorii de țară, falșii revoluționari vorbind despre sacrificii și jertfe, despre idealurile revoluției, acele idealuri de care ei nu au habar, dar le calcă în picioare. Și-au bătut permanent joc de aceste sacrificii, jertfe, idealuri.

Nu mă refer acum la Iohannis și Orban, merită o atenție separată.

                                                                    * 

În penultimul meu articol (Între vis(e) și realitate) mi-am dus la capăt promisiunea de a mă referi la trei instituții parazitare, inutile și în general corupte. Mi-am strîns puterile ca să mă țin de cuvînt, dar referirile au fost foarte succinte.

Am acum ocazia să mai dezvolt puțin despre Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD).

IRRD nu a fost înființat de Ion Iliescu pentru a se afla adevărul despre revoluție ci, dimpotrivă, pentru a fi ascuns, escamotat, deformat, să fie impus adevărul lor. Pentru ei, nu există intervenție externă în orchestarea revoluției, nu există nici falși revoluționari.

Printre membrii ticăloși numiți de Iliescu pe viață se află doi nemernici, Alexandru Mironov și Răzvan Theodorescu, invitați alaltăieri noapte la RRA (unde încă este angajat în continuare de mult timp pensionabilul Mironov – peste o lună face 78 de ani) să ne vorbească tocmai ei despre revoluție!  Și-au manifestat revolta față de cei care vor să afle adevărul, Theodorescu a fost revoltat de faptul că este singurul caz din istorie în care o revoluție este adusă în fața justiției – din păcate, el nu este prost de loc, vrea însă să prostească lumea, în fața justiției nu a fost adusă revoluția ci aceia care au comis crime fără nici o justificare. Dar și despre asta, întrucît Iohannis împărtășește punctul de vedere al lui Iliescu, mai tîrziu.

Tot la RRA, după miezul nopții, a fost invitat un revoluționar autentic, Petrișor Morar, fost participant în balconul Operei din Timișoara, vicepreședinte al primului partid „în ilegalitate” înființat atunci, Frontul Democrat Român, devenit președinte în ian. 1990 în urma retragerii lui Lorin Fortuna. Am cooperat foarte bine cu el în primăvara lui 1990, în campania electorală, unde ne-am strîns sub denumirea Gruparea Democratică de Centru nu mai puțin de 10 partide de opoziție. În Timișoara, Petrișor a strîns 15.000 de voturi și a devenit deputat. În perioada 2005-2006 a fost pentru un an de zile secretar de stat la SSPR – este singurul căruia nu pot să îi repoșez nimic, în timpul lui nu s-au făcut falși revoluționari.

Din păcate, la ora 00,30, a fost invitat prin telefon să participe la discuție Doru Mărieș. A spus niște informații eronate despre revoluția din Banat, pe care Petrișor le-a corectat într-un mod elegant. Știu că gen. Dan Voinea i-a pus la dispoziție lui Doru Mărieș declarații ale revoluționarilor adevărați ca să știe ce să recite despre revoluția din București, la care nu participase – dar se pare că nu i-a dat și informațiile necesare pentru provincie. Știu asta de la un bun prieten, unul dintre revoluționarii celebri, care a recunoscut în discursurile lui Mărieș paragrafe întregi din declarațiile pe care el i le dăduse lui Dan Voinea. Cum a ajuns acest fals revoluționar, impostor, escroc, turnător să fie acceptat de Băsescu și Iohannis la palatul Cotroceni ca reprezentant oficial al revoluționarilor? Sau este explicabil? În orice caz, este o blasfemie.

IRRD a avut o inspirație total nepotrivită organizînd pe 21 decembrie (cu un buget alocat de 100.000 €), un concert rock și altele soiuri de muzică apreciată de tineri în Piața George Enescu, adică lîngă Piața Revoluției, unde în același timp era programată comemorarea victimelor revoluției! O bătaie de joc!

O serie de organizații hashtagiste (pentru asta îi apreciez) au intervenit, au protestat, au luat legătura cu cei invitați să cînte, după care unul după altul s-au retras. În final, după cum am fost informat, concertul (adică rușinea) s-a anulat.

Am auzit la radio că astăzi, în Piața Universității, Gelu Voican Voiculescu și Petre Roman au fost loviți de revoluționari adevărați, care i-au întrebat unde au fost ei la revoluție. Este bine ce li s-a întîmplat, ce căutau acolo? Ei nu știau că acolo vin revoluționarii adevărați? Jandarmeria a anunțat că face demersuri pentru a identifica pe cel care l-a lovit pe Voican. Eu am primit un telefon și am aflat cine este (desigur, asta nu este o probă). Uite că și asta este o chestie, să stai în pat și să primești informații pe care oficialitățile nu le au.

Îmi pare rău că nu am fost în stare să ajung azi în Piață, deși mi-aș fi dorit. Nu pentru a da în Voican sau în Roman, ci pentru a-l huidui pe Iohannis și a-i striga părerea mea, că este un nenorocit corupt și trădător de țară. Așa ar trebui întîmpinat oriunde iese în public.

                                                                    *

Patriarhul s-a rugat astăzi pentru eroii căzuți în revoluție.

Pioasă atitudine, dar eu mă gîndesc la acțiunile (sau mai degrabă inacțiunile) clerului în acele zile. Recunosc, începe să mă lase memoria (ceea ce îmi pare firesc) așa că dacă greșesc rog să fiu nu criticat, ci corectat. Au trecut prea mulți ani, iar eu nu am fost de față.

Din cîte știu, mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului a ordonat închiderea porților catedralei metropolitane pentru ca revoluționarii să nu poată să se refugieze în aceasta (un drept acordat din cele mai vechi timpuri de biserică, dreptul de sanctuar) – au fost uciși pe treptele catedralei. După revoluție, Corneanu a fost singurul înalt ierarh care a recunoscut colaborarea cu securitatea. Dar nu a considerat că este necesar să se retragă.

Preotul Sandi Mehedințu, preotul de la biserica Colței. S-a închis în casă (o vorbă românească spune că „paza bună, trece primejdia rea”. Revoluționarii s-au cățărat cum au putut pentru a trage clopotele. Atunci a intervenit „Popa Țeavă”, cum a fost numit mai tîrziu, care i-a izgonit pe cei care trăgeau clopotele (printre care și Mihaela Laura Calancea, fiica lui Constantin Calancea). Preotul a devenit (nu știu cum) membru al Asociației „21 Decembrie”, pînă cînd a fost deconspirat ca informator al securității, ocazie cu care numele s-a transformat în renume, „Popa Țeavă”. A fost exclus din asociație.

Marele răspîndac al minciunii, ziarul „Adevărul”, îl compătimea pe cel care ar fi tras clopotele și ar fi adăpostit răniții în biserică. Cîtă minciună ascunsă sub numele adevărului! Eu nu am scris mai sus lucruri aflate la coadă la hîrtie igienică, sînt lucruri pe care mi le-au spus martori ocular, Mihaela Laura Calancea și Nelu Iofciu!

                                                                           *         

„A fost nevoie să moară oameni…”

În ultimele luni am avut motive să mă aplec asupra acestor vorbe, să mă lămuresc de ce Iohannis nu vrea să se afle adevărul, ci doar minciunile care îi convin. Cum procurorii DNA folosesc probe false iar judecătorii desemnați refuză administrarea probelor care conduc la adevăr.

Cred că pentru azi, ajunge!

                                                                                                          Dan Cristian IONESCU

%d blogeri au apreciat: